Decizia penală nr. 1437/2013. Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
R. IA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 1437/R/2013
Ședința publică din 31 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | R. | , judecător |
JUDECĂTORI | : M. | B. | |
: A. | D. | L. | |
GREFIER | : L. | A. | S. |
Ministerul Public reprezentat prin A. SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata M. D. împotriva sentinței penale nr. 997 din data de 11 iunie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., privind pe inculpata M. D., trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, dat în dosar nr. 601/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de "reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă";, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 2412/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpata M.
D. asistată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Ceapa Ion, din cadrul Baroului C., cu delegație al dosar ( f. 8 ), lipsă fiind părțile civile M. F. prin A. - A. F. P. B. și S.C. T. T. S.R.L. B. prin administratorul judiciar SS .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Inculpata M. D. apreciază că asistența sa juridică nu este necesară, dar nu se opune. De asemenea, depune la dosar un cupon de pensie pentru a dovedi faptul că nu poate achita suma la plata căreia a fost obligată și solicită adoptarea unei singure dispoziții din cele stabilite de către instanța de fond, respectiv ori condamnare, ori obligarea la plata de despăgubiri.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatei M. D., apreciază că în cauză sunt incidente disp. art. 3859alin. 1 pct. 2 Cod procedură penală, respectiv nelegala sesizare a instanței de fond prin prisma faptului că plângerea penală declanșatoare a urmăririi penale a fost formulată de A. F. P. a Municipiului B. . Ori, din perspectiva sa, aceasta este formulată de o persoană care nu are calitatea de persoană vătămată în cauză și nu este însoțită de niciun mandat special în acest sens. Astfel, precizează că în cauzele penale și civile statul, care este persoana prejudiciată, este reprezentat de Agenția Națională a Administrației F. P. și că sesizarea primei instanței este nelegală raportat la modul de începere a urmăririi penale, respectiv la modul de sesizare a organului de urmărire penală.
Consideră că întreaga urmărire penală, respectiv actul de începere a urmăririi penale și rechizitoriul sunt acte de urmărire penală nelegale, efectuate cu încălcarea dispozițiilor Codului de procedură penală.
În consecință, apreciază că întreaga urmărire penală este nelegală, precum și sesizarea instanței și toate actele subsecvente din momentul în care aducerea la cunoștință a organului de urmărire penală a săvârșirii unei infracțiuni se face prin modurile arătate la art. 221 Cod procedură penală, respectiv din oficiu, prin denunț sau prin plângere. Astfel, susține că în cauză sesizarea s-a efectuat prin plângere, existând plângerea penală introdusă de persoana vătămată A. F.
P. a Municipiului B. fără a fi însoțită de un mandat special. În acest sens, arată că în fața instanței de fond la constituirea de parte civilă s-a atașat și mandatul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru că persoana prejudiciată și prejudiciul suferit s-a datorat și este cel suferit de către S. român, respectiv bugetul general consolidat.
Din perspectiva sa, este incident motivul de recurs evocat, precum și cel referitor la greșita individualizare a pedepsei. Astfel, având în vedere că în sentința penală a instanței de fond au fost reținute atât dispozițiile art. 3201Cod procedură penală, cât și dispozițiile art. 74 lit. a și c din Codul penal, apreciază că s-ar impune reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatei, respectiv aplicarea unei amenzi penale, a cărei executare să fie suspendată prin prisma tuturor aspectelor de ordin personal și a circumstanțelor cauzei. În acest sens, face referire la situația materială precară a inculpatei, precum și la recunoașterea infracțiunii.
În consecință, apreciază că prin efectuarea reducerii succesive se poate ajunge la o amendă penală, a cărei executare să fie suspendată.
În soluționarea laturii civile, arată că obligarea inculpatei la plata accesoriilor este nelegală. Astfel, arată că raportul de expertiză efectuat în cauză privește doar obligația principală și apreciază că nu sunt probate dincolo de orice îndoială rezonabilă și sub aspect cert penalitățile aferente debitului principal.
În consecință, solicită admiterea recursului pe latură civilă și casarea sub aspectul înlăturării obligației inculpatei de a achita și accesoriile aferente obligației principale. Cu onorariu FMJ.
Reprezentanta M. ui P. arată că nu există o nulitate absolută a urmăririi penale și nici o nelegală sesizare a instanței, conform susținerile anterior redate în apărare, pentru că nu trebuie să existe o identitate perfectă între plângerea penală și constituirea de parte civilă. Astfel, în ipoteza în care se va aprecia că plângerea nu este una în sensul art. 222 din Codul de procedură penală, arată că ea poate fi considerată un denunț, respectiv o încunoștințare a unei persoane juridice cu privire la comiterea unei infracțiuni, aceasta fiind chiar obligată să sesizeze acest lucru.
Susține că, în mod cert, în cauză nu este incidentă o nulitate absolută, iar în ceea ce privește motivul de recurs ce vizează individualizarea arată că instanța de judecată a acordat circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa mult sub minimul special și că acțiunea civilă este alăturată acțiunii penale, astfel încât consideră că nu se poate dispune în niciun caz în sensul celor solicitate de
inculpată, respectiv ori acțiune penală și pedeapsă, ori acțiune civilă, acestea fiind împreună.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpata M. D., având ultimul cuvânt, arată că nu își poate asigura subzistența.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 997 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ în baza art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.320 ind.1 alin.7 Cod proc.penală, art. 74 lit.a și c Cod penal raportat la art.76 lit.e Cod penal, a fost condamnată inculpata M. D. (fostă
MOROȘAN),
fiica lui A. și M., născută la data de 04 mai 1961, în localitatea
Târlișua, județul B. -Năsăud, cetățean român, studii medii, fost administrator al SC "T. T. "; S. B., căsătorită, domiciliată în B., S. T. V., nr.18, sc.C, ap.40, județul B. -Năsăud, CNP 2., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de stopaj la sursă, la pedeapsa de:
- 3 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus sus pendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, potrivit disp.art.82 Cod penal.
I s-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 C.pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a admis acțiunea civilă formulată de S. R., prin A. B., reprezentată de Direcția Generală a F. P. B. -Năsăud, împotriva inculpatei, ca fiind întemeiată și în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, a fost obligată aceasta, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "T. T. ";
B., prin lichidator judiciar SSP.R.L. B., str.P. nr.1, județul B.
-Năsăud, să plătească părții civile, suma de 14.025 lei, cu titlu despăgubiri civile, din care 9.628 lei reprezintă debit principal și 4397 lei accesoriile aferente, precum și majorările și penalitățile datorate până la plata integrală a debitului, calculate conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Potrivit art.353 Cod proc.penală și art.163 Cod proc.penală, art.11 din Legea nr.241/2005, s-a menținut măsura asiguratorie dispusă prin Ordonanța procurorului din 16 martie 2011, emisă în dosarul nr.1590/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, a instituirii sechestrului asigurator asupra autovehiculului marca CHEVROLET KALOS, cu număr de înmatriculare_, proprietatea părții responsabilă civilmente.
În baza art.191 alin.1 și 3 Cod proc.penală, a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente, prin lichidator, să plătească în favoarea statului, suma de 1.000 lei cu titlu cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu avocat oficiu pentru avocat M. Sinefta.
În temeiul art.13 din Legea nr.241/2005, s-a dispus comunicarea către OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI a unei copii a hotărârii judecătorești, la data rămânerii definitive și înscrierea hotărârii de condamnare în cazierul fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud nr. 601/P/2012, înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr._ a fost trimisă în judecată inculpata M. D., pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, faptă prev. de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În fapt, s-a reținut în esență că, inculpata, în calitate de administrator a SC
T. S. B., în baza aceleași rezoluții infracționale, în perioada iulie 2008-martie 2010, deși a reținut pe statele de plată a salariilor, contribuțiile cu stopaj la sursă, cu intenție, nu a virat aceste sume către bugetul de stat în termenele legale, cauzând bugetului statului un prejudiciu de 9628 lei.
S. R., prin A. B. - reprezentată de Direcția Generală a F. P.
B. -Năsăud, s-a constituit parte civilă cu suma de 14.025 lei cu titlu de despăgubiri civile din care 9628 debit principal și 4397 lei accesorii aferente obligațiilor fiscale (f.187-188, 200-213).
În cauză a fost împrocesuată SC T. T. S. B., prin administratorul judiciar SS, în temeiul art.16 Cod proc.penală, în calitate de parte
responsabilă civilmente care nu și-a expus poziția nici în scris, nici prin reprezentant, în procesul penal.
Inculpata, a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii prev.de art.320 ind.1 Cod proc.penală și, audiată în instanță, a recunoscut comiterea faptei pentru a fost trimisă în judecată, astfel cum a fost reținută prin rechizitoriul parchetului, a declarat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și și-a exprimat regretul sincer pentru fapta săvârșită, precizând că este de acord cu despăgubirea părții civile cu suma reținută în rechizitoriu, respectiv 9628 lei, însă nu și cu accesoriile (f.218).
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv cele ale dosarului nr. 601/P/2012al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud: referatul organului de cercetare penală (f.1-2); rezoluțiile de începere a urmăririi penale și de confirmare a acesteia (f.3-4); proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare(f.5-7); plângerea părții vătămate și fișa sintetică anexată (f.8-41); statele de plată și balanțele de verificare ale societății SC T. T. S. (f. 47- 129); raportul de expertiză contabilă judiciară, întocmită de expertul contabil judiciar B. Teodor (f.130-147); ordonanța procurorului de instituire a sechestrului asigurator din 16 martie 2011 (f.148), procesul-verbal de aplicarea a sechestrului penal (f. 149-152); cazierul judiciar al inculpatei emis de IPJ B. - Năsăud (f.42); informații comunicate de ONRC privind SC T. T. S. B. ( f. 159-162); evidențele inculpatei privind plata unor sume de bani (f 164-168), coroborate cu declarațiile inculpatei de recunoaștere a faptei ( f.43 -46, 170-171, 218), instanța a reținut, în fapt, următoarele:
La data de_, DGFP B. Năsăud a formulat plângere penală împotriva inculpatei M. D., pentru săvârșirea infracțiunii de reținere la sursă deoarece aceasta, în calitate de administrator al SC T. T. S. B. a reținut în perioada iulie 2008 - martie 2010, impozite și contribuții cu reținere la sursă aferente salariilor angajaților, pe care nu le-a achitat în termen de 30 zile de la scadență, către bugetul consolidat al statului, cauzând în acest fel un prejudiciu în valoare de 14.025 lei.
SC T. T. S. B. are sediul social în B. str. T. V., nr. 18, sc. C, ap. 40, jud. B. Năsăud, CUI 111.20959 și are ca obiect principal de activitate "transporturi cu taxiuri" cod CAEN 4932.
Inculpata M. D. are calitatea de asociat, precum și cea de administrator al societății.
Prin sentința comercială nr.1845/2010 a Tribunalului B. -Năsăud, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva SC T. T. S., fiind numit în data de_ administrator judiciar al societății, SS .
În urma analizării fișelor sintetice totale ale societății, documente puse la dispoziție de către DGFP B. Năsăud, a statelor de plată a salariilor, balanțelor de verificare, s-a stabilit faptul că în perioada iulie 2008 - martie 2010 societatea a reținut și nu a virat în termen de 30 zile de la scadență impozite și contribuții cu reținere la sursă aferente salariilor angajaților, în valoare de 9628 lei.
Potrivit concluziilor expertului contabil judiciar, expuse în raportul de expertiză contabilă nr. 50/_ ,(f.132-139), în perioada de referință au fost reținute de la salariați contribuțiile la fonduri și impozitul pe salarii, salariile au fost achitate integral angajaților societății, însă nu au fost vărsate la termene
către bugetul consolidat al statului, în perioada iulie 2008- martie 2010, aspect ce rezultă din situația obligațiilor pe luni- Anexa 1 la raportul de expertiză (f.140), cu toate că societatea a avut disponibilități bănești din care puteau fi vărsate la bugetul consolidat al statului sumele reținute la sursă de la salariați, conform Anexei 2 care relevă disponibilitățile financiare în perioada 31 iulie 2008-31 martie 2010 ale SC T. T. S. (f.141), stabilindu-se un prejudiciu total în cuantum de 9628 lei din care 2716 lei reprezintă CASS, 4821 lei CAS, 285 lei șomaj și 1806 lei impozit pe salarii, imputabil administratorului societății, respectiv inculpatei M. D. .
Din însăși susținerile inculpatei din cursul urmăririi penale în sensul că nu a reușit să achite în termenul legal, obligațiile fiscale reprezentând contribuțiile la fonduri și impozitul pe salarii, datorită problemelor financiare generate din litigiul civil cu Comautosport SA, în concret, plătind acestei societăți sume mai mari decât ratele stabilite prin contractele de leasing pe bază de chitanțe de mână, la solicitarea reprezentanților Comautosport, rezultă fără echivoc intenția inculpatei de a nu plăti în termen legal respectivele contribuții cu stopaj la sursă și impozitul pe salarii.
În vederea recuperării prejudiciului, prin Ordonanța procurorului din data de 16 martie 2011 emisă în dosarul nr.1590/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra autovehiculului marca Chevrolet Kalos, de culoare galbenă, cu nr.de înmatriculare_, proprietatea SC T. T. S., administrată de inculpată, măsură asiguratorie aplicată până la concurența sumei de 9628 lei (f.148-149).
Fapta inculpatei M. D. care în calitate de administrator al SC T. T.
S. B., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iulie 2008 - martie 2010, deși a reținut pe statele de plată a salariilor, contribuțiile cu stopaj la sursă, cu intenție, nu a virat aceste sume către bugetul de stat în termenele legale, cu toate că existau disponibilități financiare, cauzând bugetului statului un prejudiciu, recunoscută de către aceasta, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește în drept, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen, pentru care instanța, procedând la aplicarea disp.art.320 ind.1 alin.7 Cod proc.penală, precum și la reținerea circumstanțelor atenuante personale prev.de art.74 lit.a și c Cod penal raportat la art.76 lit.e Cod penal, a condamnat-o la pedeapsa de 3 luni închisoare.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei, persoana inculpatei, limitele speciale prevăzute de lege pentru fapta comisă, reduse în conformitate cu prev.art.320 ind.1 alin.7 Cod proc.penală, întinderea prejudiciului cauzat, lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, precum și atitudinea sinceră manifestată în decursul procesului penal.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate, întrucât inculpata se află la prima interferență cu legea penală, a recunoscut comiterea faptei, și-a manifestat regretul sincer, este pensionară, constatând îndeplinite cerințele art.81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, potrivit disp.art.82 Cod penal.
I s-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 C.pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.penal a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În latură civilă, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv cele ale răspunderii comitenților pentru faptele ilicite ale prepușilor săi și întrucât prejudiciul cauzat părții civile nu a fost recuperat, instanța a admis acțiunea civilă formulată de S. R., prin A. B., reprezentată de Direcția Generală a F. P. B. -Năsăud, împotriva inculpatei, ca fiind întemeiată și în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, a obligat-o pe aceasta, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "T. T. ";
S. B., prin lichidator judiciar SSP.R.L. B., să plătească acesteia, suma de 14.025 lei, cu titlu despăgubiri civile, din care 9.628 lei reprezintă debit principal (sumă cu a cărei plată și inculpata a fost de acord) și 4397 lei accesoriile aferente, precum și majorările și penalitățile datorate până la plata
integrală a debitului, calculate conform dispozițiilor art. 88 și art.119 și urm din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Potrivit art.353 Cod proc.penală și art.163 Cod proc.penală, art.11 din Legea nr.241/2005, instanța a menținut măsura asiguratorie dispusă prin Ordonanța procurorului din 16 martie 2011, emisă în dosarul nr.1590/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, a instituirii sechestrului asigurator asupra autovehiculului marca CHEVROLET KALOS, cu număr de înmatriculare_, proprietatea părții responsabilă civilmente, până la repararea integrală a prejudiciului.
În baza art.191 alin.1 și 3 Cod proc.penală, a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente, prin lichidator, să plătească în favoarea statului, suma de 1.000 lei cu titlu cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu avocat oficiu pentru avocat M. Sinefta(f.178).
În temeiul art.13 din Legea nr.241/2005, a dispus comunicarea către Oficiul Național Al Registrului Comerțului a unei copii a hotărârii judecătorești, la data rămânerii definitive și înscrierea hotărârii de condamnare în cazierul fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata M. D. solicitând, în principal, exonerarea sa de plata despăgubirilor civile pe considerentul că nu are posibilități materiale în acest sens.
Prin apărătorul inculpatei s-a mai invocat nulitatea absolută a urmăririi penale pe considerentul că sesizarea organelor judiciare a fost făcută de o persoană juridică care nu avea calitatea de parte vătămată, respectiv A. F.
P. a Municipiului B. .
În subsidiar s-a solicitat a se acorda o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante și să i se aplice inculpatei o amendă penală a cărei executare să fie suspendată condiționat, precum și să se înlăture obligarea inculpatei la plata accesoriilor, respectiv a sumei de 4.397 lei.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și în condițiile în care inculpata a uzat de procedura prev. de art. 320/1 C.pr.pen.
Criticile aduse hotărârii instanței sunt nefondate.
Astfel, în primul rând, plângerea formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - A. F. P. a Municipiului B. se circumscrie cerințelor procedurale impuse de art. 223 C.pr.penală, chiar dacă în loc de denunț a fost intitulată plângere. Dealtfel, fiind vorba de o infracțiune care se urmărește din oficiu organele de urmărire penală se puteau sesiza și din oficiu pe baza procesului verbal întocmit de Serviciul de Investigare a Fraudelor (f.4-7, d.u.p.).
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatei și a modalității de executare, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a
dispozițiilor art. 72 Cod penal, raportat la persoana inculpatei, lipsa antecedentelor penale, dar și la valoarea prejudiciului cauzat, printr-o astfel de faptă fiind prejudiciat nu doar bugetul de stat, dar și angajații ale căror contribuții nu au fost virate, deși le-au fost reținute.
În acest condiții, Curtea apreciază că prima instanță a dat chiar dovadă de clemență, reținând în favoarea inculpatei și circumstanțe atenuante, aplicându-i o pedeapsă de 3 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat.
Sub aspectul laturii civile, Curtea constată că și aceasta a fost judicios soluționată, inculpata necontestând dealtfel prejudiciul nici în fața instanței de fond, dar arătând că nu este de acord cu plata accesoriilor. În mod evident, debitul de 9.628 lei este purtător de dobânzi, astfel încât în mod corect s-a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 14.025 lei, situația sa materială precară neconstituind un motiv pentru care aceasta să fie exonerată de plata despăgubirilor.
Față de cele sus-expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata M. D. împotriva sentinței penale nr. 997 din 11 iunie 2013 a Judecătoriei B. .
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga recurenta să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata M. D. (fiica lui A. și M., născută la data de 04 mai 1961, în localitatea Târlișua, județul B. - Năsăud, cetățean român, studii medii, fost administrator al SC "T. T. "; S. B.
, căsătorită, domiciliată în B., S. T. V., nr.18, sc.C, ap.40, județul B.
-Năsăud, CNP 2., fără antecedente penale) împotriva sentinței penale nr. 997 din 11 iunie 2013 a Judecătoriei B. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
M. R. | M. | B. | A. D. L. |
Red.A.D.L./dact.L.C.C.
3 ex./_
Jud.fond: N. D. M.
GREFIER,
L. A. S.
| ← Decizia penală nr. 478/2013. Evaziune fiscală | Decizia penală nr. 131/2013. Evaziune fiscală → |
|---|
