Decizia penală nr. 210/2013. Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.210/A/2013
Ședința publică din data de 25 octombrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | :V. | C. |
JUDECĂTOR | : C. | I. |
G.: G. | I. | -B. |
Ministerul Public reprezentat prin V. Găzdac - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat spre examinare- în vederea pronunțării - apelurile declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, partea civilă S.
R. prin A.N.A.F. și D.G.F.P. Maramureș și inculpatul C. A G., împotriva sentinței penale nr.443 din data de_ a T. ui Maramureș, inculpatul C. a G. fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș nr.636/P/2011 pentru săvârșirea infracțiuni prev. și ped. de art.9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005, modificată.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 octombrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 443 din 25 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a T. ui Maramureș, în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1Cod procedură penală și art. 181Cod penal a fost achitat inculpatul C. G.
- CNP 1., fiul lui D. și M., născut la data de_ în Șomcuta M. ,
județul Maramureș, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, pensionar, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în sat C., nr. 84, județul Maramureș - pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 modificată.
În temeiul art. 91 lit. c Cod penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. R. reprezentat prin
A.N.A.F. - D.G.F.P. Maramureș, despăgubiri civile în sumă de 28.719 lei (impozit pe venit) cu dobânzi și penalități de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitului și s-au respins restul pretențiilor civile formulate.
În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 Cod procedură penală s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului, dispusă prin ordonanța din 14 august 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș (filele 118-119 dosar urmărire penală) asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei de 28.719 lei și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 636/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost trimis în judecată inculpatul C. G. pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art. 9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005 modificată.
In sarcina inculpatului C. G. s-a reținut ca stare de fapt că, în perioada 2010-2011, deși nu era autorizat să desfășoare activități de cumpărare- vânzare a deșeurilor metalice, inculpatul a desfășurat astfel de activități din care a obținut venituri, fără însă să depună la organul fiscal la care este arondat din punct de vedere teritorial declarații de venit pentru perioada arătată, împrejurare ce reiese din adresa nr. 38882/_ a Administrației Finanțelor P. e Șomcuta
M. . Astfel, pe baza celor 41 de adeverințe de primire și de plată, puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către S.C. RE-CONF-MET SRL B. M.
, societate specializată în achiziționarea de fier vechi, în perioada 2010-2011, inculpatul C. G. a predat cantități importante de deșeuri metalice, pentru care a încasat suma totală de 196.413 lei. Urmare a acestor constatări, la data de_, organele fiscale din cadrul D.G.F.P. - Activitatea de I. Fiscală Maramureș au realizat o inspecție generală privind persoana fizică C. G., stabilind că, acesta în anul fiscal 2010 a obținut din valorificarea deșeurilor metalice venituri în sumă de 184.911 lei, iar în cursul anului fiscal 2011, până la data controlului, venituri în sumă de 17.444 lei pentru care contribuabilul nu a depus declarația specială "200";.
Inculpatul avea obligația de declarare a veniturilor realizate prin valorificarea deșeurilor metalice și de plată a impozitului pe venit de 16% în conformitate cu dispozițiile art. 41, art. 43 și art. 79 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Intrucât acesta nu a declarat veniturile obținute, prin raportul de inspecție fiscală nr. 10848/_ inspectorii fiscali au procedat la calcularea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat stabilind că inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale în sumă de 28.719 lei reprezentând impozit pe venit.
In cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele probe: proces- verbal de sesizare din oficiu (f.13); proces-verbal privind ridicarea de la S.C. RE- CONF-MET SRL B. M. a adeverințelor de predare-primire de deșeuri metalice (f.17); adeverințele de predare-primire a deșeurilor metalice emise pe numele inculpatului (f.18-58); adresa nr. 38882/_ a A.F.P. Șomcuta M. ; raportul de inspecție fiscală nr. 10848/_ al D.G.F.P. Maramureș - Activitatea de I. Fiscală (f.68-83); declarația martorului Chindriș S. (f.101) și declarațiile inculpatului (f.84-86, 88, 89).
In cauză, în vederea recuperării prejudiciului, prin ordonanța din_ s- a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 163 Cod procedură penală, instituirea măsurilor asiguratorii, respectiv sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile aparținând inculpatului C. G. .
În fața instanței, inculpatul C. G. a fost audiat la termenul din 7 mai 2013 (fila 22 de la dosar), ocazie cu care a arătat că nu avea autorizație pentru achiziționare de fier vechi; a desfășurat însă această activitate cu fier vechi deoarece, anterior crizei, achiziționase utilaje pe care, ulterior, nu le-a mai putut folosi. Deși a recunoscut anumite aspecte din rechizitoriu a contestat totuși valoarea prejudiciului, solicitând efectuarea unei expertize în vederea stabilirii acestuia în raport de anumite acte (adeverințe) care să corespundă unui anumit interval de timp, diferit de cel reținut în actul de sesizare a instanței. Cererea în probațiune a fost respinsă deoarece inculpatul nu a făcut dovada că actele avute în vedere de organele de urmărire penale la momentul determinării prejudiciului
ar fi false. Practic, inculpatul a contestat o parte din adeverințele eliberate la preluarea fierului vechi, iar nu modalitatea de calcul al prejudiciului.
Mai mult, în probațiune, la solicitarea inculpatului, a fost audiată martora Ianchi Ibolya (fila 63 de la dosar), persoana care a eliberat actele contestate și care, în depoziția sa, a arătat că adeverințele se eliberau la contabilitate și că nu există posibilitatea ca acestea să nu fie eliberate la momentul la care se dădeau banii. În plus, nu se eliberau adeverințe pentru mai multe cantități de fier vechi preluat; la fiecare predare se elibera câte o adeverință.
Așadar, inculpatul a predat diverse cantități de fier vechi, născându-se în sarcina sa obligația de plată a impozitului pe venit, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o. Cu toate acestea, prin prisma probatoriului administrat în cauză, precum și a actelor existente la dosar, tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 181Cod penal.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 181Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă ori care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. În concret, instanța a reținut că inculpatul a recunoscut, chiar dacă nuanțat, săvârșirea infracțiunii, că acesta nu are antecedente penale, iar valoarea prejudiciului cauzat prin fapta sa nu este foarte ridicat. În raport de toate aceste aspecte, tribunalul a apreciat că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și, pe cale de consecință, a aplicat acestuia sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de
1.000 lei, ca urmare a achitării sale în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1Cod procedură penală și art. 181Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a dispus obligarea inculpatului la plata către S. R. reprezentat prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Maramureș a despăgubirilor civile reprezentând impozit pe venit, cu dobânzi și penalități de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitului; sunt respinse restul pretențiilor civile formulate, suma de 11.086 lei nefiind parte integrantă a prejudiciului întrucât inculpatul nu avea obligație de a declara depășirea plafonului de scutire de TVA de 35.000 de euro.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, inculpatul C. G. și partea civilă S. R. - prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ reprezentată prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. E MARAMUREȘ.
Primul apelant a criticat sentința ca fiind netemeinică sub aspectul reținerii art. 181Cod penal și al aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ; s-a precizat că instanța a minimalizat pericolul social concret al faptei inculpatului care în perioada 2010-2011 a desfășurat activități de colectare a deșeurilor metalice și de valorificare a acestora din care a obținut suma totală de
196.413 lei, pe care nu a declarat-o la organele fiscale pentru a plăti impozitul pe venit.
Sub un alt aspect, s-a criticat dispoziția referitoare la stabilirea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare, ca fiind contrară art. 192 alin.1 pct. 1 lit.d Cod procedură penală.
Inculpatul apelant a criticat soluția de achitare în temeiul art. 181 Cod penal pe motiv că simpla nedeclarare a veniturilor pe care le-a realizat în calitate de persoană fizică neautorizată nu întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de evaziune fiscală prin ascunderea sursei impozabile sau taxabile, prev. de art. 9 lit.a din Legea nr. 241/2005.
Dintr-o altă perspectivă s-a susținut că lipsește latura subiectivă a acestei infracțiuni, dovadă că nu i se poate imputa nicio manoperă dolosivă de ascundere a operațiunilor de predare a deșeurilor de fier vechi, acesta crezând că impozitul pe venit trebuia să fie declarat și perceput de la firma cumpărătoare a deșeurilor de metal.
În acest sens a argumentat că nu avea obligația de a declara veniturile realizate și de a plăti impozitul aferent, cu mențiunea că o parte din veniturile realizate sunt din anii anteriori, ceea ce rezultă din neconcordanțele datelor completate pe bonurile de la dosar, precum și din declarația martorului Chindriș
S. care nu putut să probeze faptul că inculpatul nu a predat deșeuri metalice și în anii anteriori, existând posibilitatea ca bonurile să fi fost completate după câțiva ani.
Partea civilă apelantă a criticat sentința sub aspectul cuantumului despăgubirilor la care inculpatul a fost obligat către stat, despăgubiri din care au fost exclusă suma de 11.086 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată datorată ca urmare a depășirii de către inculpat a plafonului de 35.000 euro de scutire de TVA, pe motiv că inculpatul nu a urmat procedurile legale de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului fapt ce nu-l scutea de obligația de plată a TVA pentru veniturile realizate după depășirea plafonului de scutire.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt constând în aceea că, în perioada 2010-2011, fără a fi autorizat pentru activități de cumpărare- vânzare a deșeurilor metalice, a obținut venituri din astfel de activități fără a depune la organul fiscal declarațiile de venit, astfel încât în baza a 41 de adeverințe de primire și de plată, emise de către firma specializată în achiziționarea de fier vechi SC RE-CONF-MET SRL B. -M. rezultă că inculpatul a predat deșeuri metalice pentru care a încasat suma de 196.413 lei, în anii fiscali 2010-2011, pentru care nu a depus declarația specială "200";.
Contrar susținerilor inculpatului, veniturile realizate de către acesta nu sunt exceptate de la declararea către organele de fisc prin nicio dispoziție legală, astfel încât avea obligația de a le declara; obligația acestuia este diferită de obligația firmei colectoare de a declara veniturile realizate tocmai din cauză că veniturile nu sunt identice, ca atare nu se realizează o dublă impozitare nici a veniturilor, nici a persoanelor impozabile.
Sub acest aspect inculpatul nu se poate prevala de lipsa intenției pe motiv că nu știa că are obligația de a declara veniturile exacte, din moment ce cunoștea împrejurarea că cineva trebuia să declare acele venituri.
De asemenea, nu poate fi primită afirmația sa că adeverințele de predare- primire nu sunt corect întocmite pe simplul motiv că este posibil să vizeze veniturile realizate în anii anteriori prin aceleași activități, respectiv anii 2008- 2009.
Persoana care primea fierul vechi la societate de colectare, martorul Chindriș S. (f.60), în declarația sa a precizat că el întocmea un bon electronic în baza căruia șefa sa, martora Ianc Ibolya, întocmea adeverința și făcea plata; din declarația martorei (f.63) rezultă că în momentul în care a venit poliția la sediul firmei și a cerut adeverințele de primire și de plată a fierului vechi eliberate pe numele inculpatului, a scos toate actele societății și le-a înmânat organelor de poliție; ca atare simpla susținere a inculpatului că adeverințele au fost întocmite în momentul controlului, nu corespunde realității. Martora a precizat că este
exclus să existe adeverințe care să nu fie întocmite și eliberate la momentul la care se dădeau banii, pentru că adeverințele se înregistrau în contabilitate, iar pentru fiecare cantitate de fier vechi, se elibera câte o adeverință.
Neconcordanțele pe care inculpatul le-a sesizat cu privire la completarea cu pixul pe exemplarul doi, scos la indigo, au fost explicate de către martoră și se referă la faptul că pe exemplarul al doilea nu se vedea clar numărul sau data de înregistrare, motiv pentru care se întărea cu pixul mențiunea respectivă.
Dintr-o altă perspectivă, inculpatul nu poate în mod legal răsturna probațiunea faptelor pozitive efectuate în cauză doar pe baza unei simple susțineri corelate cu imposibilitatea probării unui fapt negativ, respectiv că nu s- a dovedit că nu a predat fier vechi și în anii 2008-2009.
În consecință, în mod legal prima instanță a apreciat că există fapta inculpatului de nedeclarare a veniturilor pe anii fiscali 2010-2011 însă în mod eronat a considerat că această faptă nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni.
În primul rând, contrar susținerilor inculpatului apelant, simpla nedeclarare a veniturilor chiar dacă nu s-a realizat o ascundere a veniturilor impozabile sau taxabile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.9 alin 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu toate că nu s-a realizat o ascundere a obiectului impozabil deoarece simpla nedeclarare a veniturilor pentru care există atât obligația evidențierii în scriptele persoanei impozabile, cât și obligația declarării la organele fiscale nu constituie infracțiunea menționată, dacă veniturile au fost evidențiate în actele contabile sau în alte documente legale, întrucât nu s-a realizat o ascundere a veniturilor în condițiile în care organele fiscale competente pot lua cunoștință de veniturile realizate prin simpla verificare a actelor contabile ale contribuabilului (ÎCCJ, Secția Penală, decizia nr. 3907/28 noiembrie 2012).
Jurisprudența citată a stabilit și faptul că dacă o persoană fizică nu se înregistrează ca plătitor de taxă pe valoare adăugată, evaziunea fiscală există numai atunci când bunul ori sursa impozabilă sau taxabilă a fost ascunsă; transpunând acest silogism la speța de față și corelându-l cu împrejurarea că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul prin actul de sesizare a constat în nedeclararea veniturilor și în sustragerea de la plata impozitului pe venit, nu a taxei pe valoare adăugată denotă că apelul părții civile este nefondat; inculpatul nu poate fi obligat în cauza penală la un prejudiciu referitor la un act material pentru care nu a fost trimis în judecată; de aceea argumentele invocate în apelul părții civile referitoare la definiția noțiunii de persoană impozabilă și la obligația generală de a achita taxa pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate peste plafonul maxim legal sunt străine de speță.
Așadar, fiind stabilit faptul că fapta există și poate fi încadrată în infracțiunea de evaziune fiscală, Curtea apreciază că în mod eronat prima instanță a considerat că nu este realizat gradul de pericol social concret al unei infracțiuni.
Contrar acestei aprecieri, se constată că inculpatul într-un interval de aproape 2 ani a realizat venituri în sumă de 196.413 lei pentru care datora un
impozit pe venit de 28.719 lei cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente, astfel încât nu se poate considera că prin această faptă s-a adus o atingere minimă valorii ocrotită de lege prin incriminarea evaziunii fiscale.
Împrejurarea că inculpatul a recunoscut nuanțat săvârșirea infracțiunii și că nu are antecedente penale constituie însă circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit a și c Cod penal care vor fi reținute cu ocazia individualizării pedepsei.
În consecință, ținând seama de toate criteriile generale și speciale prev de art 72 Cod penal și de circumstanțele atenuante menționate, precum vârsta
inculpatului, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea parțială a faptei și prezentarea în fața autorității Curtea îl va condamna la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, în baza art. 81, art. 82 Cod penal va suspenda condiționat executarea acesteia pe un termen de încercare compus din durata pedepsei la care se adaugă intervalul de 2 ani.
Va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal.
Pe lângă greșita achitare a inculpatului, apelul procurorului este fondat și referitor la greșita stabilire a cheltuielilor judiciare avansate de către stat la fond, în sarcina statului, astfel încât Curtea va înlătura această dispoziție și îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare avansate de stat la fond, ca urmare a condamnării sale, în temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală.
De asemenea, în temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga apelanții cărora li s-a respins apelul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentintei penale nr. 443 din 25 iunie 2013 a T. ui Maramureș pe care o desființează numai cu privire la latura penală si judecând:
În baza art. 9 al.1 lit.a din Legea nr. 241/2005, modificată, cu aplicarea art. 71 lit.a,c Cod penal condamnă pe inculpatul C. G., fiul lui D. si M., născ.la_ în Șomcuta M., domiciliat în sat C., nr. 84, jud. Maramureș la pedeapsa de :
-6 luni închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 2 ani si 6 luni.
Pune in vedere inculpatului dispozitiile art. 83 Cod penal.
Face aplicarea art.71 raportat la art. 64 lit.a teza a-II-a Cod penal si art. 71 al.5 Cod penal.
Mentine celelalte dispozitii ale hotărârii atacate sub aspectul laturii civile si sechestrul asigurator.
Obligă pe inculpat la 1000 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului la
fond.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C. G. si
partea civila S. R. prin A., Direcția Generala a Finantelor P. e Maramureș împotriva aceleiași hotărâri.
Obliga inculpatul si partea civilă la câte 200 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului in apel.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul si de la comunicare cu partea civilă.
Pronuntata in ședința publică din 1 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | ||
V. | C. | C. | I. |
G.
G. I. B.
Red. C.V./M.N.
4 ex./_
Jud.fond.-S. L.
| ← Decizia penală nr. 10/5. Evaziune fiscală | Încheierea penală nr. 109/2013. Evaziune fiscală → |
|---|
