Decizia penală nr. 186/2013. Omor calificat

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 186/A/2013

Ședința publică din 26 septembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: M.	R.	, judecător
JUDECĂTOR	: A.	D.	L.
GREFIER	: L.	A.	S.

Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat spre examinare apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL B. -N. și de către inculpatul O. D. împotriva sentinței penale nr. 28/F din data de 20 februarie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului B. -N., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N. dat în dosar nr. 21/P/2011 pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat în forma tentativei, prev. de art. 174 alin. 1 și 2 Cod penal rap. la art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 20 Cod penal, port ilegal de cuțit, prev. de art. 1¹alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (două infracțiuni), lovire, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal (două infracțiuni), toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul O. D. asistat de apărător ales, avocat Rübl Dacia, din cadrul Baroului B. -N., cu delegație la dosar ( f. 40 ), lipsă fiind partea civilă S.

J. de U. B. -N. .

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Inculpatul O. D. arată că domiciliază în Austria la mama sa de 3 luni de zile și lucrează la o fermă de cai în Oberward din Burgenland.

Apărătorul ales al inculpatului O. D., depune la dosar motive de apel și formulează o cerere în probațiune pe care a depus-o și în scris. Solicită audierea martorilor asistenți pentru mai multe acte de urmărire penală, respectiv recunoașterea din grup și conducerea în teren și anume Seretan Aurel, R. D., Szasz D. Csaba. De asemenea, având în vedere că în acea perioadă în care s- au efectuat actele de urmărire penală, respectiv 01 februarie și zilele următoare, inculpatul se afla într-o stare de decompensare, anterior internării sale din data de 11 februarie, sens în care există la dosar și expertiza din care rezultă starea lui de la acea dată. Astfel, teza probatorie vizează starea în care se afla inculpatul la momentul efectuării actelor de urmărire penală și dacă, în situația în care el se prezenta atunci, putea sau nu să își formuleze singur apărarea, respectiv dacă era conștient de ce i se întâmpla.

Totodată, solicită și efectuarea unei adrese către S. J. de U. B.

- Secția Psihiatrie Acuți pentru a comunica dacă numiții G. Izidor și H. S., cu datele de identitate existente la dosar, figurează în evidențele secției și, în caz

afirmativ, cu ce diagnostic, cu precizarea că în motivele de apel a evidențiat numeroase aspecte legate de situația, respectiv de starea de sănătate/psihică a părții vătămate H. S. și a martorului G. Izidor, care o însoțea pe aceasta în momentul săvârșirii faptei. Astfel, cererea formulată vizează stabilirea momentului concret și a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, aspecte care sunt esențiale pentru a stabili clar poziția subiectivă a inculpatului raportat la

intenția lui de moment, nu în sens de provocare, cu mențiunea că cele două persoane sunt personaje cunoscute pe plan local ca având probleme grave, respectiv dizabilități atât psihice cât și fizice, care pot să creeze contextul la care a făcut referire și pot să justifice anumite afirmații din declarațiile inculpatului, date de către acesta, precum și modul în care el a perceput acel moment sau amenințarea, fie și din simpla privire și din simple cuvinte fără înțeles pronunțate de către G. Izidor.

De asemenea, precizează că proba solicitată la numărul 3 vizează aceeași teză probatorie, respectiv efectuarea unei adrese pentru a vedea cel puțin fotografia acestora, cu precizarea că nu invocă sensul negativ, ci realitatea faptică.

Inculpatul O. D. susține că de un an de zile nu mai consumă droguri și arată că în prezent este pensionat de boală. A absolvit Liceul cu program sportiv și a jucat fotbal, suferă de psihoză paranoidă, dar susține că, în prezent, starea sa este ameliorată, urmând un tratament în acest sens și nu mai este așa de obosit. De asemenea, se consideră nevinovat și arată că a utilizat arma în apărarea sa, întrucât acesta s-a apropiat de el și personal s-a speriat.

Menține declarația dată în fața instanței de fond din data de 6 februarie 2013 și arată că nu dorește să facă declarații suplimentare în fața instanței de apel.

Reprezentanta M. ui P. solicită respingerea cererilor în probațiune. Astfel, referitor la audierea martorilor asistenți arată că, în faza de urmărire penală, expertiza medico-legală psihiatrică s-a dispus tocmai în apărarea inculpatului, pentru a se verifica starea psihică a acestuia, motiv pentru care apreciază că martorii asistenți nu pot aduce elemente noi, pentru că sunt și celelalte documente din care rezultă multiplele internări și starea psihică, cu precizarea că inculpatul este într-adevăr o persoană bolnavă, aspect necontestat în cauză.

În ceea ce privește martorul și partea vătămată, consideră că nu sunt probe utile cauzei, atât timp cât este vorba de faptul că inculpatul pur și simplu a atacat aceste persoane pe stradă, nu au fost provocați și nu consideră că pot fi elemente în plus, care să ducă la o schimbare a încadrării juridice, pentru că, practic, conform motivelor de apel, raportat la aceste persoane se critică încadrarea în tentativa de omor. Or, susține că fapta se încadrează în tentativă de omor raportat la instrumentul vulnerabil folosit, la intensitatea loviturilor și la zona anatomică vizată.

Curtea, deliberând, respinge cererile în probațiune formulate în cauză ca nefiind utile și pertinente în cauză. Astfel, în primul rând, cu privire la martorii asistenți, consideră că nu este necesară audierea acestora, având în vedere că în faza de urmărire penală, tocmai raportat la conduita și starea psihică a inculpatului, s-a dispus de către procuror efectuarea unei expertize psihiatrice în vederea constatării discernământului acestuia, concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică fiind la dosar. Mai mult, s-a dispus chiar și efectuarea și unei expertize medico-legale în vederea constatării consumului de droguri a inculpatului, fiindu-i recoltate probe, atât de sânge cât și de urină, în vederea stabilirii acestei împrejurări, sens în care se află la dosar raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză.

Cu privire la cele două persoane invocate de apărare, respectiv la martorul

G. Izidor și la partea vătămată H. S., care a decedat în decembrie anul trecut, consideră că nu este necesară efectuarea acelor adrese către S. J. de U. B., cu privire la starea sănătății psihice a acestora și către SPCLEP

B., cu solicitarea de a trimite fotografii în acest sens, în primul rând datorită faptului că aceștia au fost văzuți de către instanța de fond și, mai mult decât atât, au fost audiați nemijlocit de către judecătorul fondului, care a putut să

constate, prin propriile simțuri, starea sănătății acestora și să evalueze în acest sens depozițiile acestora, acesta fiind, de altfel, rolul judecătorului să aprecieze în ce măsură pot fi luate în considerare acele declarații, în funcție de starea sănătății mintale a părții care a dat declarațiile.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Reprezentanta M. ui P. arată că Parchetul de pe lângă Tribunalul B.

-N. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 28 din 2013 a Tribunalului B.

-N., privind pe inculpatul O. D. .

Susține că primul motiv de apel al Parchetului a rămas, în mod evident, fără obiect, în condițiile în care se referă la lămurirea acelui aspect care a intervenit la Tribunalul B. -N., respectiv dacă în cazul părții vătămate L.

R. a fost vorba de o împăcare sau de o retragere a plângerii penale prealabile pentru infracțiunea de lovire.

Astfel, partea vătămată L. R. s-a prezentat la Curtea de Apel, unde a precizat că este vorba de o retragere a plângerii penale, motiv pentru care este legală dispoziția instanței, în baza art. 10 lit. h din Codul de procedură penală, de încetare a procesului penal, motiv pentru care, practic, prima critică a fost lămurită și, implicit, a rămas fără obiect.

Următoarele critici ale hotărârii instanței de judecată se referă, pe de o parte, la greșita reținere a circumstanței atenuante, conform art. 74 alin. 2 din Codul penal, respectiv alte împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante și apoi se solicită majorarea pedepsei.

În acest sens, arată că inculpatul a fost trimis în judecată printr-un rechizitoriu întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N. pentru mai multe infracțiuni grave, de violență, fiind vorba de tentativă de omor calificat, portul fără drept al unui cuțit în loc public, ultraj, precum și infracțiunea de lovire.

Mai arată că faptele s-au comis la un scurt interval de timp, respectiv în data de 29 decembrie 2010 și după câteva zile, în data de 5 ianuarie 2011.

Astfel, în data de 29 decembrie 2010 s-a reținut faptul că inculpatul se afla pe o stradă din municipiul B. și a acostat două persoane necunoscute, le-a cerut țigări, a fost refuzat, moment în care inculpatul a scos un cuțit și a atacat una dintre persoane, dovedindu-se că este vorba de partea vătămată L. R., iar certificatul medico-legal atestă faptul că leziunile au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, leziunea a fost aplicată la încheietura mâinii, motiv pentru care fapta a fost încadrată în lovire, conform art. 180 alin. 2 din Codul penal.

După câteva zile inculpatul a procedat în același mod, respectiv din nou, pe o stradă din municipiul B., a acostat două persoane, a cerut de data aceasta bani și, fiind refuzat, a scos din nou cuțitul pe care-l avea asupra sa, s-a îndreptat spre bărbat, dar lovitura a fost aplicată femeii, respectiv părții vătămate

H. S., leziunea cu cuțitul fiind în zona articulației sterno - claviculare. Astfel, conform certificatului medico-legal se atestă că leziunea a necesitat 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, însă nu a pus în primejdie viața.

În consecință, în concordanță cu susținerile anterior expuse, apreciază că ne aflăm în prezența, pe de o parte, a unor infracțiuni deosebit de grave, care s-

au petrecut în loc public, infracțiuni de violență, iar pe de altă parte, și în prezența unei persoane care este bolnavă, cu precizarea că acest aspect nu poate fi contestat prin prisma actelor medico-legale existente în acest sens, respectiv biletele de internare și externare de la Clinica de Psihiatrie, precum și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică.

Cu privire la diagnosticul care a fost pus inculpatului a observat faptul că acesta este un diagnostic privind o boală psihică mai ușoară, respectiv tulburarea psihotică, dar este și un diagnostic privind pe o boală psihică mai gravă, respectiv schizofrenie. Acest diagnostic privind o boală psihică gravă - schizofrenia nu este confirmat de către raportul de expertiză de la fila 129 în conținutul căruia se menționează diagnosticul tulburare psihotică cu simptome de schizofrenie. Raportat la această tulburare s-a stabilit că persoana are un discernământ diminuat, respectiv o reprezentare redusă a capacității de a înțelege și a aprecia conținutul faptelor sale și s-a recomandat și dispus și de către instanță tratamentul medical.

În contextul redat, evidențiază gravitatea deosebită a faptelor, pentru că pur și simplu inculpatul a atacat pe stradă persoane necunoscute, cu cuțitul, stabilindu-se că persoanele nu au contribuit în niciun fel la declanșarea stării inculpatului. Astfel, deși s-a insistat cu privire la acest aspect arată că inculpatul a recunoscut, în declarația sa, pe care a dat-o la Tribunalul B. -N., că nu cunoștea persoanele, doar că a fost deranjat, fără a menționa de ce anume a fost deranjat. S-a întâmplat ca persoanele să fie atacate, putând fi oricare altă persoană, în loc public, din motive pe care numai inculpatul probabil le cunoaște, rezultând că acesta a fost deranjat de refuzul de a primi bani sau de a primi o țigară, dar în mod evident consideră că nu trebuia să se manifeste în acest mod.

Susține că hotărârea instanței este criticată, pentru că, chiar dacă este vorba de o circumstanță atenuantă ea a fost încadrată în mod greșit în art. 74 alin. 2 din Codul penal și consideră că diminuarea răspunderii poate fi luată în calcul atunci când se analizează global art. 72 din Codul penal, privind anumite circumstanțe atenuante sau agravante, apreciate, după un caz sau altul, de către instanța de judecată. De aceea, solicită ca starea de discernământ diminuat să fie apreciată în contextul individualizării, conform art. 72 din Codul penal, nu ca și o circumstanță atenuantă, conform art. 74 alin. 2 din Codul penal.

Totodată, evidențiază faptul că inculpatul a mai comis fapte de violență, fiind condamnări pentru fapte de violență și în anul 2007 și, respectiv 2010, conform mențiunilor din cazier și analizate în hotărâre și de către instanța de judecată.

În contextul redat, solicită admiterea apelului Parchetului și modificarea hotărârii în sensul de a dispune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.

Apărătorul ales al inculpatului O. D., solicită respingerea apelului declarat de către Parchet pentru motivele expuse în favoarea admiterii apelului declarat de către inculpat.

Astfel, solicită admiterea apelului declarat de către inculpat, în principal, în baza art. 380 Cod procedură penală, desființarea sentinței penale nr. 28/F/2013 pronunțată de Tribunalul B. -N. și, în baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, să se dispună restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, fiind incidente în cauză, în conformitate cu art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, două cauze de nulitate absolută.

În subsidiar, în ipoteza respingerii excepției nulității anterior invocate, solicită admiterea apelului inculpatului, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, în baza art. 334 Cod procedură penală, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului de tentativă la

infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.

În cazul în care nu se va da curs solicitării de schimbare a încadrării juridice, solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate pentru fapta reținută și reindividualizarea pedepsei, în sensul modificării modalității de executare a acesteia.

De asemenea, solicită ca, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea de a fi săvârșit cele două infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, având în vedere neîntrunirea elementelor constitutive ale acestor infracțiuni, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Astfel, în principal, solicită restituirea cauzei la procuror, apreciind ca fiind incidente în cauză, motivele de nulitate absolută prev. de alin. 2 al art. 197 Cod procedură penală, cu referire la nerespectarea dreptului la apărare, în conformitate cu art. 171 alin. 2 teza ultimă Cod procedură penală și, respectiv la competența materială prev. de art. 209 alin. 3 Cod procedură penală. În consecință, în concordanță cu probele dosarului, începând cu data de 11 februarie 2011, procurorul de caz a putut conștientiza, prin propriile simțuri, că inculpatul ar avea anumite probleme de ordin psihic, motiv pentru care a solicitat expertizarea medico-legală psihiatrică a acestuia. Astfel, dacă la acea dată existau doar anumite îndoieli motivate evident de comportamentul pe care îl prezenta inculpatul, ulterior, în data de 25 martie 2011, după primirea expertizei medico- legale, cu constatarea discernământului diminuat al inculpatului, cu certitudine procurorul de caz avea datoria să constate că se află în fața unei persoane care nu își poate face singură apărarea, situație în care aceasta era obligatorie. În consecință, apreciază că, din acel moment, procurorul de caz era obligat să asigure asistența judiciară din oficiu a învinuitului, chiar dacă acestuia i s-au adus la cunoștință prevederile art. 70 Cod procedură penală raportat la posibilitățile de percepție ale acestuia având în vedere situația psihică în care se afla atunci învinuitul, situația de decompensare constatată prin expertiză, precum și faptul că fusese întrerupt tratamentul medicamentos.

În concordanță și cu susținerile procurorului anterior redate, apreciază că este vorba de o singură boală. Astfel, dacă acele simptome de schizofrenie apăruseră în expertiza medico-legală, solicită a se avea în vedere și biletele de externare ulterioare.

Susține că procurorul de caz nu s-a conformat obligației de a asigura asistența juridică a inculpatului, care a fost audiat și i s-a prezentat materialul de urmărire penală, iar în data de 20 mai 2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care era cercetat din lovire în tentativă la infracțiunea de omor calificat. Astfel, deși s-au adus la cunoștință inculpatului aceleași prevederi ale art. 70 Cod procedură penală, aspect pe care îl consideră ca fiind inutil, nu s-a respectat dreptul la apărare al inculpatului, care nu a beneficiat de o apărare efectivă în cursul urmăririi penale, raportat și la schimbarea încadrării juridice.

În consecință, pentru aspectele expuse, apreciază că urmărirea penală este lovită de nulitate absolută și ca urmare orice act emis ulterior în urma acesteia este lovit de aceeași nulitate absolută.

Raportat la nerespectarea competenței materiale în cursul urmăririi penale, prev. de art. 209 alin. 3 Cod procedură penală, arată că aceasta era obligatorie a procurorului în cazul infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat. Astfel, în concordanță și cu motivele depuse în scris, anumite acte au fost efectuate în mod direct sau reefectuate de către procurorul de caz, însă alte acte,

chiar și actele la care a făcut ulterior referire în motivarea tezei probatorii, nu au fost efectuate, cu atât mai mult, nu au fost respectate în cauză prevederile art. 268 și 217 Cod procedură penală raportat la actele pe care organul competent ar fi avut posibilitatea să le refacă în momentul în care își constata competența exclusivă, el fiind obligat să le refacă. Astfel, toate acele acte de urmărire penală, respectiv prezentările spre recunoaștere, conducerea în teren, efectuate în prezența inculpatului, care se afla în data de 1 februarie în starea psihică constatată de către expert, nu s-au efectuat cu seriozitatea cuvenită, pentru că acestea erau efectuate raportat la infracțiunea de lovire și nu la infracțiunea de tentativă la omor calificat. De asemenea, din declarațiile martorilor, care sunt luate lapidar și nu sunt toți martorii asistenți audiați în cursul urmăririi penale, nu rezultă decât niște afirmații standard de genul "l-am văzut, ne-a condus, de bună-voie, n-a fost silit de nimeni"; și "a făcut asta";.

Mai mult, susține că martorul G. Izidor, prin declarația dată în fața instanței de judecată, a negat faptul că ar fi fost chemat la vreo recunoaștere și că l-a mai văzut pe inculpat, sens în care invocă și starea psihică a acestuia, pe care a dorit să o dovedească prin adresa solicitată.

Mai arată că cele două procese-verbale de recunoaștere din grup, au ultima filă schimbată, cu semnătura persoanei care recunoaște, respectiv martorul G. Izidor și partea vătămată L. R., fiind o ștersătură cu corector la semnătura persoanelor care au venit la recunoaștere.

În consecință, precizează că aspectele evidențiate denotă că actele de urmărire penală, neefectuate în mod direct de procuror, nu au fost întocmite cu seriozitatea necesară în cazul infracțiunilor de tentativă la omor.

Pentru motivele expuse, solicită, în principal, în baza art. 380 Cod procedură penală, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale.

În ipoteza subsidiară solicită admiterea apelului și modificarea hotărârii cu privire la latura penală, respectiv achitarea inculpatului pentru infracțiunea de ultraj și schimbarea încadrării juridice. Astfel, în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice, arată că aceasta a fost solicitată și cu ocazia dezbaterilor în fond, fiind respinsă, tribunalul reținând ca fiind corectă încadrarea dată prin actul de sesizare. Mai exact, tribunalul arată că "în sensul celor relevate anterior, s-au apreciat ca esențiale în decelarea intenției făptuitorului, aspectele referitoare la obiectul vulnerant folosit, zona anatomică vizată de acțiunea agresivă dar și intensitatea loviturilor aplicate";. Astfel, susține că, în speță, inculpatul a agresat- o pe partea vătămată folosind un obiect apt să producă moartea - cuțitul, iar zona vizată a fost o zonă anatomică ce adăpostește un organ vital și, chiar dacă leziunea provocată în această modalitate, respectiv plagă înjunghiată nepenetrantă, nu pare a fi de intensitate deosebită, necesitând 12 - 14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, este de observat faptul că aceasta s-a datorat împrejurării că victima s-a aflat în mișcare în momentul lovirii sale, aceasta interpunându-se între agresor și concubinul său, cel care era vizat de lovitura de cuțit. În acest sens, în concordanță cu doctrina de specialitate și cu practica juridică, arată că esențial în cazul tentativei la infracțiunea de omor este de a se stabili poziția subiectivă a făptuitorului în momentul săvârșirii faptei, respectiv existența sau inexistența intenției acestuia, directe sau eventuale, de a curma viața victimei ori, doar de a lovi sau a vătăma. Astfel, s-au conturat în doctrină anumite criterii în funcție de care se vor stabili încadrările juridice corecte, raportat la obiectul vulnerant, zona anatomică, numărul și intensitatea loviturilor aplicate și la orice alte aspecte anterioare concomitente, subsecvente săvârșirii faptei, în conformitate și cu susținerile anterioare ale procurorului. În consecință, susține că, în motivarea în scris a apelului a citat autori din doctrina juridică

română, care arată și susțin același aspect referitor la modul în care trebuie tratate criteriile urmare a cărora se stabilește încadrarea juridică, respectiv în totalitate și nu luat unul sau două dintre criteriile redate și absolutizat în stabilirea încadrării juridice. Astfel, ținând cont de fiecare criteriu, ambii autori au arătat, în mod concret, că o lovitură cu cuțitul, chiar într-o zonă considerată vitală, nu semnifică neapărat că făptuitorul a vrut să curme viața victimei.

Cu privire la aspectele concrete ale faptei în speță și ale făptuitorului, respectiv la criteriul ce vizează numărul și intensitatea loviturilor arată că a fost vorba de o singură lovitură materializată cu o plagă nepenetrantă, aspect reținut și de instanța de fond, în zona umărului, respectiv a articulației subclaviculare, care nu a pus viața în pericol, aspect cunoscut și neabsolutizat în stabilirea încadrării juridice, dar care se impune a fi avut în vedere.

Mai mult, susține că în momentul intervenirii părții vătămate H. S. între concubinul său - persoana vizată de inculpat, și acesta din urmă, din întreaga coroborare a tuturor declarațiilor date de partea vătămată și de martorul

G. Izidor în cursul urmăririi penale, rezultă cu certitudine că inculpatul nu ar fi lovit pe nimeni. De asemenea, în momentul în care partea vătămată a sesizat că inculpatul avea un cuțit în mână și ar fi vrut să-l atace, aspect care, dată fiind starea psihică, nu consideră și nu trebuie luat în considerare sub nicio formă, aceasta s-a interpus între cei doi, fiind în acest sens declarațiile clare date, dar martorul era mult mai departe decât partea vătămată față de inculpat și dacă

intenția inculpatului ar fi fost materializată în a curma viața martorului, consideră că este absolut logic și clar că lovitura ar fi fost extrem de gravă și nu o plagă nepenetrantă, pentru că dacă inculpatul l-ar fi vizat pe martor în sensul curmării vieții, acesta nu ar fi aplicat nici într-un caz o lovitură atât de puțin intensă și care să nu producă nici măcar persoanei care s-a interpus între cei doi decât o rană superficială.

În consecință, solicită a se avea în vedere aspectele evidențiate, respectiv modul și momentul în care inculpatul, cu dizabilitățile psihice dovedite, s-a întâlnit cu acel cuplu, cu dizabilitățile psihice privitor la care există dovezi clare în privința părții vătămate, sens în care a indicat actele medicale care vizează partea vătămată constând în foaia de observație din spital și foaia de externare, din care rezultă cu claritate dizabilitățile psihice și fizice de care suferă, fiind vorba și de o hipoacuzie, aceasta neauzind și vorbind cu un volum mult mai mare decât normal. Astfel, solicită instanței imaginarea întâlnirii dintre cele trei persoane și modul în care acestea în mod efectiv și cert nu s-au înțeles, fiind cert faptul că s-a purtat un dialog.

Concluzionând, raportat la solicitarea schimbării încadrării juridice, susține că cel mult a fost vorba de o lovire din culpă, respectiv o culpă fără prevedere, pentru că inculpatul nu avea de unde să prevadă că partea vătămată se va interpune. Astfel, solicită schimbarea încadrării juridice și achitarea în ceea ce privește infracțiunea de lovire săvârșită în dauna părții vătămate H. S. .

Cu privire la infracțiunea de ultraj, arată că cele două fapte ar îndeplini condiția săvârșirii în loc public prev. de art. 152 lit. a Cod penal și consideră că din probele dosarului rezultă cu certitudine că, în ceea ce privește fapta din 29 decembrie, nu a fost nimeni de față în momentul purtării dialogului între partea vătămată L. R. și inculpat, iar dacă aceasta a fost înțepată cu un cuțit, conform unei declarații ulterioare a inculpatului privitor la care s-a revenit, nu s-a observat la acel moment nicio armă și niciun obiect vulnerant, fiind un dialog, respectiv o altercație, care s-a epuizat extrem de repede. Ulterior, inculpatul a fugit, fiind multiple declarații contrare ale părții vătămate și ale martorei cu privire la direcția de alergare și apreciază că acestea nu pot fi luate în considerare și singura care reflectă starea corectă de fapt a fost cea dată de partea vătămată

în data de 29 decembrie, în cursul serii, confirmată de declarația din instanță a martorei Urs M. . Astfel, susține că nimeni nu a vizualizat incidentul izolat, care s-a petrecut foarte repede, fiind vorba de orele 20:00, în luna decembrie, pe timp de noapte, aspect similar celui de-al doilea incident din data de 5 ianuarie, care s-a petrecut, fără a fi reținut de către instanță, în cursul orelor 05:00 a.m. La acea oră nici mașinile nu circulau pe drum, astfel că cei doi circulau pe carosabil, în concordanță cu declarațiile părțile vătămate. Raportat la lipsa publicului și la faptul că nu s-a produs niciun scandal public și niciun atentat la pudoare, în baza literaturii de specialitate, susține că în cazul unui astfel de incident izolat, care a avut loc doar între făptuitor și victimă, nu se poate susține că este vorba de o infracțiune de ultraj conform autorului dl. profesor M. Basarab "dacă cuvintele proferate, loviri, vătămări au avut loc în cadru individual";.

În concluzie, solicită să se dispună achitarea inculpatului privitor la săvârșirea celor două infracțiuni de ultraj, motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive, lipsind latura obiectivă, cu precizarea că a indicat și practica judiciară a Curții de Apel C. raportat atât la schimbarea de încadrare juridică, cât și la solicitarea subsidiară în circumstanțiere.

Reprezentanta M. ui P. solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat și, referitor la primul motiv, respectiv susținerea existenței nulității absolute a urmăririi penale, arată că este neîntemeiată critica formulată, pentru că art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală vizează anumite situații care sunt apreciate de către organul de urmărire penală sau de instanța de judecată. Altfel spus, legiuitorul a lăsat la dispoziția organului de urmărire penală sau a instanței de judecată aprecierea anumitor împrejurări sau situații care trebuie să conducă la concluzia că învinuitul sau inculpatul nu-și poate face singur apărarea. În consecință, la momentul discutării cererii în probațiune, organul de urmărire penală, respectiv procurorul, tocmai în vederea exercitării dreptului la apărare și pentru clarificarea tuturor aspectelor cauzei a dispus efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, ținând cont de actele medicale existente, după care s-a efectuat prezentarea materialului de urmărire penală.

În consecință, consideră că nu ne aflăm în prezența nulității absolute, iar cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, respectiv schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor calificat în vătămare corporală opinează că se află în prezența unei infracțiuni de tentativă de omor în forma intenției indirecte raportat la modalitatea concretă în care s-a comis. Astfel, susține că intenția indirectă rezultă din materialitatea faptei, respectiv că inculpatul s-a îndreptat cu un cuțit în direcția celor două persoane, nu a urmărit suprimarea vieții, dar cel puțin a acceptat posibilitatea de a fi suprimată viața unei persoane.

În ceea ce privește infracțiunea de ultraj, arată că nu s-a reținut ultrajul în forma scandalului public, ci în forma altei modalități alternative, respectiv prin atingerea adusă unor moravuri, conform art. 321 din Codul penal.

În concluzie, solicită respingerea apelului declarat de inculpat.

Inculpatul O. D., având ultimul cuvânt, arată că martorul G. Izidor s- a deplasat spre el, l-a avertizat să nu se apropie, iar partea vătămată a intervenit și a împuns-o cu cuțitul din greșeală.

Nu se consideră vinovat, pentru că prietenul părții vătămate a fost agresiv, i-a adresat injurii și personal a devenit agresiv, dar regretă comiterea faptei.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 28/F din_ pronunțată de Tribunalul B. -

în dosar nr._ :
1. În baza disp. art. 11 pct. 2 lit.";b"; Cod procedură penală rap.la art. 10 lit.";h"; Cod procedură penală.
  S-a hotărât încetarea procesului penal, pornit împotriva inculpatului O.
  D. , fiul lui O. I. și S. Nelia V., născut la data de 17 octombrie 1986 în mun. B., jud. B. N., domiciliat în mun. B., str. P. M., nr. 9, jud.
  B. N., cu reședința în com. Feldru, sat N., nr. 360, jud. B. N., și
  f.f.l. în Jelna la Ferme, jud. B. N., având CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, faptă comisă în dauna
  părții vătămate L. R. , domiciliat în mun. B., str.Toamnei, nr.2, jud.B.
  N., CNP 1., ca urmare a retragerii plângerii penale prealabile.
2. A fost condamnat inculpatul O. D. , pentru săvârșirea infracțiunilor

de:

tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal,
rap.la art. 174 alin. 1 și art. 175 alin. 1 lit.";i"; Cod penal, art. 74 alin. 2 și art.76
lit.";b"; Cod penal, art. 53 pct. 2 lit.";a"; și art. 64 lit.";a"; și "b"; Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev, de art. 64 lit.";a"; și "b"; Cod penal( parte vătămată H. S. );
- portul, fără drept, al cuțitului, prev. de art. 1ind. 1 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991(în prezent art. 2 pct. 1 după renumerotarea textelor în baza Legii nr. 153/2010), cu aplic. art. 74 alin. 2 Cod penal și art. 76 lit.";e"; Cod penal ( 2 fapte), la două pedepse de câte o lună închisoare;
- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 al.1 Cod penal cu aplic. art. 74 alin. 2 Cod penal și art. 76 lit.";d"; Cod penal ( 2 fapte), la două pedepse de câte 6 luni închisoare.
  În baza disp. art. 85 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1595/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
  S-a descontopit pedeapsa rezultantă în elementele ei componente și le-a repus în individualitatea lor, astfel:
- 3 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal;
- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal.

S-a constatat că faptele deduse judecății în prezenta cauză sunt comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a Cod penal, cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1595/2010 a Judecătoriei B. .

În baza disp. art. 34 lit. "b"; Cod penal s-au contopit cele 5 pedepse aplicate în prezenta cauză cu pedepsele de 3 luni închisoare și respectiv 1 an și

6 luni închisoare aplicate prin Sentința Penală nr. 1595/2010 în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a"; și "b";

Cod penal.

S-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit. "a"; și "b"; Cod penal.

În baza disp. art. 112 lit.";a"; Cod penal rap. la disp. art. 113 Cod penal, s- a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical.

Conform disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Potrivit disp. art. 118 alin. 1 lit.";b"; Cod penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cuțitului corp - delict, folosit de acesta la săvârșirea infracțiunilor.

În baza disp. art. 14 Cod procedură penală rap.la art. 1357 Cod civil.

S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.004 lei, cu titlu de despăgubiri civile, în favoarea părții civile S. J. de U. B. N., pentru internarea părții vătămate H. S. .

S-a constatat că prejudiciul cauzat părților vătămate H. S. și L. R. au fost reparate integral.

A fost obligată partea vătămată L. R. la plata sumei de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 900 lei în cursul urmăririi penale și 200 lei în faza cercetărilor judecătorești.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 21/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O. D. , fiul lui O. I. și S. Nelia V., născut la data de 17 octombrie 1986 în mun. B.

, jud. B. N., domiciliat în mun. B., str. P. M., nr. 9, jud. B. N., cu reședința în com. Feldru, sat N., nr. 360, jud. B. N., și f.f.l. în Jelna la Ferme, jud. B. N., având CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 al. 1 și art. 175 alin. 1 lit. "i"; Cod penal; port ilegal de cuțit, prev. de art. 1 ind. 1 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991(2 fapte); lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal (2 fapte).

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că, la data de_, întâlnindu- se cu numiții H. S. și G. Izidor, le-a cerut bani, deși nu îi cunoștea, iar la refuzul acestora a încercat să îl lovească cu un cuțit, pe bărbat, însă a intervenit

însoțitoarea acestuia care s-a interpus între cei doi astfel că a lovit-o pe aceasta în zona articulației sterno-claviculare, cauzându-i 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Pe de altă parte, s-a reținut că, în seara zilei de_, în timp ce se deplasa pe B-dul Republicii partea vătămată L. R. și Urs M. au fost acostați de inculpat, care le-a cerut o țigară, iar la refuzul părții vătămate, inculpatul a amenințat-o pe aceasta, după care a lovit-o cu un cuțit la încheietura mâinii stângi, cauzându-i leziuni vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală precum și probele administrate în cursul fazei cercetărilor judecătorești, tribunalul a reținut următoarele:

Inculpatul O. D., este locuitor al municipiului B. și prezintă afecțiuni de ordin psihiatric, fiind diagnosticat cu tulburare psihotică acută polimorfă cu simptome de schizofrenie și tulburare mixtă de personalitate.

La data de_, în jurul orelor 20 :00, partea vătămată L. R. și prietena sa, martora Urs M. R., se deplasau pe B-dul Republicii din mun.
B. . La un moment dat, cei doi au fost acostați de inculpatul O. D., pe care nu-l cunoșteau, și care le-a cerut o țigară. Întrucât partea vătămată nu avea țigări l-a refuzat pe inculpat fapt care l-a iritat pe acesta, motiv pentru care a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată, după care a scos un cuțit ce îl avea asupra sa cu care a dat înspre partea vătămată, lovind-o la încheietura mâinii stângi.
Partea vătămată s-a deplasat la S. J. de U. B., unde i s-au acordat îngrijiri medicale dar a refuzat internarea.
Din raportul de constatare medico - legală nr. 338/II/a/19/_ întocmit în cauză de Serviciul J. de Medicină Legală B. N., rezultă că partea vătămată prezintă o leziune corporală traumatică ce s-a putut produce la
data de_ prin lovire cu corp tăietor - înțepător, leziunea necesitând un nr. de 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare ( f. 76 dosar de urmărire penală).
În dimineața zilei de_ inculpatul O. D. se deplasa pe str. G. Șincai din mun. B., ocazie cu care a observat cuplul format din partea vătămată H. S. și G. Izidor. Cu toate că nu îi cunoștea pe cei doi, inculpatul i-a abordat și le-a cerut bani acestora. La refuzul celor în cauză inculpatul s-a enervat, a scos un cuțit din pantaloni și a intenționat să-l lovească cu acesta pe bărbat. Sesizând intenția inculpatului partea vătămată H.

S. s-a interpus între concubinul său și agresor astfel încât, acesta din urmă a lovit-o cu cuțitul în zona articulației sterno - claviculare, după care a fugit de la fața locului.

În urma agresiunii, partea vătămată a fost transportată la S. J. de

U. B. unde a fost internată în cadrul Secției chirurgie, în perioada 5-_ (f. 36 dos.urm. pen.).

Prin Raportul de constatare medico - legală nr. 31/II/a/2/_ întocmit în cauză de Serviciul J. de Medicină Legală B. N., s-a conchis că victima prezintă o leziune corporală traumatică ce s-a putut produce la data de 0_, prin lovire cu corp tăietor - înțepător, leziune ce nu întrunește caracteristicile medico - legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții și care necesită un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (f. 22-23 dos.urm. pen.).

Faptele comise de inculpat la data de_, de a lovii în loc public, cu cuțitul pe partea vătămată L. R., în zona brațului stâng, cauzându-i leziuni care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, port ilegal al cuțitului prev. de art. 1 ind. 1 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991( în prezent art. 2 pct. 1 după renumerotarea textelor în baza Legii nr. 153/2000) și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal.

Pe de altă parte, faptele aceluiași inculpat care, la data de_, în loc public, a lovit-o cu cuțitul pe partea vătămată H. S. în partea superioară stângă a pieptului, provocându-i o plagă înjunghiată nepenetrantă care a necesitat un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap.la art. 174 alin. 1 Cod penal și art. 175 alin. 1 lit.";i"; Cod penal și infracțiunile de port ilegal al cuțitului și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, cu încadrările juridice anterior menționate.

La dezbaterea cauzei pe fond s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei încadrate ca tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală (iar prin concluziile scrise în lovire), ținând seama de numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării, de modul de derulare al evenimentelor dar și de faptul că inculpatul nu a avut intenția de a ucide pe partea vătămată.

Solicitarea formulată în apărarea inculpatului este neîntemeiată astfel încât nu a putut fi primită de instanță.

În materia infracțiunilor contra vieții rămase în stadiul de tentativă, în evidențierea laturii subiective a faptei au fost avute în vedere (în practica instanțelor naționale statuându-se în consecință în acest sens) elementele concrete de natură a contura intenția agresorului. Mai exact, în sensul celor relevate anterior, s-au apreciat ca esențiale în decelarea intenției făptuitorului, aspectele referitoare la obiectul vulnerant folosit, zona anatomică vizată de acțiunea agresivă dar și intensitatea loviturilor aplicate.

În speță, inculpatul a agresat-o pe partea vătămată folosind un obiect apt să producă moartea (cuțitul) iar lovitura sa a vizat o zonă anatomică ( partea superioară a toracelui) ce adăpostește un organ vital (inima).

Chiar dacă leziunea provocată în această modalitate ( plagă înjunghiată nepenetrantă) nu pare a fi de intensitate deosebită, necesitând doar 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, este de observat faptul că aceasta s-a datorat împrejurării că victima s-a aflat în mișcare în momentul lovirii sale, aceasta interpunându-se între agresor și concubinul său, cel care era vizat de

lovitura de cuțit.

În raport de toate aceste elemente, tribunalul a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă în sensul că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Ca atare, instanța a reținut încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, apreciind că aceasta este corectă.

Audiat fiind, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor în cursul urmăririi penale, dând mai multe declarații în acest sens și participând la reconstituirea organizată în cauză, ocazie cu care a relatat, din nou, modalitatea în care a comis faptele.

Prezent în instanță la termenul din_, inculpatul și-a nuanțat poziția, recunoscând faptul că o lovise cu cuțitul pe partea vătămată H. S., fără

intenția de a o ucide, ocazie cu care a negat însă faptele comise la data de _

, menționând că, la data respectivă nu s-a întâlnit cu partea vătămată L. R. și, în consecință, nu a agresat-o pe aceasta (f.182-183 dos. instanță).

Aceste susțineri sunt în flagrantă contradicție atât cu declarațiile inițiale ale inculpatului dar și cu întreaga probațiune administrată în cauză pentru dovedirea acestei fapte (procesul - verbal de conducere în teren-f.46), declarațiile martorilor Țarcă Dorel - C., Szasz D. - Csaba și Urs M. R. (f. 62-64, 77-78); declarațiile părții vătămate L. R. (f.68-72); raport de constatare medico - legală privind pe partea vătămată (f.76); proces - verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșa fotografică (f. 79 - 84); referatul de evaluare (f.57-

59 dos. instanță).

În consecință, sub acest aspect, declarația dată în instanță de inculpat a fost înlăturată întrucât nu corespunde realității.

Cu toate acestea, încă de la debutul cercetărilor judecătorești, partea vătămată L. R. și-a manifestat intenția de a se împăca cu inculpatul, ca urmare a demersurilor efectuate în acest sens de tatăl celui din urmă (încheierea de ședință din data de_ - f. 33).

Ulterior, la termenul din_ partea vătămată, a relevat instanței că a discutat cu inculpatul și că urmează să se împace cu acesta în condițiile în care va fi despăgubit cu suma de 230 lei (f. 48).

La același termen de judecată partea vătămată H. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei RON, cu titlu de daune morale.

Pentru termenul din data de_ s-a depus la dosarul cauzei declarația notarială, autentificată cu Încheierea nr. 3063/_, a părții vătămate L. R. prin care acesta a relevat faptul că a primit de la inculpatul O. D. suma de

230 lei reprezentând despăgubiri pentru vătămarea suferită, că nu emite alte pretenții civile și că a dat declarația pentru a servi la încetarea procesului penal (f.60).

Cu toate că în cuprinsul declarației autentificate se face mențiunea

"declar că sunt mulțumit cu suma de 230 lei și mă împac cu O. D. pentru această sumă";, depoziția în cauză nu are semnificația unei împăcări în sensul disp. art. 10 lit.";h"; Cod procedură penală";.

Împăcarea părților, reglementată de dispozițiile textului legal indicat ca fiind un caz de împiedicare a punerii în mișcare sau a exercitării acțiunii penale, presupune existența unui acord al părților, prin care acestea convin asupra laturii penale în scopul sistării oricărui alt demers de natură penală.

În cauză, nu doar că nu a intervenit o împăcare a părților - chiar dacă partea vătămată și-a manifestat disponibilitatea în acest sens purtând discuții cu tatăl inculpatului - împrejurare relevată de inculpat prin atitudinea sa, dar acesta nici nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Cu toate acestea, declarația părții vătămate nu poate fi golită de conținut și nici minimalizată ca fiind doar o înțelegere în latura civilă a cauzei, cunoscut fiind că, orice demers de natură civilă vizează în mod direct latura penală a cauzei.

De altfel, chiar dacă exprimarea utilizată în cuprinsul declarației notariale nu este cea mai fericită, intenția părții vătămate declarante este lipsită de echivoc, în finalul depoziției făcându-se mențiunea :";dau prezenta declarație

spre a servi la încet area procesului pen al și în fața autorit ăților de urmărire ș i

anchetă penală";.

Ca atare, instanța, a apreciat că în această modalitate, partea vătămată a înțeles să pună capăt procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru fapta comisă în dauna sa și, întrucât împăcarea efectivă nu s-a realizat, declarația notarială a celui în cauză a fost interpretată ca o retragere a plângerii penale prealabile.

Așa fiind, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit.";b"; Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. "h"; Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, comisă în dauna părții vătămate L. R. .

Pe de altă parte însă, în favoarea inculpatului s-a reținut circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. 2 Cod penal, dată fiind starea de sănătate a inculpatului.

Astfel, din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 337/II/n/16/_ întocmit de Serviciul J. de Medicină legală B. N. rezultă că inculpatul prezintă diagnosticul: " tulburare psihotică acută polimorfă cu simptome de schizofrenie, tulburare mixtă de personalitate, având discernământul diminuat asupra conținutului și consecințelor faptelor sale la data comiterii faptei";(f.129 dos. urm. pen.).

În favoarea inculpatului nu au fost reținute și alte circumstanțe atenuante deoarece acesta este cunoscut cu antecedente penale, raportat la pedeapsa de

500 lei amendă penală aplicată acestuia prin sentința penală nr. 758/2007 a Judecătoriei B., pentru infracțiunea de lovire; despăgubirea părților civile s-a realizat prin eforturile tatălui inculpatului, acesta din urmă neavând nicio contribuție la efortul financiar, iar conduita ulterioară a inculpatului nu poate fi calificată ca fiind una corespunzătoare în condițiile în care a negat, contrar evidenței, una dintre infracțiuni.

În consecință, în baza textelor legale indicate, dar făcând și aplic. art. 72 Cod penal referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, art. 74 alin. 2 și art. 76 lit. "b"; ,";d"; și";e"; Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.";a"; și "b"; Cod penal pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, la două pedepse de câte o lună închisoare pentru cele două fapte de port, fără drept, al cuțitului și la două pedepse de câte 6 luni închisoare pentru cele două

infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. "a"; Cod penal cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1595/2010 la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, suspendată condiționat.

În concret, prin hotărârea amintită pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, la data de 6/_ și la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, comisă la data de 12/_ .

S-a dispus contopirea celor două pedepse în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, hotărârea de condamnare, rămânând definitivă la data de_, deci anterior săvârșirii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze.

Ca urmare, în baza disp. art. 85 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința citată, descontopindu-se pedeapsa în elementele ei componente, repuse în individualitatea lor, astfel: 3 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal.

S-a constatat că faptele deduse judecății în prezenta cauză sunt comise în condițiile concursului real de infracțiuni în cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1595/2010 a Judecătoriei B., iar în baza disp. art. 34 lit.";b"; Cod penal s-au contopit cele 5 pedepse aplicate în prezenta cauză cu pedepsele de 3 luni închisoare și respectiv 1 an și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 1595/2010 în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a"; și "b"; Cod penal.

În raport de gravitatea faptei comise în dauna părții vătămate H. S. instanța a apreciat că interzicerea tuturor drepturilor electorale este justificată.

În cauză s-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit. "a"; și "b"; Cod penal.

În baza disp.art. 112 lit.";a"; Cod penal rap. la art. 113 Cod penal s-a luat față de inculpat, în concordanță cu aprecierea Comisiei de expertiză medico - legală psihiatrică, măsura de siguranță a obligării la tratament medical.

Conform disp.art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Pe de altă parte, potrivit disp.art. 118 alin. 1 lit.";b"; Cod penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cuțitului corp - delict, folosit de acesta la săvârșirea infracțiunilor.

Sub aspectul laturii civile a cauzei sunt de făcut următoarele mențiuni:

În cursul urmăririi penale S. J. de U. B. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.004 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate H. S. în cadrul Secției Chirurgie în perioada 5-_ (f. 36 dos. urm. pen.).

În fața instanței de judecată părțile vătămate L. R. și H. S. s-au constituit părți civile pentru 230 lei și respectiv 5.000 lei, astfel cum este consemnat în încheierea de ședință din_ (f.48).

Partea vătămată L. R. a fost despăgubită integral, sens în care s-a depus la dosarul cauzei declarația notarială dată de acesta (f.60).

La termenul de judecată din data de_, prezentă în instanță, partea vătămată H. S. a relevat că a fost despăgubită de numitul O. I., tatăl inculpatului, astfel încât nu mai emite pretenții civile (f.75).

Așa fiind, în soluționarea laturii civile, în baza disp. art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 1357 cod civil s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.004 lei, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile S. J. de U. B., pentru internarea părții vătămate H. S. .

Totodată, s-a constatat că prejudiciul cauzat părților vătămate H. S. și L. R., au fost reparate integral.

Având în vedere soluțiile preconizate în cauză și văzând și disp. art. 191 și ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit.";c"; Cod procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul O. D. și Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N. , criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N. a învederat faptul că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii de lovire în dauna părții vătămate L. R., întrucât din declarația acestuia dată în fața notarului nu rezultă în mod expres faptul că și-ar fi retras plângerea ci doar că s-a împăcat cu inculpatul și nu mai are pretenții civile de la acesta.

Apoi, s-a solicitat majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, întrucât fapta comisă de acesta în dauna părții vătămate H. S. este deosebit de gravă și nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta nu a recunoscut comiterea faptelor și are antecedente penale.

În motivarea apelului său, inculpatul a mai învederat faptul că se impune restituirea cauzei la procuror având în vedere faptul că s-a încălcat în mod flagrant dreptul la apărare al acestuia, în condițiile în care nu i-a fost asigurată în cursul urmăririi penale o apărare efectivă, cu toate că în urma efectuării expertizei medico-legale psihiatrice s-a constatat faptul că acesta avea discernământul diminuat iar procurorul era obligat art.171 alin.2 C.p.p. să-i asigure apărarea, apreciind că, în starea în care acesta se afla nu își putea face singur apărarea. Apoi, s-a apreciat că se impune, raportat la toate împrejurările de fapt reținute, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de lovire, leziunile produse de inculpat părții vătămate H. S., necesitând spre vindecare între 12-14 zile de îngrijiri medicale. Astfel, rezultă din materialul probator că intenția inculpatului nu a fost aceea de a ucide ci doar de vătămare corporală, victima fiind în mișcare, interpunându-se între atacator și concubinul acesteia, care era de fapt vizat de cuțit, intensitatea loviturii nefiind una puternică (plaga nu a fost una extrem de adâncă), iar simplul fapt că s-a folosit un cuțit nu demonstrează intenția inculpatului de a ucide. Inculpatul a intenționat să-l agreseze pe martor, care prin atitudinea sa l-a deranjat, a acționat doar o dată după care a fugit, iar dacă victima nu s-ar fi interpus nu ar fi fost rănit nimeni. Un alt aspect invocat în apărare este și acela referitor la dizabilitățile fizice și psihice ale părții vătămate și ale martorului, care ar conduce la conturarea unei stări de tensiune și neînțelegere între părți, inculpatul simțindu-se "amenințat"; de cele două persoane. Pe de altă parte, pedeapsa aplicată inculpatului este într-un cuantum mult prea ridicat, raportat la circumstanțele personale ale acestuia, la discernământul diminuat de la data comiterii faptei dar și la conduita ulterioară a acestuia, inculpatul în prezent urmând un tratament adecvat, fiind pensionat de boală și locuind la mama sa în străinătate. Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice s-a susținut că, în speță nu sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege, întrucât faptele s-au comis în cursul lunilor decembrie și respectiv ianuarie, prima la ora 20,00 iar a doua la

ora 5,00 dimineața, când nu era nimeni pe stradă, nefiind în măsură să lezeze în vreun fel sentimentul public de pudoare sau să provoace scandal public.

Analizând hotărârea atacată raportat la motivele de apel invocate, la actele și lucrările dosarului, precum și la dispozițiile legale în materie, Curtea reține următoarele:

În cauză s-a reținut o stare de fapt corectă în ceea ce privește incidentele din datele de în seara zilei de_, când în timp ce se deplasau pe B-dul Republicii partea vătămată L. R. și Urs M. au fost acostați de inculpat, care le-a cerut o țigară, iar la refuzul părții vătămate, inculpatul a amenințat-o pe aceasta, după care a lovit-o cu un cuțit la încheietura mâinii stângi, cauzându-i leziuni vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale și respectiv din data de _

, când inculpatul O. D. se deplasa pe str. G. Șincai din mun. B., ocazie cu care a observat cuplul format din partea vătămată H. S. și G. Izidor. Cu toate că nu îi cunoștea pe cei doi, inculpatul i-a abordat și le-a cerut bani acestora. La refuzul celor în cauză inculpatul s-a enervat, a scos un cuțit din pantaloni și a intenționat să-l lovească cu acesta pe bărbat. Sesizând intenția inculpatului partea vătămată H. S. s-a interpus între concubinul său și agresor astfel încât, acesta din urmă a lovit-o cu cuțitul în zona articulației sterno - claviculare, după care a fugit de la fața locului.

În urma agresiunii, partea vătămată a fost transportată la S. J. de

U. B. unde a fost internată în cadrul Secției chirurgie, în perioada 5-_ (f. 36 dos.urm. pen.).

În ceea ce privește primul motiv de apel invocat de Parchet, acesta nu a mai fost susținut în cursul dezbaterii orale, față de prezența părții vătămate L. R. în fața instanței de apel din data de_, ocazie cu care, acesta a declarat că-și retrage plângerea formulată împotriva inculpatului și nu mai are nicio pretenție civilă față de acesta. În contextul amintit, soluția instanței de fond de încetare a procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit.";b"; Cod procedură penală rap.la art. 10 lit.";h"; Cod procedură penală este legală și corectă.

Apoi, referitor la excepția nulității absolute invocată de apărare și solicitarea de restituire a cauzei la procuror, Curtea apreciază, raportat la dispozițiile legale în materie și la actele și lucrările dosarului că această cerere nu este fondată.

Pentru a conchide astfel, s-au avut în vedere în primul rând dispozițiile art.171 alin.2 C.p.p. care lasă la aprecierea procurorului sau a organului de urmărire penală necesitatea numirii unui apărător din oficiu în cazul în care inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, ceea ce înseamnă că nulitatea invocată este una relativă și poate fi invocată conform art.197 alin.4 C.p.p.

Este de observat că, procurorul de caz i-a adus inculpatului la cunoștință prevederile art.70 C.p.p., drepturile sale procesuale, a dispus efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice în cauză, concluziile acesteia fiind avute în vedere în cursul urmăririi penale și cu ocazia întocmirii rechizitoriului. Mai mult, inculpatul a fost expertizat și cu privire la un posibil consum de droguri, raportul de constatare medico-legal infirmând prezența unor astfel de substanțe în probele biologice recoltate de la inculpat.

Raportat la toate aceste împrejurări, apreciem că în cauză inculpatului nu i-au fost încălcate în mod absolut drepturile procesuale și mai ales dreptul la apărare, acesta a fost audiat în faza de urmărire penală, a recunoscut în mare comiterea infracțiunii, a predat cuțitul poliției și a indicat locul agresiunii, cu ocazia conducerii în teren a organelor de urmărire penală, astfel că procurorul a apreciat că inculpatul își poate face singur apărarea. Mai mult inculpatului i-a fost prezentat întreg materialul de urmărire penală atât înainte cât și după schimbarea încadrării juridice prin ordonanța procurorului din data de_ ,

ocazie cu care a precizat că-și menține declarațiile date anterior, nu dorește să mai dea altă declarație, regretă faptele comise pe care le consideră ca fiind niște incidente întâmplătoare.

În plus, apreciind că este vorba de o nulitate relativă (inculpatul având discernământ, chiar dacă diminuat) invocarea acesteia în calea de atac a apelului este tardivă, aceasta trebuind a fi fost invocată la primul termen de judecată cu procedura completă, în cadrul soluționării excepțiilor prealabile citirii actului de sesizare, lucru care nu s-a întâmplat în pofida faptului că pe tot parcursul soluționării cauzei în fond inculpatul a avut un apărător ales.

Față de cele de mai sus, apreciem că și în cazul în care inculpatului i s-ar fi produs vreo vătămare prin lipsa desemnării unui apărător din oficiu în faza de urmărire penală, acesta a fost remediată în cursul cercetării judecătorești, când a beneficiat de o apărare efectivă, s-au readministrat nemijlocit probele testimoniale și s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în favoarea inculpatului.

Nici aspectele privind încălcarea prevederilor art.268 și art.217 alin.4 C.p.p. nu sunt fondate, atâta vreme cât inculpatul, părțile vătămate și martorii G. Izidor, Urs M. R. au fost audiați de către procuror, care, de altfel, a și dispus prin ordonanța amintită mai sus, schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat.

Cu privire la fapta comisă de inculpat în dauna părții vătămate H. S., Curtea, apreciază, în consens cu instanța de fond, că acesta întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, comisă, sub aspectul laturii subiective, cu intenție indirectă.

Pentru a conchide astfel, Curtea a reținut faptul că inculpatul a agresat-o pe victimă cu un cuțit cu lungimea totală de 29,6 cm, având lama cu lungimea de 17 cm, baza de 3 cm și vârf ascuțit (conform procesului verbal de predare-primire f.108), lovitura sa vizând o zonă vitală (partea superioară a toracelui) ce adăpostește un organ vital, inima. Împrejurarea invocată în apărare de către

inculpat și anume că plaga nu a fost profundă, necesitând spre vindecare doar 12-14 zile de îngrijiri medicale, nu operează în favoarea inculpatului, întrucât aceasta s-a datorat faptului că partea vătămată era în mișcare, intervenind între martorul G. Izidor și inculpat.

Din descrierea modului în care s-au desfășurat evenimentele, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, fiind de asemenea evident că a urmărit agresarea martorului, dar împrejurarea că a lovit o altă persoană nu este de natură a înlătura răspunderea penală, aflându-ne astfel în prezența infracțiunii deviate - "aberratio ictus";.

handicapurile fizice și psihice ale martorului G. și ale părții civile, indicate în motivele de apel a inculpatului, nu prezintă relevanță în cauză sub aspectul existenței vinovăției penale a inculpatului, cu atât mai mult cu cât instanța de fond a avut posibilitatea ca prin propriile simțuri să ia contact cu aceste persoane și să aprecieze credibilitatea depozițiilor lor.

În ceea ce privește infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, apreciem, în consens cu apărarea, că acestea nu au fost dovedite. Astfel, din probele de la dosar rezultă că atât fapta din data de _

, cât și cea din data de_ au fost săvârșite pe stradă dar în jurul orelor 20,00 (deci cu mult după lăsarea întunericului) și respectiv 5,00 a.m., când nu erau persoane în zonă; simpla conduită necuviincioasă și antisocială a inculpatului nu intră în conceptul sau în latura obiectivă a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri așa cum acesta a fost definit de art.321 alin.1 C.p., nefiind de natură să lezeze ut singuli sentimentul public de pudoare sau să provoace scandal public în speța de față, astfel că se impune achitarea inculpatului pentru aceste două

fapte, lipsind latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii, precum și urmarea socialmente periculoasă.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art.72 C.p., de gradul de pericol social concret al faptei comise, de urmările produse, dar și de persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală dar care avea discernământul diminuat la data comiterii faptei.

Cuantumul pedepselor stabilite de instanța de fond pentru comiterea infracțiunilor de tentativă de omor și port ilegal de cuțit sunt în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea acestuia, nefiind necesară o majorare sau reducere a acestora.

De altfel, instanța de fond, a dat dovadă de clemență orientând pedepsele spre minimul prevăzut de textele incriminatoare, tocmai în considerentul situației speciale a inculpatului și stării sănătății sale.

Apreciem însă că raportat la antecedentele penale ale acestuia (acesta suferind două condamnări anterioare, ambele pentru infracțiuni de violență - f.116, dosar fond) și la gravitatea și perseverența infracțională de care a dat dovadă, scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă în regim de detenție a acesteia.

Așa fiind, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va admite apelul declarat inculpatul O. D. împotriva sentinței penale nr. 28/F/_ a Tribunalului B.

N. pe care o va desființa în parte doar sub aspectul greșitei condamnări a acestuia pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 al.1 Cod penal.
Pronunțând o nouă hotărâre, în baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. a C.pr.pen. va achita pe inculpatul O. D. de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 al.1 Cod penal.
Va menține condamnarea inculpatului O. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174 alin. 1 și art. 175 alin. 1 lit.";i"; Cod penal, art. 74 alin. 2 și art.76 lit.";b"; Cod penal, art. 53 pct. 2 lit.";a"; și art. 64 lit.";a"; și "b"; Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev, de art. 64 lit.";a"; și "b"; Cod penal( parte vătămată H. S. );
- portul, fără drept, al cuțitului, prev. de art. 1ind. 1 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991(în prezent art. 2 pct. 1 după renumerotarea textelor în baza Legii nr. 153/2010), cu aplic. art. 74 alin. 2 Cod penal și art. 76 lit.";e"; Cod penal ( 2 fapte), la două pedepse de câte o lună închisoare;
  Va menține anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1595/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, descontopirea pedepsei rezultante în elementele ei componente și repunerea în individualitatea lor, astfel:
- 3 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal;
- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal.

Va constata că faptele deduse judecății în prezenta cauză sunt comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a Cod penal, cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1595/2010 a Judecătoriei B. .

În baza disp. art. 34 lit. "b"; Cod penal va contopi cele 3 pedepse aplicate în prezenta cauză cu pedepsele de 3 luni închisoare și respectiv 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin Sentința Penală nr. 1595/2010 în pedeapsa cea mai

grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a"; și "b"; Cod penal.

Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N. declarat împotriva aceleiași hotărâri.

Onorariul avocațial parțial în sumă de 75 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. Huțanu B. se avansează din FMJ

Cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelul declarat inculpatul O.

D. (fiul lui O. I. și S. Nelia V., născut la data de 17 octombrie 1986 în mun. B., jud. B. N., domiciliat în mun. B., str. P. M., nr. 9, jud.

B. N., cu reședința în com. Feldru, sat N., nr. 360, jud. B. N., și

în Jelna la Ferme, jud. B. N., având CNP.1. ) împotriva sentinței penale nr. 28/F/_ a Tribunalului B. - N. pe care o desființează în parte doar sub aspectul greșitei condamnări a acestuia pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 al.1 Cod penal.
Pronunțând o nouă hotărâre, în baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. a C.pr.pen. achită pe inculpatul O. D. de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 al.1 Cod penal.
Menține condamnarea inculpatului O. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174 alin. 1 și art. 175 alin. 1 lit.";i"; Cod penal, art. 74 alin. 2 și art.76 lit.";b"; Cod penal, art. 53 pct. 2 lit.";a"; și art. 64 lit.";a"; și "b"; Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev, de art. 64 lit.";a"; și "b"; Cod penal( parte vătămată H. S. );
- portul, fără drept, al cuțitului, prev. de art. 1ind. 1 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991(în prezent art. 2 pct. 1 după renumerotarea textelor în baza Legii nr. 153/2010), cu aplic. art. 74 alin. 2 Cod penal și art. 76 lit.";e"; Cod penal ( 2 fapte), la două pedepse de câte o lună închisoare;
  Menține anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1595/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, descontopirea pedepsei rezultante în elementele ei componente și repunerea în individualitatea lor, astfel:
- 3 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal;
- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal.

Constată că faptele deduse judecății în prezenta cauză sunt comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a Cod penal, cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1595/2010 a Judecătoriei B. .

În baza disp. art. 34 lit. "b"; Cod penal contopește cele 3 pedepse aplicate în prezenta cauză cu pedepsele de 3 luni închisoare și respectiv 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin Sentința Penală nr. 1595/2010 în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a"; și "b"; Cod penal.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

În baza art. 339 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N. .

Onorariul avocațial parțial în sumă de 75 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. Huțanu B. se avansează din FMJ

Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului. Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE,		JUDECĂTOR,		GREFIER,
M. R. A.	-D.	L. L. -A.	S.

Red.M.R./dact.L.C.C.

3 ex./_

Jud.fond: P. A. D.

← Sentința penală nr. 541/2013. Omor calificat		Sentința penală nr. 237/2013. Omor calificat →

Decizia penală nr. 186/2013. Omor calificat

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 186/2013. Omor calificat