Decizia penală nr. 5/2013. Evaziune fiscală

Comentarii

0

Dosar nr. _

Date cu caracter personal Nr. operator: 2516

R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL

DECIZIA PENALĂ NR. 5

Ședința publică de la 3 octombrie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE: C. T., judecător

S. M., judecător

I. -M. O., grefier șef secție penală

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, este reprezentat de B. R., prim procuror adjunct.

S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul C. A. , domiciliat în

Z., str. G. D., nr.42, bl. D 42, sc.A, ap.6, jud. S., împotriva sentinței penale nr.115 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., având ca obiect evaziune fiscală.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, pentru astăzi fiind amânată pronunțarea.

Se constată că cererile, susținerile și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de_, care face parte integrantă din prezenta.

T R I B U N A L U L,

deliberând, constată urmărtoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de A. C. , emis la data de _ , în dosar nr.78/P/2006 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Z., sub nr. de mai sus, a fost trimis în judecată inculpatul C. A. (fiul lui G. și A. născut la 9 octombrie 1957 în com. Românași, jud. S., domiciliat în Z., str. Gh.

D., nr. 42, bl. D 42, sc. A, ap. 6, jud. S., de cetățenie română, având CNP 1.

), pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p și de evaziune fiscală, prev de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 13, infracțiuni aflate în concurs real, conform art.33 lit.a Cod penal.

Sub aspectul învinuirii se reține în actul de sesizare al instanței se reține în esență că fapta inculpatului C. A., care, în calitate de asociat și administrator la S. M. A. SRL Z. , în perioada martie 2001 - iunie 2003 a evidențiat în actele contabile ale societății cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, în valoare de 3.090.770.164 ROL lei (_ RON) - respectiv cheltuielile legate de aprovizionarea cu materiale (deșeuri reciclabile), și care a avut loc în baza mai multor facturi și chitanțe fiscale completate în fals de inculpat - în scopul de a se sustrage astfel de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cu consecința diminuarii obligațiilor de plată a TVA si IMPOZIT PE PROFIT, față de bugetul de stat, și

cauzarea unui prejudiciu în sumă totală de 943.091.794 ROL lei (_ RON), reprezentând TVA, în sumă de 493.484.312 ROL lei (_ RON) și impozit pe profit în sumă de 449.607.482 ROL lei (_ RON), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 9 al.1 lit c din Legea nr. 241/2005 (fostul art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 - modificată), cu aplicarea art. 13 din C.p., privind legea mai favorabilă.

Ținând cont de succesiunea legi în ce privește incriminarea și sancționarea infracțiunii de evaziune fiscală, fapta reținută în sarcina inculpatului a fost încadrată pe dispozițiile Legii nr. 241/2005, având în vedere valoarea prejudiciului sub 50.000 EURO și raportat la regimul sancționator mai blând prevăzut de acest act normativ, ce conține prin disp. art. 10, cauza de nepedepsire, aplicabilă în cauză în cazul recuperării integrale a prejudiciului.

Pe de altă parte, se reține că fapta inculpatului C. A., care, în perioada martie 2001 - iunie 2003, in mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale a contrafăcut un număr de 30 facturi fiscale și 112 chitanțe fiscale, completate cu date nereale in ce privește furnizorul și operațiunea comercială, folosite apoi pentru a justifica achiziția de materiale fără documente legale precum și la efectuarea de înregistrări in contabilitatea S. M. A. SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art 290 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.

La încadrarea juridică a acestor fapte s-a avut în vedere că, deși în timpul derulării activității infracționale, prin modificările aduse Legii nr. 87/1994, conform Legii nr. 161/2003, publicată in 21 aprilie 2003, s-a dat o incriminare distinctă faptei de "completare ori acceptare cu știință de documente fiscale false" prin art. 11 lit. e din Legea nr. 87/1994 modificata și republicată, infracțiune sancționată cu pedeapsă de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi, ca formă specială a falsului în înscrisuri sub semnătură privată, această normă specială nu a fost preluată în cuprinsul Legii nr.241/2005, fiind abrogată implicit de aceasta. Acest împrejurare a determinat calificarea faptei inculpatului de a completa și folosi documente fiscale false, în dispozițiile art. 290 Cod penal, normă penală în vigoare, și nu în cele ale art. 11 lit. e din Legea nr. 87/1994, normă abrogată și oricum evident nefavorabilă datorită regimului sancționator mai sever.

D. G. a F. P. a Județului S. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, cu suma de 943.091.794 ROL lei (TVA - 93.484.312 ROL lei și impozit pe profit - 449.607.482 ROL lei) (f. 14).

Având în vedere că în cursul urmăririi penale, prejudiciul nu a fost recuperat, prin Ordonanța din 10 aprilie 2006 s-a dispus de către procuror luarea măsurii sechestrului asigurator asupra bunului imobil proprietatea inculpatului C. A. (un apartament situat în mun. Z., str.Gh. D. nr. 42, Bl. D42, Sc. A, ap. 6, județul

S., în suprafață totala de 97,16 mp, cu o valoare impozabilă de 74.753 RON), în vederea recuperării pagubei produse prin infracțiunea de evaziune fiscală până la concurența sumei acesteia (f.426-428).

Situația de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței, se întemeiază pe utmătoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale:procesul verbal de sesizare din oficiu (f.8); raportul de inspecție fiscală nr. 5001 /_ a

D.G.F.P. S. (16- 65); actele constitutive ale S. "M. A. " S. Z. și prin care s-au adus modificări acestora (f.72-100); verificări efectuate cu privire la S.

"Pigmalion Import Export" S. C. -N. și anume datele comunicate de Oficiul Național al registrului Comerțului (f.102 - 103); declarația martorilor Besenyei Ana (f.104); Pingitzer Csaba (107); verificările efectuate de D.G.F.P. C. (f.108); verificări privind S. "Comodo Servicii" S. C. -N. și anume actul adițional la statutul societății (f. 116), adresa nr. 21036/2004 a D.G.F.P.C. - Serviciul Administrativ Arhivare și Gestionare Formulare (114-115), declarația martorului Mihadaș Roald Dasiu (f.112), verificările efectuate cu privire la S. "Chim Tegh"

S. C. - N.: adresa D.G.F.P. C. (f.117), verificările efectuate cu privire la S.

"Brems Com" S. Bihor: adresa eliberată de D.G.F.P. Bihor (f.119); nota privind rezultatele inspecției efectuate de D.G.F.P. Harghita cu privire la S. "Klar" S. Miercurea Ciuc (f.128); verificările privind S. "Marimex Com" S. Tulcea și anume: datele comunicate prin adresa nr. 21345/_ de D.G.F.P. Tulcea (f.l29), adresa emisă de D.G.F.P. B. nr. 3292/_ (f.l32); datele comunicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului B. cu privire la firma având denumirea A.F.E. Company Impex SRL (f. 133-134); verificările efectuate cu privire la SC Alba Silvania SRL Alba I.: nota de constatare nr. 402301/2004 întocmită de DGFP Alba și actul de completare(f. 137-138); declarația martorilor Zah F. Niculae (f.144); verificările privind SC Pet Oil Impex SRL (f.150-171); declarațiile martorilor Codrea G. (f.171), Demian M. (f.174); relații obținute de la SC Transilvania Construcții SA (f.178); rapoartele de expertiză grafoscopică nr. 8320 din_ (f.l90-193), nr. 36560 din_ (f.196-200) întocmite de către IPJ S. - Serviciul riminalistic; facturile și chitanțele fiscale false (f.207 - 237; 255-351 - în original); raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil Cacaina V. (f. 375-414);adresa nr. 11966/_ eliberată de Primăria mun. Z. cu privire la bunurile deținute de inculpat (f.424-425); declarațiile martorilor Zaha

F. D. (f.433) și P. Liviu Leontin (f.434); declarațiile învinuitului C. A. (f.435-441); fișa de cazier judiciar (f.442).

În cauză a fost introdusă în calitate de parte responsabilă civilmente S. M.

A. SRL Z., conform art. 1000 al. 3 Vechiul cod civil (în continuare V.C.civ.). În cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii Zaha C. D.

(f.486), P. Liviu Leontin (f.487), Zah F. Niculae (f.505), Mihadas Roald Dasiu (f.528), Besenzei Ana (f.530), Chende N. (f.554); Pingitzer Csaba (f.556); precum și expertul contabil Cacaina V. (f.612), fără a se mai administra și alte probe suplimentate, față de cele deja administrate în cursul urmăririi penale.

Prin sentința penală nr. 320/_ , a Judecătoriei Z., a fost condamnat inculpatul C. A., la o pedeapsă rezultantă de 6 (șase) luni închisoare [compusă din pedepsele de 6 luni închisoare, pentru evaziune fiscală și 1(una) lună închisoare, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată] cu aplicarea art.81 Cod penal și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, ca termen de încercare, calculat conf.art.82 Cod penal.

Împotriva soluției s-a exercitat calea de atac a apelului atât de către inculpat (f.630) cât și de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău (f.633). Tribunalul Sălaj prin decizia penală nr. 124/_, a dispus casarea cu rejudecare a cauzei pe motiv că A. N. de A. F. B., nu a fost citată, citarea făcându-se doar cu D. G. a F. P. S. . Împotriva acestei decizii s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat (f.672) iar Curtea de A. C. a reținut prin deciza penală nr. 24/R/_ (f.687) că susținerile instanței de apel în sensul

casării sunt nejustificate însă nu a făcut aplicarea art.385/9 pct. 10 C.p.p., datorită incidenței art. 385/8 C.p.p. - neagravarea situației în propriul recurs - considerând că admiterea recursului împotriva deciziei pronunțată în apel, ar conduce la o rejudecare a cauzei la nivelul tribunalului, comparativ cu situația existentă în caz de nedeclarare a recursului de către inculpat și anume judecărea cauzei la nivelul Judecătoriei Z., astfel că a menținut hotărârea atacată.

La data de _ , dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Z., în prezentul dosar, sub nr. _ . Prin adresa nr. 2705/_ Ministerul Economiei și F. prin A. N. de A. F. și D. G. a F. P. S. (aceasta din urmă în nume propriu și în numele Agenției Naționale de A. F. din cadrul Ministerul Economiei și F. ) s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 94.309 lei, reprezentând: 49.348 lei TVA și 44.961 lei impozit pe profit (f.703), plus dobânzile și penalitățile aferente.

La termenul din _ (f.779) s-a suspendat cauza și a fost sesizată Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate (f.779). Prin decizia nr. 1594/_ (f.786) Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată. Conform înscrisului de la fila 808 SC M. A. SRL prin sentința civilă nr. 3095/_ , a T. ui S. a intrat în insolvență; iar prin sentința civilă nr. 2100/_ , a aceleiași instanțe (f.826) această societate a fost radiată din Registrul Comerțului.

Prin adresa nr. 12469/_ (f.841) D. G. a F. P. S., în nume propriu și în numele Agenției Naționale de A. F. din cadrul Ministerul Economiei și F. și-a precizat acțiunea civilă în sensul că solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 40.640 lei reprezentând debit TVA neachitat din suma de 94.309 lei, din constituirea inițială de parte civilă; și la plata sumei de 78.419 lei reprezentând accesorii stabilite prin Decizia de impunere nr. 5001/_, precum și la plata dobânzilor și penalităților aferente până la

achitarea integrală a debitului .

La termenul din data de _ (f.842) s-a încuviințat proba cu expertiza contabilă ale cărei costuri au fost suportate de inculpat (f._ ) având în vedere decontul de la fila 975 și proba cu expertiza grafoscopică, la aceasta din urmă renunțându-se la termenul din _ (f.985). Raportul de expertiză contabilă a fost depus la dosar la fila 998, iar expertul Știrb Liviu a fost audiat în fața instanței (f.1078). La termenul din data de _ având în vedere dispozițiile art. 327

C.p.p. s-a constatat imposibilitatea obiectivă a audierii martorului O. D. . La termenul din data de _ s-a dispus efectuarea unei noi expertize de către expertul contabil Juca Natalia Coralia, ale cărei costuri au fost suportate din fondurile MJ. Raportul de expertiză a fost depus la dosar la vol IV fila 113.

Soluționând cauza în rejudecare, prin sentința penală nr.115/_ , Judecătoria Zalău a dispus în baza art. 334 C.proc.pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală prev de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 C.p.; fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. în infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. 2

C.p. în concurs real cu infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în

formă continuată, prev de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

În baza art. 11 alin. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. g C.p.p., cu referire la art. 13, art. 122 alin. 1 lit.d, art. 124 C.p. încetează procesul penal față de pe inculpatul C. A., fiul lui G. și A. născut la 9 octombrie 1957 în com. Românași, jud. S., domiciliat în Z., str. Gh. D., nr. 42, bl. D42, sc. A, ap. 6, jud. S., de cetățenie română, având CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură , prev de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p ca efect al prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. 2 C.p. co nda mnă pe inculpatul C. A. (fiul lui G. și A. născut la 9 octombrie 1957 în com. Românași, jud. S., domiciliat în Z., str. Gh. D., nr. 42, bl. D42, sc. A, ap. 6, jud. S., de cetățenie română, având CNP 1. ), la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă

continuată, prev de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. 2 C.p.

În baza art. 53 alin. 2 lit.a, art. 65, art. 66 C.p. cu referire art. 9 alin. 1 teza II din Legea 241/2005 interzice inculpatului după executarea pedepsei închisorii, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b, c C.p. (interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; interzicerea dreptului de a ocupa funcția de administrator) cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. 1 și 2 C.p. aplică inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, c C.p. (interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; interzicerea dreptului de a ocupa funcția de administrator).

În baza art. 81, 82 C.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C.proc.pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor.

Admite excepția lipsei capacității de folosință a SC. M. A. SRL, invocată din oficiu de către instanță.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C.proc.pen. admite acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă A. N. de A. F. prin D. G. a F. publice a Jud. S. cu sediul în Z., piața Iuliu Maniu nr. 15, și obligă inculpatul la plata sumei de 40.640 lei către partea civilă reprezentând debit TVA, plus dobânzi și penalități în cuantum de 78.419 calculate conform Deciziei de impunere nr. 5001/_ și în continuare până la data plății.

În baza art. 14, art. 16 rap. la art. 346 C.proc.pen respinge acțiunea civilă

formulată și precizată de partea civilă A. N. de A. F. prin D.

G. a F. publice a Jud. S., în contradictoriu cu partea responsabilă

civilmente SC. M. A. SRL, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.

În baza art. 353 alin. 1, art. 163, art. 166 alin. 3 C.proc.pen. menține sechestrul asigurător aplicat asupra imobilului situat în Z., str. Gh. D., nr. 42, bl. D42, sc. A, ap. 6, jud. S., până la concurența valorii pagubei cauzate părții civile.

În baza art. 348 C.proc.pen. dispune desfințarea facturilor fiscale și a chitanțelor fiscale false aflate la dosar (filele 206-237; 255-368)

În baza art. 349, art.189, art. 191 al. 1 din C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 8.700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în baza materialului probator administrast în cursul urmăririi penale și a probei testimoniale administrată în cursul judecății, în fapt și în drept, următoarele:

Inculpatul C. A., în asociere cu soția sa C. Florica. în anul 2000 au constituit S. "M. A. " S. Z., înregistrată la O.R.C. - J.31/189/_, cu sediul în mun. Z., str. G. D., bl. D- 42, ap.6, jud. S., ce coincide cu domiciliul asociaților. Conform înscrisului de la fila 808, SC M. A. SRL prin sentința nr. 3095/_ a intrat în insolvență; iar prin sentința civilă nr. 2100/_ (f.826, 153 vol. IV). această societate a fost radiată din Registrul Comerțului. Firma a avut ca obiect principal de activitate "recuperarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile" iar de administrarea acesteia s-a ocupat inculpatul, ce deținea de drept această calitate, conform actelor constitutive și statutului societății (f.72- 100).

În urma sesizării din oficiu, din data de_ (f.8), s-a efectuat un control la societate, de către D. G. a F. P. S., finalizat cu Raportul de inspecție fiscală nr. 5001 din 28 decembrie 2004 (f.16-65), care a stabilit că "în perioada martie 2001 -iunie 2003, inculpatul C. A. , în calitate de asociat și administrator la S. M. A. S. Z., a evidențiat în actele contabile ale societății (balanțe de verificare, registru jurnal, jurnal de cumpărături) cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale mai precis aprovizionarea cu mărfuri - deșeuri reciclabile, în valoare de 3.090.770.164 ROL lei de la furnizorii: S. "Pigmalion Impex" S. C. -N. ; S. Chim Tegh SRL C. -N. ; S. ,,Comodo Servicii" S.

1. -N. ; S. Marimex COM SRL Tulcea; SC Brems COM SRL Bihor; SC Klar SRL Miercurea Ciuc; S. "Alba Silvania" S. Alba I. ; A.F.E. Company Impex SRL B., toate acestea ducând la prejudicierea bugetului de stat cu suma totală de 943.091.794 ROL lei reprezentând T.V.A.- 493.484.312 ROL lei și impozit pe profit - 449.607.482 ROL lei (f. 14; 16-65).după cum urmează:

   1. Din evidențele contabile ale S. "M. A. " S. Z. reiese că S. Pigmalion S. C. -N. ar fi emis către aceasta un număr de 12 facturi fiscale: seria CJACB nr. 3411001/_ (f.218 Pigmalion Impex SA); 3411002/_ (f.219 Pigmalion Impex SRL); 3411006/_ (f.220 Pigmalion Impex SRL); 3411012/_ (f.221 Pigmalion); 3411017/_ (f.222 Pigmalion); 3411018/_ (f.223 Pigmalion); 3411046/_ (f.224 Pigmalion); 3411047/_ (f.225 Pigmalion); 3411048/_ (f.226 Pigmalion); 3411049/_ (f.227 Pigmalion); 3411050/_ (f.217 Pigmalion) și seria CJACC nr. 6441453/_ (f.216 Pigmalion) privind vânzarea de deșeuri metalice în valoare totală de 1.537.827.183 ROL lei, și a unui număr de 62 de chitanțe fiscale seria CJALD nr. 3488901 - 3488908; 3488910 - 3488911; 3488913 - 3488916; 3488918; 3488920 - 3488921;

      3488923; 3488925 - 3488928; 3488930; 3488932 - 3488934; 3488935; 3488937;

      3488939; 3488940; 3488942 -3488945; 3488947; 3488948; 3488950 - 3488952;

      3488954 - 3488958; 3488960; 3488962; 3488964 - 3488966; 3488968; 3488971;

      3488972; 3488974; 3488975; 3488977; 3488980; 3488982 și seria CJALF nr.

      2540703; 2540708 și 2540711, eliberate de furnizor ca dovadă că prețul de achiziție a fost achitat integral în numerar de către S. "M. A. " S. Z. .

      În documentele menționate SC Pigmalion SRL sau SC Pigmalion Impex SA (societatea apărând sub ambele denumiri) figurează ca având Codul Fiscal 2892755 (pentru fila 216) sau 16419201 (în rest). Conform înscrisului ORC de la fila 102 SC Pigmalion Import Export SRL are Codul Fiscal 2892755. Controalele încrucișate efectuate de către D. G. F. P. S. și probele administrate în cadrul prezentului dosar penal au relevat faptul că această societate (SC Pigmalion Import Export SRL Cod fiscal 2892755) a desfășurat activitate doar în perioada 1992 - 1999 având ca obiect de activitate (comerț cu amanuntul produselor de uz casnic) iar conform înscrisului de la fila 102, declarației martorului Besenyei Ana (f.104,201,530) societatea a fost radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului C. fiind dizolvată de drept pentru nemajorarea capitalului social. Administratorul S. Pigmalion Import Export S. C. -N. martorul Besenyei Ana susține că din anul 1999, de când s-a dizolvat de drept, societatea nu a mai desfășurat activități comerciale și că firma sa nu a avut niciodată relații comerciale cu S. "M. A. " Z., nu-l cunoaște pe inculpatul C.

      A. și nu s-a ocupat niciodată de comercializarea deșeurilor de fier (f.104,530). Blocul de facturi seria CJACB nr. 3411001---3411050 a fost achiziționat de

      SC Pigmalion IMP-EXP SRL cod fiscal 2892755 conform facturii CJXEI 2306484/_ de la distribuitorului autorizat de formulare cu regim special SC Suprem SA C. -N. (f.228), iar blocul de facturi seria CJACC nr. 6441451- 6441500 a fost achiziționat la_ (f.229); în ambele tranzacții persoana delegată pentru ridicarea acestora este martorul Pingitzer Csaba (fiul administratorului societății)(f.18). Acesta menționează că din 1999 nu a mai ridicat până în_ documentele cu regim special de la distribuitorii autorizați din C. -

      N., nu a avut niciodată relații comerciale cu SC M. A. SRL, nu-l cunoaște pe administratorul acestei societăți (f.107). Conform declarației din_ (f.556) martorul Pingitzer Csaba arată că după dizolvarea firmei a avut o înțelegere cu niște comercianți moldoveni din piața M. Viteazu din C. cărora le-a remis un dosar cu acte în care se aflau și blocuri de facturi achiziționate de firma mamei sale și doar astfel își poate explica modul cum aceste facturi au apărut în evidențele SC

      M. A. SRL. Totodată, în urma verificărilor s-a stabilit că facturile, chitanțele menționate sunt ștampilate cu denumirea SC Pigmalion Impex SRL (f.19), iar ștampila prezentată de către administratorul societății Besenyei Ana are ca date de identificare SC Pigmalion Import Export SRL iar aceasta arată că nu a cesionat părți sociale ale societății și nici nu a predat ștampila vreunei persoane spre a fi utilizată (f.104). Deasemenea, din verificările efectuate rezultă că SC Pigmalion Impex SRL cu codul fiscal 16419201 nu este înregistrată în județul C. (f.108).

   2. Din evidențele contabile ale S. "M. A. " S. Z. reiese că S.

      "Chim Tegh" S. C. -N. apare că ar fi emis către S. "M. A. " S. un număr de 9 facturi fiscale seria CJACB nr. 4012913/_ (f.206-207); nr. 4012915/_ (f.212); nr. 4012917/_ (f.208); nr. 4012918/_ (f.209); nr.

      4012920/_ (f.210); nr. 4012922/_ (f.211); nr. 4012925/_ (f.213);

      nr. 4012950/_ (f.214) și nr. 4012940/_ (f.215) privind vânzarea de deșeuri metalice în valoare totală de 708.761.620 ROL lei, achitate integral de către S. "M. A. " S. Z. în baza a 30 chitanțe fiscale seria CJALA nr. 3811097; 3811345 și seria CJALD nr. 1552468; 1552471 -1552473; 1552476;

      1552470; 1552480; 1. ; 1552478; 1552482 - 1552484; 1552486; 1552488;

      1552490 - 1552500 (f.334-351, 321-348).

      Această societate apare ca având codul fiscal R7465221. În urma controalelor efectuate (f.117) societatea S. "Chim Tegh" S. C. -N. nu este înregistrată în evidențele fiscale ale Direcției Generale a F. P. C., iar facturile fiscale folosite în numele acestei societăti au fost achiziționate de o altă societate - S.

      "Pigmalion Imp-Exp" S. C. -N. de la S. "Suprem" S.A. conform facturii fiscale nr. 4003749 din 8 februarie 2001 (f.205-206). Martorul Besenyei Ana, reprezentantul legal și statutar al S. "Pigmalion Impex" S. C. - N. susține că întrucât societatea sa nu a mai desfășurat activitate din luna octombrie 1999 nu are cunoștință despre circumstanțele în care a fost achiziționat blocul de facturi și nici despre emiterea acestora către S. "M. A. " Z. ( f. 201).

   3. Din evidențele contabile ale S. "M. A. " S. Z. reiese că S.

      "Comodo Servicii" S. C. -N. figurează că ar fi emis către S. "M. A. " Z. o factură fiscală seria CJACB nr. 4327021/_ (f.236) în valoare de 221.816.000 ROL lei reprezentând material feros, al cărui preț, ar fi fost achitat integral numerar, conform chitanțelor fiscale seria CJALD nr. 5580371 - 5580378 (f.313-320). Factura menționată apare ca fiind emisă de către SC Comodf Servicii SRL și este ștampilată cu SC Comodo Servicii SRL, iar chitanțele sunt întocmite pe SC Comodof Servicii SRL fiind ștampilate cu SC. Comodo(plus o literă indescifrabilă) Servicii SRL. În înscrisurile enunțate societatea apare ca având codul fiscal R9487812 și nu este înregistrată în jud. C. .

      Factura cu seria CJACB nr. 4327021/_ (f.236) a fost achiziționată de către SC Comodor Servicii SRL, C. -N., având codul fiscal 10070062 de la distribuitorul autorizat SC Suprem SA C. prin persoana delegată O. D. (f.115). Societatea SC Comodor Servicii SRL a fost constituită în anul 1997 iar în anul 2001 asociatul unic Mihadaș Roald Dasin a cesionat societatea numitului O.

      D. (f.112,116,528) predând acestuia actele firmei în momentul cesiunii. La termenul din data de_ având în vedere dispozițiile art. 327 C.p.p. s-a constatat imposibilitatea obiectivă a audierii martorului O. D., acesta nefiind audiat nici in faza de urmărire penală deși s-au făcut de mai multe ori demersuri în acest sens.

   4. Din evidențele contabile ale S. "M. A. " S. Z. reiese că S.

      "Marimex Com" S. Tulcea apare în evidențele contabile ale S. "M. A. " S.

      Z. ca emitent al facturii seria TLDHI cu nr. 2908117/05 noiembrie 2001 având ca obiect material feros în valoare de 60.095.000 ROL lei, suma achitată conform chitanțelor fiscale seria TLDHI nr. 7778020- 7778021 (f.349-350). Această societate este fictivă, neapărând în baza de date a Registrului Comerțului sau a F. publice (f. 129-131).

   5. Din evidențele contabile ale S. "M. A. " S. Z. reiese că S.

      "Brems Com" S. Bihor figurează că ar fi emis către S. "M. A. " S. Z. facturile fiscale seria BHACB nr. 6147704/_ (f.233) și nr. 6147703/_

      (f.234) în valoare totală de 234.388.350 ROL lei privind vânzarea de utilaje casate, pod rulant a căror valoare a fost achitată în numerar conform chitanțelor nedatate seria BHALD nr. 6613292 - 6613293 emise către S. "M. A. " S. Z. . Această societate având codul fiscal R 13226437 este fictivă (f.119 apare după f.143). Imprimatele de facturi folosite aparțin unor formulare cu regim special ridicate în data de_ în numele altei societăți respectiv S. "Leru Com" S.R.L (f. 119-127, f.121 fosta f 155 ce apare după f 143).

   6. Din evidențele contabile ale S. "M. A. " S. Z. reiese că S.

      "Klar" S. Miercurea Ciuc figurează că ar fi emis către S. "M. A. " S. Z. facturile fiscale seria HRACA nr. 9759448 - 9759450 în valoare totală de 227.744.937 ROL lei având ca obiect profile metalice, pentru care prețul s-a achitat integral, în numerar, pe chitanțelor fiscale seria HRALE nr. 7184881 - 7184882; 7184888 - 7184890; 7184892 - 7184894. Societatea menționată apare ca având codul fiscal R4647825. Această societate nu există iar codul fiscal menționat anterior aparține unei alte societâți, respectiv SC Ben Trading SRL Constanța (f. 128, 22).

   7. Din evidențele contabile ale S. "M. A. " S. Z. reiese că A.F.E.

      "Company Impex" S. B. figurează că ar fi emis către S. "M. A. " S.

      1. facturile fiscale seria BACD nr. 1220863/_ (f.237), în valoare de

         29.845.200 ROL lei având ca obiect fier vechi, achitată conform chitantei seria BALF nr. 7899192 (f.351). Această societate figurează în înscrisurile anterior menționate ca având codul fiscal R7725019 și J40/73520/95.

         Conform înscrisului de la fila 133, A.F.E. "Company Impex" S. B. are J_ iar codul fiscal este 7667118; iar formularul de factură folosit seria BACD nr. 1220863 precum și chitanța seria BALF nr. 7899192 sunt documente ce au fost procurate de alte societăți: S. "Zheng Impex" S. B. și S. "Wu Yi International Impex" S. (f. 132).

   8. Din evidențele contabile ale S. "M. A. " S. Z. reiese că S.

"Alba Silvana" S. Alba I. apare în calitate de emitent al facturii fiscale seria ABACA nr. 7229715/_ (f.146) privind vânzarea de utilaje casate către S.

"M. A. " S. Z. în valoare de 70.291.872 ROL lei. Administratorul acestei societăți martorul Zah F. susține că nu a avut relații comerciale cu firma inculpatului, pe care de altfel nici nu-1 cunoaște, și că nu a emis în numele societății sale factura fiscală în cauză. Conform înscrisului de la fila 140 emis de DGFP jud. Alba, blocul de facturi cu seria ABACA cu nr. de început 7229701 --- nr. sfârșit 7229750 (deci cuprinzând și factura de mai sus) a fost ridicat de delegatul Ispas Zaharie (f.139,141), prin urmare instanța nu va avea în vedere nota de constatare din_ (f.137). Martorul Zah F. (f.145) arată că a preluat societatea S. "Alba Silvana" S. de la numita Cheța M., iar de la preluarea acesteia nu a desfășurat niciun fel de activitate, ulterior, în_ conform încheierii de autentificare nr. 1955/_ (f.144) l-a împuternicit pe socrul său Chende N. pentru a desfășura activități în numele firmei (încheierea de operațiuni bancare, financiare, încheierea de contracte comerciale sau civile, participarea la licitații privind bunuri mobile sau imobile, precum și încheierii oricăror operațiuni civile și comerciale în vederea bunei desfășurări a activității societății). Acesta menționează că nu a cumpărat documente tipizate respectiv facturi și chitanței în numele societății și nici nu a folosit sau completat astfel de

documente. În ceea ce privește factura fiscală seria ABACA nr. 7229715/_ acesta arată că nu a fost scrisă de către el, iar semnătura nu ii aparține.

Instanța nu a luat în considerare declarația martorului Chende N. (f.554) aceasta necoroborându-se cu probatoriul administrat în cauză. Astfel, deși împuternicirea pentru a reprezenta societatea a fost dată în_ conform încheierii de autentificare nr. 1955/_ (f.144) martorul menționează că era administrator în perioada 2002-2003, or Zah F. (f.145) arată că a preluat societatea S. "Alba Silvana" S. de la numita Cheța M., iar de la preluarea acesteia nu a desfășurat niciun fel de activitate. Totodată instanța mu a luat în considerare nici factura de la fila 586 seria ABACA nr. 7229715/_, aceasta fiind în contradicție evidentă cu factura seria ABACA nr. 7229715/_ de la fila 146, putându-se observa că prima prezintă elemente în plus față de cea de a doua, cum ar fi existența unei semnături la rubrica "primire"; precum și evidențierea unui

C.N.P. în partea superioară. Totodată factura de la fila 146 a fost întocmită în_ iar chitanța de la fila 585 apare ca fiind întocmită anterior, respectiv în_ .

Facturile fiscale CJACB nr. 4012913, 4012915, 4012917, 4012918,

4012920,	4012922, 4012925,	4012940,	4012950, 3411001,	3411002,	3411006,
3411012,	3411017, 3411018,	3411046,	3411047, 3411048,	3411049,	3411050,
SMACA	7288751-7288754,	7288758,	7288759, CJACB	4327021,	TLDHI

2908117, HRACA nr. 9759448, 9759449, 9759450, BACD 1220863 au fost

completate conform raportului de expertiză nr. 8320/0_ (f. 190) de către inculpat. Prin urmare instanța nu a luat în considerare nu declarațiile martorilor Zaha F. D. (f.433,486), P. Liviu Leontin (f.487,434) și declarațiile inculpatului în ceea ce privește faptul că inculpatul completa facturi în cazul persoanelor care nu știau scrie (?!).

Caracterul fals al facturilor și chitanțelor enunțate în starea de fapt (pct.1-8) ce au stat la baza înregistrărilor contabile în evidențele S. "M. A. " S. Z., reiese atât din caracterul nereal al datelor conținute de acestea (denumirea firmei emitente, datele de identificare ale acestora, operațiunea comercială descrisă) cât și din faptul că imprimatele folosite în unele cazuri aparțin altor societăți decât cele care figurează în calitate de emitent. Materialele achiziționate în baza facturilor fiscale false în ceea ce privește furnizorul acestora au intrat în patrimoniul S.

"M. A. " S. Z. pe bază de "note de recepție", după care au fost revândute, fiind înregistrate în contabilitate obligațiile fiscale provenite din valorificarea deșeurilor.

Din cele mai sus enunțate instanța concluzionează că inculpatul a achiziționat materialele - deșeuri și resturi metalice reciclabile - din diferite surse, fără documente legale de proveniență, iar ulterior, pentru a justifica intrarea mărfurilor în gestiune și pentru a putea înregistra aceste achiziții în contabilitate, a procurat și a întocmit el însuși (f.190) prin completarea în fals, cu date nereale privind furnizorul, documentele fiscale false (facturi și chitanțe). S-a încercat în acest mod, conferirea unui aspect de legalitate operațiunilor privind achiziția de deșeuri reciclabile.

Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale de către expert Cacaina V. (f. 375) și potrivit Legii nr. 82/1991, un document (factura fiscală) dobândește calitatea de document justificativ doar dacă are la bază o operațiune real efectuată, or, din starea de fapt reținută de

către instanță rezultă contrariul (pct.1-8 din prezenta). Prin urmare, aceste aspecte determină nedeductibilitatea TVA - ului înscris în toate facturile în care operațiunile nu au avut loc, deoarece documentele (facturile) nu îndeplinesc calitatea de document justificativ, operațiunile economice consemnate nefiind reale. Instanța nu a luat în considerare rapoartele de expertiză întocmite în cursul judecății de experții Știrb Liviu (f.998) și Juca Natalia Coralia (f.113 vol. IV), pe motiv că acestea nu prezintă concluzii în conformitate cu starea de fapt, astfel cum a fost reținută de către instanță (?!?).

În schimb, instanța a reținut ca fiind pe deplin relevante, în ce privește săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 (fostul art.11 lit.c din Legea nr. 87/1994-modificată), cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. 2 din Codul penal, unele prevederi legale referitoare taxa pe valoare adăugată, evidențiind urnătoarele aspecte:

Conform art. 25 din OUG nr. 17/2000 privind taxa pe valoare adăugată contribuabilii care realizează operațiuni impozabile în sensul prezentei ordonanțe de urgenta au următoarele obligații:

B. Cu privire la întocmirea documentelor:

1. sa consemneze livrările de bunuri și/sau prestările de servicii în facturi fiscale sau în documente legal aprobate și sa completeze toate datele prevăzute de acestea. Pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii cu valoarea taxei pe valoarea adăugată mai mare de 20 milioane lei, la aceste documente se anexează și copia de pe documentul legal care atesta calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adăugată;

2. contribuabilii plătitori de taxa pe valoarea adăugată sunt obligați sa solicite de la furnizori sau prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate pentru toate bunurile și serviciile achiziționate și sa verifice întocmirea corecta a acestora, iar pentru facturile fiscale cu o valoare a taxei pe valoarea adăugată mai mare de 20 milioane lei, sa solicite și copia de pe documentul legal care atesta calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adăugată a furnizorului sau prestatorului;

C. Cu privire la evidenta operațiunilor:

a) sa țină evidența contabila potrivit legii, care sa le permită sa determine baza de impozitare și taxa pe valoarea adăugată facturată pentru livrările și/sau prestările de servicii efectuate, precum și cea deductibilă aferentă intrărilor.

Documentele justificative care nu sunt procurate pe căile stabilite prin norme

legale și nu sunt corect întocmite nu pot fi înregistrate în contabilitate, iar bunurile

ce fac obiectul tranzacțiilor respective vor fi considerate fără documente legale de

proveniența și se sancționează potrivit Legii nr. 87/1994 pentru combatereaevaziunii fiscale.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată (act normativ în vigoare din 01 iunie 2002, dată de la care se abrogă OUG 17/2000), persoanele impozabile care realizează operațiuni taxabile și/sau operațiuni scutite cu drept de deducere au următoarele obligații:

B.Cu privire la întocmirea documentelor:

1. să consemneze livrările de bunuri și/sau prestările de servicii in facturile fiscale sau in alte documente legale aprobate și să completeze in mod obligatoriu următoarele date: denumirea, adresa și codul fiscal ale furnizorului/prestatorului și, după caz, ale beneficiarului, data emiterii, denumirea bunurilor livrate și/sau a

   serviciilor prestate, cantitățile, după caz, prețul unitar, valoarea bunurilor/serviciilor fără taxă pe valoarea adăugată, suma taxei pe valoarea adăugată. Pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii cu valoarea taxei pe valoarea adăugată mai mare de 50 milioane lei inclusiv, la aceste documente se anexează și copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată;

2. persoanele impozabile plătitoare de taxă pe valoarea adăugată sunt obligate să solicite de la furnizori/prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate și să verifice întocmirea corectă a acestora, iar pentru operațiunile cu o valoare a taxei pe valoare adăugată mai mare de 50 milioane lei sunt obligate să solicite și copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată a furnizorului/prestatorului.

   Pri mirea și înregistrarea in contabilitate de facturi fiscale sau alte documente

   legale aprobate care nu conțin datele prevăzute a fi completate in mod obligatoriu

   la lit. a), precum și lipsa copie i de pe documentul legal care atestă calitatea de

   plătitor de taxă pe valoarea adăugată a furnizorului/prestatorului in cazul

   cumpărărilor cu o valoare a taxei pe valoarea adăugată mai mare de 50 milioane lei

   inclusiv, determină pierderea dreptului de dedu cere a taxei pe valoarea adăugată aferente.

   Potrivit art. 35 din Legea nr. 345/2002, nerespectarea prevederilor art. 29 și 30 se sancționează conform legii pentru com baterea evaziunii fiscale .

   În drept, raportat la starea de fapt mai sus descrisă și textele de lege incidente în materie de taxă pe valoare adăugată,tocmai prezebtate, prima instanță a reținut următoarele:

   1. Fapta inculpatului C. A., care, în perioada martie 2001-iunie 2003, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale a contrafăcut un număr de 30 facturi fiscale și 112 chitanțe fiscale, completate cu date nereale în ceea ce privește furnizorul și operațiunea comercială, folosite apoi pentru a justifica achiziția de materiale fără documente legale și la efectuarea de înregistrări în contabilitatea SC M. A. SRL Z., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată , faptă prevăzută și pedepsită de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

      Potrivit art. 121 alin. 1 prescripția înlătură răspunderea penală. Prin Legea 63/2012 art. 124 C.p. s-a modificat în sensul că prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art.

      122 C.p. este depășit cu încă o dată, anterior acestei modificări era necesară depășirea cu încă jumătate. Potrivit art. 13 alin. 1 C.pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 13 C.pen. trebuie întrunite următoarele condiții: succesiunea de legi penale să intervină între momentul săvârșirii faptei și momentul judecării definitive a infractorului (aspect întrunit în cauză, faptele s-au săvârșit în perioada martie 2001-iunie 2003); legile succesive să incrimineze fapta comisă (aspect îndeplinit în cauză); legile succesive să incrimineze sau să sancționeze diferit fapta comisă. Legile referitoare la prescripție trebuie să se supună regulilor generale care guvernează aplicarea legii în timp, neputându-se vorbi de o retroactivitate obligatorie în cazul lor, prin prelungirea termenului de prescripție are loc o

      amplificare a dreptului statului de a pedepsi, or una din rațiunile principiului neretroactivității este tocmai limitarea acestui drept.

      Prin urmare sunt îndeplinite condițiile art. 13 C.pen, fapta continuată reținută în sarcina inculpatului epuizându-se în iunie 2003. Potrivit art. 290 C.p. pedeapsa în cazul falsului în înscrisuri sub semnătură privată este închisoarea de la

      3 luni la 2 ani sau amenda. Potrivit art. 122 alin. 1 lit. d C.p. termenul de prescripție a răspunderii penale pentru persoana fizică este de 5 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani.

      Astfel instanța, prin prisma art. 13 C.p. rap. la art. 290, art. 122 alin. 1 lit.d, art. 124 C.p. a reținut că în cauză termenul de prescripție specială a răspunderii penale este de 7 ani și 6 luni pentru infracțiunea continuată de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal., termen care începe să curgă din iunie 2003, iar potrivit art. 154

      C.p. acesta s-a împlinit.Analizând dispozițiile art. 345 alin. 3 C.p.p.; în baza art. 11 alin. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. g C.p.p., cu referire la art. 13, art. 122 alin. 1 lit.d, art. 124 C.p. instanța a încetat procesul penal, față de inculpatul C.

      A. pentru săvârșirea infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură prev de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p ca efect al prescripției

      speciale a răspunderii penale.

   2. Fapta inculpatului C. A. care, în calitate de administrator la SC M.

A. SRL Z., în perioada martie 2001-iunie 2003 a evidențiat în actele contabile ale societății cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, in valoare de 3.090.770.164 ROL lei, privind aprovizionarea cu materiale - deșeuri reciclabile, în baza mai multor facturi și chitanțe fiscale completate în fals de inculpat, cu scopul de a se sustrage astfel de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, ceea ce a avut ca și consecință diminuarea obligațiilor de plată a TVA și impozit pe profit față de bugetul de stat și cauzarea unui prejudiciu în cuantum de 943.091.794 ROL lei, reprezentând TVA în sumă de 493.484.312 ROL lei și impozit pe profit in sumă de 449.607.482 ROL lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

evaziune fiscală în formă continuată , faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 (fostul art.11 lit.c din Legea nr. 87/1994-modificată), cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. 2 din Codul penal.

Elementul material al laturii obiective al infracțiunii este reprezentat de acțiunea continuată a inculpatului de evidențiere în actele contabile a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cu consecința producerii unei pagube în cuantum de 943.091.794 ROL lei, reprezentând TVA în sumă de 493.484.312 ROL lei și impozit pe profit, in sumă de 449.607.482 ROL lei, în dauna D.G.F.P. a jud. S. .

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. (a) C. pen., inculpatul prevăzând rezultatele faptelor sale și urmărind producerea lor. Raportul de cauzalitate rezultă din probatoriul administrat în cauză.

De asemenea, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 41 alin.2 C.pen. întrucât actele materiale au fost comise în perioada martie 2001-iunie 2003, în baza aceleiași rezoluții infracționale și întrunesc fiecare în parte conținutul

infracțiunii prev de art. 9 alin. 1 lit.c din Legea 241/2005. Având în vedere acest aspect instanța a dispus în baza art. 334 C.proc.pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală prev de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 C.p.; fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. în infracțiunea de evaziune fiscală î n formă continuată prev de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. 2 C.p., fals în

înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

Având în vedere îndeplinirea condițiilor prev.de art. 345 alin.2 C.proc.pen., în sensul ca fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C.penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social ridicat al faptei, valoarea prejudiciului produs care nici până în prezent nu a fost achitat în integralitate, dar nu în ultimul rând atitudinea inculpatului, care a negat comiterea faptei. Pe de altă parte instanța a reținut că acesta se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, nefiind cunoscut ca o persoană cu un comportament neadecvat.

În acest loc tribunalul observă că inculpatul nu a negat nici un moment săvârșira faptelor în materialitatea lor, recunoscând constant că a completat facturile și chitanțele fiscale pe care le-a "procurat în alb"; de la diferite societăți comerciale, tocmai pentru a se putea justifica deținerea și înregistrarea în contabilitate, a mărfurilor - deșeuri metalice, achiziționate de la diferite persoane fizice, în special de etnie rromă, care nu știau să scrie, explicând totodată că raportat la aceste înregistrări în actele financiar-contabile ale ale S. "M. A. "

S. Z. ca urmare a comercializării mărfurilor - deșeuri metalice, a achitat toate obligațiile către bugetul de stat, conform reglementărilor în vigoare de la acea vreme (T.V.A. și respectiv impozit pe venit sau pe profit). Cu alte cuvinte, inculpatul nu a fost de acord în realitate cu încadrarea juridică a acestor fapte, comportament care se circumscrie dreptului fundamental la apărare și nu unei atitudini ostrucționiste sau necooperante în stabilirea faptelor și aflarea adevărului judiciar, așa cum eronat a reținut prima instanță.

Prin urmare, în baza art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. 2 C.p. prima instanță a condamnat pe inculpatul C. A. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în form ă

continuată prev de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. 2 C.p., aceasta fiind, în opinia instanței, în măsură să contribuie la realizarea scopurilor coercitive si reeducative ale legii penale, neîncălcându -se

principiul "non reformatio in pejus"; față de pedepsele stabilite în sentința casată nr. 320/_ pronunțată în dos._ și față de aspectul că în cauză a fost exercitat apel și de Ministerul Public (f.633).

În baza art. 53 alin. 2 lit.a, art. 65, art. 66 C.p. cu referire art. 9 alin. 1 teza II din Legea 241/2005 a interzis inculpatului după executarea pedepsei închisorii, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b, c C.p. (interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; interzicerea dreptului de a

ocupa funcția de administrator) cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani

În temeiul art. 71 C.pen. instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. alin. 1 lit. a (teza a II a), b c C.p. (interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; interzicerea dreptului de a ocupa funcția de administrator) pe întreaga durată a executării pedepsei, începând din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în raport de situația de fapt și de criteriile de individualizare anterior menționate, instanța apreciază că scopul acesteia va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.pen. pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei. De asemenea, instanța apreciază faptul că simpla pronunțare a pedepsei este un avertisment suficient pentru inculpat și va stabili un termen de încercare de 4 ani conform art. 82 alin. 2 C.pen. Totodată în baza art. 71 alin. 5 C.pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. În baza art. 359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor.

Cu privire la latura civilă, instanța a reținut următoarele:

Având în vedere faptul că societatea SC. M. A. SRL a fost radiată prin sentința civilă nr. 2100/_ (f.826, 153 vol. IV) instanța în baza art. 18 din Legea 71/2011, art. 6 alin. 6, art. 251 din N.C.civ., s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a persoanei responsabile civilmente SC. M. A. SRL, invocată din oficiu de către instanță și în baza art. 14, art. 16 rap. la art. 346 C.proc.pen a respins acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă A.

N. de A. F. prin D. G. a F. publice a Jud. S., în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente SC. M. A. SRL, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.

D. G. a F. P. a Județului S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 943.091.794 ROL lei (TVA - 93.484.312 ROL lei și impozit pe profit - 449.607.482 ROL lei) (f. 14). Prin adresa nr. 2705/_ Ministerul Economiei și F. prin A. N. de A. F. prin D. G. a F.

P. S. (aceasta din urmă în nume propriu și în numele Agenției Naționale de A.

F. din cadrul Ministerul Economiei și F. ) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 94.309 lei reprezentând 49.348 lei TVA și 44.961 lei impozit pe profit (f.703) plus dobânzile și penalitățile aferente. Prin adresa nr. 12469/_ (f.841)

D. G. a F. P. S. în nume propriu și în numele Agenției Naționale de A. F. din cadrul Ministerul Economiei și F. și-a precizat acțiunea

civilă în sensul că solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 40.640 lei reprezentând debit TVA neachitat din suma de 94.309 lei din constituirea inițială de parte civilă; și la plata sumei de 78.419 lei reprezentând accesorii stabilite prin Decizia de impunere nr. 5001/_, precum și la plata dobânzilor și penalităților

aferente până la achitarea integrală a debitului (f.841) .

În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată și precizată față de inculpat, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale: fapta ilicită- fapta prevazută de legea penală, prejudiciul - rezultatul negativ suferit de partea civilă, acesta fiind cert și nereparat încă în integralitate (f.189, 191), legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția sub forma intenției directe.

Prin urmare în baza art. 14 rap. la art. 346 C.proc.pen. a admis acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă A. N. de A. F. prin D.

G. a F. P. a Jud. S. și a obligat inculpatul la plata sumei de 40.640 lei către partea civilă reprezentând debit TVA, plus dobânzi și penalități în cuantum de 78.419 lei, calculate conform Deciziei de impunere nr. 5001/_ și în continuare până la data plății.

În baza art. 353 alin. 1, art. 163, art. 166 alin. 3 C.proc.pen. a menținut sechestrul asigurător aplicat asupra imobilului situat în Z., str. Gh. D., nr. 42, bl. D42, sc. A, ap. 6, jud. S., până la concurența valorii pagubei cauzate părții civile. În baza art. 348 C.proc.pen. a dispus desfințarea facturilor fiscale și a chitanțelor fiscale false aflate la dosar (filele 206-237; 255-368) În baza art. 349, art.189, art.

191 al. 1 din C.proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 8.700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței penale nr.115/_ , pronunțată de Judecătoria Zalău a declarat apel inculpatul C. A. . solicitând admiterea apelului, casarea sentinței atacate și judecând în fond cauza, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005. În subsidiar, în situația în care instanța va reține în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, solicită aplic.art.72 și 74, 76 Cod penal,solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzută de lege pentru infr.prev.de art. 9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 iar în baza disp.art.81 și 82 Cod penal să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei. Sub aspectul laturii civile a cauzei inculpatul cere a se constata că sumele încasate de organul fiscal după finalizarea controlului, prin executarea silită a conturilor bancare ale societății și vânzarea bunurilor din patrimoniu sunt de 48.608 lei imputată asupra impozitului pe profit care în realitate nu se datorează și suma de 8.708 lei imputată asupra obligației reprezentând TVA. Criticile de nelegalitate și netemeinicie a sentinței atacate sunt prezentate pe larg în memoriul (f.22-27) și concluziile scrise depuse la dosar (f.51-54), de apărătorul acestuia.

1. ul inculpatului este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin actul de sesizare a instanței s-a apreciat în mod eronat că faptele inculpatului C. A., care în perioada martie 2001 - iunie 2003, in mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, a contrafăcut un număr de 30 facturi fiscale și 112 chitanțe fiscale, completate cu date nereale in ceea ce privește furnizorul și operațiunea comercială, folosite apoi pentru a justifica achiziția de materiale fără documente legale și la efectuarea de înregistrări in contabilitatea S.

M. A. SRL, întrunește elementele constitutive, atât ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art 290 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. precum și cele ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 al.1 lit c din Legea nr. 241/2005 (fostul art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 -

modificată), acestea aflându-se în concurs real, în conformitate cu prev.art.33 lit.a Cod penal.

La încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, atât organul de urmărire penală cât și instanța de judecată, au ținut cont de faptul că în timpul derulării activității infracționale, prin modificările aduse Legii nr. 87/1994, [conform Legii nr. 161/2003 publicată in 21 aprilie 2003], s-a dat o incriminare distinctă faptei de "completare ori acceptare cu știință de documente fiscale false", [prin art. 11 lit. e din Legea nr. 87/1994, modificată și republicată, infracțiune sancționată cu pedeapsă de la 2 ani la 8 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, ca infracțiune de evaziune fiscală propriu - zisă] precum de faptul că această normă penală nu a fost preluată ca atare în cuprinsul Legii nr. 241/2005, mai precis în art. 9 alin.1 lit.a-g, [care la rândul său reglementează și sancționează astfel de infracțiuni de evaziune fiscală propriu - zisă], fiind abrogată implicit de noul act normativ, adoptat în materie de combatere a evaziunii fiscale.

Această împrejurare a determinat calificarea faptele inculpatului, de a completa și folosi documente fiscale false în înregistrările contabile, în dispozițiile art. 290 Cod penal, privind falsul în înscrisuri sub semnătură privată, normă penală în vigoare și nu în cele ale art. 11 lit. e din Legea nr. 87/1994, normă abrogată și oricum evident nefavorabilă datorită regimului sancționator mai sever. De asemenea, ținând cont de succesiunea de legi penale în ce privește incriminarea și sancționarea infracțiunii de evaziune fiscală, faptele reținute în sarcina inculpatului au fost încadrate și pe dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, (fostul art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 - modificată) cu aplicarea art. 13 Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile (având în vedere valoarea prejudiciului, care este sub 50.000 EURO și raportat la regimul sancționator mai blând prevăzut de acest din urmă act normativ, prin dispozițiile art. 10, relativ la cauza de nepedepsire aplicabilă în cazul recuperării prejudiciului). Raționamentul privind încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului este însă greșit, raportat la succesiunea de legi, privind combaterea evaziunii fiscale, întrucât dispozițiile art. 11 lit. e din Legea nr. 87/1994, modificată și republicată - în vigoare la data săvârșirii unora dintre fapte de către inculpat (adică după data in 24 aprilie 2003, când a intrat în vigoare Legea nr. 161/2003, de modificare a Legii nr.87/1994) nu își găseau și nu își găsesc nici în prezent, corespondent în dispozițiile art. 290 Cod penal, privind falsul în înscrisuri sub semnătură privată, trebuiau avute în vedere normele speciale din Legea contabilității nr.82/1991, privind falsul în acte contabile, sau normele speciale din Legea nr. 87/1994, care incriminau infracțiuni conexe infracțiunii de evaziune fiscală propriu-zisă, întrucât, în acest caz, infracțiunea de fals nu este o infracțiune de sine stătătoare ci este o infracțiune-mijloc, asociată unei infracțiuni-

scop, respectiv infracțiunii de evaziune fiscală propriu-zisă.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005, în practica judiciară s-a considerat că infracțiunea de evaziune fiscală propriu-zisă, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 (fostul art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 - modificată), s-ar afla în concurs cu infracțiunea de fals în acte contabile, însă prin R.I.L nr.4/2008, s-a stabilit că "fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidențierea în actele contabile sau în alte

documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 [fost art. 11 lit. c), fost art. 13 din Legea nr. 87/1994], nefiind incidente dispozițiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilității, raportat la art. 289 din Codul penal, aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală";.

Potrivit art. 2 alin.1 din Legea nr.82/1991, contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor prevăzute la art. 1. În acest scop, contabilitatea trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și alte informații referitoare la activitatea desfășurată, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.

La rândul său, art. 6 din Legea contabilității, prevede că, "orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ"; și că "documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz";.

Activitatea de comerț, ca operațiune economico - financiară, presupune o activitate de interpunere în circulația mărfurilor respectiv cumpărarea produselor în scop de revânzare în scopul obținerii unui profit, ca urmare a activității de comercializare, astfel că, în contabilitate, această operațiune economico - financiară, se înregistrează și se reflectă sub formă de cheltuieli și venituri, iar rezultatul activității comerciale (pozitiv sau negativ), rezultă ca atare din bilanțul contabil, care trebuie să fie corect întocmit, atât pe partea de cheltuieli (pasiv) cât și pe partea de venituri (activ) pentru reflecta realitate cu privire la poziția financiară, performanța financiară și alte informații referitoare la activitatea desfășurată, atât pentru cerințele interne ale acestor agenți economici, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.

Desigur orice operațiune economică-financiară efectuată de comerciant, atât pe partea aprovizionare cu mărfuri, ce desigur necesită cheltuieli, cât și pe partea de desfacere a mărfurilor (revânzare) ce presupune venituri din încasări,(ambele fiind operațiuni economice) trebuie să aibă la bază un document justificativ (factură și/sau chitanță fiscală) care să reflecte din punct de vedere financiar o operațiune economică reală; din punct de vedere fiscal, sustragerea de la plata obligațiilor către bugetul de stat, poate avea loc fie prin creșterea artificială sau denaturarea cheltuielilor (ca fiind deductibile fiscal) fie prin micșorarea veniturilor. Pe de altă parte, potrivit art. 9 alin. (1) lit.c din Legea nr.241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (fostul art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 - modificată), constituie infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi, "evidențierea, în

actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza

operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, săvârșit ă în scopul

sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fis cale";.

Prin urmare, latura obiectivă a acestei infracțiuni constă, într-o acțiune de evidențiere în actele contabile sau în alte documente legale, a unor cheltuieli care nu există în realitate, pentru că nu au la bază operațiuni economice reale, generatoare de venituri, sau este vorba de evidențierea altor operațiuni fictive, (cum ar fi denaturarea cheltuielilor ca fiind deductibile fiscal sau alte manopere dolosive privind deductibilitatea TVA-ului) în vederea realizării unui scop bine determinat de lege: "sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale";, astfel că,

vinovăția, ca element al laturii subiective, nu se poate manifesta în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, decât sub forma intenției directe, definită tocmai prin scopul instituit de legiuitor.

O importantă concluzie care se desprinde de aici, cu valabilitate generală în cazul tuturor infracțiunilor de evaziune fiscală propriu-zise, prev. de art. 9 alin.

(1) lit.a-g din Legea nr.241/2005, este aceea că în cazul tuturor acestor infracțiuni, fraudarea bugetului de stat, are loc în mod direct, prin denaturarea situației economico-financiare reflectată în bilanțul contabil, în oricare din modalitățile prevăzute de lege, faptă săvârșită cu scopul vădit de sustragere de la îndeplinirea obigațiilor fiscale.

Or, în speță, falsificarea de către inculpat a mai multor facturi și chitanțe fiscale, prin contrafacere, (aspect necontestat de acesta,) nu a avut drept rezultat evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale, a unor cheltuieli care nu există în realitate, întrucât achizițiile de deșeuri metalice a fost o operațiuni economice reale, generatoare de venituri iar din punct de vedere financiar, aceste operațiuni au fost înregistrate în contabilitate; prin urmare, explicația dată de inculpat, pe tot parcursul procesului, în sensul că prin falsificarea acestor facturi fiscale, nu a urmărit "sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale";, ci dimpotrivă, că prin aceaste fapte (ce-i drept, ilicite) a urmărit doar justificarea provenienței unor mărfuri (deșeuri de materiale reciclabile - fier vechi), pe care susține că le-a achiziționat de diferite persoane fizice (în special de etnie rromă, care nu desfășurau o activitate comercială licită), tocmai pentru ca ulterior aceste achiziții să poată fi inregistrate în contabilitate și apoi revândute, în mod legal, cu înregistrarea și plata obligațiilor fiscale aferente, către bugetul de stat, apare ca fiind plauzibilă.

Cum în speță, întregul raționament, privind încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat, ca întrunind elemetele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p și de evaziune fiscală, prev de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 13, infracțiuni aflate în concurs real, conform art.33 lit.a Cod penal. se bazează pe întocmirea în fals de către inculpat a unor acte contabile primare (facturi și chitanțe fiscale) ca documente justificative, de procurare a mărfurilor, urmează a se constata că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive, ale infracțiunii de evaziune fiscală propriu-zisă, prev. și ped. de art. art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 (fostul art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 - modificată), deoarece nu a avut ca scop sustragerea inculpatului de îndeplimirea obligațiilor fiscale; operațiunile economico - financiare, de achiziție

de mărfuri, menționate în respectivele documente, și de plată a contravalorii lor, sunt operațiuni reale, au fost înregistrate în contabilitate fiind astfel generatoare de obligații fiscale, privind impozitul pe profit și plata TVA, iar ulterior au fost achitate, conform celor evidențiate în bilanțul contabil.

Cu alte cuvinte, chiar dacă achiziția deșeurilor de materiele reciclabile a fost ilicită, în ce privește întocmirea documentelor primare de achiziție, din punct de vedere financiar - contabil, nu se poate vorbi de infracțiunea de evaziune fiscală propriu-zisă, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit.c din Legea nr.241/2005 atâta vreme cât nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni: sub aspectul laturii materiale, cheltuielile înregistrate în contabilitate au existat în realitate, având la bază operațiuni economice reale, generatoare de venituri iar sub aspectul laturii subiective, inculpatul nu a urmărit sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (așa cum rezultă și din răspunsurile date de cei doi experți contabili numiți și audiați în cursul judecății, la numeroasele întrebări formulate de prima instanță, pe care însă le-a înlăturat, fără nici o analiză a acestora cu motivarea surprinzătoare că rapoartele acestora nu prezintă concluzii în conformitate cu starea de fapt, astfel cum a fost reținută de către instanță).

Prin urmare, tribunalul, admițând apelul inculpatului C. A., în baza art.334 Cod procedură penală, va dispune în prealabil, schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea prev.de art.9 al. 1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art.13 Cod penal și art.290 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunea prev.de art. 9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic.art. 13 Cod penal, infracțiunea de "fals în înscrisuri sub semnătură privată";, neputând coexista separat de infracțiunea de evaziune fiscală propriu-zisă, fiind absorbită în aceasta, după cum s-a statuat prin R.I.L nr.4/2008. T. a găsit necesară schimbarea încadrării juridice și aplicarea unei soluții unitare cu privire la ambele infracțiuni, deoarece, chiar dacă, aparent, soluția încetării procesului penal, prin prescripția răspunderii penale (aspect pur conjunctural), este aparent favorabilă acestuia, această soluție este nelegală, întrucât fiind una conjuncturală, nu clarifică pe deplin situația inculpatului, sub aspectul vinovăției faptelor de care este acuzat și care, potrivit art.1 Cod procedură penală, constituie însăși scopul procesului penal.

Prin urmare, soluția pronunțată de prima instanță în sensul încetării procesul penal, față de inculpatul C. A., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de

"fals în înscrisuri sub semnătură privată"; prev de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p, - ca efect al prescripției speciale a răspunderii penale - nu își mai găsește în acest context nici o justificare și va fi înlăturată de tribunal, ca urmare a admiterii apelului și a achitării inculpatului, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală, pentru infracțiunea de evaziune fiscală propriu- zisă, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit.c din Legea nr.241/2005.

Pe cale de consecință se va respinge și cererea formulată de partea civilă ANAF B. de obligare a inculpatului la despăgubiri civile, se va dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în Z., str. Gh.D.

, nr. 42, bl.D-42, sc.A, ap.6, jud. S. și se vor dispozițiile referitoare la aplicarea art.348 Cod procedură penală, precum și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În ce privește neregulile constatate cu ocazia controlului financiar-fiscal, respectiv achiziționarea de materiale reciclabile fără forme legale și apoi întocmirea de acte contabile primare (facturi și chitanțe fiscale) false, prin contrafacere, pentru a justifica proveniența acestor mărfuri și pentru a le putea înregistra în contabilitate, urmează a fi analizate în continuare de către tribunal având în vedere că prima instanță le-a considerat ca acte materiale, atât ale infracțiunii de infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod penal(fostul art. 11 lit. e din Legea nr. 87/1994 - modificată) cât ale infracțiunii de evaziune fiscală propriu-zisă, prev. și ped. de art. 9 alin.l lit c din Legea nr. 241/2005 (fostul art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 - modificată) în timp ce tribunalul le-a dat o altă calificare juridică, împrejurare care a atras achitarea acestuia, deși aceste fapte demersuri din partea inculpatului sunt întra-devăr fapte ilicite.

Pentru aceasta va trebui să vedem mai întâi cum s-a ajuns la un raționament greșit de către prima instanță și apoi să stabilim care ar fi posibila încadrare juridică, din punct de vedere penal, a acestor fapte și la acest moment, raportat la succesiunea de legi fiscale și penale, începând cu anul 2003, când s-au consumat aceste infracțiuni în formă continuată și până în prezent.

Astfel, deși s-a reținut corect că [materialele achiziționate în baza facturilor fiscale false în ceea ce privește furnizorul acestora au intrat în patrimoniul S. "M. A. " S. Z. pe bază de "note de recepție", după care au fost revândute, fiind înregistrate în contabilitate obligațiile fiscale provenite din valorificarea deșeurilor], preluând doar concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cursul urmării penale (f. 375 Cacaina V. ), în sensul că potrivit Legii nr. 82/1991, un document (factura fiscală) dobândește calitatea de document justificativ doar dacă are la bază o operațiune reală - efectuată, și că din starea de fapt reținută rezultă contrariul (pct. 1-8 din prezenta) concluzionează, fără nici o relevanță penală că "aceste aspecte determină nedeductibilitatea TVA - ului înscris în toate facturile în care operațiunile nu au avut loc, deoarece documentele (facturile) nu îndeplinesc calitatea de document justificativ (?!), operațiunile economice consemnate nefiind reale";.

O altă concluzie a instanței este în contradicție cu propriile rețineri în sensul că "[materialele achiziționate în baza facturilor fiscale false în ceea ce privește furnizorul acestora, au intrat în patrimoniul S. "M. A. " S. Z. pe bază de

"note de recepție", după care au fost revândute, fiind înregistrate în contabilitate obligațiile fiscale provenite din valorificarea deșeurilor] Din cele enunțate rezultă că [inculpatul a achiziționat materialele din diferite surse, fără documente de proveniență, iar ulterior, pentru a justifica intrarea mărfurilor în gestiune și pentru a putea înregistra aceste achiziții în contabilitate, a procurat și a întocmit el însuși (f.190) prin completarea în fals, cu date nereale privind furnizorul, documentele fiscale false (facturi și chitanțe). S-a încercat în acest mod, conferirea unui aspect de legalitate operațiunilor privind achiziția de deșeuri reciclabile]"; ceea ce înseamnă, desigur, că operațiunile economice de achiziție a existat în realitate, chiar nelegale fiind documentele justificative și că au fost înregistrate în actele de evidență contabilă ale societății, atrăgând implicit și înregistrarea obligațiilor fiscale aferente (impozit pe profit și TVA, colectat).

Pronunțând în final condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prima instanță și-a întemeiat concluziile, exclusiv pe conținutul raportului de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale, în sensul că "un document (factura fiscală) dobândește calitatea de document justificativ doar dacă este întocmit în condițiile legii"; și dacă "are la bază o operațiune reală - efectuată";, în timp ce, în speță, starea de fapt rezultată din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, dovedește contrariul, respectiv "documentele (facturile) nu îndeplinesc calitatea de document justificativ, operațiunile economice consemnate nefiind reale"; iar "aceste aspecte determină nedeductibilitatea TVA - ului înscris în toate facturile, în care operațiunile nu au avut loc";. Cu alte cuvinte, în opinia primei instanței, între documentul justificativ, întocmit în condițiile legii și realitatea operațiunii economice efectuate, respectiv activitatea de vânzare-cumpărare, purtătoare de TVA, există o deplină corespondență, și deci, pe cale de consecință, dacă un document nu poate fi considerat ca justificativ, întrucât nu îndeplinește anumite cerințe legale, această împrejurare echivalează cu însăși inexistența operațiunii economice. Într-o interpretare logico-juridică, raționamentul instanței este însă total greșit: împrejurarea că o operațiune economică, recte "achiziția de fier vechi";, nu este consemnată în anumite documente financiar - contabile, cu regim special, anume prevăzute de lege, nu înseamnă nicidecum că operațiunea în sine, ce presupune anumite cheltuieli și ulterior venituri, nu există, pentru că dacă ar fi așa, nu s-ar mai putea vorbi despre neîndeplinirea obligațiilor fiscale.

Neîndeplinirea formalităților legale de înregistrare a materialelor achiziționate în actele contabile primare (facturi fiscale), este o faptă ilicită și atrage anumite consecințe sub aspectul răspunderii juridice - care poate fi de natură fiscală, contravențională sau penală, după caz - iar din punct de vedere penal, asemenea fapte sunt incriminate de lege, ca infracțiuni conexe infracțiunilor de evaziune fiscală propriu zisă, reglementate de art. 9 alin.1 lit c din Legea nr. 241/2005 (fostul art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 - modificată), aspect nesesizat de proma instanță, după se va vedea în cele ce urmează.

În raționamentul său, prima instanță a plecat de la unele dispoziții total ale art. 25 din OUG nr. 17/2000 și art. 29 și art. 30 din Legea nr. 345/2002, privind taxa pe valoare adăugată (act normativ în vigoare din 01 iunie 2002, dată de la care se abrogă vechiul act normativ în materie- OUG 17/2000), ce se referă la întocmirea și utilizarea documentelor justificative, în scop de TVA, după cum urmează: "documentele justificative care nu sunt procurate pe căile stabilite prin norme legale și nu sunt corect întocmite nu pot fi înregistrate în contabilitate, iar bunurile ce fac obiectul tranzacțiilor respective vor fi considerate fără documente legale de proveniența și se sancționează potrivit Legii nr. 87/1994, pentru combaterea evaziunii fiscale"; respectiv că "potrivit art. 35 din Legea nr. 345/2002 nerespectarea prevederilor art. 29 și 30 se sancționează conform legii pentru combaterea evaziunii fiscale."; La rândul său, art. 30 din Legea nr. 345/2002, privind taxa pe valoare adăugată, dispune că "modelul și conținutul formularelor de facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, jurnale pentru cumpărări, jurnale pentru vânzări, borderouri zilnice de vânzare/încasare și alte documente necesare în vederea aplicării prevederilor prezentei legi se stabilesc de

Ministerul Finanțelor Publice și sunt obligatorii pentru plătitorii de taxă pe valoarea adăugată";.

Prima instanță nu a observat însă că aceste norme legale de trimitere, din domeniul TVA în domeniul evaziunii fiscale, nu aveau corespondent în art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 - modificată, conform căruia constituia infracțiunea de evaziune fiscală "omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția";, pentru a putea fi coroborate cu dispozițiile art. 25 din OUG nr. 17/2000 și respectiv art. 29 și art. 30 din Legea nr. 345/2002, privind taxa pe valoare adăugată.

Dealtfel, atâta vreme cât normele legale de trimitere mai sus amintite dispun fără echivoc că "documentele justificative care nu sunt procurate pe căile stabilite prin norme legale și nu sunt corect întocmite nu pot fi înregistrate în contabilitate, iar bunurile ce fac obiectul tranzacțiilor respective vor fi considerate fără documente legale de proveniență"; este evident că legiuitorul nu a avut în vedere o infracțiune de evaziune fiscală propriu - zisă sau infracțiune scop, care presupune sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, prin denaturarea situației economico- financiare, ci eventual o infracțiune de evaziune fiscală conexă sau infracțiune mijloc (cum sunt și cele prevăzute de art. 10 alin. 1 și 2 din Legea nr.87/1994, modificată și republicată) care presupune, prin definiție, doar crearea unor situații favorizante pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală propriu -zisă.

Aceste norme legale de trimitere, ar fi putut avea corespondent în art. 10 alin. 1 și 2 din Legea nr. 87/1994 - republicată, ce au următorul conținut: "(1) constituie infracțiune (…) neîntocmirea, întocmirea incompletă sau necorespunzătoare a documentelor primare ori acceptarea de astfel de documente în scopul împiedicării verificărilor financiar-contabile, dacă fapta a avut drept consecință diminuarea veniturilor sau surselor impozabile"; respectiv "(2) punerea în circulație, în orice mod, fără drept, sau deținerea în vederea punerii în circulație, fără drept, a documentelor financiare și fiscale";.

Este de menționat în acest loc că, urmare a modificărilor intervenite prin O.G nr.61/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.79/2003, Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, a fost republicată în M.Of. nr.545 din 29 iulie 2003, (în temeiul art.XII din titlul II al cărții a II-a din Legea nr.161/2003, dându-se textelor o nouă renumerotare) însă până la data de 15 iulie 2005, Legea nr. 87/1994 - republicată, a suferit noi modificări (prin Legea nr.174/2004 și Legea nr.210/2005) iar prin Legea nr.241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, acest prim act normativ în domeniul evaziunii fiscale a fost în întregime abrogat, tocmai din cauza imperfecțiunilor sale. Mai este de notat și faptul că la rândul său, Legea nr. 345/2002, privind taxa pe valoare adăugată, a fost abrogată prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, act normativ de referință în domeniul fiscal, ce a intrat în vigoare începând cu data de_ (și care, la rândul său, a suferit până la acest moment, nu mai puțin de 126 de modificări legislative !).

Deasemenea, art. 11 lit. e din Legea nr. 87/1994, modificată și republicată, care incrimina ca fiind infracțiune de evaziune fiscală (propriu-zisă) "emiterea, distribuirea, cumpărarea, completarea ori acceptarea cu știință de documente

fiscale false"[text de referință, avut în vedere de instanță, pentru încadrarea juridică a faptelor inculpatului] nu se mai regăsește în conținutul art. 9 alin.1 lit. a - g, din din Legea nr. 241/2005 (ce enumeră infracțiunile de evaziune fiscală propriu-zise) iar cele două texte incriminatoare de la art. 10 alin. 1 și 2 din Legea nr. 87/1994, privind infracțiunile conexe infracțiunii de evaziune fiscală, se regăsesc în art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr.241/2005, privind combaterea evaziunii fiscale, însă sub o altă formă și cu un conținut mult mai precis, și anume: "constituie infracțiune (…), (1) punerea în circulație, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special"; respectiv "(2) punerea în circulație, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate";.

Rezultă așadar, din cele ce preced, că atât în perioada de referință, martie 2001 - iunie 2003, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și ulterior acestei perioade, au intervenit numeroase modificări legislative atât în domeniul fiscal cât și în domeniul combaterii evaziunii fiscale, fiind vădită, la acea epocă, inconsecvența legislativă dintre dispozițiile art. 25 din OUG nr. 17/2000, art. 29 și art. 30 din Legea nr. 345/2002, privind taxa pe valoare adăugată (reținute de prima instanță ca norme de trimitere, pentru încadrarea juridică a faptelor) și dispozițiile din Legea nr.87/1994, la care face trimitere art. 35 din Legea nr. 345/2002,(fără a se preciza textul de lege incriminator), astfel că, faptele descrise de art. 25 din OUG nr. 17/2000, art. 29 și art. 30 din Legea nr. 345/2002, nu putea fi incadrate, practic la acea epocă, în nici una dintre infracțiunile mai sus enunțate - după cum se poate observa din conținutul respectivelor texte de lege -, astfel de fapte fiind sancționate și contravențional, conf. art. 1 lit. e) din Legea nr.12/1990, privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite (fapte ilicite de comerț, cu mărfuri a căror proveniență legală nu poate fi dovedită).

Dealtfel, însăși norma de trimitere specifică în mod expres și contradictoriu că "documentele justificative care nu sunt procurate pe căile stabilite prin norme legale și nu sunt corect întocmite nu pot fi înregistrate în contabilitate, iar bunurile ce fac obiectul tranzacțiilor respective vor fi considerate fără documente legale de proveniența"; de unde rezultă că este vorba de fapte ilicite de comerț, care nu se pot înregistra în contabilitate și evident, nu se pot percepe taxe și impozite ( și nici nu pot genera evaziune fiscală) mărfurile și veniturile obținute din activități ilicite, fiind supuse confiscării, conf.art.6 din Legea nr.12/1990).

Această inadvertențe legislative, în ce prvește privește conținutul infracțiunii incriminate nu poat să stea la baza unei condamnări penale, întrucât s-ar aduce atingere incriminării faptelor penale și legalității pedepsei, . Această confuzie a fost înlăturată de legiuitor doar ulterior săvârșirii faptelor reținute în sarcina inculpatului, respectiv prin Legea nr.241/2005, când practic s-a venit cu o nouă reglementare în domeniul combaterii evaziunii fiscale - în acord și cu reglementarea unitară adusă prin Codul fiscal și Codul de procedură fiscală - infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 11 lit.e, din Legea nr.87/1994, fiind eliminată iar infracțiunile conexe, prev. de art. 10 alin. 1 și 2, din Legea nr.87/1994, republicată, au primit prin disp. art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr.241/2005, un nou conținut, adecvat intenției inițiale a legiuitorului, când a redactat dispozițiile art. 25 din OUG nr. 17/2000, art. 29 și art. 30 din Legea nr. 345/2002, privind taxa pe valoare adăugată.

Raportat la actuala reglementare, faptele inculpatului C. A., astfel cum au fost reținute în rechizitoriu și dealtfel recunoscute de acesta, în sensul că, în perioada martie 2001-iunie 2003, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale a contrafăcut un număr de 30 facturi fiscale și 112 chitanțe fiscale, completate cu date nereale în ceea ce privește furnizorul și operațiunea comercială, folosite apoi pentru a justifica achiziția de materiale fără documente legale și la efectuarea de înregistrări în contabilitatea SC M. A. SRL Z. , întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. și ped. de. art. 7 alin. 2 din Legea nr.241/2005, respectiv "punerea în circulație, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate";, numai că aflându-ne în prezența unui concurs de legi penale în timp, sunt aplicabile dispozițiile art. 10-13 Cod penal, privind activitatea, neretroactivitatea, retroactivitatea și aplicarea legii penale mai favorabile, astfel că, acest textul de lege în discuție, nu poate fi aplicat inculpatului. deoarece, la data săvârșirii lor, faptele inculpatului, nu întruneau, dincolo de orice îndoială, elementele constitutive ale vreunei infracțiuni conexe infracțiunii de evaziune fiscală, prev și ped. de Legea nr. 87/1994 (în forma de bază sau în forma modificată) iar în prezent, deși acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art . 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, legea nouă nu îi poate fi aplicată inculpatului, pentru fapte săvârșite sub legea veche, motive pentru care, tribunalul, nu înțeles să pună în discuție schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, raportat la un text de lege inaplicabil.

Singurul temei legal, asupra căruia instanța putea să se pronunțe, în prezenta cauză, deoarece a fost preluat aproape identic de noul act normativ, este cel cu care a fost sesizată, respectiv art. 9 al. 1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art.13 Cod penal (aceasta infracțiune având corespondent și în legea veche, mai precis în în disp. art.11 lit.c teza a II-a din Legea nr.87/1994, repubicată) pentru infracțiunea de evaziune fiscală propriu-zisă, și pentru care se va dispune achitarea inculpatului C.

A., în temeiul art. art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală, pentru motivele de fapt și de drept, pe parcurs arătate.

Pentru aceste motive,

În numele L E G I I, D E C I D E:

Admite apelul declarat de inc. C. A. împotriva sentinței penale nr.

115/_ a Judecătoriei Z. .

Desființează hotărârea atacată și judecând în fond cauza,

În baza art.334 Cod procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev.de art.9 al.1 lit.c din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art.13 Cod penal și art.290 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, cu art.33 lit.a Cod penal în infracțiunea prev.de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.13 Cod penal, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată fiind absorbită în infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpat pentru comiterea infracțiunii prev.de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.13 Cod penal.

Respinge cererea formulată de partea civilă ANAF B. de obligare a inculpatului la despăgubiri civile.

Înlătură obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în

Z., str. Gh.D., nr. 42, bl.D-42, sc.A, ap.6, jud. S. .

Înlătură dispozițiile referitoare la aplicarea art.348 Cod procedură penală. Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpat și de la comunicare cu partea civilă.

Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi_ .

Președinte,		Judecător,		Grefier,
C. T.	S.	M.	I. -M.	O.

Red.SM/_

Dact:IMO/_ /3ex.

← Decizia penală nr. 131/2013. Evaziune fiscală		Decizia penală nr. 10/5. Evaziune fiscală →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 1530/2013. Evaziune fiscală Decizia penală nr. 478/2013. Evaziune fiscală Decizia penală nr. 1437/2013. Evaziune fiscală Decizia penală nr. 131/2013. Evaziune fiscală Decizia penală nr. 10/5. Evaziune fiscală Decizia penală nr. 210/2013. Evaziune fiscală Încheierea penală nr. 109/2013. Evaziune fiscală Sentința penală nr. 4/2013. Evaziune fiscală