Decizia penală nr. 214/2013. Ucidere din culpă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 214/R/2013
Ședința publică din 14 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : A. | D. | L., judecător |
JUDECĂTORI | : M. | Ș. | |
: V. | V. | A. | |
GREFIER | : L. | A. | S. |
Ministerul Public reprezentat prin AUREL. SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de Consiliul J. Sălaj,
D. Generală de A. S. ă și Protecția Copilului - Centrul S. M. în numele minorei S. A. și D. Generală de A. S. ă și Protecția Copilului în numele minorei S. A., precum și de partea civilă L. P. împotriva sentinței penale nr. 416 din data de 16 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, privind pe inculpatul M. A. -I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă (art.178 C.p.), având ca obiect soluționarea laturii civile a cauzei disjunsă din dosar nr._ al Judecătoriei Z. .
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul M. A. -I., în stare de detenție, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat P. a A. D., din cadrul Baroului C., cu delegație la doar ( f. 21 ), pentru partea responsabilă civilmente S. A. R. A. S. B. se prezintă apărător ales, avocat Antistescu P. D., din cadrul Baroului Brăila, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 29 ), lipsă fiind părțile civile L. P., S.
A. prin D. Generală de A. S. ă și Protecția Copilului Z., precum și
S. A. prin Consiliul J. Sălaj, D. Generală de A. S. ă și Protecția Copilului - Centrul S. M. C. -S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Inculpatul M. A. -I. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al inculpatului M. A. -I. solicită respingerea celor trei recursuri declarate, cu consecința menținerii sentinței penale nr. 416 pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Zalău.
Cu privire la recursul declarat de către partea civilă L. P. apreciază că instanța de fond a respins în mod corect constituirea de parte civilă a acestuia, care nu a reușit să dovedească calitatea de frate a victimei, încercând acest aspect prin depoziția unor martori, însă instanța de fond a reținut în mod corect faptul că această calitate nu poate fi dovedită prin depoziția unor martori decât în cazuri excepționale, care nu sunt incidente în cauză. De asemenea, precizează că partea civilă nu a reușit să dovedească calitatea de frate al victimei prin acte de
stare civilă și nici o vătămare sau niște prejudicii morale pe care să le fi suferit în urma accidentului.
În consecință, consideră că instanța de fond a respins în mod corect constituirea de parte civilă a numitului L. P. și, în consecință apreciază că recursul acestuia este neîntemeiat.
Cu privire la recursurile declarate de D. Generală de A. S. ă și Protecția Copilului Sălaj și de către Centrul S. M. C. -S. consideră că sunt neîntemeiate și că instanța a stabilit în mod corect cuantumul despăgubirilor de care să beneficieze cele două minore fiice ale victimei, având în vedere faptul că acestea sunt în plasament, precum și starea de fapt care a dus la stabilirea cuantumului acestora. În consecință, apreciază că instanța a cuantificat în mod corect daunele și că recursurile sunt neîntemeiate. Cu onorariu FMJ.
Apărătorul ales al asigurătorului solicită respingerea recursurilor și subscrie concluziilor anterior expuse de către apărătorul inculpatului.
Astfel, cu privire la recursul declarat de către partea civilă L. P. consideră că acesta nu a făcut dovada indubitabilă a relației de rudenie și, în lipsa unor dovezi clare și certe de rudenie, apreciază că obligarea asigurătorului la plata daunelor morale nu poate fi dispusă de către instanță.
Cu privire la recursurile declarate de D. Generală de A. S. ă și Protecția Copilului Sălaj și de către Centrul S. M. C. -S. consideră că acestea sunt netemeinicie și că sumele acordate de către instanța de fond sunt echitabile raportat la gradul de rudenie al minorelor cu victima și în condițiile în care acestea nu au fost vizitate o perioadă de ani de zile de către rude, aflându-se în centrul de plasament.
Reprezentanta M. ui P., cu privire la recursul declarat de D. Generală de A. S. ă și Protecția Copilului Sălaj arată că nu se indică temeiul de drept al solicitării privind pensia de urmaș și apreciază că s-a efectuat o confuzie prin solicitarea sumei cu titlu de daune morale și apoi a unei rente lunare, care reprezintă pensia de urmaș. Arată că în mod cert instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale pentru cei doi copii minori față de care este o măsură specială de protecție, unul aflându-se la un asistent maternal, iar unul la un centru din C. S. . Susține că nu au fost contestate daunele morale, solicitându-se practic, în continuare, renta lunară care este intitulată pensie de urmaș. În acest context, apreciază că este vorba despre o confuzie, pentru că temeiul de drept al răspunderii în cauza de față este răspunderea civilă delictuală, pe când pensia de urmaș se acordă în baza Legii nr. 19/2000, privind pensiile din sistemul public și asigurările sociale de către Casa J. ă de Pensii și numai în condițiile în care persoana care a decedat era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru a beneficia de o pensie din sistemul public. Ori, nefiind dovezi în acest sens, apreciază că în niciun caz nu se poate stabili în sarcina inculpatului în cauză și în condițiile în care a fost condamnat pentru ucidere din culpă și există o răspundere civilă delictuală, obligația pensiei de urmaș, care excede cadrului legal procesual.
În concluzie, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate pentru cei doi minori de către reprezentanții legali, precum și respingerea recursului părții civile L. P., având în vedere că, în concordanță cu susținerile anterior expuse, nu s-a dovedit în baza actelor de stare civilă legătura de rudenie.
În consecință, solicită respingerea tuturor recursurilor declarate în cauză.
Inculpatul M. A. -I., având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și subscrie concluziilor redate în cauză, solicitând a se avea în vedere faptul că victima nu efectua vizite minorelor. Solicită respingerea recursurilor formulate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 416 din 16 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._ în baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile S. A. prin președintele C.
J. și S. A., prin șeful C. S. M. C. S. și a fost obligat inculpatul M. A. I., fiul lui I. și A. -F., născut la data de_ în
localitatea Valcău de Jos, jud.Sălaj, cetățean român, studii medii, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, student la Facultatea de Drept - Universitatea V. Goldiș, fără antecedente penale, CNP 1., domiciliat în municipiul Z., str.Gen.Ion D., nr.21, bl.D12, sc.A, ap.13, jud.Sălaj, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, condamnat prin sentința penală nr.137/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., astfel cum a fost aceasta modificată prin decizia penală nr.1273/R/_ a Curții de Apel C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal, alături de asigurătorul S. A. -R. A. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri morale către părțile civile în cuantum de 10.000 lei pentru fiecare.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă L.
P., domiciliat în Z., lipsă spațiu, jud.Sălaj.
S-a luat act că între partea civilă L. V. și asigurătorul S. A. -R.
A. S. s-a încheiat tranzacția din data de_ .
S-a luat act că între partea civilă L. V. și asigurătorul S. A. -R.
A. S. s-a încheiat tranzacția din data de_ .
În baza art.191 alin.1 și art.192 alin.3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul M. A. I. la plata sumei de 300 lei și partea civilă L. P. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.137 din_ a Judecătoriei Z., astfel cum a fost aceasta modificată prin decizia penală nr.1273/R/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._, a fost condamnat inculpatul M. A. I., în baza art.178 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.3201Cod procedură penală la pedeapsa de 2 ani închisoare cu privare de libertate pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
De asemenea, s-a constatat că în baza 3201alin.5 Cod procedură penală, a fost disjunsă latura civilă a cauzei, formându-se un nou dosar, cu numărul _
.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În seara zilei de_, în jurul orelor 23.00, inculpatul M. A. -I. s-a urcat la volanul autoturismului marca Smart-Roadster, cu numărul de înmatriculare_, proprietatea surorii sale M. A. -I., alături de acesta în autoturism aflându-se și martorul Zacor A., cei doi ieșind la o plimbare prin municipiul Z. . Pe str.Parcului inculpatul a oprit autoturismul așteptând o persoană, rămasă neidentificată, care după cca.2 minute a sosit în dreptul autoturismului oferindu-i inculpatului contra sumei de 20 lei o țigară ce conținea plante cu efect psihotrop, după care inculpatul a pornit autoturismul deplasându-se în cartierul Meseș, unde s-a întâlnit cu mai mulți prieteni și a rămas cca 1 oră. Pe drum, potrivit declarației martorului Zacor A., inculpatul și-a aprins țigara respectivă, fumând aproximativ jumătate din aceasta, după
care a stins-o și a pus-o deoparte. Ajuns la locul în care s-a întâlnit cu prietenii acestuia, numiții Șoimușan Simina, Susa C. a și Opriș R., inculpatul a luat-o în autoturism pe numita Șoimușan Simina, prietena acestuia, pe care a transportat-o acasă, iar după un interval de aproximativ 10 minute, în urma telefonului primit de la martorul Zacor A., care l-a rugat pe inculpat să îl transporte acasă, s-au întâlnit în fața hotelului Porolissum, de unde cei doi au plecat spre domiciliul martorului. Ajungând pe b-dul M.Viteazul, circulând pe banda a doua a sensului de mers centru-gara, cu o viteză de aproximativ 130 km/h, între cele două treceri de pietoni semnalizate prin marcaj transversal, a lovit-o, cu partea stângă a autoturismului, pe victima S. Vandana care în acel moment era angajată in traversarea trecerii de pieton, deplasându-se oblic spre stația de autobuz.
Locul producerii accidentului, potrivit procesului verbal de cercetare la fata locului, se află pe bd.M.Viteazul în zona intersecției cu Aleea Armoniei, aflată în apropierea Agenției Loto, unde se află amenajate două treceri pentru pietoni succesive, prin marcaj transversal, una la pătrunderea în intersecție și alta la 20,55 m la ieșirea din intersecție, acestea fiind semnalizate în acel moment prin culoarea galben intermitent de semaforul instalat la intrarea în intersecție. În zonă, circulația se desfășoară în ambele sensuri, fiecare sens fiind prevăzut cu câte două benzi de circulație.
Potrivit declarației martorului Zacor A., acesta a observat ca victima s-a angajat în traversarea străzii îndreptându-se oblic spre stația de autobuz, moment în care, raportat la viteza de deplasare a inculpatului, l-a atenționat pe acesta asupra pietonului ("Bă, A., femeia!";), însa în următoarele secunde a avut loc impactul, inculpatul reușind să vireze ușor spre dreapta fără rezultat, întrucât a lovit victima cu partea stângă a autoturismului.
În direcția opusă deplasării inculpatului, pe banda a doua a sensului de mers, se afla în autoturismul său, martorul S. C., taximetrist, și care văzând victima ca s-a angajat în trecere, a oprit în acest sens autoturismul pentru a-i acorda prioritate. În acel moment, a observat din direcția opusă că se deplasează cu viteză mare un autoturism, victima în acel moment trecând de jumătatea marcajului ce semnaliza trecerea de pietoni, aflându-se deja pe sensul de mers în care se deplasa inculpatul, martorul, văzând că respectivul conducător al autoturismului nu are nicio intenție de a frâna, din instinct, a virat autoturismul spre dreapta, crezând astfel că, dacă șoferul autoturismului va efectua manevra de virare spre stânga pentru a evita pietonul, va fi lovit frontal de acesta. La scurt timp martorul a auzit un zgomot puternic datorat impactului, iar după ce a coborât din autoturism, a observat, pe capota mașinii, pete de sânge și fragmente de țesut uman. Martorul nu a observat ca victima să se deplaseze oblic, părăsind trecerea de pietoni spre stația de autobuz, însă acest aspect rezultă atât din declarațiile martorului Zacor A., pasager în autoturismul inculpatului și a martorului Duruș V., care se afla în standul de taxi și care a observat-o pe victima care s-a angajat în traversare pe trecerea de pietoni (prima trecere, din sensul de circulație al inculpatului), iar la jumătatea drumului s-a îndepărtat de trecere și s-a deplasat oblic spre stația de autobuz, cât și din raportul de expertiză judiciară tehnică auto în care s-a concluzionat că victima a fost lovită de autoturismul inculpatului la 2,2 m după prima trecere de pietoni.
Impactul cu victima a fost extrem de violent, autoturismul oprindu-se la o distanță de 100 m de locul impactului, victimei fiindu-i detașate prin desprindere, membrele inferioare, iar corpul a fost preluat pe capotă și proiectat la cca. 90 de m. de locul impactului, suprafață pe care au fost împrăștiate, eschile osoase dispuse neregulat și țesut epitelial desprinse din corpul victimei, provocându-i decesul instantaneu.
La scurt timp de la producerea accidentului, inculpatului i-au fost recoltate probe biologice de sânge și urină, pentru a verifica dacă în organism avea alcool sau droguri, rezultatul fiind negativ (f.101).
Potrivit raportului de expertiza tehnica judiciara auto autoturismul condus de inculpat rula cu o viteza aproximativă de 130 Km/h, impactul putând fi evitat daca acesta circula cu o viteza mai mica de 72 km/h. In acest context inculpatul a încălcat dispozițiile art.53 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, aprobat prin HG nr.1391/2006, potrivit cărora "semnalul de culoare galbenă intermitent permite trecerea, conducătorul de vehicul fiind obligat să circule cu viteză redusă, să respecte semnificația semnalizării rutiere și a regulilor de circulație aplicabile în acel loc";, dispozițiile art.123 lit.h) din Regulamentul de aplicare al Codului Rutier, ce stipulează "conducătorul de vehicul este obligat sa circule cu o viteza care sa nu depaseasca 30 km/h in localitati sau 50 km/h in afara localitatilor, la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare si marcaje _";, precum și cele prevăzute în art. 135 lit. h din același act normativ, care prevede "conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public.
În cauză s-a efectuat un raport de constatare medico-legală, ale cărui concluzii arată că victima a decedat din cauza " hemoragiei interne și externe consecutive unui politraumatism cu rupturi de viscere toraco-abdominale și secționarea ambelor gambe, leziunile tanato generatoare s-au putut produce prin mecanism de lovire-proiectare-târâre în cadrul unui accident de trafic rutier, între leziuni și deces existând raport de cauzalitate.";
În cauză a fost citat în calitate de asigurător S. A. R. A. S.
În cauză s-au constituit părți civile L. V., mama victimei S. Vandana, lingurar V., sora victimei și L. P., acesta din urmă susținând că este fratele victimei, iar în privința fiicelor minore ale victimei, aflate în plasament, s-au constituit părți civile reprezentanții legali ai acestora, președintele C. J. pentru S. A. și șeful C. S. M. C.
S. pentru minora S. A. .
În ceea ce le privește pe părțile civile L. V. și L. V., pe parcursul derulării procesului penal între acestea și asigurătorul S. A. -R.
A. S. s-au încheiat tranzacții, la data de_ cu L. V., aceasta primind despăgubiri în valoare de 40.000 lei (f.37-38), iar la data de_ cu L. V.
, acesteia fiindu-i acordate despăgubiri în cuantum de 25.000 lei (f.47-48). Față de această împrejurare, instanța a luat act de faptul că acțiunile civile ale acestor părți civile s-au stins ca urmare a încheierii respectivelor tranzacții.
Referitor la acțiunea civilă formulată în cauză de către L. P., instanța a reținut că acesta nu a făcut dovada calității sale de frate al victimei S. Vandana, potrivit prevederilor legale în materie - art.12 din Legea nr.119/2006 dovada stării civile putând fi făcută doar cu actele întocmite în registrele de stare civilă și cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora, alte mijloace de probă fiind admisibile doar în situațiile excepționale prevăzute de art.103 din Noul Cod Civil, respectiv când nu au existat registre de stare civilă, când acestea s-au pierdut sau au fost distruse în totalitate sau în parte, când nu este posibilă procurarea certificatului din străinătate ori când a fost omisă sau refuzată întocmirea actului de stare civilă. Partea civilă L. P. nu se încadrează în niciuna din aceste situații de excepție, din actele sale de stare civilă nereieșind calitatea sa de rudă, mai precis de frate al victimei S. Vandana. Ca urmare a acestei împrejurări, instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea sa civilă.
În ceea ce privește acțiunile civile formulate de reprezentanții legali ai celor două fiice minore ale victimei, S. A. și S. A., instanța a reținut că
inițial acestea au vizat acordarea către minore a unor sume de bani cu titlul de despăgubiri materiale - 88.200 lei pentru S. A. și 71.400 lei pentru S. A.
, ulterior acțiunile civile fiind precizate în fața instanței în sensul că se solicită sumele menționate cu titlul de daune morale, dar acestea sunt calculate prin raportare la cuantumul minim al pensiei de urmaș, de la producerea accidentului și până la vârsta de 26 ani a celor două minore.
Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil: fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul - decesul victimei S. Vandana, mama celor două minore, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs rezultând din materialul probator, vinovăția fiind sub forma culpei cu prevedere.
Instanța a reținut că, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, trebuie înlăturate toate consecințele dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația acordată drept despăgubire să fie justă, rațională și echitabilă și stabilită în așa fel încât să reprezinte o compensare suficientă a prejudiciului, fără a deveni însă un mijloc de îmbogățire fără justă cauză.
Instanța a constatat că părțile civile au suferit un prejudiciu moral, constând în suferința psihică creată prin decesul mamei, însă acest prejudiciu moral nu poate fi apreciat de către instanță ca fiind unul foarte ridicat, întrucât din actele dosarului rezultă că minorele, la data producerii accidentului nu se aflau în îngrijirea mamei lor, ci în privința lor era instituită măsura plasamentului și, mai mult decât atât, anterior acestea s-au aflat în plasament de urgență, ca urmare a faptului că au fost găsite vagabondând pe stradă. Față de acestea aspecte, instanța a reținut lipsa unei legături afective puternice între minore și mama lor naturală, cu atât mai mult cu cât chiar din constituirile de parte civilă se arată că de la momentul instituirii măsurii plasamentului minorele nu au fost căutate nici de către mamă, nici de către alte rude.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că în cauză părțile civile au diferit un prejudiciu moral, însă mult mai redus decât în cadrul unor familii în care legăturile de afecțiune sunt evidente. Acordarea unui echivalent bănesc pentru prejudiciul suferit nu reprezintă o despăgubire propriu-zisă pentru ceea ce este ireparabil - pierderea vieții unei persoane apropiate - ci doar o modalitate menită să contribuie la alinarea suferinței încercate.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că pretențiile părților civile sunt însă exagerate și depășesc cuantumul prejudiciului moral efectiv suferit și apreciat de către instanță prin prisma elementelor arătate mai sus, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui accident. Aplicând criteriile menționate la situația concretă a părții civile, instanța a considerat că suma de 10.000 lei pentru fiecare din cele două părți civile reprezintă o
indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părților civile. Față de împrejurarea că părțile civile se află în plasament, în cadrul sistemului de asigurări sociale de stat, iar în prezent sunt bine integrate în cadrul colectivelor în care trăiesc, instanța a apreciat că nu se justifică acordarea unor despăgubiri materiale sau morale periodice.
Instanța a constatat că la fila nr.160 din dosar se află o copie a poliței de asigurare obligatorie emisă de S. A. -R. A. S., cu valabilitate de la_ la_, din care rezultă că autoturismul marca Roadster Smart având număr de înmatriculare_, proprietatea numitei M. A. I. și condus la momentul accidentului de către inculpat, era asigurat la această societate la data producerii accidentului.
Prevederile art.49 coroborate cu art.50 din Legea nr.136/1995 dispun că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces. De asemenea, potrivit art.44 din același act normativ, asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat.
Practic, deși răspunderea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă este personală, sub aspectul laturii civile, plata despăgubirilor către victimele infracțiunii revine asigurătorului de răspundere civilă, în temeiul contractului de asigurare încheiat cu inculpatul.
Prin urmare, față de prevederile art.998-999 cod civil și art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, instanța a obligat inculpatul M. A. I. și, în limita plafonului legal, pe asigurătorul S. A. -R. A. S., la plata de despăgubiri morale către părțile civile S. A. și S. A., prin reprezentanți legali, în cuantum de 10.000 lei pentru fiecare.
În baza art.191 alin.1 și art.192 alin.3 Cod procedură penală, ca urmare a respingerii ca inadmisibile a acțiunii civile a părții civile L. P., instanța a obligat atât inculpatul M. A. I., cât și partea civilă L. P. la plata cheltuielilor judiciare către stat, reprezentând cheltuieli ocazionate de îndeplinirea actelor procedurale și de administrarea mijloacelor de probă, în cuantum de câte 300 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Consiliul J. Sălaj, D. Generală de A. S. ă și Protecția Copilului - Centrul S. M. în numele minorei S. A. și D. Generală de A. S. ă și Protecția Copilului în numele minorei S. A. solicitând acordarea în totalitate a sumelor solicitate cu titlu de daune morale, apreciind că în cuantumul acestora se include și suma de 350 lei lunar, reprezentând limita minimă a pensiei de urmaș până la ieșirea minorelor din sistemul de protecție.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și partea civilă L. P. solicitând casarea în parte a hotărârii atacate și acordarea sumei solicitate cu titlu de daune morale. Recurentul a apreciat că a făcut dovada legăturii de rudenie cu martora și că este îndreptățit la plata acestei sume deoarece locuia împreună cu aceasta și se sprijineau reciproc moral și material.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:
Recurenții - reprezentanți legali de la această dată ai minorelor au solicitat daune morale calculate prin raportare la cuantumul minim al pensiei de urmaș, de la producerea accidentului și până la vârsta de 26 ani a celor două minore. În acest context, Curtea apreciază că este vorba despre o confuzie, pentru că temeiul de drept al răspunderii în cauza de față este răspunderea civilă delictuală, pe când pensia de urmaș se acordă în baza Legii nr. 19/2000, privind pensiile din sistemul public și asigurările sociale de către Casa J. ă de Pensii și numai în condițiile în care persoana care a decedat era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru a beneficia de o pensie din sistemul public.
Pe de altă parte, în aprecierea cuantumului daunelor morale instanța de judecată este suverană. Astfel, instanța de fond a constatat că părțile civile S.
A. și S. A. au suferit un prejudiciu moral, constând în suferința psihică creată prin decesul mamei, însă acest prejudiciu moral nu a fost apreciat ca fiind unul foarte ridicat, întrucât din actele dosarului rezulta că minorele, la data producerii accidentului nu se aflau în îngrijirea mamei lor, ci în privința lor era
instituită măsura plasamentului și, mai mult decât atât, anterior acestea s-au aflat în plasament de urgență, ca urmare a faptului că au fost găsite vagabondând pe stradă.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că în cauză părțile civile au suferit un prejudiciu moral, însă mult mai redus decât în cadrul unor familii în care legăturile de afecțiune sunt evidente.
Nu poate fi însă anticipat în ce mod ar fi decurs pe viitor relația dintre victimă și fiicele ei minore, care în mod cert vor resimți în timp afectiv dispariția mamei lor. În acest context, în condițiile articolului 17 C.pr.pen. exercitarea acțiunii civile din oficiu este obligatorie, repararea pagubei impunându-se cu atât mai mult cu cât minorele vor fi instituționalizate încă ani de zile.
Prin urmare, Curtea apreciază că se impune majorarea cuantumului daunelor morale acordate celor două minore, chiar dacă motivele de recurs ale Consiliul J. Sălaj, D. Generală de A. S. ă și Protecția Copilului - Centrul S. M. și D. Generală de A. S. ă și Protecția Copilului sunt relativ confuze, prin solicitarea acordării acestora în contul unei rente
lunare/pensie de urmaș.
În aceste limite, în baza art. 385/15 pct 2 lit. d C.pr.pen. Curtea va admite recursurile declarate de Consiliul J. Sălaj, D. Generală de A. S. ă și Protecția Copilului - Centrul S. M. în numele minorei S. A. și D. Generală de A. S. ă și Protecția Copilului în numele minorei S. A. împotriva sentinței penale nr. 416/_ a Judecătoriei Z. pe care o va casa în parte doar sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate celor două minore.
Rejudecând în aceste limite, va majora despăgubirile morale acordate de prima instanță de la câte 10.000 lei la suma de câte 70.000 lei pentru fiecare parte civilă.
În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă L. P., Curtea se raliază la considerentele instanței de fond care au determinat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii civile formulate de acesta, în mod corect apreciindu-se că nu s-a făcut dovada legăturii de rudenie dintre recurent și victimă. În consecință, recursul acestuia va fi respins ca nefondat.
Se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocațial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu (av.P. a A. D. ) care se avansează din FMJ.
În baza disp. art. 192 alin. 2 C.pr.pen. se va dispune obligarea părții civile
L. P. la plata cheltuielilor judiciare în recurs în sumă de 200 lei, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Consiliul J. Sălaj, D. Generală de A.
S. ă și Protecția Copilului - Centrul S. M. în numele minorei S. A. și D. Generală de A. S. ă și Protecția Copilului în numele minorei S.
A. împotriva sentinței penale nr. 416/_ a Judecătoriei Z. pe care o casează în parte doar sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate celor două minore.
Rejudecând în aceste limite, majorează despăgubirile morale acordate de prima instanță de la câte 10.000 lei la suma de câte 70.000 lei pentru fiecare parte civilă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă L. P. .
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocațial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu (av.P. a A. D. ) care se avansează din FMJ.
În baza disp. art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă partea civilă L. P. la plata cheltuielilor judiciare în recurs în sumă de 200 lei, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
A. | D. L. M. | Ș. | V. | V. A. |
GREFIER,
L. A. S.
Red.A.D.L./dact.L.C.C.
3 ex./_
Jud.fond: Ș. M. C.
| ← Decizia penală nr. 858/2013. Ucidere din culpă | Decizia penală nr. 806/2013. Ucidere din culpă → |
|---|
