Decizia penală nr. 202/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.202/R/2013
Ședința publică din 13 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. | C. | , președinte secție |
JUDECĂTORI: D. | P. | |
V. | G. | |
GREFIER: D. | S. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul D. D. C. împotriva sentinței penale nr.367 din 12 octombrie 2012 a Judecătoriei Z., acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.Tudor C., din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar și partea civilă C. M., asistată de apărător ales, av.P. a Aurel, din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în principal, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru efectuarea unei contraexpertize pentru lămurirea pretențiilor civile, raportat la expertiza întocmită în cauză. În subsidiar, solicită casarea sentinței și reținând cauza spre rejudecare, să se efectueze această contraexpertiză la instanța de recurs.
Arată că la termenul din 29 aprilie 2011, inculpatul a solicitat judecarea în baza procedurii simplificate, prevalându-se de disp.art.320/1 C.pr.pen., însă instanța de fond a respins cererea, cu motivarea că are nelămuriri cu privire la aspecte ce țin de latura penală a cauzei. La termenul din 07 septembrie 2012, inculpatul a solicitat din nou aplicarea art.320/1 C.pr.pen., cererea fiind respinsă de Judecătoria Zalău, cu motivarea că instanța s-a pronunțat anterior la termenul din 29 aprilie 2011 pe aceeași cerere, în sensul respingerii ei. Pentru aceste motive, apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanța nu poate refuza dreptul inculpatului de a se prevala de disp.art.320/1 C.pr.pen. Ulterior respingerii cererii formulate de inculpat, probele administrate au vizat aspecte ce țin de latura civilă a cauzei, astfel că se impunea disjungerea laturii civile pentru a se stabili prejudiciul suferit de partea civilă. În opinia sa, se impune aplicarea art.320/1 C.pr.pen., iar pe latura civilă efectuarea unei noi expertize tehnice și pentru a nu-l priva pe inculpat de o cale de atac, aceasta trebuie efectuată la instanța de fond și nu în recurs.
Cu privire la raportul de expertiză tehnico-judiciară depusă la dosar, solicită a se reține că expertul a concluzionat că pomii au fost tăiați în urmă cu 2 ani, însă expertul a operat cu presupuneri. Martorii audiați în cauză au declarat
că inculpatul a tăiat arbori uscați. Latura civilă nu poate fi soluționată prin presupuneri și prezumții, inculpatul fiind obligat la plata despăgubirilor civile în baza acestei expertize depuse la dosar.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond reține că inculpatul a solicitat aplicarea art.320/1 C.pr.pen. și are o clemență față de inculpat, însă aceasta nu poate substitui aplicarea textului de lege. Este adevărat că s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, dar aceasta nu exclude aplicarea și a art.320/1 C.pr.pen.
Pentru considerentele expuse mai sus, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul părții civile solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Arată că inițial, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, după care a arătat că faptele au fost săvârșite împreună cu alte persoane și apoi le-a recunoscut. În mod corect nu s-a aplicat art.320/1 C.pr.pen. și i s-a acordat șansa să dovedească dacă există fapta sau nu.
Cu privire la latura civilă a cauzei, se susține că raportul de expertiză nu ar fi elocvent. Expertiza s-a dispus la cererea inculpatului, iar după depunerea raportului, la instanța de fond inculpatul nu a contestat concluziile expertului, acestea fiind susținute și de probele testimoniale. Nu se poate cere acum, în recurs, completarea raportului de expertiză și în opinia sa, se încearcă doar tergiversarea soluționării cauzei. Despăgubirile civile s-au acordat avându-se în vedere raportul de expertiză depus la dosar, însă deși valoarea arborilor era mai mare, partea civilă a fost de acord cu acel cuantum stabilit de expert.
Pentru considerentele expuse mai sus, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Inculpatul a beneficiat de art.320/1 C.pr.pen., chiar dacă s-au administrat probe și de largi circumstanțe atenuante, pedeapsa fiind legală și temeinică. De asemenea, latura civilă a fost clarificată, în cauză fiind efectuată o expertiză de către un specialist, care a fost avută în vedere de instanța fondului la stabilirea despăgubirilor civile.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.367 din 12 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._ în baza prevederilor art. 334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului D. D. C. din infracțiunea de furt prev. de art. 208 alin.1 Cod penal în infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
În baza prevederilor art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și cu aplicarea prevederilor art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal, a prevederilor art. 3201Cod procedură penală și ale art. 76 alin.1 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. D. -C. , la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
În baza art.71 alin.1 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate prin aceasta.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 3 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 alin.1 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza prevederilor art.14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală și art.998 cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă
M. cu domiciliul în loc. Z., str. Liliacului, nr. 20, jud. Sălaj și obligă pe inculpatul D. D. -C. la plata către partea civilă a sumei de 18580 lei cu titlu de despăgubiri materiale, din care suma de 1430 lei reprezintă contravaloarea lemnului de cireș sustras și suma de 17150 lei reprezintă contravaloarea fructelor de folosul cărora a fost lipsită partea civilă.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și art. 84 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate.
În baza prevederilor art. 189 Cod procedură penală s-a dispus avansarea din fondurile M. ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 75 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu av. Vescan Ana L. na.
În baza art.189 alin.1 rap. la art. 190 alin.4 și 5 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 987 lei către expert tehnic judiciar S. Iosif - legitimație 107694166, CNP 1., reprezentând diferență neachitată din onorariul definitiv încuviințat.
În baza art. 193 alin.1 și 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul D.
C. la plata sumei de 1500 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 75 lei reprezintă onorariul avansat pentru apărătorul din oficiu).
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că partea vătămată C.
a cumpărat suprafața de 31 de ari de livadă de cireși în locul numit "Emezo"; din livada fostei Ferme pomicole Z., în anul 2006. Pomii din livadă erau pe rod iar în anii 2007 și în 2008, partea vătămată a cules fructele produse pe acea suprafață, o parte din acestea valorificându-le, așa cum confirma și martorii Runcan Paraschiva, P. a Floare, S. Florentina și Banciu N. I. .
În toamna anului 2008 și primăvara anului 2009, inculpatul D. D. C. a mers în repetate rânduri și a tăiat crengi uscate și cireși din livada în care se afla și terenul părții vătămate, tăind în total așa cum declară acesta 50-60 de cireși. Inculpatul a tăiat cireșii din livadă fie singur, fie ajutat în unele situații de către martorii Franco Levente, Franco A. și Domokoș Csaba, lemnele astfel tăiate fiind transportate în curtea martorilor Franko A. și Franko Levente- Sandor, cărora inculpatul le-a spus că are acceptul proprietarului terenului, precum și la martorul Domokos Csaba.
La data de_ partea vătămată C. M. și martorul Chende T., constatând că au fost tăiați pomi de pe terenul acestora, au văzut în curtea martorilor Franko A. și Franko Levente-Sandor trunchiuri de pomi, împrejurare încare au luat legătura cu inculpatul care în prezența acestora a recunoscut că el a tăiat cireșii de pe terenurile lor, invocând în apărarea faptul că și alte persoane au tăiat pomi de pe acele terenuri.
În urma cercetării la fața locului, coroborat cu declarația martorului Chende T., declarația părții vătămate și declarația inculpatului, rezultă că inculpatul a tăiat un număr de 32 de cireși de pe terenul părții vătămate C. M.
. Din fotografiile judiciare efectuate, declarațiile martorilor audiați în cauză (martorii Runcan Paraschiva, P. a Floare, S. Florentina și Banciu N. I. ) și concluziile raportului de expertiză tehnico judiciară agricolă rezultă că între pomii tăiați era și pomi care nu erau uscați, respectiv un număr de 27 cireși.
Atât în declarația dată în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată inculpatul recunoaște că a tăiat pomi din livada, din locul numit Emezo (in total apox. 50 pomi) inclusiv de pe terenul părții vătămate ( aproximativ 15 pomi), că a tăiat în repetate rânduri, singur sau însoțit de altă persoană, că persoanelor care l-au însoțit le-a spus că are acordul proprietarului. În apărare în faza de urmărire penală inculpatul susține că a avut acordul martorului Kui Sandor-Csaba care i-a permis să taie pomii uscați din livada acestuia și că nu a știut că acea livadă aparține părții vătămate C. M. . Această apărare se va înlătura ca nesinceră, deoarece martorul Kui Sandor-Csaba, dar și martorul Domokos Csaba afirmă că primul i-a permis inculpatului să adune de pe jos uscături pentru un "bograci";, adică o cantitate mică de lemne pentru a face o mâncare (f.19), în fața instanței de judecată martorul precizează că i-a specificat să adune lemne de pe jos și să nu taie nimic (f. 102), martorul i-a spus doar că deține o suprafață de teren de 2 ha în zona de cireși și pruni fără a-i arăta inculpatului efectiv limitele proprietății. În aceste condiții rezultă că inculpatul nu a avut acordul martorului de a tăia pomi din livadă și în plus, tăind pomi de pe un teren nedelimitat și fără a -i fi arătate limitele de proprietate, inculpatul a avut reprezentarea faptului că ar putea tăia lemne de pe terenul unor persoane cărora nu le-a cerut acordul și a acceptat acest lucru. Inculpatul de asemenea susține că pomii tăiați erau toți uscați. Această apărare nu este susținută de declarațiile martorilor audiați în cauză, inclusiv declarația martorului Franko A. care l-a însoțit pe inculpat la tăiat lemne, nici de procesul verbal de cercetare la fața locului și nici de concluziile raportului de expertiză tehnico judiciară.
Având în vedere declarațiile martorilor Franco A., Franco Levente și Domokos Csaba date în cursul cercetării judecătorești, declarații care se coroborează și cu declarațiile date de inculpat pe parcursul procesului penal, instanța a constatat că inculpatul a tăiat în repetate rânduri cireși din livada părții vătămate, fiind ajutat la tăiat arbori și transport de alte persoane, în aceste condiții instanța a admis cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul D. D. C., din infracțiunea de furt prev. de art. 208 alin.1 C.p. în infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin.1 209 alin.1 lit.a C.p. cu aplic. art. 41 alin.2 C.p.
Din coroborarea ansamblului probelor administrate în cauză rezultă fără urmă de îndoială starea de fapt reținută de instanță, precum și vinovăția inculpatului.
În drept, fapta inculpatului D. D. C. care în perioada august 2008 - iunie 2009 în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, de unul singur sau împreună cu martorii Franco Levente, Franco A. și Domokoș Csaba a tăiat și sustras un număr de 32 de cireși din livada aparținând părții vătămate C. M. cauzând acesteia un prejudiciu constând în contravaloarea lemnelor și contravaloarea producției de cireșe nerealizată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de furt a fost săvârșită în forma calificată prev. de lit a a art. 209 C.p., la unele din actele materiale ale infracțiunii participând două persoane. Sub aspectul laturii subiective, așa cum a fost reținut și anterior, în condițiile în care i s-a dat acordul să adune doar crengi uscate de pe jos și nici nu cunoștea cu certitudine cine este proprietarul terenurilor de pe
care a tăiat pomii, inculpatul a avut reprezentarea faptei lui, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, acționând cu intenție directă.
Raportat la faptul că inculpatul a acționat în dauna aceleiași părți vătămate, în același loc, folosind aceeași metodă, a sustras același tip de bunuri și la intervale scurte de timp, instanța a reținut că acesta a acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, motiv pentru care s-a reținut săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
Constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin.2 C.p.p. și reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal și a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite stabilit potrivit art. art.181alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Față de aceste criterii instanța a reținut că prin prisma săvârșirii faptei în mod repetat și a prejudiciului ridicat produs. Atragerea și a altor persoane în activitatea infracțională, fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social abstract și concret.
Referitor la persoana inculpatului instanța a reținut că acesta este în vârstă de 33 ani, are studii medii, este de profesie mecanic și are un loc de muncă, este divorțat și are un copil minor . Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu are antecedente penale. Potrivit concluziilor referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj inculpatul dispune de resurse interne de adoptare a unui comportament prosocial ținând cont de faptul că nu are antecedente penale, nu a prezentat abateri comportamentale până în prezent, are responsabilitatea întreținerii unui copil minor, are o ocupație stabilă și venituri constante, beneficiază de suport moral și înțelegere din partea familiei. Pe parcursul procesului penal inculpatul a colaborat cu organele judiciare, a recunoscut săvârșirea faptei.
Având în vedere persoana inculpatului, conduita anterioară săvârșirii faptei, lipsa antecedentelor penale, comportarea bună, preocuparea de a -și câștiga existența în mod licit prin muncă, grija pentru întreținerea copilului minor ce îl are, instanța a apreciat că periculozitatea persoanei inculpatului este una redusă și este justificată angajarea răspunderii acestuia prin raportare la limite de pedeapsă mai mici decât cele prevăzute de textul de lege incriminator, prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit.a C.p.
Inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată potrivit art. 3201C.p.p. declarând că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare și nu dorește administrarea altor probe, cererea inculpatul fiind respinsă de instanță pe considerentele relevate anterior. Instanța a constataz că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei încă de la început, încă în declarația dată în faza de urmărire penală a recunoscut săvârșirea faptei în mod repetat și împreună cu alte persoane, așa cum a fost reținută în final de către instanța de judecată starea de fapt. În aceste condiții instanța a apreciat că inculpatul nu poate fi lipsit de beneficiul prev. de art. 3201alin.7 C.p.p., întrucât în ce îl privește pe inculpat sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 3201C.p.p: a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa, și-a însușit probele administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea altor probe. Faptul că instanța a apreciat incomplet probatoriul administrat în faza de urmărire și necesară administrarea de probe în fața instanței de judecată, nu
poate crea o situație defavorabilă inculpatului, motiv pentru care a fost reținut în favoarea inculpatului beneficiul prev. de art. 3201alin.7 C.p.p., prin reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, prevederile art. 3201alin. 7 Cod de procedură penală și prev. art. 76 alin.1 lit. d C.p., instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta, apreciind că prin prisma faptelor săvârșite, inculpatul este nedemn pentru acordarea încrederii publice sau exercitarea autorității de stat. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța apreciază că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite și de persoana inculpatului. Pornind de la faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere vârsta inculpatului, conduita anterioară bună, preocuparea inculpatului de a-și câștiga existența în mod licit și concluziile referatului de evaluare, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Prin urmare, constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 81 alin.1 Cod penal instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.
În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Sub aspectul laturii civile, partea vătămată C. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 47580 lei din care suma de 1500 lei reprezintă contravaloarea lemnului din 32 cireși tăiați, iar suma de 46080 lei reprezentând
folosul nerealizat de pe cei 32 cireși tăiați.
Partea civilă a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă că aceasta are dreptul de proprietate asupra suprafeței de 31 ari de teren de pe care au fost tăiați cei 32 cireși de către inculpatul D. D. C. . Au fost audiați martorii propuși de partea civilă Runcan Paraschiva, P. a Floare, S. Florentina și
Banciu N. I., care au declarat faptul că pomii din livadă erau pe rod, martorii au fost în livadă la cules cireșe, partea civilă a valorificat o parte din producția de cireșe. De asemenea a fost efectuată o expertiză tehnico judiciară agricolă prin care s-a stabilit numărul de cireși care erau în viață la data tăierii, perioada de exploatare rămasă, cantitatea de cireșe ce ar fi putut fi culeasă de pe cireși tăiați pe perioada de exploatare rămasă, ținând cont de starea de întreținere în care se afla livada (f. 155-158, 175-177).
Potrivit art. 14 alin.3 și 4 C.p.p. repararea pagubei produsă ca urmare a săvârșirii infracțiunii se face prin acordarea unor despăgubiri bănești pentru repararea prejudiciului produs dar și pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă. Potrivit art. 998 Cod civil cel ce se face vinovat de producerea unui prejudiciu este obligat al repara integral. Angajarea răspunderii civile delictuale ale loc pentru prejudiciul direct, cert, actual sau viitor, dovedit, prejudiciu ce reprezintă atât pierderea efectivă, cât și beneficiul nerealizat.
Pentru a stabili care este prejudiciul suferit de partea civilă, față de care poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului, instanța a analizat următoarele aspecte: pierderea efectivă - cantitatea de masă lemnoasă sustrasă și valoarea acesteia, folosul nerealizat - valoarea netă a producției de cireșe ce putea fi culeasă de partea civilă de pe cireșii tăiați.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului (f. 21) și din raportul de expertiză agricolă rezultă că de pe terenul părții civile în perioada toamna 2008- primăvara 2009 au fost tăiați 32 de pomi specia cireș. În ce privește cantitatea de masă lemnoasă și valoarea acesteia instanța are în vedere răspunsul Ocolului Silvic Z. care a stabilit cantitatea de 11,34 mc prin raportare la diametrul cioatei în conformitate cu OG 85/2008, cu o valoare stabilită în funcție de specia lemnului - cireș la suma de 1429,06 lei. Instanța reține că deși masa lemnoasă a fost identificată în curtea martorului Franco Levente, nu a fost ridicată de către organele de poliție și restituită părții civile, astfel prejudiciul nu este recuperat.
Din raportul de expertiză agricolă rezultă că un număr de 27 pomi specia cireș erau în viață la data tăierii, iar potrivit martorilor audiați acești cireși au rodit în anii anteriori. În mod cert prin tăierea acestor cireși partea civilă a fost prejudiciată prin lipsirea acesteia de recolta de cireșe ce ar fi putut să o culeagă de pe cei 27 cireși în viață la momentul tăierii. Pentru a stabili valoarea beneficiului nerealizat instanța a avut în vedere următoarele aspecte: numărul de cireși în viață la data tăierii, durata de exploatare rămasă a acestora, cantitatea de cireșe ce putea fi produsă de acești cireși, valoarea net a cantității de cireșe ce ar fi putut fi astfel obținută.
În ce privește durata de exploatare rămasă pentru cireșii tăiați potrivit adresei emise de Stațiunea pomicolă Z. (f. 53) și concluziile expertului, plantația de cireși a fost pusă în folosință în anul 1989, durata normală de viață în condiții de întreținere este de 30 de ani, perioada de exploatare rămasă fiind de 10 ani de la data tăierii,cu precizarea că în cazul de față plantația este în declin, nu au fost efectuate lucrări de întreținere, cu toate acestea pomii prezintă o situație bună din punct de vedere productiv.
În ce privește cantitatea anuală de cireșe produse de un pom în condițiile concrete de întreținere a livezii părții civile, din adresa Direcției Agricole Sălaj (f.
55) rezultă o producție de 20-30 kg /pom în condiții normale de întreținere, din declarațiile martorilor S. Florentina și Baciu N. rezultă o producție în 2010- 2011 de 25-30 kg/pom, respectiv 20-40kg/pom, expertul a reținut de asemenea o producție de 18,5 kg /pom în anul 2010 și 16,3 kg /pom în 2011. Față de probele administrate, instanța apreciază că este justificată producția de cireșe reținută de expert mai ales că aceasta a fost stabilită și având în vedere condițiile de întreținere a livezii constatate direct de acesta, instanța urmând a avea în
vedere la calculul prejudiciului valorile stabilite în raportul de expertiză. Însumând cantitățile de cireșe estimate în expertiză a fi produse de pomii tăiați începând din anul 2009, pe toată durata de exploatare rămasă, de 10 ani, rezultă o producție de 3430 kg cireșe.
În ce privește valoarea folosului nerealizat de către partea civilă, instanța a avut în vedere atât prețul de valorificare a cireșelor pe piață, dar și de cheltuielile pe care aceasta ar fi trebuit să le suporte pentru o minimă întreținere a pomilor, culegerea fructelor și valorificarea acestora. În ce privește prețul de piață al cireșelor, având în vedere adresa Direcției Agricole Sălaj (f. 55) dar și declarațiile martorilor S. Florentina și Baciu N. (f. 86, 86) în perioada 2009-2011 prețul a variat între 3 lei și 10 lei /kg, în funcție de soiul cireșelor și perioada din an în care se valorificau. Pornind de la prețul de valorificare pe piață a cireșelor și scăzând din acest preț cheltuielile minime necesare pentru obținerea și valorificarea fructelor ( expertul a avut în vedere un cost de 57 lei / pom/an, iar pentru recoltare și valorificarea fructelor din livadă în perioada 2009-2011 partea civilă a achitat suma de 1200 lei /an potrivit martorilor S. Florentina și Baciu
) instanța a apreciat că o valoare medie netă de 5 lei /kg pentru întreaga cantitate de fructe de care a fost lipsită partea civilă este o valoare reală și rezonabilă, în măsură a acoperi beneficiul nerealizat și a nu duce la îmbogățire fără justă cauză a părții civile. În aceste condiții rezultă contravaloarea beneficiului la nivelul sumei de 17150 lei. Nu interesează în situația dată dacă partea vătămată ar fi valorificat sau nu efectiv pe piață această cantitate de fructe, fiind lipsită de folosul acestora i s-a produs o pagubă în patrimoniu.
Prejudiciul total cauzat părții civile prin fapta inculpatului - infracțiunea de furt calificat în formă continuată, săvârșită cu vinovăție, este de 18580 lei ( 1430 lei + 17150 lei), prejudiciul este direct, real, ( apreciat în echitate), nereparat, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 998 Cod civil privind angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru repararea acestui prejudiciu.
Pe considerentele de mai sus, în baza prevederilor art.14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală și art.998 Cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. M. și a fost obligat inculpatul D. D. -C. la plata către partea civilă a sumei de 18580 lei cu titlu de despăgubiri materiale, din care suma de 1430 lei reprezintă contravaloarea lemnului de cireș sustras și suma de 17150 lei reprezintă contravaloarea fructelor de folosul cărora a fost lipsită partea civilă.
în baza art.359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și 84 Cod penal, conform cărora săvârșirea unei noi infracțiuni sau neplata obligațiilor civile în cursul termenului de încercare, atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și dispunerea executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Partea civilă C. M. a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată făcute de aceasta, respectiv onorariul achitat apărătorului av. P. a Aurel, cheltuială dovedită cu chitanța 0000203/_ eliberată pentru suma de 1500 lei. Având în vedere că C. M. a participat în procesul penal ca parte vătămată și parte civilă, față de condamnarea inculpatului și admiterea în parte a acțiunii civile, constatând de asemenea dovedite cheltuielile solicitate, în baza art. 193 alin.1 și 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul D. D. C. la plata sumei de 1500 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli de judecată.
În cauză a fost încuviințată efectuarea unei expertize tehnico judiciare de către expert S. Iosif, prin încheierea din data de_ instanța a aprobat onorariul definitiv cuvenit expertului în cuantum de 1287 lei, iar pe parcursul procesului penal inculpatul a achita un avans de 300 lei (f. 150) fără a achita
diferența de onorariu cuvenit expertului. În aceste condiții, în baza art.189 alin.1 rap. la art. 190 alin.4 și 5 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 987 lei către expert tehnic judiciar S. Iosif reprezentând diferență neachitată din onorariul definitiv încuviințat.
Instanța a constatat că în faza de judecată inculpatului i-a fost desemnat apărător din oficiu av. Vescan Ana L. na cu delegație la dosar la fila 67) care a asigurat asistența juridică inculpatului la două termene de judecată, iar în baza prevederilor art. 189 C.p.p. a dispus avansarea din fondurile M. ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 75 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 75 lei reprezintă onorariul avansat pentru apărătorul din oficiu).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea efectuării unei noi expertize pe latura civilă a cauzei, iar în subsidiar, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să fie efectuată o nouă expertiză în recurs.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că la termenul din 29 aprilie 2011 a solicitat judecarea cauzei în baza art.320/1 C.p.p., însă cererea i-a fost respinsă, cu motivarea că instanța de fond are anumite nelămuriri cu privire la latura penală a cauzei.
La termenul de judecată din 7 septembrie 2012 inculpatul a solicitat din nou aplicare disp. art.320/1 C.p.p. cerere care a fost respinsă, cu motivarea că instanța s-a pronunțat anterior asupra acestei cereri.
Pentru aceste motive inculpatul a apreciat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de fond nu putea refuza aplicarea disp. art.320/1 C.p.p.
Ulterior respingerii cererii formulate de inculpat, instanța de fond a administrat probe ce țin de latura civilă a cauzei, astfel că se impunea disjungerea acesteia.
Cu privire la raportul de expertiză tehnico-judiciară efectuat în cauză inculpatul a arătat că expertul a operat doar cu presupuneri, iar martorii audiați în cauză au arătat că arborii tăiați de inculpat erau uscați, sens în care despăgubirile civile acordate părții civile în baza expertizei sunt exagerat de mari.
Referitor la individualizarea pedepsei, inculpatul a arătat că s-au reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante, însă acestea nu exclud aplicarea disp. art.320/1 C.p.p.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpat, care s-a prevalat de disp. art.320/1 C.p.p. în sensul că, în perioada august 2008 - iunie 2009 în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul Dorolți D. C. de unul singur s-au împreună cu martorii Franco Levente, Franco A. și Domokos Csaba a tăiat și a sustras un număr de 38 arbori de cireș, din livada aparținând părții vătămate C. M. .
În vederea dovedirii laturii civile a cauzei la instanța de fond s-a întocmit o expertiză tehnică judiciară potrivit căreia prejudiciul cauzat părții civile a fost în valoare de 18.580 lei, din care 1430 lei reprezintă contravaloarea materialului lemnos și 17150 lei reprezintă contravaloarea fructelor.
Inculpatul a formulat obiecțiuni la expertiza tehnică efectuată în cauză, iar expertul a răspuns la obiecțiunile formulate de inculpat, fiind menținută valoarea prejudiciului cauzat părții civile.
La fel, instanța de fond a audiat mai mulți martori, care confirmă că inculpatul a tăiat cca 30 arbori de cireș din livada aparținând părții vătămate, sens în care critica inculpatului cu privire la latura civilă a cauzei este neîntemeiată și nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare sub acest aspect și nici efectuarea unui nou raport de expertiză tehnico-judiciară la instanța de recurs pentru dovedirea laturii civile a cauzei.
Martorii audiați în cauză la instanța de fond au arătat că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost mai mare față de cel stabilit prin raportul de expertiză. Instanța de fond luând în considerare doar valoarea minimă a prejudiciului cauzat părții vătămate rezultat din probele administrate în cauză.
Neîntemeiată este și critica inculpatului referitoare la faptul că instanța de fond nu i-a aplicat acestuia disp. art.320/1 C.p.p. referitoare la reducerea cuantumului limitelor de pedeapsă cu o treime, în situația în care acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a solicitat judecarea cauzei doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanța de fond a admis cererea inculpatului referitoare la aplicarea disp. art.320/1 C.p.p. și a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C.p., aplicându-i o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, respectiv de 1 an și 6 luni închisoare, care a fost suspendată condiționat în baza art.81 și art.82 C.p.pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, atrăgându-i atenția asupra disp. art.83 C.p.
După admiterea cererii formulate de inculpat cu privire la judecarea cauzei în baza disp. art.320/1 C.p.p. instanța de fond a administrat probe, respectiv audierea de martori și expertiza tehnică judiciară doar pentru dovedirea laturii civile a cauzei, sens în care nu se impunea în mod obligatoriu disjungerea laturii civile de latura penală, așa cum arată inculpatul prin apărătorul ales în motivele de recurs.
Având în vedere că instanța de fond a stabilit despăgubirile civile în baza unui raport de expertiză tehnică-judiciară efectuat în cauză și a martorilor audiați pe latura civilă a cauzei, că instanța de fond a admis cererea formulată de inculpat privind judecarea cauzei în baza disp. art.320/1 C.p.p. reținând și circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpatul Dorolți D. C. împotriva sentinței penale nr.367 din 12 octombrie 2012 a Judecătoriei Z. urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 50 lei reprezentând onorariu provizoriu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.193 alin.3 C.p.p. inculpatul urmează să plătească părții civile suma de 1600 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial achitat de aceasta pentru apărătorul angajat de partea civilă în calea de atac a recursului.
În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. D. C. împotriva sentinței penale nr. 367 din 12 octombrie 2012 a Judecătoriei Z. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Sîrbu Timea.
Obligă pe recurent să plătească intimatului C. M. suma de 1600 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 februarie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
V. | C. | D. | P. | V. | G. |
GREFIER
DS
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./_ Jud.fond.D. M.
| ← Decizia penală nr. 1347/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 123/2013. Furt calificat → |
|---|
