Decizia penală nr. 19/2013. Abandon de familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA PENALĂ NR.19
Ședința publică de la 3 aprilie 2013 Completul compus din:
Președinte: M. S., judecător
: Ț. D. B., judecător
: T. C., președ. secție penală
: B. M., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de procuror S. Pompilia.
S-a luat în examinare recursul declarat de partea civilă recurentă H. C., prin SCA Crihan, C. T. B., cu sediul în Z., str. Tudor V., nr. 12, bl. D53, sc. A, ap. 1, jud. Sălaj, împotriva sentinței penale nr. 31 din_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, având ca obiect abandonul de familie.
La apelul nominal făcut în cauză, a răspuns inculpatul intimat O. G. A.
, asistat de apărător ales av. Ilea B. (delegație f.12), în lipsa părții civile recurente H. C., a răspuns apărător ales av. Crihan Tudor (delegație f.13).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care: Întrebat fiind, apărătorul părții civile recurente H. C., av. Crihan Tudor,
arată că motivele de recurs vizează daunele morale neacordate.
Apărătorul inculpatului intimat O. G. A., av. Ilea B., invocă excepția nelegalei sesizări a instanței de fond, excepție care rezultă, de altfel, și din rechizitoriul întocmit de parchet, în care se face referire la faptul că organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de abandon de familie, ori, potrivit art.305 alin.3 Cod procedură penală, pentru infracțiunea de abandon de familie, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, ceea ce în cauza de față nu există. Întrebat fiind, arată că excepția invocată în fața instanței de recurs a invocat-o și în fața instanței de fond, însă nu a formulat recurs împotriva sentinței penale
pronunțate. Consideră că excepția invocată este un motiv de ordine publică și poate fi invocat și de instanța de recurs din oficiu.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța unește cu fondul excepția nelegalei sesizări a instanței de fond formulată la acest termen de judecată de apărătorul inculpatului intimat O. G. A., av. Ilea B., acordând părților cuvântul în dezbaterea recursului și a excepției nelegalei sesizări a instanței.
Apărătorul părții civile recurente H. C., av. Crihan Tudor, solicită admiterea recursului și acordarea daunelor morale în cuantum de 15.000 lei pentru traumele psihice provocate de inculpat și suferite de partea vătămată.
Apărătorul inculpatului intimat O. G. A., av. Ilea B., susține excepția nelegalei sesizări a instanței de fond, excepție care rezultă de altfel și din rechizitoriul întocmit de parchet în care se face referire la faptul că organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de abandon de familie, ori, potrivit art.305 alin.3 Cod procedură penală, pentru infracțiunea de abandon de familie, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, ceea ce în cauza de față nu există, plângerea părții vătămate a fost formulată prin avocat, care nu a avut mandat special în acest sens. Cu privire la recursul formulat de partea vătămată, solicită respingerea recursului, având în vedere că în cauză nu s-a putut reține neplata pensiei de întreținere cu rea-credință, iar daunele morale solicitate nu sunt justificate.
Apărătorul părții civile recurente H. C., av. Crihan Tudor, cu privire la excepția nelegalei sesizări a instanței de fond invocată de apărătorul inculpatului, consideră că aceasta nu poate fi analizată în cadrul recursului declarat doar de partea civilă, apreciază că instanța nu poate, din oficiu, invoca excepția în cadrul recursului părții civile, fiind necesară o sesizare în acest sens.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de partea vătămată, apreciind ca temeinică și legală soluția instanței de fond. Cu privire la excepția invocată de inculpat, consideră că această excepție poate constitui un motiv de recurs, care însă nu a fost exercitat de către inculpat.
Inculpatul intimat Oprș G. A., având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de partea vătămată.
Instanța, în baza actelor și lucrărilor existente la dosar, reține cauza în pronunțare asupra recursului.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința penală nr.31 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., în baza art.305 alin.1 lit. c) Cod penal inculpatul O. G. -A.
, fiul lui V. și D., născut la data de_ în localitatea Z., jud. Sălaj, domiciliat în mun. Z., loc. S., nr. 2, jud. Sălaj, CNP 1. cetățean român, fără antecedente penale, a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an și 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 3 ani și 5 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 alin.1 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă H. C.
M. privind obligarea inculpatului la plata pensiei de întreținere restante.
În temeiul art.14 și art.346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art.998 Cod civil, s-a respins ca nefondată acțiunea civilă a părții civile H. C. M. privind obligarea inculpatului la plata de daune morale.
În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, s-a respins cererea părții civile
H. C. M. privind obligarea inculpatului la plata cheltuielile de judecată făcute de aceasta.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Zalău, din Dosar nr. 178/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului O. D. iel pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.305 alin.1 lit.c) Cod penal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în perioada martie 2008- aprilie 2011 învinuitul O. G. A., cu rea-credință, nu a achitat pensia de întreținere la care este obligat în favoarea părților vătămate minorii O. Rareș Sebastian și O. A. Carina prin sentința civilă nr. 1151/_ a Judecătoriei Z. .
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile învinuitului O. G. A. (f.12-13,14,40-41); plângerea părții vătămate O. C. M. (f.5); declarația martorului O. Mircea Marin (f.15); declarația martorei H. Floarea (f.36-37); Sentința civilă nr. 1151/_ (f.7); Încheierea civilă nr. 1574/C din_ (f.48-49); procese verbale primire-predare bani (f.23,24); formular transfer bani (f.25,26,27); adresa nr. 2021/_ a Comunei Treznea (f.44-45); adresa nr. 1212/_ a AJOFM Sălaj (f.19); adresa nr. 1946/_ a ITM Sălaj (f.17-18); Decizia nr. 10/_ a SC ALUFIL SRL (f.41); cererea de încetare a contractului de muncă (f.53); acte autoturism (f.56-67); fișă cazier judiciar învinuit (f.8).
O. | C., reprezentantul legal al părților vătămate O. | Rareș Sebastian și | |
O. | A. | Carina, a formulat plângere penală față de O. G. | pentru săvârșirea |
infracțiunii de abandon de familie la data de_ (f.5), iar prin înscrisul depus la termenul de judecată din data de_ declară că se constituie parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 4.600 lei daune materiale și suma de 15.000 lei daune morale.
Inculpatul O. G. A., la termenul de judecată din data de_, a solicitat ca judecarea cauzei să se facă potrivit procedurii obișnuite, cu administrare de probe. După citirea actului de sesizare a instanței, a fost ascultat inculpatul, care și-a manifestat dorința de a da declarație în cauză (f.99). Pe parcursul cercetării judecătorești, au fost audiați martorii O. Mircea (f. 130) și H. Floarea (f. 131).
La solicitarea instanței, au fost depuse la dosarul cauzei răspunsul ITM Sălaj (f. 121) privind locurile de muncă ale inculpatului din anul 2011 și până în prezent și ancheta socială efectuată la domiciliul inculpatului O. G. A. (f. 124-126).
Inculpatul a depus la dosarul cauzei înscrisuri privind plata pensiei de întreținere (f. 100-114).
A fost depus al dosarul cauzei referatul de evaluare a inculpatului, întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj (f. 74-76).
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut că inculpatul O. G. A. a fost căsătorit cu H. C. -M. din anul 2003 până în anul 2011. Din căsătorie, au rezultat minorii O. A. -Carina și O. Rareș-Sebastian. Întrucât în anul 2007 soții s-au separat în fapt, fără a divorța, soția O. C. a solicitat ca inculpatul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea celor doi minori. Acțiunea a fost admisă prin Sentința civilă nr.1151/_ a Judecătoriei Z., iar inculpatul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea celor doi minori, în cuantum de 54 lei pentru fiecare (f.7).
La acea dată, inculpatul era angajat la SC "Transilvania Motors"; SRL, astfel că, începând din aprilie 2007 până în decembrie 2007, suma de 108 lei i-a fost poprită din salariu (f.20-22). Așa după cum declară și inculpatul (f. 41), începând cu luna ianuarie 2008, de când nu i-a mai fost reținută pensia de întreținere pe statul de plată, nu a mai achitat pensia de întreținere la care era obligat.
În această perioadă, inculpatul a fost a fost angajat, în luna mai 2008, la SC Transilvania Motors SRL, obținând un salariu net de 610 lei și ulterior, în perioada_ -_, la SC Alufil SRL Jibou, de unde și-a dat demisia, așa cum rezultă din declarația inculpatului, motivat de faptul că nu i-a convenit salariul (f.17,41,53). Inculpatul a continuat să lucreze în gospodăria părinților, iar din banii strânși, în martie 2011 și-a cumpărat un autoturism pentru suma de 950 euro (f. 56- 67). În perioada aprilie-mai 2011, inculpatul a muncit în Italia, realizând un câștig de 7-800 euro, după propriile sale afirmații. Martorul O. Mircea confirmă faptul că inculpatul a muncit de mai multe ori în străinătate, de regulă, primăvara și vara, că lucrează și în gospodăria părinților. Același martor confirmă faptul că inculpatul
obișnuiește să vină în Z. să se distreze, o dată acesta chiar arătând martorului suma de 150 euro pe care îi avea la el cu acest scop.
După formularea plângerii prealabile de către mama minorilor H. C., la data de_, inculpatul, prin mama sa, O. D., a achitat suma de 3240 lei (f. 23, 24), reprezentând pensia de întreținere restantă pentru 30 de luni ( la data respectivă inculpatul datora pensia pentru 39 luni, ianuarie 2008 - aprilie 2011). Ulterior, în cursul anului 2011, inculpatul a mai efectuat, prin mandat poștal, plăți parțiale ale pensiei de întreținere datorate (f. 107, 109, 110), în cuantum total de 757 lei (reprezentând pensia de întreținere datorată minorilor pentru 7 luni).
Prin Încheierea civilă 1574/C din_ a Judecătoriei Z., instanța a dispus desfacerea căsătoriei dintre inculpat și partea civilă H. C. prin acordul părților și a luat act de învoiala părților privind obligația inculpatului de a plăti lunar, celor doi copii minori, o pensie de întreținere de 33,3% (1/3) din salariul minim pe economie din luna în care se face plata, pensie datorată începând cu data de_ . Inculpatul declară că nu a luat cunoștință de noul cuantum al pensiei de întreținere, întrucât nu i-a fost comunicată hotărârea, apărare care nu poate fi reținută, în condițiile în care acest cuantum a fost stabilit cu acordul inculpatului, fiind încheiată în acest sens tranzacția din data de_, iar inculpatul a fost prezent în fața instanței de judecată și a confirmat înțelegerea făcută cu reclamanta O. C. (f. 47-49).
În cursul anului 2012, inculpatul a efectuat și alte plăți parțiale din pensia de întreținere datorată minorilor, în total achitând, în cursul anului 2012, suma de 1190 lei (f.100-103,108,111), și de această dată inculpatul efectuând plata în cuantumul stabilit inițial, de 108 lei, și nu în cuantumul datorat începând cu data de_, respectiv 1/3 din salariul minim pe economie. Având în vedere probele administrate în cauză, rezultă că pensia de întreținere datorată de inculpat celor doi copii minori ai acestuia începând din ianuarie 2008 și până la data pronunțării prezentei hotărâri este de 31x108= 3348 lei pentru perioada ianuarie 2008- iulie 2010, iar în perioada august 2010 - ianuarie 2013 de 6 705 lei (5x200=1000 lei, 12x223=2676 lei, 13x233=3029 lei), rezultând un cuantum total de 10 053 lei, din care inculpatul a achitat suma de 5187 lei.
Potrivit anchetei sociale efectuate la domiciliul inculpatului, acesta locuiește în casa părinților săi, bine utilată și întreținută și nu este încadrat în muncă.
Din probele administrate în cauză și din declarațiile inculpatului a rezultat că acesta a realizat în mod constant venituri, fie din venituri salariale, fie din munca prestată în străinătate și din activitatea desfășurată în gospodăria părinților acestuia, fapt care l-a determinat să nu se angajeze cu contract individual de muncă, nemulțumit fiind de veniturile ce le-ar putea obține în acest fel. Astfel, în toată această perioadă inculpatul a obținut venituri care i-au permis chiar să economisească sume de bani, aspect ce rezultă din faptul că acesta și-a achiziționat un autoturism, iar după depunerea plângerii prealabile a putut să facă o plată în cuantum de 3240 lei.
În declarațiile date pe parcursul procesului penal, inculpatul recunoaște că, din momentul în care nu i-a mai fost reținută din salariu pensia de întreținere, nu a mai achitat nici o sumă în contul acesteia până în luna aprilie 2011, deși ar fi putut
plăti lunar pensia de întreținere nu a vrut să plătească, deoarece nu cunoștea legile și nu era divorțat (f. 41, 99). Inculpatul mai susține că a achitat pensia de întreținere în cuantum de 108 lei în continuare, întrucât nu i-a fost comunicată hotărârea de divorț de care a luat la cunoștință în urmă doar cu 3 luni, însă nici după această dată nu a achitat pensia în cuantumul stabilit, în plus, așa cum s-a arătat anterior, apărarea inculpatului nu poate fi reținută, în condițiile în care cuantumul pensiei de întreținere a fost stabilit cu acordul său.
În apărare, apărătorul ales al inculpatului a susținut că în cauză organul de cercetare s-a sesizat din oficiu, ori în ce privește infracțiunea de abandon de familie acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în speță fiind încălcate prevederile legale referitoare la sesizarea instanței de judecată. Verificând actele dosarului instanța a constatat că la data de_ O. C., în calitate de reprezentant legal al părților vătămate,minorii O. A. Carina și O. Rareș Sebastian, a formulat plângere penală împotriva inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, plângere înregistrată sub nr. 178/P/2011 dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, în care au fost efectuate cercetările și emis rechizitoriul prin care a fost sesizată instanța în cauza de față. În aceste condiții, afirmațiile apărătorului inculpatului privind lipsa plângerii prealabile a părții vătămate nu sunt susținute.
În apărare, apărătorul inculpatului a mai susținut că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, întrucât, pe de o parte, lipsește elementul constitutiv al neachitării pensiei - inculpatul a achitat chiar dacă în alt cuantum, pe de altă parte, lipsește reaua credință a inculpatului. Aceste aspecte invocate în apărare au fost analizate de instanță cu prilejul analizei încadrării juridice a stării de fapt reținute mai sus.
S-a constatat că în drept, fapta inculpatului O. G. A. care, cu rea- credință, nu a achitat pensia de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea copiilor săi minori O. A. Carina și O. Rareș Sebastian, pe o perioadă mai mare de 2 luni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prevăzută și pedepsită de art.305 alin.1 lit.c) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.305 alin.1 lit.c) C.p. s-a realizat prin inacțiune, respectiv neplata pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească, timp de mai mult de 2 luni. Infracțiunea de abandon de familie este o infracțiune continuă (abținerea de la obligația de a plăti are caracter continuu), care se consumă la împlinirea termenului de 2 luni de la ultima plată sau de la momentul în care hotărârea este executorie și se epuizează prin plata integrală, la zi, sau condamnarea făptuitorului. Plata parțială a pensiei de întreținere echivalează cu neplata acesteia deoarece, într-un asemenea caz, nu se face plata pensiei stabilită prin hotărâre judecătorească. În speță, infracțiunea de abandon de familie s-a consumat la data de_, împlinirea a două luni de la ultima plată, infracțiunea fiind săvârșită în mod continuu până în prezent. Așa cum s-a reținut în starea de fapt, după ianuarie 2008m inculpatul a efectuat doar plăți parțiale ale pensiei de întreținere, prin plata sumei de 3240 lei (pensia de întreținere aferentă a 30 luni) nu s-a epuizat săvârșirea infracțiunii de abandon de familie în
condițiile în care inculpatul nu a ajuns cu plata pensie de întreținere la zi, acesta datorând la momentul plății parțiale pensia de întreținere pentru 39 luni.
Pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin.1 lit. c C.p., inacțiunea trebuie săvârșită cu "rea credință";, ceea ce presupune ca făptuitorul să nu fie împiedicat a-și îndeplini obligația de lipsa mijloacelor materiale. Așa cum s-a reținut anterior, din probele administrate și din declarațiile inculpatului a rezultat că în perioada de referință ( ianuarie 2008 - prezent) acesta a obținut venituri din diverse surse suficiente pentru a acoperi obligația de plată a pensiei de întreținere, neplata pensiei de întreținere s-a datorat, astfel, relei sale credințe. Astfel, inculpatul a recunoscut că ar fi putut plăti lunar pensia de întreținere, dar, inițial, nu a dorit acest lucru, deoarece nu era divorțat, iar ulterior, cu rea credință a făcut și plățile parțiale, într- un cuantum mai mic decât cel stabilit prin voința părților. Inculpatul s-a mai apărat și că nu întotdeauna a dispus de resurse financiare suficiente achitării pensiei de întreținere, dar acest lucru s-a datorat tot relei credințe a inculpatului care și-a dat demisia de la locul de muncă, nemulțumit de câștig.
Reținând vinovăția inculpatului O. G. și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin.2 C.p.p., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art.305 alin.1 lit. c Cod penal.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei, având în vedere forma de vinovăție a intenției directe reținută anterior, faptul că inculpatul a lipsit de întreținere pe doi copii minori o perioadă foarte lungă de timp, nu a acoperit integral nici măcar în timpul procesului penal prejudiciul produs, instanța a apreciat că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social. În condițiile date, pericolul concret creat prin fapta inculpatului în ce privește creșterea, dezvoltarea și educația propriilor copii minori pe o perioadă de 5 ani, nu poate fi apreciat ca un pericol redus, lipsit de importanță și nici că s-a adus o atingere minimă valorilor protejate de legea penală, astfel încât fapta inculpatului să nu prezinte gradul de pericol social al unei infracțiuni, așa cum a susținut în apărare apărătorul inculpatului. Obligația de întreținere este o obligație de executare imediată, în general o executare cu întârziere a acesteia nu mai poate să atingă scopul pentru care a fost instituită, iar prejudiciile create să nu mai poată fi reparate integral.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este în vârstă de 31 de ani, are studii medii, nu are un loc de muncă stabil, potrivit fișei de cazier judiciar acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a colaborat cu organele judiciare, a recunoscut în parte fapta, nu și-a recunoscut vinovăția
căutând justificări care să îl disculpe. Pe parcursul procesului penal, a achitat o mare parte din pensia de întreținere restantă.
Potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpatul a comis fapta ce face obiectul dosarului ca urmare a unei distorsiuni de percepere a obligațiilor de părinte și a ignoranței. Nu s-a evidențiat o înclinație a acestuia de a încălca normele legale, nici adicție față de alcool, cu excepția situațiilor în care starea sa emoțională este negativă. Inculpatul a conștientizat vinovăția sa și consecințele faptei comise și și-a exprimat dorința de a achita pe viitor obligația de întreținere, aspecte care pot împiedica reiterarea unui astfel de comportament.
Având în vedere perioada lungă în care inculpatul nu a achitat pensia de întreținere și urmările ce s-au produs sau care se puteau produce în ce privește creșterea și educația minorilor, pericolul concret ridicat al faptei, instanța a optat, dintre pedepsele alternative prevăzute de textul incriminator, pentru aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii.
Ținând cont de toate circumstanțele reale și personale ale cauzei, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare, apreciind că aceasta va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta, apreciind că prin prisma faptelor săvârșite inculpatul este nedemn pentru exercitarea unei funcții elective sau a autorității de stat. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite.
Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect.
De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și
e) Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere conduita anterioară a inculpatului, conștientizarea gravității faptei sale faptei, intenția acestuia de a achita pensia de întreținere restantă, dar în mod special interesul minorilor ca inculpatul să poată
obține venituri și să achite pensia de întreținere, precum și concluziile referatului de evaluare, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei consideră că este un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului care poate fi reintegrată social și reeducată și fără izolare în regim de detenție.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin. 1 Cod Penal, prin urmare a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 5 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Sub aspectul laturii civile s-a reținut că s-a constituit parte civilă în cauză O.
C., reprezentantul legal al părților vătămate O. A. și O. Rareș, cu suma de 4600 lei daune materiale și 15.000 lei daune morale.
Referitor la despăgubirile materiale solicitate de către partea civilă, deși nesusținute aceste pretenții de către apărătorul ales al acesteia, în condițiile în care constituirea de parte civilă nu a fost retrasă de către partea civilă și nici nu a dat un mandat special în acest sens, instanța s-a pronunțat asupra cererii părții civile de obligare la despăgubiri materiale a inculpatului. Instanța a constatat că pentru pretențiile civile formulate, aceasta are deja titlu executoriu - sentința civilă 1151/_ și încheierea civilă 1574/C din_ ale Judecătoriei Z., titluri ce pot fi puse în executare silită, nemaiputând obține un alt titlu executoriu pentru aceleași obligații bănești. În consecință, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea părții civile.
Față de prejudiciul moral invocat de către partea civilă H. C., respectiv stările de tensiune provocate acesteia de atitudinea inculpatului, instanța a constatat că partea civilă nu justifică un prejudiciu moral produs părților vătămate, cei doi copii minori al căror reprezentat legal este, ci invocă un prejudiciu moral produs persoanei acesteia, care, în prezenta cauză, nu are calitate de parte vătămată. În această situație, nu sunt întrunite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale, nefiind legătură de cauzalitate directă între infracțiunea săvârșită de inculpat și prejudiciul moral invocat de partea civilă. În consecință, s-a respins ca nefondată cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata de daune morale .
Partea civilă H. C. a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată făcute de aceasta, reprezentând onorariul achitat apărătorului ales, depunând în justificare factura și chitanța privind plata sumei de 600 lei cu titlu de onorariu avocat. Având în vedere că acțiunea civilă a părții civile
a fost respinsă, în temeiul art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, s-a respins și cererea acesteia privind obligarea inculpatului la plata cheltuielile de judecată.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 500 lei.
Împotriva sentinței penale nr. 31/_ a Judecătoriei Z. a declarat recurs
H. C. M., recurs motivat de neacordarea daunelor morale de către instanța de fond.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate,precum și din oficiu,sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, T. constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, a persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.
După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție.
Raportându-ne la hotărârea atacată, se reține că, în mod temeinic, prima instanță a reținut starea de fapt în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, stare de fapt constând în aceea că, începând cu luna ianuarie 2008, inculpatul O. G. A. nu a achitat,cu rea-credință, pe o perioadă mai mare de 2 luni, pensia de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea copiilor săi minori, O. A. Carina și O. Rareș Sebastian. În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă încadrare juridică, vinovăția inculpatului, respectiv - reaua credință în neplata pensiei de întreținere, fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, atât în ce privește cuantumul acesteia, cât și în
privința modalității de executare a acesteia, hotărârea fiind amplu motivată, în acord cu dispozițiile legale care garantează drepturile procesuale ale părților.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a analizat și motivele pentru care afirmațiile apărătorului inculpatului privind lipsa plângerii prealabile a părții vătămate nu sunt susținute de documentația existentă la dosar. Astfel, reține și T. că la fila 9 din dosarul de urmărire penală există împuternicirea avocațială a av. T. Cristian, dată de H. ( fostă O. ) C. M., privind redactarea și susținerea plângerii penale pentru abandon de familie împotriva inculpatului, împuternicire care, potrivit prevederilor art. 131 al.3 din Statutul profesiei de avocat, reprezintă un mandat special, în temeiul căruia avocatul poate încheia acte de dispoziție în numele și pe seama clientului. La fila 5 din dosarul de urmărire penală se află plângerea prealabilă formulată de H. ( fostă O. ) C. M., prin avocat, cu privire la comiterea infracțiunii de abandon de familie de către inculpat. Prin urmare, instanța a fost legal sesizată. Chiar și în condițiile în care plângerea prealabilă ar fi fost formulată în lipsa unui mandat special, în cauză se constată că a fost pusă în mișcare acțiunea penală și în baza art. 131 al. 5 C.p., potrivit căruia,în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsă, acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu. Cum, date fiind cele mai sus expuse, cererea apărătorului inculpatului, formulată după acordarea cuvântului în dezbateri, de constatare a nulității actului de sesizare a instanței nu este de natură să garanteze drepturile părții și să influențeze soluția procesului, se constată că în cauză nu poate fi reținut motivul de casare prevăzut de
art. 3859pct. 10 C.p.p., pentru aceleași motive neimpunându-se nici sesizarea din oficiu cu privire la excepția nulității absolute a actului de sesizare a instanței.
În fine, latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, respingerea cererilor formulate în acest sens fiind motivată.
Jurisprudența în materie este constantă în aprecia că în cazul infracțiunii de abandon de familie, în privința despăgubirilor civile, titularul dreptului are un titlu executoriu (hotărârea definitivă obținută pe cale civilă), care poate fi pus în executare, situație în care inculpatul nu mai poate fi obligat și prin sentința penală la plata despăgubirilor civile.
De asemeni, în ceea ce privește respingerea cererii formulate de H. C.
M., privind acordarea de daune morale, în mod just s-a apreciat de instanța de fond că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, nefiind existentă o legătură de cauzalitate directă între infracțiunea săvârșită de inculpat și prejudiciul moral invocat de partea civilă.
Așa fiind, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b C.pr.penală, T. va respinge ca nefondat recursul declarat de H. C. M., împotriva sentinței penale nr.31/_ a Judecătoriei Z. .
În baza art. 192 alin. 2 și 3 C.pr.penală, recurenta va fi obligată la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru aceste motive, În numele Legii, Decide:
Respinge ca nefondat recursul declarat | de H. C. | M. | , împotriva |
sentinței penale nr.31/_ a Judecătoriei Z. | , în dosar nr._ | . |
Constată că inculpatul O. G. A. a fost asistat de apărător ales. Obligă partea civilă H. C. M. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică la sediul T. ui Sălaj, azi,_ .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. S. Ț. D. B. T. C. B. M.
Red.dact. ȚB/_
Dact.BM/_ Ex.2
Jud. fond/MD
| ← Decizia penală nr. 3/2013. Abandon de familie | Decizia penală nr. 324/2013. Abandon de familie → |
|---|
Citește mai mult
toti 4 si am tras de am luat o casa,dar tot n.a fost bine.Am tinut-o ca in puf si in acesti 21 de ani, 1 palma nu i-am dat si ea tot cu vorbe urate,pe copii ii batea de multe ori fara motiv si din cauza ca ea umbla cu alti barbati si copii vazand-o imi spuneau. Fata dupa ce a crescut si a mers la liceu a facut naveta,nici pachet la scoala de multe ori nu-i punea si o batea numai pumni si palmi peste cap ca nu mergea sa ia ei ce vrea pe datorie si ea avand bani la ea, dar ii pastra pentru scopurile ei sa-si ia haine si farduri. Fata a gasit un baiat si a plecat cu el in strainatate sa-si faca un viitor. De 2 ani din 2016 am plecat si eu la ei in Anglia sa muncesc sa pot achita ratele din banci fac bani, si ii trimiteam bani tot la 2 saptamani tot cate 100/200 de lire si ea ce facea? Il trimitea pe baiat de acasa ca sa poata ea sa-si duca barbati acolo la 00/1 noaptea.Am mers acasa in Romania si l-am adus pe baiat aici cu mine si ea si-a facut de cap si mai si. A mers si a dansat la un bar acolo in sat si s-a imbatat,s-a dezbracat , tot satul a ras de ea, dar ei tot nu i-a pasat de familia ei. Nu am zis nimic,am trecut cu vederea si asta,am plecat acasa si am zis sa o duc si pe ea acolo sa fie langa noi,asa poate nu o sa mai faca asa ceva.Din potriva ,cand am ajuns aici,in 16 ian 2018,dupa 3/4 zile, mi-am dat seama ca ea nu ma mai suporta absolut deloc si orice faceam nu era bine,nu i-a mai pasat macarde copil el fiind si minor eu la munca,asta era cam miercurea, si tot stand pe afara si-a gasit de amant tocmai pe vecinul,a 2 casa de langa noi. Pleca de acasa ziua , si cand venea statatea tot pe facebook vorbind cu el, a mers la discoteca fara voia mea tot cu el,eu nefiind de acord sa merg cu ea ca toata saptamana munceam din greu,rupandu-mi oasele intr-o fabrica de paturi la incarcat,dar tot degeaba ca ea nu asculta de mine.In genunchi s-a rugat la Dumnezeu sa o desparta de mine si sa plece ca nu ma iubeste si nu m-a iubit niciodata,mai ales pe copii ei,si intr-o zi,dupa 2 luni de zile,in data de 14 martie, eu fiind la munca si copilul fiind la scoala ea a mers la el si au baut toata ziua, dupa care au venit acasa amandoi,s-au distrat,au pus muzica si dansau, apoi ea si-a facut bagajul si nestiind nimeni,nespunand nimanui a fugit cu el si s-a mutat cu el a 2 casa de langa mine. Eu l-am sunat pe amantul ei,cand am ajuns acasa de la munca, amenintindu-i pe amandoi cu politia. Ea a luat telefonul de la el si a zis ,,draga sotule,fost,ai fost sotul meu dar acum nu mai esti,eu am alt sot acum si il iubesc si nu ma mai intorc inapoi la tine!,apoi a inchis. De atunci nu mai stiu nimic de ea. Doresc sa divortez prin abandon de famile de catre mama , definitiv cat se poate de repede.