Decizia penală nr. 9/2013. Omor calificat
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂNR.9/A/2013
Ședința publică din 21 ianuarie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE | : ANA C. | , judecător |
JUDECĂTORI | : L. M. | |
G.: M. | B. |
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin procuror VIOLETA TRĂISTARU
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ și inculpatul
H. G. împotriva sentinței penale nr.463 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 C.pen. rap.la art.174 al.1, art.175 al.1 lit.i C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H.
G., asistat de către av. Maxim A., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av.Pușcă A., ambii avocați din cadrul Baroului
C., cu delegații la dosar, lipsă fiind partea civilă S. J. de U.
"D. C-tin O. "; B. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul H. G., arată că își menține apelul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Reprezentantul M. ui P. susține apelul declarat în cauză în conținutul și forma arătată în memoriul depus la dosarul cauzei pe care îl susține ca atare, solicitând admiterea acestuia, desființarea în parte a sentinței atacate, doar în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea reținută ca fiind săvârșită de către acesta și pentru modificarea modalității de executare a acestei pedepse, respectiv în sensul de a aplica inculpatului în urma reținerii cauzei spre rejudecar, o pedeapsă penală principală constând în închisoare între limitele speciale prev. de disp.art.20 rap. la art.175 lit.i C.pen. și art.174 al.1 C.pen., cu înlăturarea dispozițiilor circumstanțelor atenuante reținute de instanță conform art.74 lit.a C.pen., și a dispune în consecință ca executarea acestei pedepse să se execute privativ de libertate.
În opinia sa, soluția primei instanțe este netemeinică sub aspectele menționate, pentru că din perspectiva textelor de lege reținute de către instanță, împrejurările reținute ca circumstanțe atenuante nu se regăsesc în probațiunea administrată în cauză, nu există din perspectiva faptului că legiuitorul a înțeles această soluție de excepție ca fiind rezultatul unei analize complexe, care să includă ansamblul circumstanțelor cauzei, atât cele de natură favorabilă inculpatului, cât și cele care nu au acest caracter, analiză din care instanța ar trebui să deducă, pe de o parte, că cele de natură atenuantă sunt determinante și covârșitoare, iar pe de altă parte, că în acest mod, ca o excepție de la individualizarea principială conform
art.72 C.pen., se poate realiza reeducarea inculpatului și prevenția generală și specială.
Ori, în cauză nu consideră că există împrejurări care să conducă la concluzia menționată din considerente multiple. De altfel, prima instanță a pornit de la premisa că determinantă într-o astfel de soluție, a fost poziția părții vătămate care a fost prezentă la dezbateri, instanța reținând că aceasta a făcut referirea expresă că nu dorește ca inculpatul să suporte într-o modalitate drastică situația astfel creată, deoarece din perspectiva sa, l-a iertat pe inculpat. Susține că, datorită naturii infracțiunii comise de către inculpat, evident acțiunea penală nu este lăsată la latitudinea părții vătămate, această teză de atenuare nu a fost avută în vedere de legiuitor și nu ar trebui să aibă o astfel de relevanță esențială, cu consecința de natura celor arătate de către instanță. Are în vedere faptul că în dosarul cauzei, așa cum de altfel
instanța reține în mod corect, s-a făcut dovada că acțiunile
inculpatului au vizat în mod clar suprimarea vieții victimei, care nu s- a realizat datorită unui complex de împrejurări, ce nu derivă din acțiunile inculpatului.
Pe de altă parte, s-a făcut dovada în dosarul cauzei și a elementelor legate de posibilitățile de reeducare, la care făcea referire din perspectiva unei soluții de clemență a instanței, cu executare în final și fără o formă privativă de libertate, deoarece s-a solicitat inclusiv întocmirea unui referat de evaluare. Acesta evidențiază că
inculpatul nici la data pronunțării soluției nu a conștientizat importanța acestei fapte, gravitatea urmărilor produse sau care puteau să se producă și că rezultatul acestor acțiuni în planul psihic în ceea ce-l privește pe inculpat, nu sunt de natură să conducă la concluzia că procesul penal prin el însuși, a inițiat reeducarea
inculpatului și că pe viitor acesta se va abține de la astfel de fapte violente. Are în vedere împrejurarea că, așa cum se arată și în acest referat de evaluare și în concluziile referentului de specialitate, inculpatul se consideră în continuare o victimă a părții vătămate.
Prin urmare, putem privi ca favorabilă conduita procesuală a părții vătămate, însă nerelevantă din perspectiva poziției inculpatului, întrucât inculpatului i se aplică o sancțiune și nu partea vătămată trebuie analizată în ceea ce privește urmările faptei pe plan psihic.
Așa fiind, având în vedere elementele arătate și în memoriul descris pe larg la dosar, respectiv modul de comitere a activității
infracționale pe fondul unui incident minor, dar repetat, în legătură cu partea vătămată, de antecedența violentă a relațiilor dintre părți și de faptul că, inculpatul nu a avut nici o cenzură în aplicarea unei lovituri părții vătămate de natură să-i supreme viața, coroborate și cu elementele legate de poziția sa subiectivă după comiterea faptei, nu conduc la concluzia că aplicarea unei pedepse substanțial reduse, sub minimul special, și cu modalitate de executare neprivativă de libertate, ar fi de natură să realizeze reeducarea inculpatului, astfel încât să-și realizeze scopul propus de legiuitor, iar, pe de altă parte, să fie de natură a realiza prevenția din perspectiva valorilor sociale, care sunt ocrotite de legiuitor prin sancționarea substanțială și drastică a unor astfel de fapte, motiv pentru care solicită admiterea apelului în sensul celor arătate și a se interveni în conținutul soluției în ceea ce privește cererile formulate de parchet.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul H. G. , în ce privește apelul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia și achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, respectiv intenția.
În motivarea recursului arată că, așa cum s-a susținut pe parcursul întregului proces penal și așa cum rezultă și din probele testimoniale administrate în fața instanței de fond, inculpatul nu a avut intenția de a aplica o corecție părții vătămate, ci a urmărit lovirea corpului pe care partea vătămată îl avea asupra sa. Relevant din acest punct de vedere este atât declarația inculpatului, cât și declarația martorului P. V., audiat la ultimul termen de judecată, care arată că nu poate stabili cu exactitate dacă inculpatul a intenționat să
lovească partea vătămată sau aparatul de fotografiat. Consideră că din probele administrate în cauză nu rezultă fără nici un dubiu faptul că inculpatul ar fi intenționat să lovească partea vătămată, motiv pentru care solicită admiterea apelului declarat de inculpat și, pe cale de consecință, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond prin reținerea prev.art.10 lit.d C.pr.pen., respectiv faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, acela al intenției.
Cu privire la apelul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia, apreciind că în cazul în care instanța de apel va considera că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, aplecându-se asupra considerentelor hotărârii T. ui Maramureș, în mod corect instanța de fond a dat eficiență circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a C.pen., respectiv conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptei.
Mai mult, nu lipsită de relevanță este și declarația părții vătămate, care arată că nu se teme de inculpat și nu consideră că acesta ar fi dorit să-i facă rău, precum și concluziile referatului de evaluare, care concluzionează în sensul că perioada de arest preventiv a inculpatului a fost de natură să-l facă pe acesta să conștientizeze urmările acțiunilor sale și că există premise clare de reintegrare în societate, atât raportat la conduita inculpatului, cât și la susținerea materială și morală a inculpatului.
Apreciază că în condițiile, în care nu a fost pusă în pericol viața victimei, urmările nu s-au realizat și inculpatul a acționat pe fondul unor conflicte mai vechi cu partea vătămată, o pedeapsă privativă de libertate raportat cu vârsta inculpatului care are 57 ani, ar fi mult prea drastică raportat la circumstanțele concrete ale cauzei și la circumstanțele personale ale inculpatului, motiv pentru car, în condițiile în care se va considera că sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, solicită a fi menținută modalitatea de executare și cuantumul pedepsei stabilit de prima instanță.
Reprezentantul M. ui P. ,solicită respingerea apelului inculpatului pentru considerentele, care rezultă din apelul declarat de parchet și din hotărârea instanței de fond.
Precizează că nu există nici un dubiu cu privire la intenția infracțională a inculpatului, întrucât probațiunea administrată în cauză confirmă această teză.
Pe de altă parte, reducând situația la absurd și acceptând că inculpatul ar fi dorit să lovească un obiect aflat în mâna părții vătămate, este greu de acceptat teza că, inculpatul nu a acceptat ideea că poate să lovească partea vătămată, ceea ce se încadrează de asemenea în intenția indirectă pentru că, reprezentarea posibilității suprimării vieții victimei și acceptarea sa ca atare în acest context, are aceeași valoare infracțională ca și atacul propriu zis, de agresiune, asupra părții vătămate.
Prin urmare, consideră că instanța corect a relevat elementele constitutive ale infracțiunii și a reținut fapta redată prin actul de sesizare astfel că nu se impune achitarea inculpatului.
În consecință, solicită respingerea apelului declarat de inculpat.
Inculpatul H. G. , având ultimul cuvânt, solicită modificarea obligațiilor impuse în sarcina sa, în sensul de a se prezenta o singură dată pe lună la organele de poliție, motivând că are posibilitatea de a se angaja într-o altă localitate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.463 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului H. G. - CNP 1., fiul lui A. și E., născut la_ în B. S. județul Maramureș, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, pensionar, fără antecedente penale, domiciliat în B. S. ,
M. nr. 27/5 județul Maramureș, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla - pentru săvârșirea infracțiunii de :
- tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare și pede apsa complementar ă a interzicerii pe 2 ani a
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal.
Conform art. 861Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată
inculpatului H. G. pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 862Cod penal.
Supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță se face de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În baza art. 863al. 1 Cod penal, s-a stabilit ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
se va prezenta lunar, la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș, desemnat cu supravegherea lui;
va anunța în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;
va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
În baza art. 863al. 3 Cod penal a fost obligat inculpatul să nu intre în legătură cu partea vătămată D. C. .
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 864al.2 Cod penal, privind condițiile revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 71 al.2 și 5 Cod penal s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și b Cod penal și s-a dispus suspendarea executării lor pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă reținerea din_ și perioada arestului preventiv începând cu data de_, la zi.
Conform art. 350 alin.1 Cod procedură penală s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului dispusă prin încheierea penală nr. 136/_ a T. ui Maramureș, iar în baza art. 350 alin.3 lit. b Cod procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului H. G. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 7/U/_ emis de Tribunalul Maramureș, dacă nu este arestat în altă cauză.
Conform art. 350 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 145 ind. 1 C.pr.penală cu trimitere la art. 145 Cod procedură penală s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, până la rămânerea definitivă a prezentei.
În temeiul art. 145 /1 alin. 2 și art. 145 alin. 1 ind. 1 C.pr.pen. s-a stabilit că inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de Tribunalul Maramureș, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura.
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În temeiul art. 145 ind. 1 alin. 2 și art. 145 alin. 1 ind. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să nu se apropie de partea vătămată D. C. .
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin.
3 Cod procedură penală, respectiv a înlocuirii cu măsura arestării preventive a măsurii obligării de a nu părăsi țara, în caz de încălcare, cu rea-credință, a obligațiilor instituite de instanță.
Potrivit art. 350 alin. 4 Cod procedură penală, s-a stabilit că hotărârae prezenta este executorie cu privire la revocarea măsurii arestării preventive și în ceea ce privește luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
S-a luat act că părțile vătămate D. C. și SMURD B. M. nu au formulat pretenții civile.
Conform art. 14 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1171,83 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate D. C., către S. J. de U. "D. C. O. "; B. M., cu dobânda legală calculată conform O.G. nr.9/2000, începând cu rămânerea definitivă a prezentei și până la efectiva achitare a debitului.
În temeiul art. 118 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea corpului delict (secure în lungime de 74 cm, cu coadă din material lemnos) înregistrat la poziția 43/2012 în Registrul de corpuri delicte al
T. ui Maramureș.
În temeiul art. 109 Cod procedură penală s-a dispus păstrarea mijloacelor de probă înregistrate la poziția nr. 37/2012 în Registrul Mijloacelor de probă al T. ui Maramureș (șapcă din stofă de culoare neagră, două probe de sol și substanță de culoare brun- roșcată cu aspect sangvinolent) până la rămânerea definitivă a prezentei.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 1.100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 181/P/2012 din_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H. G. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Ca stare de fapt, se reține în actul de trimitere în judecată că, la data de_, inculpatul, în timp ce se afla în curtea blocului în care locuiește, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a avut un conflict cu partea vătămată D. C., fostul său vecin, exercitând acte de violență asupra acestuia, respectiv lovindu-l cu un topor în cap, cauzându-i leziuni vindecabile în 15-18 zile îngrijiri medicale.
Potrivit constatărilor preliminarii întocmite de Serviciul Medico - Legal J. B. M. - Maramureș din cadrul S. ui J. de U.
"D. C. O. "; B. M. (fila 32 dosar u.p.) partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp
tăietor - despicător; leziunile au necesitat pentru vindecare 15-18 zile de îngrijiri medicale (în lipsa unor complicații), nu au pus în primejdie viața părții vătămate și pot data din_ . Raportul de expertiză medico-legală eliberat sub nr. 247 la data de 23 martie 2012 de Serviciul de Medicină Legală din cadrul S. ui J. de U. "D.
C. O. "; B. M. (filele 33,34 dosar u.p.) au confirmat constatările preliminarii.
Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a arătat inițial că ar fi lovit-o pe partea vătămată cu un băț în cap și cu o bâtă peste picioare (fila 83); ulterior, la momentul prezentării materialului de urmărire penală (fila 86) a recunoscut săvârșirea infracțiunii, respectiv că, la data de_, i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu o secure cu lungimea de 74 cm în zona capului.
Din declarația inculpatului, din depozițiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, respectiv P. V., D. M. L., D. Lavinia Constanța și D. ko I. (filele 51-52, 54-55, 60-62, 63-64) și din mențiunile actelor medico - legale eliberate părții vătămate, s-a conturat starea de fapt expusă în rechizitoriu, confirmată ulterior și în fața instanței.
În faza de judecată, procedând în sensul art. 287 Cod procedură penală, instanța a admis probele solicitate de reprezentantul parchetului și de apărătorul inculpatului, cu atât mai mult cu c, acesta din urmă a precizat că nu dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală. Punându-i-se în vedere dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul a arătat că înțelege să dea declarație în fața instanței, poziție exprimată la termenul din_ . Instanța a procedat astfel la audierea inculpatului, acesta arătând că între el și partea vătămată au existat neînțelegeri mai vechi, determinate de comportamentul șicanator al acesteia din urmă. În mai multe rânduri, au avut discuții în contradictoriu legate de conduita părții vătămate, motiv pentru care a sesizat organele în drept, însă fără finalitate. Pe fondul unor astfel de incidente minore, a avut loc conflictul din data de_, când inculpatul a lovit-o pe partea vătămată de două ori, o dată cu securea în cap și, a doua oară, după ce a căzut, în picior. Inculpatul a arătat că intenționa, de fapt, să lovească aparatul de filmat al părții vătămate, iar când a lovit-o în picior a făcut acest lucru deoarece și partea vătămată a vrut să îl lovească în acest mod. În declarația sa, inculpatul a precizat și faptul că nu s-a gândit nici un moment că poate să-i pună viața în pericol părții vătămate.
Existența neînțelegerilor dintre inculpat și partea vătămată este confirmată și de aceasta din urmă. La termenul din_ a fost audiat și D. C. (fila 91) care a arătat că incidentul nu a avut loc în maniera descrisă de inculpat, acesta îndreptându-se spre el din partea dreaptă și, în ultima secundă, l-a văzut cu coada ochiului, când și-a ridicat mâna în scop de apărare. Partea vătămată a arătat că nu este adevărat că inculpatul ar fi venit în fața sa. Ulterior, partea vătămată D. C. a precizat că îl cunoaște pe inculpat de foarte
mult timp și că acesta nu a avut nici un moment intenția sau dorința de a-i face rău; crede că a vrut să-i distrugă aparatul de fotografiat.
În vederea respectării dispozițiilor art. 289 Cod procedură penală, instanța a dispus citarea martorilor menționați în rechizitoriu, pentru perceperea depozițiilor lor în mod direct și nemijlocit. Astfel, la termenul_, au fost audiați martorii D. ko I. (fila 108), D.
M. L. (fila 109) și D. Lavinia Constanța (fila 110), iar la termenul din_ a fost audiat martorul P. V. (fila 149). Toți acești martori au arătat că își mențin declarațiile date în faza de urmărire penală; martora D. ko nu a văzut incidentul, ci doar leziunile pe care le prezenta partea vătămată; martora D. M. L. l-a văzut pe inculpat lovind-o pe partea vătămată cu toporul. Inițial l-a văzut pe inculpat lovind ceva, dar nu și-a dat seama despre ce sau despre cine este vorba. După ce s-a urcat pe un scaun și-a dat seama că, de fapt, îl lovea pe fostul său soț, care era căzut la pământ. Martorul P. V. a văzut, de la geamul locuinței sale, cum inculpatul, după ce a coborât, a lovit-o pe partea vătămată cu un ciocan sau cu un topor în cap; partea vătămată ținea un aparat de fotografiat în mână; martorul nu poate să spună dacă inculpatul a avut intenția să
lovească aparatul de fotografiat pe care îl folosea partea vătămată sau a vrut să o lovească pe aceasta din urmă în cap. Așadar, martorii din rechizitoriu au confirmat actul de sesizare a instanței.
În virtutea respectării dreptului inculpatului de a propune probe în apărarea sa, instanța a dispus încuviințarea audierii martorilor P.
M. și V. Tatiana (filele 126 și 127) și efectuarea unui referat de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș în circumstanțierea inculpatului. Martorii audiați la solicitarea inculpatului au arătat că acesta mai consumă uneori băuturi alcoolice, dar că și partea vătămată face acest lucru (martora
P. M. ) și că inculpatul nu este o fire violentă (martora V. Tatiana). Prin depoziția martorei P. M. s-a încercat a se induce ideea că martorul P. V. nu avea posibilitatea obiectivă de a vedea ce se întâmplă în curtea imobilului, în care a avut loc incidentul. Această declarație nu prezintă relevanță sub acest aspect, în condițiile în care martorul P. V. a fost audiat ulterior, iar declarația sa a înlăturat toate semnele de întrebare legate de poziționarea sa în raport de locul faptei.
Din conținutul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș (filele 103-107), instanța a reținut că inculpatul face parte din categoria persoanelor care, pe fondul acumulării pe parcursul mai multor ani a unor tensiuni, a izbucnit într-o situație, pe care a perceput-o ca fiind provocatoare, acționând violent față de partea vătămată. Inculpatul se simte însă principala victimă, fiind astfel necesară protejarea părții vătămate și a familiei sale față de acesta. Totuși, experiența arestului preventiv este un prim pas spre conștientizarea consecințelor conduitei infracționale, aspect care poate contribui și la dezvoltarea motivației pentru schimbare. Reintegrarea în societate a inculpatului
poate fi facilitată prin suportul surorii și al nepoatei sale, atât în direcția materială, cât și în cea morală.
Din ansamblul probațiunii administrate, instanța a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin.1, art.175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Astfel, la stabilirea în concret a vinovăției pentru o tentativă la infracțiunea de omor calificat, instanța a avut în vedere, pe lângă analiza subiectivă a cauzei de față, și unele date obiective care pot să conducă la constatarea existenței sau nu, a intenției. În momentul în care se analizează vinovăția, instanța are în vedere mai multe elemente obiective care trebuie apreciate în ansamblul lor și nu izolat pentru a fi concludente. Așadar, pe lângă obiectul folosit de inculpat, regiunea anatomică vizată de acesta, instanța a avut în vedere și intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, numărul acestora. În contextul incidentului, inculpatul i-a aplicat lovituri părții vătămate, cauzându-i leziuni ce nu au pus în primejdie viața, însă nu se poate conchide că, acționând astfel, nu ar fi urmărit sau ar fi acceptat producerea morții acesteia, ca rezultat potențial al acțiunii sale; în sprijinul acestei concluzii este zona vizată, respectiv capul părții vătămate, și obiectul folosit, respectiv un corp tăietor - despicător (posibil topor, secure) - potrivit mențiunilor din Raportul de expertiză medico-legală eliberat sub nr. 247 la data de 23 martie 2012 de Serviciul de Medicină Legală din cadrul S. ui J. de U. "D.
C. O. "; B. M. .
În concluzie, reținând vinovăția inculpatului H. G. sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicându-i totodată pedeapsa complementară a interzicerii pe 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere
prevederile art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea menționată anterior, gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, persoana acestuia și, implicit,
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În concret, tribunalul a avut în vedere în favoarea inculpatului, conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, conduită materializată în lipsa antecedentelor penale. Se impune și precizarea că, la termenul din_, prezentă în instanță, partea vătămată D.
C. a depus un memoriu, prin care arătat că nu dorește ca inculpatul să fie pedepsit și să stea la închisoare pentru că este convins că nu a vrut să-i facă rău. Și acest aspect a contribuit la conturarea convingerii instanței că, îndreptarea inculpatului se poate face și fără executare în regim de detenție a pedepsei aplicate prin prezenta.
În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii pe 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal, tribunalul a apreciat că natura infracțiunii săvârșite îl face pe inculpat
incompatibil cu dreptul de a fi ales în autoritățile publice și cu cel de a ocupa o funcție în exercițiul autorității de stat.
Întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 Cod penal, iar instanța a apreciat că, ținând seama de persoana inculpatului, de comportamentul acestuia după comiterea faptei și de conținutul Referatului de evaluare, se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, s-a procedat astfel, stabilind ca termen de încercare perioada de 6 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 862Cod penal; pe parcursul termenului stabilit, inculpatul are obligația de a respecta măsurile de supraveghere menționate în dispozitiv.
Supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță și menționate în dispozitiv se face de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș, atrăgându-i-se totodată atenția inculpatului asupra condițiilor revocării suspendării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 71 al. 2 și 5 Cod penal tribunalul a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și b Cod penal și a dispus suspendarea executării lor pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Întrucât inculpatul a fost arestat preventiv, în temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă, reținerea din_ și perioada arestului preventiv începând cu data de_ la zi.
În conformitate cu prevederile art. 350 alin. 1 Cod procedură penală și dată fiind dispoziția instanței de stabilire ca modalitate de executare a pedepsei cea a suspendării sub supraveghere, s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea penală nr. 136/_ a T. ui Maramureș, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului H. G. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 7/U/_ emis de Tribunalul Maramureș, dacă nu este arestat în altă cauză.
În raport de fapta săvârșită, de reținerea vinovăției inculpatului și de necesitatea de a se asigura în continuare o bună desfășurare a procesului penal, în baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 145 ind. 1 Cod procedură penală cu trimitere la art. 145 Cod procedură penală instanța a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, până la rămânerea definitivă a hotărârii, fiind instituite în sarcina inculpatului obligațiile prev. de art. 145 ind. 1 alin. 2 și 145 alin. 1 ind. 1 Cod procedură penală. De asemenea, în temeiul art. 145 ind. 1 alin. 2 și art. 145 alin. 1 ind. 2 Cod procedură penală inculpatul este obligat să nu se apropie de partea vătămată D.
C. . Necesitatea instituirii acestei obligații derivă și din referatul de evaluare întocmit inculpatului, fiind una dintre concluziile acestuia.
Totodată inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.
145 alin. 3 Cod procedură penală, respectiv asupra consecințelor încălcării cu rea-credință a obligațiilor instituite de instanță.
T. a luat act că părțile vătămate D. C. și SMURD B.
M. nu au formulat pretenții civile, iar în baza art. 14 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 Cod civil a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate D. C., către S.
J. de U. D. C. O. B. M., cu dobânda legală calculată
începând cu rămânerea definitivă a prezentei și până la efectiva achitare a debitului.
În temeiul art. 118 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea corpului delict (secure în lungime de 74 cm, cu coadă din material lemnos), iar în temeiul art. 109 Cod procedură penală s-a dispus păstrarea mijloacelor de probă (șapcă din stofă de culoare neagră, două probe de sol și substanță de culoare brun-roșcată cu aspect sangvinolent) până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Împotriva hotărârii T. ui Maramureș, în termen legal au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ și inculpatul H. G. .
Inculpatul H. G., nu a precizat în scris motivele, dar în susținerea orală a apelului de către apărător, s-a solicitat desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, respectiv intenția.
Inculpatul personal, a solicitat doar modificarea obligațiilor impuse de instanță în cadrul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În motivarea recursului inculpatului s-a arătat că, din probele testimoniale administrate în fața instanței de fond rezultă că
inculpatul nu a avut intenția de a aplica o corecție părții vătămate, ci a urmărit lovirea corpului, pe care partea vătămată îl avea asupra sa - un aparat de fotografiat, relevant din acest punct de vedere, considerându-se, atât declarația inculpatului, cât și declarația martorului P. V., audiat la ultimul termen de judecată, care arată că nu poate stabili cu exactitate dacă inculpatul a intenționat să
lovească partea vătămată sau aparatul de fotografiat. Așadar, se consideră că din probele administrate în cauză nu rezultă fără nici un dubiu faptul că inculpatul ar fi intenționat să lovească partea vătămată și, pe cale de consecință, intenția suprimării vieții acesteia.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a solicitat desființarea în parte a hotărârii atacate și, rejudecând, majorarea pedepsei aplicate acestuia, prin înlăturarea circumstanței atenuante reținute în favoarea sa și, stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei - prin privare de libertate.
În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică sub cele două aspecte menționate, întrucât instanța nu a valorificat corespunzător criteriile prev. de art.72 C.pen., aplicând o pedeapsă mult prea mică inculpatului, prin reținerea nejustificată a circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.a C.pen.
Astfel, nu s-au avut în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei - că inculpatul a inițiat conflictul, că relațiile tensionate dintre părți se datorau tot inculpatului, care a și fost sancționat contravențional pentru fapte comise în dauna părții vătămate și, nici persoana inculpatului - care a prezentat diferite versiuni ale derulării conflictului, infirmate de probele dosarului.
De asemenea, modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanță nu reflectă gravitatea faptei și nu este aptă a realiza scopul pedepsei.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 C.pr.pen., Curtea constată fondat în cauză doar apelul Parchetului, pentru considerentele și în limitele ce vor fi arătate în continuare.
Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, pe care Curtea și-o însușește sub aspectul stării de fapt reținute, vom arăta în continuare motivele pentru care sunt întemeiate solicitările parchetului și nefondate criticile inculpatului apelant.
Astfel, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că, la data de_, inculpatul H. G.
, în timp ce se afla în curtea blocului în care locuiește, din B. S., A.
M. nr.27/5, fiind sub influența băuturilor alcoolice fiind, a avut un conflict cu partea vătămată D. C., fostul său vecin, exercitând acte de violență asupra acestuia, respectiv, lovindu-l cu un topor în cap, cauzându-i leziuni vindecabile în 15-18 zile de îngrijiri medicale.
Starea de fapt a fost dovedită cu toate probele indicate în hotărâre, judicios analizate și interpretate de instanță, inclusiv declarațiile inculpatului care, recunoaște faptele în materialitatea lor, chiar dacă le prezintă nuanțat și corespunzător propriei percepții.
Reținând așadar, în mod corect vinovăția inculpatului în comiterea faptei reținute în sarcina sa, instanța a realizat apoi o încadrare juridică corectă a acesteia în infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin.1, art.175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Instanța a detaliat și argumentat în mod temeinic considerentele pentru care, în general, dar și în concret, în speță, este dovedită intenția suprimării vieții părții vătămate, respectiv, luarea în considerare, pe lângă obiectul folosit de inculpat, regiunea anatomică vizată și intensitatea și numărul loviturilor aplicate. În speță, inculpatul i-a aplicat lovituri părții vătămate, cauzându-i leziuni ce nu i-au pus în primejdie viața, dar care, prin zona vizată și obiectul folosit - apt a produce moartea - conturează intenția, chiar și numai indirectă, de suprimare a vieții părții vătămate.
Simpla susținere a inculpatului că nu a urmărit suprimarea vieții părții vătămate sau a acesteia din urmă, în sensul că nu crede că inculpatul a vrut să-i facă rău, ori susținerea martorului P. V., că nu poate stabili cu exactitate dacă inculpatul a intenționat să lovească partea vătămată sau aparatul de fotografiat - nu sunt relevante sub aspectul încadrării juridice a faptei, în contextul existenței unor elemente obiective clare - lovirea cu un topor la nivelul capului, care dovedesc cu certitudine, chiar și în ipoteza în care intenția inițială a fost de lovire a aparatului de fotografiat, că inculpatul a putut avea și
avea, în mod rezonabil, la momentul agresiunii, reprezentarea posibilității producerii urmării specifice omorului.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru tentativa la omor calificat, Curtea apreciază că, deși instanța a avut în vedere toate criteriile prev. de art.72 C.pen. și, întemeiat a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C.pen. - lipsa antecedentelor penale, coborând pedeapsa sub minimul special, a dat o eficiență nejustificată altor împrejurări, pe care le-a considerat esențiale pentru stabilirea modalității de executarea pedepsei - fără privare de libertate.
Astfel, instanța a avut în vedere conduita inculpatului după comiterea faptei - care nicidecum nu este una de regret, de asumare, ci, mai degrabă de încercare de a-și diminua răspunderea, de a se disculpa; faptul că partea vătămată D. C. a depus un memoriu, prin care arătat că nu dorește ca inculpatul să fie pedepsit și să stea la închisoare pentru că este convins că nu a vrut să-i facă rău, aspect care se susține că a contribuit, în mod nejustificat apreciem noi, la conturarea convingerii instanței că, îndreptarea inculpatului se poate face și fără executare în regim de detenție a pedepsei aplicate.
Pe de altă parte, nici conduita anterioară comiterii faptei din prezentul dosar - dincolo de lipsa antecedentelor penale - nu este de natură a fi caracterizată ca un ireproșabilă, inculpatul fiind și anterior în atenția organelor de poliție, fiind avertizat și apoi, sancționat contravențional - în baza Legii nr.61/1991, dar și în baza art.18/1 C.pen., conform înscrisurilor de la dosar u.p. (filele 38-50).
Așa fiind, din ansamblul probelor în circumstanțierea inculpatului, nu se poate deduce că simpla pronunțare a condamnării constituie un avertisment serios pentru inculpat, în sensul art.86/1 alin.1 lit.c C.pen. și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai comite infracțiuni, ci, dimpotrivă, în raport de gravitatea faptei, dar și persoana inculpatului, se impune o modalitate de executare mai drastică, aptă, în mai mare măsură, a realiza scopul prev. de art.52 C.pen., precum și conștientizarea de către inculpat a faptei și consecințelor acesteia.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. se va admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud împotriva sentinței penale nr.463 din 0_ pronunțată în dosar nr._ al T. ui Maramureș, care va fi desființată doar sub aspectul modalității de executare a pedepsei închisorii aplicate inculpatului H. G. .
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, se va dispune executarea în regim de detenție a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului H. G. pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174, art.175Iit.i C.pen. cu aplic. art.74 lit.a, 76lit.b C.pen., înlăturându-se dispoz. art.86/1 C.pen. și 71 alin.5 C.pen., art.359 C.pr.pen.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen. se va respinge ca ne fondat apelul declarat de inculpatului H. G. împotriva aceleași sentințe penale, pentru motivele, mai sus expuse.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu, sumă ce se va plăti din FMJ, pentru av. Pușcă A. E. .
În baza art.192 alin.2,3 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul H.
să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămânând în sarcina cestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr.463 din 0_ pronunțată în dosar nr._ al T. ui Maramureș, pe care o desființează doar sub aspectul modalității de executare a pedepsei închisorii aplicate inculpatului H. G. .
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite,
Dispune executarea în regim de detenție a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului H. G. - fiul lui A. și E., născut la_, dornic. în B. S., A. M. nr.27/5, jud.Maramureș, pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174, art.175Iit.i C.pen. cu aplic. art.74 lit.a, 76lit.b C.pen., înlăturând dispoz. art.86/1 C.pen. și 71 alin.5 C.pen., art.359 C.pr.pen.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca ne fondat apelul declarat de inculpatului H. G. împotriva aceleași sentințe penale.
În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu, sumă ce se va plăti din FMJ, pentru av. Pușcă A. E. .
În baza art.192 alin.2,3 C.pr.pen. obligă inculpatul H. G. să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămânând în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | |
ANA C. | L. | M. |
G.
M. B.
Red.A.C./Dact.A.C.
3 ex./_
Jud. fond:S. L.R.M.
| ← Sentința penală nr. 237/2013. Omor calificat | Sentința penală nr. 347/2013. Omor calificat → |
|---|
