Decizia penală nr. 18/2013. Omor
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.18/A/2013
Ședința publică din 29 ianuarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : I. | M. | ,judecător |
JUDECĂTORI | : L. | H. | |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva sentinței penale nr.431/_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., privind pe inculpatul C. C., trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda în dosar nr. 1365/P/2010, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art.181 al.1 C.p. si judecat pentru tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i C.pen. ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei dispusă prin Decizia penală nr. 184/R/_ a Tribunalului C. .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. C. personal, asistat de av.Perța B. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av.Petre C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea vătămată R. G. și partea civilă C. de Neurochirurgie C. N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Reprezentantul Parchetului, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pronunțând o nouă hotărâre, în urma schimbării încadrării juridice să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infractiunii de tentativa la omor calificat. Prima instanță pornind de la concluziile expertului medico legal a dispus schimbarea încadrării juridice și a încetat procesul penal ca urmare a incidenței art.10 lit.h C.pr.pen. Apreciază că prima instanță a greșit când a procedat la această schimbare de încadrare în condițiile în care inculpatul a lovit cu o bâtă pe victimă în regiunea capului de mai multe ori și a acționat cu intenție specifică infracțiunii de tentativă la omor. Nu trebuie omis nici faptul că după comiterea faptei, inculpatul a abandonat victima la locul faptei fără a anunța autoritățile pentru a se lua măsuri de salvare.
Instanța, raportat la împrejurarea că inculpatul a fost inițial trimis în judecată de parchet pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, acordă cuvântul reprezentului parchetului cu privire la acest aspect.
Reprezentantul Parchetului, consideră că tribunalul în mod corect a dispus schimbarea încadrării juridice în tentativă de omor.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. Corect s-a dispus de către prima instanță schimbarea încadrării juridice având în vedere că la dosar există un raport de expertiză medico legală în care se spune că nu s-a pus în primejdie viața victimei. Pe de altă parte,
partea vătămată personal a arătat că s-a împăcat cu inculpatul, își retrage pretențiile și nu dorește tragerea la răspundere penală a inculpatului. De asemenea, la incident nu au fost martori oculari iar declarația inculpatului se coroborează cu declarațiile părții vătămate. Cu onorar din FMJ.
Partea vătămată R. G., arată că este mulțumit de soluția pronunțată de prima instanță întrucât s-a împăcat cu inculpatul.
Inculpatul C. C., având ultimul cuvânt, arată că s-a împăcat cu partea vătămată și solicită respingerea apelului parchetului cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 431 din data de 01 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în cauză.
În baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.h C.p.p., a încetat procesul penal pus în mișcare prin rechizitoriul 1365/P/2010 al Parch. de pe lângă Jud. Turda, împotriva inculpatului C. C., fiul lui C. și V., ns. la data de_ în mun. Turda, jud.
C., dom. în com. Frata, sat S. de C. nr. 458, jud. C., CNP 1., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prev. și ped. de art.181 al.1 C.p., ca urmare a schimbării încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art.20 rap. la art.174,175 lit.i C.p., prin împăcarea părților.
În baza art.346 C.p.p. rap. la art.132 C.p.,s-a constatat stinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă R. G. .
În baza art. 192 pct.2 lit.b C.p.p., a fost obligat inculpatul și partea vătămată R. G. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de câte 250 lei, fiecare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul 1365/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda a fost trimis în judecată inculpatul C. C., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art.181 al.1 C.p.
În fapt s-a reținut, în esență, că în data de_, în jurul orelor 20,00, inculpatul C.
C. i-a aplicat părții vătămate R. G. mai multe lovituri cu o bâtă în zona capului și în zona picioarelor, producându-i leziuni corporale vindecabile în 45-50 zile de îngrijiri medicale.
Prin S.P. 76/_ a Jud. Turda, inculpatul C. C. a fost condamnat la pedeapsa de 300 lei amendă penală, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prev. și ped. de art.181 al.1 C.p., cu aplic. art.74 lit.a C.p., 76 lit.e C.p. și art.320/1 C.p.p.
Împotriva soluției de mai sus a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda ce a fost admis prin D.P.184/R/_ a Trib. C., dispunându-se în baza art.334 C.p.p., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea mai sus amintită în cea de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 rap. la art.174,175 lit.i C.p., cu consecința casării în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, respectiv Trib. C. .
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit declarației inculpatului (f.9), părțile sunt vecine, iar în data de_, partea vătămată R. G. a fost cu turma de oi la pășunat pe raza satului S. de C., jud.
C. ; spre seară, în jurul orelor 20,00, în timp ce se întorcea cu turma de oi către casă, când a ajuns în dreptul casei inculpatului, acesta din urmă a ieșit în drum și i-a cerut socoteală pentru același motiv pentru care părțile sunt în conflict de mai mult timp,
respectiv partea vătămată își duce oile la pășunat pe terenurile inculpatului. Partea vătămată l-a lovit cu o bîtă pe care o ținea în mână, peste față, motiv pentru care, inculpatul i-a smuls-o, aplicându-i cu aceasta o singură lovitură peste picior; apoi a împins- o pe partea vătămată, care a căzut la pământ.
Audiată în cauză (f.10), partea vătămată a arătat că, inculpatul nu a declarat adevărul cu privire la altercația părților în sensul că, sus-numitul a venit în calea lui, după ce a somat-o să se oprească și când a ajuns în fața ei, i-a aplicat o lovitură în cap cu o bîtă pe care o ținea în mână, fără a-i adresa vreun cuvânt în prealabil; în urma loviturii primite, partea vătămată a căzut la pământ, pierzându-și cunoștința. După un timp și-a revenit, s-a ridicat în picioare și a plecat acasă, observând totodată că a fost lovită și peste picioare.
Partea vătămată a precizat că s-a împăcat cu inculpatul care a și despăgubit-o cu suma de 3.ooo lei, așa încât nu mai are nici un fel de pretenții, poziție pe care și-o menține (f.11 verso).
La incidentul părților n-au fost martori oculari, dar ajunsă acasă partea vătămată a fost văzută inițial de nora sa, iar ulterior de fiul său, în speță, martorii R. E. L. și R. Onisie.
Sus-numiții au declarat că partea vătămată prezenta urme de sânge în zona capului, zona frontală; nu cunosc dacă între părți a avut loc sau nu vreo discuție, aflând de la partea vătămată că inculpatul a lovit-o cu o bîtă (f.8,19).
Martora R. E. L. a fost cea care a sunat la 112, la fața locului sosind ajutorul Șefului de Post al Poliției Frata, jud. C., martorul Hoza V. și salvarea.
Partea vătămată a fost pansată de cadrele medicale de pe salvare, fiind ulterior adusă de către un alt fiu, numitul R. G., la spital, la C. .
Martorul R. Onisie a menționat faptul că în trecut au avut divergențe cu inculpatul legate de un teren, care s-au rezolvat, în prezent fiind în relații bune cu inculpatul, motiv pentru care, părțile s-au și împăcat; mai mult, la solicitarea sus-numiților, inculpatul le-a acordat ajutor, salvându-le o vacă, conform celor declarate de martora R. E. L. .
Atât martorul R. Onisie, cât și martorul Hoza V. (f.20) au precizat că agresiunea inculpatului s-a datorat faptului că se afla sub influența băuturilor alcoolice; inclusiv partea vătămată i-a spus martorului Hoza că inculpatul era băut și pe fondul acestei stări i-a sărit în față și a lovit-o.
Martorul Moisă I. el M. a auzit părțile certându-se în drum, inculpatul spunând părții vătămate că o să-i arate el, dar nu le-a văzut și nu cunoaște dacă inculpatul a lovit-o pe partea vătămată; ulterior, la cca. o oră după cearta părților, s-a întâlnit cu partea vătămată care era plină de sânge în zona frunții, dar nu a întrebat-o ce i s-a întâmplat (f.33).
La termenul din data de_, inculpatul-prin apărătorul ales- a solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art.20 rap. la art.174,175 lit.i C.p., în cea de vătămare corporală, prev. și ped. de art.181 al.1 C.p., în condițiile în care, așa cum rezultă și din concluziile raportului de expertiză medico-legală, a fost o vătămare adusă părții vătămate, însă nu s-a pus în primejdie viața; totodată, în urma admiterii cererii și, în condițiile în care partea vătămată personal a arătat că s-a împăcat cu inculpatul, nu dorește tragerea acestuia la răspundere penală, consideră că s-ar impune încetarea procesului penal.
Instanța a prorogat a se pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulate în cauză, odată cu fondul cauzei.
Instanța, în baza art.334 C.p.p., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art.20 rap. la art.174,175 lit.i C.p., în cea de vătămare corporală, prev. și ped. de art.181 al.1 C.p.,
întrucât din declarația inculpatului, ce se coroborează cu cea a părții vătămate reiese faptul că sus-numitul i-a aplicat acesteia din urmă o singură lovitură cu bîta în zona frontală a capului, dovadă fiind și producerea unui traumatism cranio-cerebral mediu, contuzie dilacerare frontală bilaterală, potrivit celor reținute în certificatul medico-legal întocmit în cauză de către IML C., iar leziunile suferite, nu au pus în primejdie viața victimei; în concluzie, instanța a considerat că inculpatul nu a avut intenția, nici măcar indirectă, de a încerca suprimarea vieții părții vătămate; totodată, din declarațiile martorilor
R. Onisie și Hoza V. reiese că agresiunea inculpatului s-a datorat faptului că se afla sub influența băuturilor alcoolice, concluzie la care a ajuns și partea vătămată însăși; per a contrario, nu ar fi reacționat de maniera mai sus arătată și în condițiile în care este perceput în comunitate ca un om foarte corect, ce nu a avut anterior probleme cu alte persoane, incidentul cu partea vătămată fiind primul de acest gen; nu în ultimul rând, este cunoscut ca o persoană ce nu consumă alcool.
Faptul că atitudinea agresivă a inculpatului a reprezentat un accident în viața acestuia o constituie și comportamentul pe care l-a avut ulterior comiterii faptei, respectiv s-a împăcat cu partea vătămată și a despăgubit-o din punct de vedere material; toate diferendele avute în trecut cu partea vătămată sau familia acesteia au fost rezolvate, în prezent fiind în cele mai bune relații, ajutându-se reciproc.
Având în vedere faptul că, părțile s-au împăcat, aspect invederat și în fața instanței de recurs, în cadrul primului ciclu procesual (f.22-23), iar potrivit disp. art.181 al.3 C.p., împăcarea părților înlătură răspunderea penală, instanța, în baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.h C.p.p., a încetat procesul penal pus în mișcare prin rechizitoriul 1365/P/2010 al Parch. de pe lângă Jud. Turda, împotriva inculpatului C. C. , pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prev. și ped. de art.181 al.1 C.p., ca urmare a schimbării încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art.20 rap. la art.174,175 lit.i C.p.
În baza art.346 C.p.p. rap. la art.132 C.p., s-a constatat stinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă R. G. .
În baza art. 192 pct.2 lit.b C.p.p., a fost obligat inculpatul și partea vătămată R. G. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de câte 250 lei, fiecare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, criticând solutia instantei de fond ca fiind nelegală si a solicitat desfiintarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infractiunii de tentativă la omor calificat prev. de de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i C.pen. si solutionarea corespunzatoare a laturii civile cu referire la prejudiciul cauzat Spitalului Clinic Județean de Urgență C. N. -Secția N. II prin spitalizarea victimei.
Apelul a fost motivat arătându-se, în esentă, că inculpatul a actionat cu intentia de a suprima viata victimei având în vedere instrumentul folosit, zona vizată, urmările cauzate, precum si atitudinea inculpatului care a abandonat victima fără a-i acorda ajutor. Referitor la latura civilă s-a arătat că instanta de fond nu a manifestat rol activ, mărginindu-se doar la citarea unitătii spitalicesti, fără a face alte demersuri în sensul comunicării obiectului cauzei și posibilității de constituire ca parte civilă.
Procedând la solutionarea apelului prin prism motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanta de fond a retinut o stare de fapt conform cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii.
Astfel, s-a retinut în mod corect, în esență, că în data de_, în jurul orelor 20,00, inculpatul C. C. i-a aplicat părții vătămate R. G. mai multe lovituri cu
o bâtă în zona capului și în zona picioarelor, producându-i leziuni corporale vindecabile în 45-50 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, având în vedere situatia de fapt anterior mentionata, instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidenta (infracțiunea de vătămare corporală prev. și ped. de art.181 al.1 C.p.,).
Însușindu-și toate argumentele de fapt și de drept ale primei instante, Curtea apreciază că nu se impune reluarea prezentării acestora, însă adaugă următoarele completări:
Omorul se săvârșește cu intenția de a suprima viața unei persoane ("animus necandi";), iar nu cu intenția generală de a vătăma. Expresia "uciderea unei persoane";, utilizată de textul art. 174 C. pen., cuprinde implicit ideea orientării acțiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei. Doctrina mai folosește noțiunea de "dol special";, definit ca voința de a suprima viața persoanei, sau "intenție precisă";, prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracțiuni cu privire la care se incriminează producerea unui rezultat determinat.
Intenția are două forme: directă și indirectă. Fapta este săvârșită cu intenție directă când infractorul "prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte"; (art. 19 pct. 1 lit. a C. pen.), iar cu intenție indirectă când "prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui"; (art. 19 pct. 1 lit. b C.pen.). Ceea ce deosebește deci intenția directă de intenția indirectă este elementul volitiv. În timp ce la intenția directă făptuitorul are o atitudine fermă față de rezultatul constând în moartea victimei, voind să se producă acel rezultat și nu altul, la intenția indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste rezultate se va produce.
În practica judiciară, confirmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenția de ucidere se deduce din materialitatea actului ("dolus ex re";) care, în cele mai multe cazuri, relevă poziția infractorului față de rezultat. Demonstrează astfel intenția de ucidere: perseverența cu care inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri cu piciorul și cu un lemn, care au cauzat leziuni osoase grave și ruperi pulmonare; multitudinea loviturilor și locul aplicării lor, unele interesând regiuni vitale ale corpului (cord, rinichi, ficat); aplicarea unei singure lovituri în regiunea gâtului, în profunzime; intensitatea cu care loviturile au fost aplicate și repetarea lor pe tot corpul victimei, folosindu-se un obiect dur.
Deosebit de importante pentru caracterizarea poziției făptuitorului față de rezultat sunt împrejurările în care s-a produs actul de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să releve sau să infirme intenția de ucidere deoarece în cazul infracțiunii de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.
Astfel, există tentativă de omor și nu vătămare corporală, ori de câte ori inculpatul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.
Totodată, în stabilirea laturii subiective a infractiunii de tentativa la omor trebuie să se țină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce și terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistențe medicale calificate și de urgență punea în primejdie viața victimei.
Curtea constată că în cauză probele dosarului relevă fără echivoc că inculpatul nu a a acționat cu intenția de a ucide victima.
Astfel, în cauza martorii au arătat că inculpatul nu este cunoscut ca o persoană agresivă si care consumă băuturi alcoolice si că actiunea agresivă a inculpatului a fost singulară si, fără îndoială, potetată de faptul că se afla sub influenta bauturilor alcoolice. În acest sens sunt atât declaratiile părtii vătămate, cât si ale martorilor audiati, martori printre care se află rude apropiate ale victimei.
Nu poate fi retinut faptul că inculpatul a actionat în conditii de clandestinitate, profitând de întuneric si luând victima prin suprindere. Rezultă din declaratia martorului Moisă I. el (f. 16 dos.u.p., f. 33 fond) că personal a auzit când inculpatul se certa cu victima, evenimentul s-a petrecându-se în jurul orelor 19,00-20,00, când ";se îngâna ziua cu noaptea";. La rândul său, martorul Hoza V., politist în comună peste 20 de ani, declară că s-a prezentat la locul incidentului la ora 20,00, iar altercatia s-a consumat la ora 19,30 (f. 20 dos.u.p.)
Apoi, este de remarcat că cearta celor doi nu i-a stârnit interesul martorului Moisă si nici nu l-a alarmat atâta timp cât nu i-a acordat importantă, deoarece, potrivit propriei declaratii, si-a continuat activitătile în gospodărie, concluzia fiind că disputa verbală nu a fost una semnificativă. Martorul arată că abia mai târziu l-a văzut pe partea vătămată prezentând urme de sânge la nivelul capului, dar nici acest fapt nu i-a stârnit interes pentru că nu l-a întrebat ce i s-a întâmplat existând astfel presupunerea că situatia victimei nu era de natură să provoace temeri cu privire la starea sa fizică.
Curtea mai constată că s-a probat cert că inculpatul a aplicat o singură lovitură victimei în zona capului, în acest sens fiind declaratia victimei (f. 4,5 dos.u.p.) care arată că ";după ce mi-a aplicat acea lovitură…";, cu referire la lovitura de la nivelul capului, dar si faptul că medico-legal s-a constatat o singură urmă de leziune în această zonă.
Apoi, nu se poate retine că loviturile aplicate au avut potential tanatogenerator si, deci, că au fost de intesitate ridicată, chiar dacă s-a folosit o bâtă si a fost vizată zona capului, având în vedere că potrivit actelor medicale existente la dosar la nivelul capului traumatismul a fost unul mediu, iar la nivelul picioarelor s-au constat simple echimoze, concluzia fiind că nu au pus în primejdie viața victimei. Relevant este faptul că după consumarea incidentului victima s-a deplasat singură la domiciliu, a discutat cu martorul Moisă si apoi cu ceilalti martori din cauză, nefiind afectată în vreun fel de agresiunea suferită. Chiar daca ambulanta a sosit abia după 3 ore (astfel cum a declarat martorul Hoza), starea victimei nu a suferit modificări în sensul agravării. De altfel, martorul Hoza a rămas în prezenta victimei aproximativ 4 ore, până la plecarea ambulantei si a afirmat că în opinia sa deplasarea victimei la spital nu s-ar fi impus.
Nu poate fi neglijat nici faptul că părtile s-au împacat si inculpatul l-a despăgubit pe victima pentru prejudiciul produs si, în pofida situatiei anterioare tensionate dintre acestia si a evenimentului care face obiectul cauzei, relatiile dintre cei doi si membri familiilor lor au evoluat favorabil în sensul depăsirii tuturor diferendelor si întretinerea unor raporturi de bună vecinătate si ajutor reciproc.
Ca atare, ansamblul împrejurărilor în care a avut loc agresiunea și rezultatul confirmă apărarea inculpatului că el nu a urmărit uciderea victimei și nici nu a acceptat producerea unui asemenea rezultat, iar concluzia care se impune este aceea că prima instanță a reținut judicios că, sub aspectul poziției sale subiective, inculpatul a acționat doar cu intenția de a produce vătămări victimei.
Sub acest aspect, hotarârea instantei de fond este legala si temeinica, în cuprinsul hotarârii evidentiindu-se argumente pertinente referitor la întrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art.181 al.1 C.p
dispunând corespunzător încetarea procesului penal ca urmare a survenirii impăcării părtilor.
Referitor la latura civilă, Curtea observă că instanta de fond a citat în cauză unitatea spitaliciască care, în măsura în care avea interes, putea să se constituie parte civilă. Nu se poate aprecia că instanta nu a manifestat rol activ având în vedere că actiunea civilă este guvernată de principiul disponibilitătii.
Pe lângă aspectele enunțate mai sus, Curtea consideră că se impun a fi amintite si următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală și, la termenul de judecată din_, a ales să uzeze de judecata în procedura prevăzută de art. 320/1 C.proc.pen., cererea inculpatului în acest sens fiind admisă fără a exista vreo opoziție.
Judecătoria Turda a pronunțat sentința penală nr. 76/_ ,sentință care a fost recurată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda doar sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei.
Tribunalul Cluj a admis recursul declarat si, prin decizia penală nr. 184/R/_ a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20, 174, 175 lit. i C.pen. De menționat este faptul că atât părțile, cât și reprezentantul parchetului s-au pronunțat în sensul respingerii solicitării de schimbare a încadrării juridice.
Potrivit art.320/1 C.pr.pen., procedura speciala de judecata în cazul recunoasterii vinovatiei se aplica în situatia în care inculpatul declara ca recunoaste savârsirea faptelor retinute în actul de sesizare al instantei si solicita ca judecata sa se faca în baza probelor administrate în faza de urmarire penala. Instanta de judecata admite aplicarea acestei proceduri numai atunci când din probele administrate rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana sa, fara sa mai fie necesara administrarea altor probe.
Având în vedere faptul ca inculpatul a solicitat aplicarea dispozitiilor art. 320/1 C.p.p., atâta timp cât probele din cursul urmăririi penale conturează situatia de fapt corecta, iar inculpatului nu i se poate imputa vreo culpa în instrumentarea prezentului dosar, instanta nu poate solutiona cauza decât prin raportare aceasta ultima situatie si va aplica dispozitiile procedurale favorabile. Aceasta deoarece inculpatul a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecata, asa cum a fost aceasta descrisa în actul de sesizare si cu privire la care, în cursul judecătii la instanta de fond, nu s-a formulat vreo obiectie nici cu privire la starea de fapt, nici cu privire la încadrarea juridică.
Apoi, este discutabilă si solutia pronunțată de tribunal atâta timp cât recursul parchetului viza doar felul și cuantumul pedepsei pronunțate de prima instanță și, chiar dacă recursul era singura cale de atac permisă de lege raportat la infracțiunea dedusă judecății, reținerea din oficiu a cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 17 C.proc.pen. (în vigoare la data judecății) vine în vădită contradicție cu dispozițiile art. 371, 372 C.proc.pen. și art. 385/9 al. 3 C.proc.pen. privitoare la limitele judecății în căile de atac și posibilitatea luării în considerare din oficiu a motivul de casare arătat numai când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.
Pentru toate aceste motive Curtea concluzionează că solutia instantei de fond este legală si temeinică si o va mentine în totalitate ca atare astfel că în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul
ui Justiției reprezentând onorariu avaocatial pentru apărător din oficiu desemnat pentru inculpat.
În temeiul art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentintei penale nr. 431 din 1 noiembrie 2012 a Tribunalului C. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Cheltuielile judiciare rămân î n sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. L. H.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond.I. N. B.
| ← Sentința penală nr. 26/2013. Omor | Sentința penală nr. 72/2013. Omor → |
|---|
