Decizia penală nr. 10/4. Abandon de familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL
DECIZIA PENALĂ NR.10 4
Ședința publică de la 4 decembrie 2013 Completul compus din:
Președinte: T. C., președ. secție penală
: Ț. D. B., judecător
: H. I., judecător
: B. M., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror.
S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul recurent V. Z., domiciliat în com. Supur, loc. S. de Jos, nr. 12, jud. Satu Mare, împotriva sentinței penale nr. 372 din data de_ a Judecătoriei Z., având ca obiect abandonul de familie (art. 305 C.p.).
La apelul nominal făcut în cauză, a răspuns partea civilă intimată R. S.
V., lisă fiind inculpatul recurent V. Z. și partea vătămată intimată V. Z.
D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Se constată depus la dosarul cauzei, fila 16, răspunsul la adresa instanței formulat de către Centrul de Reținere și Arestare Preventivă prin care se înștiințează instanța că inculpatul recurent V. Z. nu figurează ca fiind încarcerat.
Întrebată fiind, partea civilă intimată R. S. V., prezentă la termenul de judecată de astăzi, arată că nu știe exact unde inculpatul locuiește în prezent, arată că anterior a fost în străinătate dar în prezent nu are cunoștință despre el.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta parchetului apreciază soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat de inculpatul V. Z. ca fiind nefondat.
Partea civilă intimată R. S. V., având cuvântul, arată că nu dorește ca inculpatul să primească o pedeapsă cu executare, însă dorește să plătească pensia de întreținere la care a fost obligat pentru copilul său. Solicită respingerea recursului formulat de inculpatul recurent V. Z. .
T R I B U N A L U L,
Prin sentința penală nr.372 din_, pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Z., în baza art.305 alin.1 lit.c) Cod penal cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a Cod penal, a art. 72 alin.2 Cod penal și art. 76 alin.1 lit. d Cod penal inculpatul V. Z., fiul lui Z. și S., născut la data de_ în localitatea Șimleu Silvaniei, jud. Sălaj, domiciliat în com. Supur, sat S. de Jos, nr. 12, jud. Satu Mare CNP 1., cetățean român, studii medii, fără antecedente penale, a fost condamnat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare cu privare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii aplicate prin aceasta.
S-a constatat că prin sentința civilă 805/_ a Judecătorie Z. inculpatul
V. Z. a fost obligat la plata pensiei de întreținere în cuantum de 150 lei lunar către partea vătămată minorul V. Z. D. .
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă R. S.
V., domiciliată în com. M., sat P., nr. 193, jud. Sălaj privind obligarea inculpatului la plata pensiei de întreținere restante.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr. 2685/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului V. Z. pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.305 alin.1 lit.c) Cod penal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în perioada februarie 2010 - octombrie 2012 învinuitul V. Z., cu rea-credință, nu a achitat pensia de întreținere la care a fost obligat în favoarea părții vătămate minorul V. Z. Gabriel prin sentința civilă nr. 805/_ a Judecătoriei Z. .
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile părții vătămate R. S. V. (f. 15-16); declarațiile învinuitului V. Z. (f. 12-14); copie sentință civilă nr. 805 din_ a Judecătoriei Z. (f. 9-10); fișa de cazier judiciar a învinuitului (f. 11); adresă de la primăria com. Supur (f. 18), adresă de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu- Mare (f. 20-22).
Reprezentantul legal al minorului V. Z. Gabrie, R. S. V. a formulat plângere penală față de V. Z. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie la data de_ (f.8) arătând că acesta nu a achitat pensia de întreținere datorată minorului V. Z. D. din anul 2010. prin declarația dată la data de_ în faza de urmărire penală, R. S. V. în calitate de reprezentantă a părții vătămate minore V. Z. D., a arătat că înțelege să se constituie parte civilă în cauză față de învinuitul V. Z. cu suma de 5250 lei reprezentând cuantumul pensiei de întreținere restante (f. 16). Prezentă în fața instanței de judecată la termenul din data de_ partea civilă a arătat că își menține constituirea de parte civilă și pretențiile civile formulate în cauză.
Inculpatul V. Z. a fost audiat în faza de urmărire penală, dar acesta s-a sustras ulterior urmăririi penale neputându-i fi prezentat materialul de urmărire
penală în ciuda demersurile de căutare și aducere acestuia în fața organului judiciar.
Inculpatul V. Z. nu s-a prezentat nici în faza de judecată la nici un termen. Pentru aducerea acestuia în fața instanței au fost efectuate mai multe demersuri, inculpatul a fost citat pentru două termene de judecată cu mandat de aducere, potrivit proceselor verbal de executare a mandatelor de aducere (f. 49, 63) inculpatul a plecat de la adresa de domiciliu din decembrie 2012 în străinătate sau în loc. Baia Mare fără a se putea stabili adresa acestuia. Având în vedere aceste împrejurări inculpatul a fost citat și prin afișare la C. local M. ( locul săvârșirii faptei ) și la tabla instanței, fiind emise și adrese de căutare a inculpatului (f. 41, 42), potrivit răspunsurilor primite rezultă că inculpatul nu se află în stare de arest sau de deținere în țară sau în străinătate.
În condițiile în care inculpatului i-a fost adusă la cunoștință învinuirea și a fost audiat în calitate de învinuit la data de_, iar imediat acestei date inculpatul a plecat în loc necunoscut fără a încunoștința organele judiciare despre schimbarea locuinței, instanța a apreciat că acesta are cunoștință de procesul penal dar se sustrage de la judecată, judecata a fost făcută în lipsa inculpatului potrivit procedurii obișnuite, iar pentru garantarea dreptului la apărare a inculpatului i-a fost desemnat apărător din oficiu (f.65).
După citirea la data de_ a actului de sesizare a instanței, pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiată reprezentanta părții vătămate, R. S. lă V. (f. 72) și martorul Parnău Petre (f. 85) bunicul părții vătămate V. Z. D. .
Au fost depuse la dosarul cauzei de către partea vătămată în copie mandatele poștale prin care inculpatul V. Z. a achitat pensia de întreținere în perioada de referință (f. 73-75).
La solicitarea instanței au fost depuse la dosarul cauzei răspunsul ITM Sălaj (f. 84) privind locurile de muncă ale inculpatului din anul 2010 și până în prezent.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut că inculpatul V. Z. și partea vătămată R. S. V. au fost căsătoriți până în anul 2005. Din căsătorie a rezultat, la data de_, minorul V. Z. D. . În urma pronunțării divorțului, minorul a fost încredințat mamei, iar inculpatul a fost obligat, prin sentință civilă 848/_ la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea acestuia în cuantum de 775 000 lei (ROL). Prin sentința nr. 805 din_ a Judecătoriei Z., s-a dispus majorarea pensiei de întreținere datorată de inculpat fiului minor V. Z.
D. de la suma de 7. lei vechi, la suma de 150 RON, începând cu data introducerii acțiunii -_ - până la majorat.
Din declarațiile părții vătămate coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei dar și declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală rezultă că după pronunțarea sentinței civile 805/_, inculpatul V. Z. a efectuat în contul pensiei de întreținere la care a fost obligat o plată de 700 lei în data de_ (plată efectuată însă de către o altă persoană decât inculpatul) și o plată de 100 lei în data de_, după formularea plângerii penale în cauză (f. 73).
Din adresa eliberată de Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu-Mare (f. 20- 22), rezultă că inculpatul a muncit în perioada_ -_ la S.C: DRM DRAXMAIER S.R.L., iar în perioada_ -_ la S.C. SIHA R. IA S.R.L.
Conform adresei eliberată de Primăria comunei Supur (f. 18), inculpatul nu a beneficiat de ajutor social din data de_, iar acesta figurează înregistrat în evidențele fiscale ca fiind proprietarul unei case de locuit cu valoare impozabilă de 27005 lei, curți construcții - 689 mp, teren arabil intravilan - 1500 mp și livadă - 600 mp.
Din declarația martorului Parnău Petre reiese faptul că din anul 2009 inculpatul nu a mai achitat pensia de întreținere pentru partea vătămată V. Z.
D., nu își vizitează copilul și nu ține legătura cu acesta, martorul mai declară că a aflat de la rude ale inculpatului că acesta între timp s-a recăsătorit și a divorțat, în toată această perioadă a lucrat în Italia, nu are o situație financiară precară deoarece nu are alți copii, și-a cumpărat o casă în Supur și un apartament sau garsonieră în Baia Mare, de asemenea, inculpatul a avut o casă în Ilișua despre care nu are cunoștință dacă inculpatul a vândut-o. Din procesul verbal de executare a mandatului de aducere se confirmă faptul că inculpatul locuiește în loc. Supur din anul 2008 când s-a mutat din loc. Ilișua.
Prin declarația dată în faza de urmărire penală, inculpatul recunoaște că nu a achitat pensia de întreținere pentru fiul său din luna februarie 2010, arată că în perioada februarie 2010 - mai 2011 a fost plecat la muncă în Italia, unde banii câștigați i-au fost luați de actuala soție, în urma unor neînțelegeri cu aceasta. După întoarcerea în țară inculpatul arată că a lucrat ca și zilier în loc Supur, la data de_ s-a angajat, dar a fost dat afară după trei săptămâni, și-a găsit un nou loc de muncă unde a mers doar în perioada_ -_, deoarece nu a reușit să se acomodeze. Acesta motivează neplata pensiei alimentare de faptul că, din luna noiembrie 2011 și până la data luării declarației decembrie 2012 nu a mai muncit, iar în prezent se află în proces de divorț cu actuala soție, obligându-se ca după efectuarea partajului să facă plata pensiei restante (f. 13-14). Inculpatul nu a probat în nici un fel apărările formulate, iar acestea nu sunt susținute de probele administrate în cauză, astfel nu rezultă că inculpatului i-au fost luați banii de către soție, nici că se afla în proces de divorț și partaj, ulterior inculpatul nu s-a mai prezentat pentru a preciza stadiul procesului de divorț și nici nu a efectuat vreo plată așa cum s-a angajat.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că inculpatul V. Z., în perioada februarie 2010 - mai 2011, a obținut venituri din munca prestată în Italia, ulterior a obținut venituri din activitatea de zilier și venituri din salarii în perioada august-septembrie 2011, octombrie-noiembrie 2011, iar din decembrie 2012 până în prezent a obținut venituri din munca prestată în Italia; de asemenea instanța a constatat că inculpatul nu are o situație financiară precară în condițiile în care deține imobile și terenuri agricole. În perioada 2011-2012, cât acesta nu a avut loc de muncă și s-a aflat în țară, instanța a apreciat că este imputabilă inculpatului neobținerea de venituri din salarii, în condițiile în care de la un loc de muncă a fost dat afară, iar la cel de-al doilea loc de muncă nu s-a mai prezentat, motivând că nu s-a acomodat, în condițiile în care inculpatul nu a probat vreo incapacitate de muncă sau probleme de sănătate. Pe lângă faptul că inculpatul nu și-a îndeplinit obligația de natură financiară față de copilul său minor, instanța a mai reținut un dezinteres total al inculpatului și față de creșterea, dezvoltarea minorului cu care nu a ținut legătura în nici un fel.
În apărare apărătorul inculpatului a susținut că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, întrucât faptei îi lipsește un element constitutiv respectiv reaua credință a inculpatului. Aceste aspecte invocate în apărare au fost analizate de instanță cu prilejul analizei încadrării juridice a stării de fapt reținute mai sus.
S-a constatat că fapta inculpatului V. Z. care, cu rea-credință, nu a achitat pensia de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea copilului său minor partea vătămată V. Z. D., pe perioada februarie 2010- septembrie 2013, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prevăzută și pedepsită de art.305 alin.1 lit.c) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.305 alin.1 lit.c) C.p. s-a realizat prin inacțiune, respectiv neplata pensiei de întreținere în cuantum de 150 lei stabilită prin sentința civilă 805/_ a Judecătoriei Z., de la data rămânerii definitive a sentinței civile și până la data pronunțării prezentei sentințe penale, respectiv o perioadă mai mare de 2 luni consecutiv.
Pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin.1 lit. c C.p., inacțiunea trebuie săvârșită cu "rea credință"; ceea ce presupune ca făptuitorul să nu fie împiedicat a-și îndeplini obligația de lipsa mijloacelor materiale. Așa cum s-a reținut anterior din probele administrate și din declarațiile inculpatului rezultă că în perioada de referință ( februarie 2010 septembrie 2013) inculpatul a obținut venituri din munca prestată în Italia în perioada februarie 2010- mai 2011 și în perioada decembrie 2012 până în prezent. Nu poate fi reținută apărarea inculpatului cum că în perioada februarie 2010 - mai 2011 nu a putut plăti pensia de întreținere întrucât a avut neînțelegeri cu soția sa de la acel moment, care a plecat cu banii, deoarece plata pensiei de întreținere este o obligație care trebuia îndeplinită lunar, în plus împrejurarea de împiedicare invocată de inculpat nu este dovedită. În perioada mai 2011-noiembrie 2012 inculpatul invocă lipsa resurselor financiare întrucât nu a avut un loc de muncă, însă așa cum s-a reținut în starea de fapt, din probe rezultă culpa inculpatului în crearea acestei situații, nu a invocat o incapacitate sau o împiedicare în obținerea de venituri, mai mult inculpatul deține bunuri și terenuri care îi permit exploatarea și obținerea de venituri; pe o perioadă foarte lungă de timp inculpatul nu a efectuat nici măcar plăți parțiale, modice, pentru a-și dovedi interesul și preocuparea față de îndeplinirea obligațiilor ce le avea față de minor. Inculpatul a invocat existența unui proces de partaj, care nu a fost însă dovedit, și-a susținut buna credință și intenția de a plăti ulterior, dar pe lângă faptul că nu a mai efectuat nici o plată a manifestat și un total dezinteres față de procesul penal pornit împotriva sa, imediat după audiere a plecat din țară fără a comunica noua sa adresă și fără a se prezenta în fața organelor judiciare. Având în vedere toate aceste considerente și cuantumul lunar al pensie de întreținere de 150 lei care nu este unul foarte ridicat, instanța a apreciat că neîndeplinirea de către inculpat a obligației lunare de plată a pensiei de întreținere nu se datorează lipsei resurselor financiare și nici existenței vreunei împiedicări obiective de a obține venituri, inculpatul cu rea credință a ignorat obligația lunară de plată a pensiei de întreținere față de fiul său minor, așa cum s-a stabilit în sarcina sa prin hotărâre judecătorească.
Infracțiunea de abandon de familie este o infracțiune continuă (abținerea de la obligația de a plăti are caracter continuu) care se consumă la împlinirea termenului de 2 luni de la ultima plată sau de la momentul în care hotărârea este executorie și se epuizează prin plata integrală, la zi, sau condamnarea făptuitorului. Plata parțială a pensiei de întreținere echivalează cu neplata acesteia deoarece într- un asemenea caz nu se face plata pensiei stabilită prin hotărâre judecătorească.
În speță infracțiunea de abandon de familie s-a consumat la data de_, împlinirea a două luni de la rămânerea definitivă a sentinței civile, infracțiunea fiind săvârșită în mod continuu până în prezent. Așa cum s-a reținut în starea de fapt după februarie 2010 inculpatul a efectuat doar o două plăți parțiale de 700 lei în luna mai 2010 ( prin care s-a stins pensia restantă pe 4 luni - perioada noiembrie 2009-februarie 2010, fără a exista însă certitudinea că aceasta reprezintă efortul său financiar, fiind plătită de o altă persoană, iar inculpatul nu a făcut nici o referire la această plată) și o plată de 100 lei în luna noiembrie 2012, prin aceste plăți parțiale nu s-a epuizat săvârșirea infracțiunii de abandon de familie în condițiile în care inculpatul nu a ajuns cu plata pensie de întreținere la zi.
Infracțiunea de abandon de familie este o infracțiune pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale și angajarea răspunderii penale este condiționată de introducerea plângerii prealabile. Deși plângerea penală a părții vătămate a fost depusă prin reprezentant legal doar la data de_, întrucât partea vătămată era un minor sub vârsta de 14 ani potrivit art. 131 alin.5 C.p. în speță acțiunea penală putea fi pusă în mișcare și din oficiu, în consecință acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu de procuror începând cu data comiterii faptei și poate fi angajată răspunderea penală a inculpatului de la data consumării infracțiunii, chiar dacă plângerea prealabilă nu a fost introdusă în termen de 2 luni de la această dată.
Reținând vinovăția inculpatului V. Z. și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin.2 C.p.p., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art.305 alin.1 lit. c Cod penal.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei, având în vedere forma de vinovăție a intenției reținută anterior, faptul că inculpatul a lipsit de întreținere un copil minor pe o perioadă foarte lungă de timp - 44 luni, la o vârstă la care acesta a urmat cursurile primare și gimnaziale de învățământ punându-i în pericol educarea și formarea profesională ulterioară, nu a acoperit nici măcar în timpul procesului penal prejudiciul produs, manifestând în continuare dezinteres atât față de creșterea minorului cât și față de procesul penal, instanța a apreciat că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social.
În condițiile date, pericolul concret creat prin fapta inculpatului în ce privește creșterea, dezvoltarea și educația propriului copil minor sub 14 ani pe o perioadă de 4 ani, nu poate fi apreciat ca un pericol redus, lipsit de importanță și nici că s-a adus o atingere minimă valorilor protejate de legea penală, astfel încât fapta inculpatului să nu prezinte gradul de pericol social al unei infracțiuni, așa
cum a susținut în apărare apărătorul inculpatului. Obligația de întreținere este o obligație de executare imediată, în general o executare cu întârziere a acesteia nu mai poate să atingă scopul pentru care a fost instituită, iar prejudiciile create să nu mai poată fi reparate integral.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este în vârstă de 38 de ani, are studii medii, nu are un loc de muncă stabil, potrivit fișei de cazier judiciar acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul s-a prezenta în fața organelor de urmărire penală, a recunoscut fapta dar nu și-a recunoscut vinovăția căutând justificări care să îl disculpe, ulterior acesta s-a sustras de la urmărire penală și de la judecată. Deși inculpatul s-a obligat să achite pensia de întreținere nu a efectuat nici o plată în contul acesteia.
Având în vedere perioada lungă în care inculpatul nu a achitat pensia de întreținere și urmările ce s-au produs sau care se puteau produce în ce privește creșterea și educația minorului, pericolul concret ridicat al faptei, instanța a optat dintre pedepsele alternative prevăzute de textul incriminator, pentru aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii.
Având în vedere conduita anterioară bună a inculpatului și faptul că acesta se află la prima confruntare cu legea penală instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuată prev. de art. 74 alin.1 lit. a C.p. și în consecință va aplica o pedeapsă cu închisoare sub minimul special prevăzut de lege, potrivit prev. art. 76 alin.1 lit. d C.p.
Ținând cont de toate circumstanțele reale și personale ale cauzei, așa cum au fost reținute anterior, limitele de pedeapsă prev. de textul de lege incriminator și prev. art. 76 alin.1 lit. d C.p. instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 8 luni închisoare, apreciind că aceasta va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta, apreciind că prin prisma faptelor săvârșite inculpatul este nedemn pentru exercitarea unei funcții elective sau a autorității de stat. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite.
Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect.
De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv
pentru care nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și
e) Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei: având în vedere pericolul social concret al faptei inculpatului, perioada lungă în care în mod continuu acesta a comis infracțiunea, dezinteresul manifestat față de fapta sa, consecințele acesteia dar și față de procesul penal, instanța a apreciat că inculpatul nu a conștientizat pe deplin gravitatea faptei sale, nici consecințele dăunătoare ale faptei sale asupra creșterii și dezvoltării copilului său minor, nici măcar procesul penal derulat împotriva sa nu a constituit un semnal de alarmă suficient față de inculpat, care în continuare a ignorat atât dispozițiile sentinței civile, dispozițiile organelor judiciare, dar și propriile angajamente, în această situație instanța a apreciat că numai executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate va putea avea rol de reeducare a inculpatului și de prevenire a comiterii in continuare a unor infracțiuni similare, prin conștientizarea gravității faptei și importanța supunerii normelor legale, atât pentru sine cât și pentru ceilalți.
Sub aspectul laturii civile s-a constituit parte civilă în cauză R. S. V. reprezentantul legal al părții vătămate V. Z. D. cu suma de 5250 lei reprezentând pensie de întreținere neachitată de inculpat.
Instanța a constatat că pentru pretențiile civile formulate de aceasta există deja titlu executoriu - sentința civilă 805/_ a Judecătoriei Z., titlu ce pot fi puse în executare silită, partea civilă nemaiputând obține un alt titlu executoriu pentru aceleași obligații bănești. În consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea părții civile.
Împotriva sentinței penale nr. nr.372/_ a Judecătoriei Z. a declarat recurs inculpatul ,prin avocatul desemnat din oficiu, fără a-l motiva și fără ca inculpatul să se prezinte în fața instanței de recurs, pentru a formula oral motivele pentru care a exercitat calea de atac.
Analizând sentința penală atacată din oficiu,sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, T. constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Se constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate, care demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv - că acesta,
Raportat la starea de fapt reținută, la activitatea infracțională concretă desfășurată de inculpat, la atitudinea inculpatului, tribunalul apreciază că în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii de abandon de familie.
Nu se poate susține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, faptei lipsindu-i un element constitutiv - respectiv reaua credință a inculpatului, întrucât, astfel după cum a precizat și instanța de fond, din probele administrate și din declarațiile inculpatului rezultă că în perioada de referință (februarie 2010 septembrie 2013) inculpatul a obținut venituri din munca prestată în Italia în perioada februarie 2010- mai 2011 și în perioada decembrie 2012 până în prezent. Apărarea inculpatului cu privire la faptul că în perioada februarie 2010 - mai 2011 nu a putut plăti pensia de întreținere deoarece a avut neînțelegeri cu soția sa de la acel moment, care a plecat cu banii, nu poate fi primită atât timp cât plata pensiei de întreținere este o obligație care
trebuia îndeplinită lunar, în plus, împrejurarea de împiedicare invocată de inculpat nu este dovedită. În perioada mai 2011-noiembrie 2012 inculpatul a invocat lipsa resurselor financiare, întrucât nu a avut un loc de muncă, însă, așa cum s-a reținut în starea de fapt, din probe rezultă culpa inculpatului în crearea acestei situații, nu a invocat o incapacitate sau o împiedicare în obținerea de venituri, mai mult inculpatul deține bunuri și terenuri care îi permit exploatarea și obținerea de venituri; pe o perioadă foarte lungă de timp, inculpatul nu a efectuat nici măcar plăți parțiale, modice, pentru a-și dovedi interesul și preocuparea față de îndeplinirea obligațiilor ce le avea față de minor. Inculpatul a invocat existența unui proces de partaj, care nu a fost însă dovedit, și-a susținut buna credință și intenția de a plăti ulterior, dar, pe lângă faptul că nu a mai efectuat nici o plată a manifestat și un total dezinteres față de procesul penal pornit împotriva sa, imediat după audiere a plecat din țară fără a comunica noua sa adresă și fără a se prezenta în fața organelor judiciare.
Având în vedere toate aceste considerente și cuantumul lunar al pensie de întreținere, de 150 lei, care nu este unul foarte ridicat, instanța a apreciat întemeiat că neîndeplinirea de către inculpat a obligației lunare de plată a pensiei de întreținere nu se datorează lipsei resurselor financiare și nici existenței vreunei împiedicări obiective de a obține venituri, inculpatul, cu rea-credință, a ignorat obligația lunară de plată a pensiei de întreținere față de fiul său minor, așa cum s-a stabilit în sarcina sa prin hotărâre judecătorească.
Prin urmare, fapta inculpatului V. Z. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie prin neplata, cu rea-credință, timp de mai multe luni, a pensiei de întreținere stabilită în favoarea fiului său minor,V. Z.
D. .
T. apreciază că, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, nu se impune a fi aduse corecții hotărârii instanței de fond. Nu se poate susține că fapta inculpatului nu prezintă grad de pericol social al unei infracțiuni raportat la starea de fapt reținută, la activitatea infracțională concretă desfășurată de inculpat, la atitudinea inculpatului, care a recunoscut parțial săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată,dar a încercat diferite justificări, fără a proba apărările sale, care s-a sustras de la urmărire penală și de la judecată și care nu a înțeles să achite pensia de întreținere datorată fiului său.
T. apreciază că prima instanță a ținut seama la individualizarea pedepsei de toate criteriile generale și speciale prev. de art. 72 C.p., pedeapsa stabilită fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului.
Așa fiind, în baza art. 379 pct.1 lit.b C.p.p., se va respinge ca nefondat recursul declarat de V. Z. împotriva sentinței penale nr.372/_ a Judecătoriei Z. .
Conform dispozițiilor art. 192 alin.2 C.p.p.,inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Pentru aceste motive, În numele Legii Decide:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. Z. împotriva sentinței penale nr.372/_ a Judecătoriei Z. .
Obligă inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi, 4 decembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
T. | C. Ț. | D. | B. H. | I. | B. M. |
Red.ȚDB/_
Dact.BM/_ Ex.2
| ← Decizia penală nr. 41/2013. Abandon de familie | Decizia penală nr. 286/2013. Abandon de familie → |
|---|
