Decizia penală nr. 182/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.182/R/2013
Ședința publică din 11 februarie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTORI: ANA C.
M. GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin procuror V. TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul A. V. împotriva sentinței penale nr.355 din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.86 al.2 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplic.art.83 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul A. V., asistat de către apărător ales av.Oprean Patricia din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatului A.
, depune la dosar concluzii scrise și caracterizări ale inculpatului, acte de stare civilă referitoare la minorii pe care inculpatul îi are în întreținere, dovada faptului că soția inculpatului nu beneficiază de nici un venit și dovada că familia inculpatului a contractat un credit cu rate lunare obligatorii.
La întrebarea instanței, inculpatul A. V., arată că își menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului A. V. , solicită admiterea recursului declarat de către inculpat și, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.18/1 C.pen.
Consideră că raportat la vechea infracțiune pentru care inculpatul a fost condamnat, la prezenta faptă dedusă judecății și la persoana inculpatului, nu este necesară trimiterea inculpatului în stare de detenție.
Învederează instanței faptul că inculpatul a săvârșit prezenta faptă în termenul de încercare pentru o sancțiune ce vizează o faptă din anul 2008, în condițiile în care acea derulare a procesului penal este străină de activitatea inculpatului de încetinire a acestuia și astfel, datorită faptului că acel proces a fost finalizat doar în 2011, inculpatul se află azi în situația de a promova recurs împotriva hotărârii pronunțată de Judecătoria Dej.
Solicită achitarea inculpatului pentru această faptă, în condițiile în care însăși gravitatea faptei în sine și așa cum a fost ea legiferată vizează o sancțiune cu coborârea corelativă prev.de art.320/1 C.pr.pen., de minim 4 luni închisoare și maxim de 2 ani, respectiv alternativ cu amendă penală, astfel încât însăși fapta pentru care inculpatul se află în fața instanței, este o faptă cu un grad de periculozitate în sine abstract extrem de redus.
Din punctul său de vedere, sancțiunea administrativă prev.art.18/1 C.pen., poate fi reținută în favoarea inculpatului.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a condus pe o distanță extrem de scurtă, nu s-a produs nici o urmare, inculpatul bazându-se pe cunoștințele deținute în acest domeniu. De asemenea, solicită a se reține că nu a existat nici o abatere de la regulile de circulație ci inculpatul a fost oprit la un control de rutină.
În subsidiar, solicită aplicarea unei amenzi penale ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 al.1 lit.c C.pen., coroborat cu art.74 al.2 și art.76 lit.e C.pen.
Aceste solicitări au fost formulate și în fața instanței de fond, însă judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra acestora. Consideră că față de particularitățile persoanei și gravitatea redusă a faptei săvârșite, inculpatul poate beneficia de circumstanțe atenuante care să coboare pedeapsa până la minimul prevăzut de lege, respectiv amenda penală.
Ca o concluzie, face referire la persoana inculpatului în vederea analizării solicitărilor principale și subsidiare, solicitând a se avea în vedere că este singurul întreținător de familie iar o sancțiune cu executare în regim de detenție ar avea consecințe grave asupra familiei sale, care așa cum a arătat a angajat credite.
Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală din perspectiva procesului de individualizare, aplicarea cuantumului sancțiunii cât și alegerea acesteia și a modalității de executare, ca urmare a aplicării art.83 C.pen.
Are în vedere circumstanțele reținute de instanță și întreg materialul probator din dosarul cauzei, reținându-se corect că inculpatul a comis în mod cert fapta în modalitatea prevăzută de textul de lege. Elementul esențial care solicită a fi avut în vedere se referă la faptul că antecedența penală a inculpatului se referă la fapte similare. La data pronunțării sentinței atacate prima instanță a avut în vedere toate elementele care îi erau favorabile, aplicând o pedeapsă cu suspendare simplă în condițiile reducerii pedepsei sub limita minimă a textului de lege, cu reținerea de circumstanțe atenuante.
Solicită a se observa că termenul de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit de instanță a fost respectat de către inculpat pe o perioadă de 7 luni după care a intrat în câmpul infracțional pentru fapte similare.
In aceste condiții, instanța în mod corect a apreciat conduita infracțională a inculpatului, a reținut toate aspectele de natură favorabile inculpatului iar în final pedeapsa rezultantă sunt urmarea directă a nerespectării condițiilor legate de termenul de încercare.
Din aceste perspectivă, consideră că aspectele de natură socială nu sunt substanțiale la reținerea că fapta în sine a fost comisă în condițiile în care este vădit lipsită de importanță.
Prin urmare, tocmai datorită acestor împrejurări concrete ale cauzei, prima instanță a și ales această modalitate fără a reține circumstanțe atenuante care nu consideră că trebuie reținute din perspectiva elementelor arătate și fără a se orienta spre alternativa amenzii în condițiile în care și în aceste premise ar fi incident art.83 C.pen.
In consecință, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
Inculpatul A. V. , având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă
fapta.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 355 din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei D. pronunțată în dosar nr._
În baza art.86 alin.(2) din O.U.G. nr.195/2002, republicată, raportat la art.320^1 alin.7 teza I-a Cod procedură penală, cu aplicarea art.40 alin.(1) Cod penal, a fost condamnat inculpatul A. V. , fiul lui V. și M., născut la data de_ în comuna M., județul Bistrița-Năsăud, de cetățenie română, cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, studii liceale, de ocupație mecanic, căsătorit, posesor al CI seria XB nr.2., CNP 1., domiciliat în comuna M. nr.120, județul Bistrița-Năsăud, la pedeapsa de -4- (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, având permisul anulat.
În baza art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de -3- (trei) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.152/2011 a Judecătoriei Năsăud și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu cea aplicată prin prezenta, de -4- luni închisoare.
Inculpatul execută pedeapsa rezultantă de -7- (șapte) luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.64 alin.1) lit.a) teza a II-a Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de -300- lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, 200 lei onorar avocat oficiu Domșa S. Diana se va avansa din fondurile M. ui Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej din data de _
, dosar nr.550/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. V. , pentru a răspunde sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având permisul anulat, prev. și ped. de art.86 alin.(2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, în sarcina căruia s-a reținut că la data de_, în jurul orei 20:50, a condus pe drumurile publice din comuna Cuzdrioara, județul Cluj, auto- utilitara marca VW, cu numărul de înmatriculare_, fiind oprit de un echipaj de poliție, iar la controlul documentelor personale s-a constatat că avea permisul de conducere anulat din data de_, acesta declarând în cursul anchetei că recunoaște comiterea faptei.
Întrucât fapta a fost comisă în timpul termenului de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit prin sentința penală nr.152/2011 a Judecătoriei Năsăud, parchetul solicită aplicarea art.83 Cod penal, în sensul revocării suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 3 luni închisoare aplicată acestuia pentru infracțiunile prev. de art.85 alin.1 și art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată.
II. La primul termen și mai-nainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște și regretă săvârșirea faptei imputate, solicitând să fie judecat în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care și le însușește fără obiecțiuni, cerere încuviințată de către instanță, fiind audiat potrivit art.320^1 alin.3 Cod procedură penală.
Din analiza coroborată a probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța a constatat că situația de fapt imputată inculpatului a fost dovedită prin
declarațiile inculpatului și martorilor audiați, ce se coroborează cu procesele- verbale de verificare în baza de date operative ale poliției și celelalte acte depuse
la dosar în cursul urmăririi penale.
Astfel, fapta inculpatului A. V. , care la data de_, în jurul orei 20:50, a condus pe drumurile publice din comuna Cuzdrioara, județul Cluj, autoutilitara marca VW, cu numărul de înmatriculare_, având permisul de conducere anulat din data de_, întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permisul de conducere anulat, prev. și ped. de art.86 alin.(2) din O.U.G. nr.195/2002, republicată, pentru care răspunde penal fiind condamnat.
Văzând că fapta a fost comisă în timpul termenului de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit prin sentința penală nr.152/2011 a Judecătoriei Năsăud în baza art.83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 3 luni închisoare dispusă pentru infracțiunile prev. de art.85 alin.1 și art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, iar raportat la împrejurarea că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile legale privind starea de recidivă, s-a făcut și aplicarea art. 40 alin.1 Cod penal, privind pluralitatea intermediară de
infracțiuni.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă, prin reducerea cu o treime a limitelor prevăzute de textelor de lege incriminator, potrivit art.320^1 alin.7 Cod procedură penală, văzând dispozițiile art.52 Cod penal, prin prisma criteriilor generale prevăzute de art.72 Cod penal, instanța a ținut seama de natura și gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, de împrejurările în care a fost comisă, dar și de persoana și conduita acestuia, constatând că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională, sfidând valorile sociale ocrotite de lege, astfel încât se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, dozată în mod corespunzător.
S-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa menționată, care s-a cumulat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, cu executare în întregime prin privare de libertate.
Potrivit art.71 alin.2) Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 alin.1) lit.a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
Văzând Decizia de îndrumare pronunțată de instanța supremă sub nr.74/2007, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunilor, precum și de împrejurările concrete ale comiterii acestora, în speță se justifică aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului inculpatului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
Așa fiind, instanța a dispus doar interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1) lit.a) teza a II- a Cod penal.
Văzând și dispozițiile art.191 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul A.
V., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 11 februarie 2013, prin apărător ales, inculpatul a solicitat admiterea recursului și, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, raportat la art.18/1 Cod penal sau, în subsidiar, aplicarea unei amenzi penale ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 al.1 lit.c Cod penal, coroborat cu art.74 al.2 și art.76 lit.e Cod penal.
Susținerile inculpatului, prin apărător ales, din ședința publică din data de 11 februarie 2013 sunt redate integral mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, susținută de probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale.
A rezultat din ansamblul probator că în data de_, în jurul orei 20:50, inculpatul recurent A. V. a condus pe drumurile publice din comuna Cuzdrioara, județul Cluj, autoutilitara marca VW, cu numărul de înmatriculare_, având permisul de conducere anulat din data de _
Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului A.
V. în comiterea acesteia, vinovăție de altfel recunoscută de inculpat, care a solicitat să fie judecat în procedura reglementată de art.320/1 Cod procedură penală privind recunoașterea vinovăției, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare.
Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, reduse cu o treime ca efect al reținerii prevederilor art.320/1 Cod procedură penală, ținând seama de natura și gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, de împrejurările în care a fost comisă, dar și de persoana și conduita inculpatului, constatând că acesta a dat dovadă de perseverență infracțională, sfidând valorile sociale ocrotite de lege.
Instanța de fond a manifestat suficientă clemență față de inculpat aplicându-i pedeapsa minimă prevăzută de lege, în condițiile în care infracțiunea comisă este sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, limitele reduse cu o treime fiind închisoarea de la 4 luni la 2 ani.
Conducerea unui autoturism pe drumurile publice având permisul de conducere anulat, după ce în anul 2011 inculpatul a fost condamnat definitiv pentru comiterea altor două infracțiuni la regimul circulației rutiere (conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev.de art.85 alin.1 din OUG 195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002) este de natură a crea un pericol potențial pentru ceilalți participanți la trafic și nu constituie în sine o faptă lipsită în mod vădit de importanță, care să aducă o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală.
În consecință în cauză nu sunt incidente prevederile art.18/1 Cod penal.
De asemenea nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, raportat la perseverența infracțională a inculpatului.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de către inculpatul A. V., domiciliat în M., nr. 120 împotriva sentinței penale nr. 355 din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei D. .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. V., domiciliat în M., nr. 120 împotriva sentinței penale nr. 355 din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei D. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
M. Ș.
ANA C.
L. M.
GREFIER,
B.
Red.L.M./dact.L.C.C.
3 ex./_
Jud.fond: I. C. G.
| ← Decizia penală nr. 1225/2013. Infractiuni rutiere-circulația... | Decizia penală nr. 341/2013. Drepturi de autor → |
|---|
