Decizia penală nr. 41/2013. Abandon de familie
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL
DECIZIA PENALĂ NR.41
Ședința publică de la 05 Iunie 2013 Completul compus din:
Președinte: M. S., judecător
: Ț. D. B., judecător
: T. C., președ. secție penală
: B. M., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul recurent P. R. M., domiciliat în Z., Aleea M., nr.5, bl.P19, sc.A, ap.17, jud. Sălaj, împotriva sentinței penale nr.141 din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._
.
La apelul nominal făcut în cauză, a răspuns inculpatul recurent P. R. Olivian asistat de apărător ales av. Jeler A. (delegație f.14) și intimata R. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebat fiind inculpatul recurent P. R. M., declară că își menține recursul formulat împotriva sentinței penale nr.141 din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._ .
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent P. R. M., av. Jeler A., susține recursul inculpatului așa cum acesta a fost formulat în scris, pe larg, solicitând admiterea acestuia cu consecința rejudecării pe fond a cauzei. Consideră în principal că aplicarea unei amenzi penale ar fi suficientă pentru reeducarea inculpatului iar dacă instanța consideră că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea atunci solicită aplicarea prevederilor art.305 alin. 4 Cod penal și aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
Intimata R. I., arată că nu dorește ca inculpatul să execute o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție ci doar dorește ca acesta să-și achite obligațiile financiare față de copilul său. Arată că fiica sa, mama minorului, a decedat iar inculpatul nu se interesează de copilul său.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpatul recurent P. R. M., ca nefondat, apreciind soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică raportat la ansamblul probelor administrate în cauză.
Inculpatul recurent P. R. M., având cuvântul, declară că își ia angajamentul să plătească periodic pensia de întreținere pentru minoră, arată că nu are un loc de muncă în prezent dar va plăti pensia de întreținere la care a fost obligat.
Instanța, în baza actelor și lucrărilor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința penală nr. 141 din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.305 alin.1 lit.c) Cod penal, inculpatul P. R. M.
, fiul lui I. și L., născut la data de_ în localitatea Z., jud.Sălaj, cetățean român, studii medii, necăsătorit, fără ocupație și loc de muncă, stagiul militar îndeplinit, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., Aleea M.
, nr.5, bl.P19, ap.17, jud.Sălaj, CNP 1., a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare cu privare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b), d) și e) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă R. R.
A. prin R. I., domiciliată în municipiul Z., str.Sărmaș, nr.10, bl.S22, sc.A, ap.10, jud.Sălaj privind obligarea inculpatului la plata pensiei de întreținere restante.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.255/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P. R. M. pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.305 alin.1 lit.c) Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în perioada iulie 2011-mai 2012, învinuitul P. R. M., cu rea-credință, nu a achitat pensia de întreținere la care este obligat în favoarea minorului R. R. A. prin sentințele civile nr.5880/_ și 376/_ ale Judecătoriei Z. .
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile învinuitului P. R. M. (f.7-8, 17), declarațiile părții vătămate R. I. (f.5-6, 15, 16, 20), declarațiile martorei T. scu Lidia (f.47), Sentința civilă nr.376/_ (f.21-22), Sentința civilă nr.714/_ (f.23), Sentința civilă nr.169/_ (f.24), certificat de naștere al minorului (f.25), certificat de deces - R. Cecilia Vasilica (f.26), adresa 94340/_ emisă de
D.G.F.P. Sălaj (f.35), adresa 4019/_ a AJOFM Sălaj (f.28), fișă cazier judiciar învinuit (f.13), proces-verbal de prezentare material de urmărire penală (f.49-50).
Prin declarația de la filele 11-12 din data de_, partea vătămată R. I.
, bunica minorului s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 1.535 lei, reprezentând pensia de întreținere restantă până la acea dată.
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul P. R. M. nu a fost prezent la niciunul din termenele de judecată acordate în cauză, din declarațiile părții vătămate rezultând că acesta nu a mai luat legătura cu ea sau cu minorul de la decesul mamei acestuia. Inculpatul a fost citat cu mandat de aducere și prin afișare la C. Local Z., fiind efectuate și acte specifice de căutare a acestuia, din care nu a reieșit că ar fi arestat nici în țară, nici în străinătate, nefiind nici dat în urmărire internațională, existând posibilitatea de a fi plecat la muncă în Spania. Inculpatul are cunoștință despre existența procesului-penal pornit împotriva sa, fiind prezent la prezentarea materialului de urmărire penală, când i s-a adus la cunoștință și împrejurarea că va fi întocmit rechizitoriul ți va fi sesizată instanța de judecată.
La termenul de judecată din data de_ s-a dispus începerea cercetării judecătorești, iar la termenul de judecată din data de_ s-a constatat imposibilitatea obiectivă de audiere a martorei Teodorăscu Lidia, singurul martor propus prin actul de sesizare, procedându-se în conformitate cu prevederile art.327 alin.3 Cod procedură penală și citindu-se declarația acesteia din faza de urmărire penală.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut că inculpatul P. R. M. a trăit în concubinaj cu R. Cecilia-Vasilica, din această relație rezultând minorul R.
R. -A., născut la data de_ (f.25). La data de_ R. Cecilia-Vasilica a decedat (f.26). Minorul a fost dat în plasament la bunica maternă, partea vătămată R. I., prin Hotărârea nr.1591/_ a Comisiei pentru Protecția Copilului, măsură confirmată ulterior prin Sentința civilă nr.169/_ a T. ui Sălaj (f.24). Inculpatul a fost obligat la pensie de întreținere în favoarea minorului, prin Sentința civilă 5880/_ . Cuantumul acestei pensii lunare a fost majorat succesiv, mai întâi prin Sentința civilă nr. 714/_, la suma de 77,5 lei/lună (775.000 lei vechi) începând din_ (f.23). Ulterior, prin Sentința civilă 376/_ pensia a fost majorată la suma de 175 lei/lună, începând cu data de_ (f.21-22). Inculpatul a plătit pensia la care a fost obligat până în luna iunie 2011, după care nu a mai achitat nimic. Începând din_ până în_, acesta a lucrat cu contract de muncă la S.C.Duo Select Impex S.R.L. (f.40).
În cursul lunii august 2011, contractul de muncă al acestuia a încetat deoarece și-a dat demisia, aspect confirmat atât de faptul că raportul de muncă s-a desfăcut în temeiul art. 55 lit. b) din codul Muncii - care presupune acordul părților, dar și de martora T. scu Lidia (f.47). După această dată, inculpatul nu a mai lucrat cu contract de muncă, prestând munci de ocazie - de regulă efectuând diferite transporturi pentru cunoscuți. Acesta nu este înregistrat ca fiind în căutarea unui loc de muncă, aspect confirmat prin adresa nr.2617/_ a A.J.O.F.M.Sălaj (f.30). Mai mult, prin adresa nr.4019/_ a A.J.O.F.M.Sălaj se confirmă faptul că din iulie 2011, au fost 8 locuri vacante de șofer și cel puțin 100 de locuri vacante pentru muncitori necalificați (f.28). Prin urmare dacă ar fi fost interesat, inculpatul ar fi avut posibilitatea reală să se angajeze cu forme legale și să realizeze venituri.
S-a remarcat că și în perioada 2007-2011 inculpatul a mai încetat de câteva ori să facă plata și a reluat plata pensiei de întreținere în urma
dosarelor penale ce i s-au întocmit, toate aceste fiind finalizate prin retragerea plângerii prealabile (f.42-45).
În drept, fapta inculpatului P. R. M. care, cu rea-credință, nu a achitat pensia de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea copilului său minor, R. R. A., pe o perioadă mai mare de 2 luni, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prevăzută și pedepsită de art.305 alin.1 lit.c) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.305 alin.1 lit.c) s-a realizat prin neplata cu rea-credință timp de mai mult de doi ani a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească. Urmarea imediată constă în lipsa de întreținere la care au dreptul copiii minori ai inculpatului. Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată este dovedită prin probatoriul administrat.
Momentul consumării infracțiunii este reprezentat de trecerea a două luni în care inculpatul nu a plătit cu rea-credință pensia de întreținere minorului, calculate de la data pronunțării sentinței civile, executorii în privința pensiei de întreținere, respectiv data de_ .
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a ) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra situației materiale a minorului, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că l-a lipsit pe minor de pensia de întreținere datorată.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.305 alin.1 lit.c) Cod penal.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpatul P. R. -M., instanța a avut în vedere faptul că infracțiunea este săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe și cu rea- credință, având ca urmare lipsirea de întreținere a minorului pe o perioadă de aproape 2 ani.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este în vârstă de 34 de ani și nu are antecedente penale. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că din probele administrate rezultă că inculpatul a avut cunoștință permanent de obligațiile pe care le are, precum și de existența procesului penal pornit împotriva sa, însă cu toate acestea nu a efectuat niciun demers nici pentru achitarea pensiei de întreținere restante, nici pentru a se prezenta în fața instanței judecătorești, manifestând o atitudine de totală indiferență
față de desfășurarea procesului penal. Mai mult, prin demisionarea de la locul de muncă, inculpatul s-a pus de bunăvoie în postura de a nu realiza venituri și a nu achita pensia de întreținere datorată, într-un cuantum oricum modic. Totodată, s-a avut în vedere împrejurarea că și anterior inculpatul a avut mai multe perioade în care nu a achitat pensia de întreținere, însă sub presiunea plângerilor penale formulate, și-a reluat achitarea obligației, astfel că a intervenit împăcarea părților în acele dosare penale.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege, închisoarea de la 1 la 3 ani sau amendă penală, instanța a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, orientată spre minim, de 1 an.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului P. R. M. drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor și lit.b) Cod penal, dar și pe cele prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
Instanța a apreciat că, față de prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, "deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată";. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de Convenție, o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Instanța apreciază că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației.
Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect.
De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, raportat la atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul derulării procesului penal, atitudine de indiferență și de sfidare, s-a apreciat că reeducarea inculpatului
nu s-ar putea realiza și scopul pedepsei nu ar fi atins dacă inculpatul ar beneficia de suspendarea executării pedepsei, astfel încât s-a dispus executarea pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre cu privare de libertate.
Referitor la acțiunea civilă formulată de către partea civilă R. I. în numele minorului R. R. A., instanța a constatat că aceasta are deja un titlu executoriu (sentința civilă) pentru drepturile bănești solicitate, titlu ce poate fi pus în executare silită, sens în care a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată.
Contra acestei sentințe a declarat recurs în termen inculpatul P. R. M., solicitând casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de fond.
În motivarea recursului, inculpatul susține că în anul 2011 a avut un loc de muncă la care a fost nevoit să renunțe datorită programului de muncă foarte încărcat, că a încercat să găsească un loc de muncă în străinătate care să îi aducă venituri mai bune, că nu a găsit un astfel de loc de muncă, astfel că a fost nevoit să apeleze în mai multe rânduri la ajutorul mamei sale, pentru traiul zilnic. Mai pretinde inculpatul a fi consțient că trebuie să-și onoreze toate obligațiile, drept pentru care a reluat plata pensiei de întreținere către minor, achitând deja și o a doua rată, că pe viitor dorește să adopte o conduită normală față de societate și în primul rând față de copilul său minor, cu precizarea că acest lucru se poate întâmpla numai dacă se găsește o soluție care să-i permită să râmână în libertate, situație în care ar putea avea o ocupație care să îi aducă venituri, din care să achite și obligațiile financiare față de minor.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat, pentru cele ce urmează:
În primul rând, tribunalul constată că în speță nu există nici unul din motivele de ordine publică, din cele prevăzute de art.3859Cod procedură penală, care să atragă casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în conformitate cu prev.art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală.
În al doilea rând, judecătoria a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, raportat la circumstanțele cauzei și persoana făptuitorului, în conformitate cu prev. art.181alin. (2) și art 72 Cod penal și în ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, reținând în mod corect că "reeducarea inculpatului nu s-ar putea realiza și scopul pedepsei nu ar fi atins, dacă inculpatul ar beneficia de suspendarea executării pedepsei";,
Astfel, în mod corect s-a reținut că inculpatul a manifestat un total dezinteres față de copilul său minor, partea vătămată R. R. A., pe care nu l-a vizitat niciodată și totodată, s-a sustras, cu rea credință, în repetate rânduri de la executarea obligației legale de întreținere, deși inculpatul avea efectiv posibilitatea de a obține venituri din muncă în timp ce minorul este orfan de mamă și se află în îngrijirea bunicii materne.
Mai mult decât atât, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței, la nici un termen de judecată și nici nu a făcut dovada imposibilității prezentării sale, acest comportament din partea inculpatului, fiind interpretat pe bună dreptate ca o atitudine "de indiferență"; (față de proces) și "de sfidare"; (a organelor judiciare), motiv în plus pentru a se aprecia în sensul celor tocmai arătate. Desigur, având în vedere că pentru pedepsele de 6 luni și respectiv 1 an închisoare, aplicate inculpatului, în anul 2001, tot pentru abandon de familie și furt, a intervenit reabilitarea de drept, în speță sunt îndeplinite formal cerințele prev. de art. 81 Cod
penal, pentru aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării, însă pentru aceasta trebuie să existe convingerea din partea instanței, raportat în primul rând la comportamentul și atitudinea inculpatului, că scopul pedepsei pedepsei poate fi atins și prin această modalitate de individualizare.
Or, în ce privește comportamentul viitor al inculpatului, în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința atacată - așa cum se pretinde prin motivele de recurs - tribunalul nu poate avea nici o garanție că acest comportament va fi cu adevărat revizuit atâta vreme cât, din momentul formulării plângerii împotriva sa (_ ) și până în prezent, inculpatul nu făcut dovada nici unui demers de a se angaja cu contract individual de muncă și de a obține venituri care să-i permită achitarea obligațiilor de întreținere restante (preferând să apeleze în mai multe rânduri la ajutorul mamei sale, pentru traiul zilnic și chiar achitarea unor "rate lunare de întreținere";, pentru a-și dovedi buna credință în fața instanței de recurs) precum și a acelor viitoare, față de partea vătămată.
Un astfel de demers, finalizat cu succes până la acest moment procesual, ar fi condus în mod automat la o suspendare condiționată a executării pedepsei, prin efectul legii, deoarece, în cazul infracțiunii de abandon de familie, prev de art.305 Cod penal, însăși legiuitorul dispune că deși "părțile nu s-au împăcat, dar în cursul judecății inculpatul își îndeplinește obligațiile, instanța, în cazul când stabilește vinovăția, pronunță împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81. Revocarea suspendării condiționate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvârșește din nou infracțiunea de abandon de familie";.
Cu alte cuvinte, în cazul infracțiunii de abandon de familie, scopul pedepsei, prev. de art.52 Cod penal, este cu preponderență preventiv și reparator și doar în cazuri excepționale are un caracter represiv, atunci când făptuitorul cu vădită rea- credință, nu își îndeplinește obligația legală de întreținere, așa cum se relevă și în privința inculpatului P. R. M., conform celor reținute pe larg de către instanța de fond - împrejurări dealtfel recunoscute și de inculpat, prin apărătorul său, pe calea recursului și care nu se mai impun a fi reiterate în acest loc- hotărârea atacată fiind așadar temeinică și legală, inclusiv în ce privește individualizarea pedepsei.
Astfel fiind, tribunalul, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. R. M., împotriva sentinței penale nr.141/_ a Judecătoriei Z. .
În baza art.192 alin. (2) Cod procedură penală, obligă inculpatul la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru aceste motive, În numele Legii Hotărăște:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. R. M., împotriva sentinței penale nr.141/_ a Judecătoriei Z. .
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi, 5 iunie 2013. Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. S. Ț. D. B. T. C. B. M.
Plecată în C.O. semnează Președintele completului
Red.MS/_
Dact.BM/_ Ex.2
Jud. fond/Ș. . M.C.
| ← Decizia penală nr. 57/2013. Abandon de familie | Decizia penală nr. 10/4. Abandon de familie → |
|---|
