Decizia penală nr. 182/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _ * cod operator 2618
DECIZIA PENALĂ NR. 182/R
Ședința publică din 25 iulie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. O. M. - președintele Secției penale
JUDECĂTORI: S. F. A.
B. C.
GREFIER: V. E.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin procuror B. I. V.
de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul M. A. N. (CNP 1., fiul lui C. D. și A. S., născut la_ în Baia Mare, domiciliat în Tăuții Măgherăuș sat Bozânta Mare str. 128 nr. 37 județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale nr. 1724 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul numărul _
*.
La apelul nominal se prezintă recurentul-inculpat M. A. N., în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales G. A. din cadrul Baroului Satu Mare.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Cereri nefiind formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătoarea inculpatului M. A. N., avocat ales G. A., solicită admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, dispunându-se punerea de îndată în libertate a inculpatului. Apreciază că cererea este admisibilă raportat la prevederile art.
160 ind. 2 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul este până la 18 ani
închisoare; nu există date din care să rezulte faptul că inculpatul ar încerca obstrucționarea aflării adevărului ori nu s-ar prezenta la instanță. Cererea este adminisibilă atât în principiu cât și pe fond. Conform art. 136 Cod procedură penală scopul măsurilor preventive poate fi atins și în cazul liberării provizorii sub control judiciar; inculpatul trebuie să se prezinte la proces și nu se va sustrage, neexistând niciun element din care să rezulte că inculpatul ar încerca să se sustragă de la judecată. Invocă prevederile art. 5 paragraf 3 din CEDO; mai arată că în Codul de procedură penală se prevede ca în cazul în care se admite o cerere de liberare provizorie sub control judiciar instanța poate lua anumite măsuri pentru a asigura prezența inculpatului la proces. Din rechizitoriu, privit grosso modo, ar rezulta indicii că inculpatul ar fi săvârșit fapta așa cum este descrisă, însă din declarațiile acestuia reiese faptul că între el și victimă a fost o singură relație sexuală orală; declarația inculpatului se coroborează cu celelalte probe administrate; acesta nu vea de unde să știe că partea vătămată era virgină pentru că a avut cu ea doar o relație sexuală orală. De asemenea, susține că declarațiile părții vătămate, date în faza de urmărire penală, sunt contradictorii, aceasta spunând că a fost violată pe câmp iar apoi spunând că într-o casă nelocuită. Partea vătămată a declarat de asemenea că îi este frică de tatăl său care o bate. Mai mult, aceasta a spus că în stația de autobuz erau două femei cărora le-ar fi relatat că ar fi fost violată însă declarațiile acestora, de la fila 117 și 119 din dosar, nu confirmă susținerile părții vătămate; de asemenea, șoferul de autobuz (declarație fila 126) a arătat că a fost inițiativa sa de a o lăsa pe partea vătămată în fața postului de poliție raportat la ora matinală; la file 127 se află declarația agentului de poliție C. care a declarat că partea vătămată nu era speriată și nu plângea. Susține că partea vătămată nu ar fi făcut niciodată plângere dar dacă șoferul de autobuz a lăsat-o în fața poliției aceasta a declarat că nu ar fi fost vorba de relații sexuale consimțite. Niciunul dintre inculpați nu declară că ar fi amenințat-o pe partea vătămată; acesta a rămas singură în locuință aproximativ 45 de minute, timp în care nu a strigat și nu a încercat să fugă. Toate aceste elemente vor fi clarificate pe parcursul cercetării judecătorești dar ridică un semn de întrebare referitor la vinovăția inculpatului. Arată că a făcut aceste trimiteri pentru că pe aceste considerente a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Apreciază că sunt serioase semne de întrebare privind modalitatea de comitere a faptei reținută în rechizitoriu. Mai arată că inculpatul este minor și nu are antecedente penale; solicită punerea în libertate a acestuia sub control judiciar, acesta se va prezenta la judecată, locuind doar la 20 minute de instanță.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat; apreciază legală și temenică soluția instanței de fond; sunt incidente în cauză prevederile art. 160 ind. 2 alin. 2 Cod procedură penală, existând date din care reiese faptul că punerea în libertate a inculpatului ar zădărnici aflarea adevărului. Oricând o persoană ca inculpatul ar putea comite noi infracțiuni, tocmai raportat la modalitatea de comitere a faptei pentru care este trimis în
judecată, din moment ce niște tineri acostează o fată de 15 ani și o ademenesc într-o casă nelocuită unde întrețin cu aceasta relații sexuale. Nimic nu poate justifica o asemenea faptă. În raport de apărarea inculpatului, consideră că prin punerea acestuia în libertate buna desfășurare a procesului penal și stabilirea adevărului ar putea fi afectate. Este cutremurător a se suține că partea vătămată s-a dus cu patru băieți să întrețină relații sexuale; consideră că buna desfășurare a proceuslui penal reclamă menținerea arestării preventive a inculpatului; cum să strige partea vătămată într-o casă nelocuită; toate apărările făcute consideră că impun menținerea arestării preventive pentru administrarea de probe.
Recurentul-inculpat M. A. N. arată că îi pare rău.
T.
Asupra cauzei penale de față.-
Prin încheierea penală nr. 1724 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ *, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. A. N. .
În considerentele încheierii, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de_ sub nr. de dosar_, inculpatul M. A. N. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 55/U/_ al Judecătoriei Baia Mare.
În motivarea cererii s-a arătat că inculpatul este arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, iar pe parcursul cercetării a dat declarații în vederea lămurii tuturor aspectelor cauzei. Inculpatul a mai arătat că este la primul contact cu legea penală, este minor, fiind cunoscut în comunitate ca o persoană liniștită care nu a creat probleme.
Instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, însă, instanța de control judiciar a casat Încheierea penală 1639/_ a Judecătoriei Baia Mare și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către M. A. N. a fost înregistrată sub nr._ *.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar din punct de vedere al admisibilității, conform dispozițiilor art.160 indice 2 alin.1 Cod procedură penală, la termenul din_, prima instanță, reținând că sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de lege sus-amintit și raportându-se la concluziile părților privind admisibilitatea în principiu a cererii, după ascultarea inculpatului, a admis în principiu cererea formulată de apărătorul inculpatului și însușită de acesta, dezbătând cauza pe fond.
Analizând cererea formulată prin prisma dispozițiilor art.1602Cod procedură penală, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Încheierea Penală nr. 1457 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă prin Încheierea penală nr. 146/R/_ a T. ui M., s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și, în baza art. 1491raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. A.
N., pentru o durată de 19 de zile.
S-a considerat că în cauză există probe și indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că petentul este autorul infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal.
Analizând măsura preventivă dispusă față de inculpatul M. A. N.
, din perspectiva prezentei cereri, prima instanță a constatat că aceasta a fost luată în condițiile art. 143, respectiv 148 lit. f Cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice că inculpatul, împreună cu alți 3 inculpați, a săvârșit cu intenție o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Indiciile temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală, care au condus la presupunerea rezonabilă de săvârșire a infracțiunii de viol, au rezultat din declarațiile date de inculpați, declarațiile părții vătămate, proces- verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de examinare îmbrăcăminte, proces-verbal de recunoaștere după fotografii, declarații martori, act medico- legal, toate probe administrate până la analizarea prezentei cereri.
Una dintre condițiile formale pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar este aceea a existenței unei stări de arest preventiv legală și temeinică a inculpatului, în caz contrar impunându-se revocarea sau înlocuirea măsurii preventive. În prezenta cauză, instanța de fond a apreciat că măsura arestării preventive față de inculpat a fost luată în mod legal, fiind îndeplinite toate condițiile legale în acest sens.
Pe de altă parte, pentru ca o astfel de cerere să fie admisibilă, suspiciunea rezonabilă, reținută ca temei al arestării preventive, trebuie să vizeze săvârșirea unor infracțiuni din culpă sau a unor infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care să nu depășească 18 ani. Această condiție a fost analizată din punct de vedere formal la momentul pronunțării cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii, fiind îndeplinită în prezenta cauză.
Nu în ultimul rând, o altă condiție ce se cere a fi îndeplinită pentru a putea fi acordată liberarea provizorie este aceea a inexistenței datelor din care să rezulte necesitatea de a îl împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
După cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 136, alin. 1 și 2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei
desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste scopuri putând fi atinse și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. În același sens sunt și dispozițiile art. 5, paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că persoana reținută sau arestată beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să
asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la reglementările interne în materie, s-a constatat că art. 160, indice 2, alin. 1 și 2 Cod procedură penală prevede condițiile concrete în care aceasta poate fi acordată. Rezultă, așadar, că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă în esență o măsură preventivă, neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței și care presupune îndeplinirea unor condiții strict reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Potrivit prevederilor legale incidente, acordarea liberării provizorii reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, aprecierea în acest sens presupunând un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea învinuitului ori inculpatului, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului. Dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și ale art. 5 alin 5 din Codul de procedură penală, nu instituie o obligație de acordare a liberării provizorii în cursul procedurii judiciare, ci doar o facultate, chiar cu impunerea oferirii de garanții în sensul arătat de art. 5, paragraful 3, teza finală din Convenție, iar luarea măsurilor alternative celor privative de libertate, chiar în accepțiunea art. 136, alin. 2 Cod procedură penală, se subsumează în mod obligatoriu realizării scopurilor acestora.
S-a considerat că se impune, de asemenea, a se constata că reglementarea unor condiții exprese de admisibilitate a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar se subsumează, în final, aceluiași deziderat, reprezentând, în realitate, un prim filtru legal al acestor cereri. Astfel, reglementarea prin lege a unor condiții de exercitare a drepturilor procesuale este o delimitare prin lege a cadrului în care subiecții procesuali evoluează în cursul procesului penal.
Analiza temeiniciei cererii de liberare presupune verificarea și a aptitudinii pe care această măsură o va avea de a asigura realizarea efectivă a scopului măsurilor preventive, astfel cum acesta este reglementat de dispozițiile art. 136 alin. 1 cu trimitere la alin. 2 din Codul de procedură penală, respectiv oportunitatea acestei măsuri. Deși Codul de procedură penală și Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul persoanei acuzate de a obține liberarea în cursul procedurii, aprecierea cu privire la oportunitatea unei asemenea cereri aparține instanței de judecată, prin raportare la condițiile de admisibilitate și având în vedere necesitatea bunei desfășurări a procesului penal.
În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii instanței asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, aceasta trebuie să se raporteze atât la elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat, cât și la datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
În ceea ce privește persoana inculpatului, prima instanță a constatat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, arătând însă că acestea au fost consimțite și că, practic, participarea sa a fost una minimă, este elev.
În motivarea pericolului social concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta-o pentru ordinea publică, prima instanță a considerat că se impun a fi menționate următoarele aspecte raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei: pe timp de noapte, de către mai multe persoane, după ce inculpații s-au înțeles să o conducă pe partea vătămată la o casă în construcție, acesteia spunându-i că acolo va putea înnopta, însă în realitate urmărind întreținerea unor raporturi sexuale, prin constrângerea unei părți vătămate în vârstă de 15 ani și virgină să întrețină raporturi sexuale normale și orale cu 4 bărbați.
Desfășurarea normală a relațiilor sociale necesită un climat de conviețuire pașnică, de securitate și încredere reciprocă, un climat în care fiecare persoană, având o conduită demnă, se bucură de stima și considerarea celorlalți membri ai societății. Tulburarea acestui climat prin nesocotirea acestor valori, sau prin încălcarea securității celor ce participă la viața socială, constituie o faptă periculoasă pentru societate.
Instanța de fond, la aprecierea temeiniciei cererii de liberare formulate, a făcut o relaționare între circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului, respectiv va ține cont și de rezultatul infracțiunii, de lezarea gravă a relațiilor sociale ocrotite prin incriminarea infracțiunilor care aduc atingere libertății sexuale a persoanei.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret și real pentru ordinea publică, iar instituirea anumitor obligații pentru inculpat nu constituie garanții
suficiente pentru buna desfășurare a procesului penal, sens în care cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul
M. A. N., solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Examinând recursul declarat de inculpat în baza motivelor invocate, dar și din oficiu, tribunalul reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut că recurentul-inculpat este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, reținându-se în esență că inculpatul M. A. N., împreună cu alți 3 coinculpați, în noaptea de 10/_ au constrâns-o moral pe partea vătămată Cîrstianu A., prin amenințări și prin prezența lor (în număr de patru) să întrețină raporturi sexuale normale și orale cu ei, cauzându-i acesteia leziuni traumatice care s-au putut produce prin zgâriere în_ și care nu au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale.
Prin încheierea penală nr. 1457 din_ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. A. N., sens în care s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 55/U/_, măsură care a fost menținută de Tribunalul Maramureș care, prin încheierea penală nr. 146/R din_ a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, reținându-se în considerente că subzistă temeiurile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală care au impus arestarea preventivă.
Potrivit art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin
influențarea unor părți, martori, experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Cum inculpatul este judecat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 2 Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 18 ani, este evident că din analiza textelor de lege expuse, reiese că cererea de liberare îndeplinește prima condiție și anume cea a limitelor de pedapsă prevăzute pentru infracțiunea pentru care este cercetat.
Însă, așa cum a apreciat și instanța de fond, îndeplinirea doar a acestei condiții nu poate duce automat la admiterea cererii formulate de inculpat ci trebuie apreciată și oportunitatea și temeinicia acesteia.
Dacă analizăm circumstanțele în care se reține că fapta a fost comisă respectiv pe timp de noapte, de către mai multe persoane, după ce inculpații s-au înțeles să o conducă pe partea vătămată la o casă în construcție, spunându-i acesteia că acolo va putea înnopta, însă în realitate urmârind întreținerea unor raporturi sexuale, prin constrângerea unei părți vătămate de 15 ani și virgină să întrețină relații sexuale normale și orale cu mai mulți
bărbați, amploarea evenimentului și încadrarea juridică a faptei pentru care este cercetat inculpatul, soluția instanței de fond apare temeinică și legală.
Pe cale de consecință, tribunalul apreciază că în această fază procesuală lăsarea în libertate a inculpatului nu este nici oportună și nu ar servi nici la buna desfășurare a procesului penal. De astfel, instanțele europene statuează că în unele cauze complexe autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea procesului.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare ocazionate statului în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În temeiul art. 38514 și art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală
respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. A. N. (CNP 1.
, fiul lui C. D. și A. S., născut la_ în Baia Mare, domiciliat în Tăuții Măgherăuș sat Bozânta Mare str. 128 nr. 37 județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale nr. 1724 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul numărul_ *.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul- inculpat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iulie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
G. | O. M. | S. F. A. | B. C. | V. | E. |
Red. GO/T.red.VE _
ex.3.-
J. ecător la fond: F. aș M.
-copie-
Tribunalul Maramureș cod operator 2618
Dosar nr._ * Minută
Dec. pen. nr. 182/R din _
DECIDE:
În temeiul art. 38514 și art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală
respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. A. N. (CNP 1.
, fiul lui C. D. și A. S., născut la_ în Baia Mare, domiciliat în Tăuții Măgherăuș sat Bozânta Mare str. 128 nr. 37 județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale nr. 1724 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul numărul_ *.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul- inculpat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
ss indescifrabil ss indescifrabil ss indescifrabil
pentru conformitate
Tribunalul Maramureș cod operator 2618
Dosar nr._ * Minută
Dec.. pen. nr. 182/R din _
DECIDE:
În temeiul art. 38514 și art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală
respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. A. N. (CNP 1.
, fiul lui C. D. și A. S., născut la_ în Baia Mare, domiciliat în Tăuții Măgherăuș sat Bozânta Mare str. 128 nr. 37 județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale nr. 1724 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul numărul_ *.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul- inculpat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iulie 2013. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator 2618
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _ *
din 25 iulie 2013
C ă t r e
PENITENCIARUL GHERLA
Alăturat vă trimitem un exemplar din dispozitivul deciziei penale nr. 182/R din 25 iulie 2013 pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus, privind pe inculpatul M. A. N. .
PREȘEDINTE GREFIER
G. O. M. V. E.
În temeiul art. 385/14și art. 385/15pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. A. N. împotriva încheierii penale nr. 1724 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul numărul_ *. În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.Definitivă.
| ← Decizia penală nr. 264/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Încheierea penală nr. 47/2013. Cerere de liberare provizorie... → |
|---|
