Sentința penală nr. 4/2013. Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECTIA PENALĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA PENALĂ NR.4
Ședința publică de la 23 ianuarie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE M. S., judecător
Ț. V., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror șef secție.
Pe rol fiind soluționarea procesului penal pornit împotriva inculpatului J.
A. F., cu domiciliul în Ș. -S., str.Martonffy S., nr.11, Jud.S., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul J. A. F.
, asistat apărător desemnat din oficiu av.P. Mircea, martorii: S. Ana R., B. Lia-N. și M. I. -V., lipsă fiind părțile civile A. .F - B. și D. - S.
.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apărătorul inculpatului av.P. Mircea arată că a mai existat un dosar de urmărire penală care a fost soluționat prin neînceperea urmăririi penale împotriva inculpatului, prejudiciul nefiind acoperit, depune la dosar pentru inculpat înscrisurile de la f.29-32.
Președintele conform art.319 Cod procedură penală cere martorilor prezenți să părăsească sala de ședință și e pune în vedere să nu se îndepărteze fără încuviințarea sa.
Instanța pune în discuția părților audierea martorei S. Ana R., întrucât aceasta a dat o declarație olografă, fără să fie audiată ca martor.
Apărătorul inculpatului av.P. Mircea solicită înlăturarea audierii martorei
S. Ana R. .
Reprezentanta parchetului insistă în audierea martorei S. Ana R., întrucât nu există nici un impediment în audierea acesteia.
Conform art.327 Cod procedură penală se audiază martorii: S. Ana R. ,
Lia-N. și M. I. -V., sub prestare de jurământ, cele declarate fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei f.33-35.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului J. A. F. învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare și se dă citire acestuia.
Întrebat fiind inculpatul J. A. F., arată că dorește să fie audiat în
cauză.
În baza art.323 Cod procedură penală se procedează la audierea inculpatului,
cele declarate fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de formulat în probațiune, instanța acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta parchetului susține rechizitoriul așa cum a fost formulat în scris, arătând că a fost administrator la SC Serv Credo SRL Ș. -S., având ca obiect principal de activitate comerț cu ridicata nespecializat pe produse alimentare, băuturi, tutun, iar în urma unui control efectuat de inspectorii de la Garda Financiară la un punct de lucru din Ș. -S. s-au făcut aprovizionări cu mărfuri alimentare în valoare de 28.524 lei, fără documente legale de proveniență. Prin neînregistrarea în contabilitatea firmei a sumei de mai sus, reprezentând vânzări de mărfuri din perioada ianuarie 2010 - septembrie 2010, societatea s-a sustras de la plata către bugetul statului a TVA- ului în sumă de 4.803 lei și a unui
impozit pe profit în sumă de 573 lei.
Apreciază că fapta de evaziune fiscală este pe deplin dovedită, solicitând condamnarea inculpatului J. A. F. pentru aceasta, obligarea acestuia la plata prejudiciul respectiv a sumei de 4.803 lei, reprezentând TVA și a unui impozit pe profit în sumă de 573 lei, aplicarea unei amenzi pentru cele două angajate care au lucrat fără forme legale, aplicarea pedepselor complementare și a pedepselor accesorii, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul inculpatului, av.P. Mircea arată că inculpatul J. A. F. a oscilat, acesta arătând că nu se face vinovat, întrucât nu cunoaște dispozițiile legii și încadrarea juridică.
Deasemenea, arată că prejudiciul menționat în rechizitoriu este menționat și în ordonanța de neîncepere a urmăririi penale, iar consecința ar fi achitarea inculpatului, motiv pentru care lasă soluționarea cauzei la aprecierea instanței. Cu onorar avocațial din oficiu.
Inculpatul J. A. F. arată că nu mai are nimic de adăugat.
T R I B U N A L U L :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, întocmit în Dosar nr.31/P/2011, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și totodată a fost trimis în judecată învinuitul J. F. - A. , pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, reținându-se în sarcina sa că în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator al S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. - S., a omis să înregistreze în contabilitate în întregime veniturile realizate, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 4.803 lei, reprezentând T.V.A. și suma de 573 lei, reprezentând impozit pe profit.
În cauză s-au efectuat cercetări față de învinuitul Jurcă F. - A. și pentru o faptă diferită prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; S-a reținut că în urma aceluiași control efectuat de inspectori din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Secția Județeană S., s-a constatat că S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. - S. a avut în perioada noiembrie 2009 - octombrie 2010, două angajate fără contracte de muncă, pentru care nu s-a procedat la calcularea și virarea către bugetul de stat a impozitelor și contribuțiilor aferente veniturilor de natură salarială. Astfel, S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. - S. s-a sustras de la plata impozitului pe salarii în sumă de 1.003 lei și a contribuțiilor aferente veniturilor de natură salarială în sumă de 5.042 lei.
Cu privire la această faptă s-a considerat că se încadrează în dispozițiile art. 260 alin. (1), lit. e) din Legea nr. 53/2003 republicată, faptă care constituie contravenție. Astfel, potrivit acestui text legal "primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin.
din aceeași lege, constituie contravenție și nu infracțiune.
Având în vedere faptul că învinuitul a primit la muncă două persoane, fără a le încheia contract individual de muncă, s-a apreciat că fapta acestuia nu este prevăzută de legea penală, astfel că în baza art. 11 pct. 1 lit. b) cu referire la art. 10 lit. b) Cod procedură penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.
În data de_, învinuitul J. F. - A. a formulat o plângere solicitând tragerea la răspundere penală a făptuitoarelor SA - R., B. Lia- N. și M. I. - V., fiecare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de gestiune frauduloasă, prev. de art. 214 alin. 1 și 2 C.p. Din plângerea formulată de învinuit reiese că făptuitoarele S. Ana - R. și B. Lia - N., au lucrat ca vânzătoare la punctul de lucru al S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. - S.
, situat în Ș. - S., str. Partizanilor, la parterul blocului M-1. În data de _
, în urma unui inventar efectuat la plecarea făptuitoarei SA - R., s-a constatat o lipsă în gestiunea ambelor făptuitoare în valoare de 4.000 lei. Ulterior, la punctul de lucru menționat și-au desfășurat activitatea făptuitoarele
B. Lia - N. și M. I. - V., iar în urma unui inventar efectuat în data de_, în gestiunea ambelor s-a constatat o lipsă în valoare de 11.771,18 lei. Din cercetările efectuate în cauză reiese că inventarele efectuate de învinuit nu au respectat prevederile legale. Astfel, inventarele nu s-au efectuat în prezența făptuitoarelor, acestea fiind făcute doar de învinuit împreună cu soția sa și fără a fi făcută o confruntare între stocul scriptic și stocul faptic.
În raport de aceste împrejurări s-a apreciat că în sarcina făptuitoarelor S.
A. - R., B. Lia - N. și M. I. - V., nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă, prev. de art. 214 alin. 1 și 2 C.p., nefiind întrunite elementele laturii obiective a acestei infracțiuni. Astfel, s-a apreciat că din moment ce inventarele nu au fost făcute cu respectarea prevederilor legale, pe baza acestora nu se poate stabili existența unei pagube, element cerut de conținutul legal al infracțiunii de gestiune fruduloasă, astfel că
în baza art. 11 pct. 1 lit. b) cu referire la art. 10 lit. d) Cod procedură penală s-a dispus confirmarea propunerii de neînceperea urmăririi penale față de cele trei făptuitoare.
Asupra cauzei penale de față;
Coroborând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale respectiv proces- verbal de control (vol. I, f. 8- 39, vol. II, f. 1- 121); declarațiile învinuitului (vol. I, f. 42, 43, 46); declarații de martori (vol. I, f. 47- 62, 65- 68); documentele S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. - S. (vol. I, f. 72- 119);
adresă A. .F.- Direcția Generală a Finanțelor Publice S. (vol. II, f. 122) precum și în fața instanței și anume declarația inculpatului (f.36) respectiv depozițiile martorilor S. Ana R., Buchmuler Lia N., M. I. (f.35) tribunalul reține următoarele:
Inculpatul J. F. - A. a fost administrator al S.C. "SERV CREDO";
S.R.L. Ș. - S., cu sediul în Or. Ș. - S., str. Martonffy S. . nr. 11, jud. S., având ca obiect principal de activitate conform cod CAEN 4639 "Comerț cu ridicata nespecializat de produse alimentare, băuturi și tutun";.
În urma unui control efectuat de inspectori din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Secția Județeană S., s-a stabilit estimativ, că în perioada ianuarie 2010 - septembrie 2010, la punctul de lucru al
S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. - S., situat în Ș. - S., str. Partizanilor, bl. M1, parter, s-au făcut aprovizionări cu mărfuri alimentare în valoare de 28.524 lei, fără documente legale de proveniență.
Din procesul - verbal încheiat în data de_, de comisari din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Secția Județeană S., reiese că martorele B. Lia - N. și M. I. - V., care au avut calitatea de vânzătoare la magazinul mai sus menționat, consemnau marfa introdusă fără documente legale de proveniență într-un registru cu însemnări, prevăzut cu rubricile: dată, specificare, intrări, ieșiri. Această marfă fără documente legale, era adusă de către învinuitul J. F. - A. și soția acestuia, aceștia din urmă ridicând și sumele de bani obținute din vânzarea acestor mărfuri. Aceste sume de bani nu erau înregistrate în casa de marcat și nu se întocmeau alte documente cu excepția registrului de însemnări zilnice, în care soldurile inițiale, totalurile și soldurile finale erau calculate și completate de soția administratorului, numita J. Gabriela.
Se mai menționează faptul că societatea nu mai desfășoară activități de comerț la punctul de lucru al S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. - S., situat în Ș. - S., str. Partizanilor, bl. M1, parter, din data de_, stocul de marfă la acea dată fiind zero, conform Registrului de gestiune.
În conformitate cu prev. art. 11 din Legea nr.241/2005 și potrivit balanței de verificare încheiată la data de_, organul de control a procedat la estimarea adaosului comercial mediu practicat de societate în perioada ianuarie 2010 - septembrie 2010, iar în urma unor calcule financiar-contabile s-a stabilit că acesta este de 17,79%., după care s-a concluzionat că "prin neînregistrarea în contabilitatea a sumei de 28.524 lei, reprezentând vânzări de mărfuri din perioada ianuarie 2010- septembrie 2010, S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. - S.
, s-a sustras de la plata către bugetul statului a unui TVA în sumă de 4.803 lei, calculat conform art.40 din Legea nr.571/2003 rep., și a unui impozit pe profit în sumă de 573 lei, calculat conform art.40 din Legea nr.571/2003 rep";.
La data de_, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Secția Județeană S., a formulat împotriva numitului J. F. - A.
, în temeiul art.222 și urm. Cod procedură penală, art.7 lit.f din OUG nr.91/2003 și art. 9 alin.4 din H.G nr.1324/2009, o sesizare penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art.9 alin.1 lit.a și b și art.43 din Legea nr.82/1991 rep. iar la data de_, Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice S., a comunicat că S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. - S.
, a fost radiată din Registrul Comerțului, în baza sentinței civile nr.6385 din_ a Tribunalului S. și pe cale de consecință inspecția fiscală programată la această societate nu mai poate fi finalizată, fiind lipsită de obiect și fără temei de drept.
Raportat la starea de fapt mai sus prezentată, prin actul de sesizare a instanței s-a apreciat de către organul de urmărire penală că fapta învinuitului J.
- A., care, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator a S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. - S. a omis să înregistreze în contabilitate în întregime veniturile realizate, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 4.803 lei, reprezentând T.V.A. și suma de 573 lei, reprezentând impozit pe profit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev.și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. Drept urmare, Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice S., s-a constituit parte civilă în proces cu sumele de 4.803 lei reprezentând TVA și 573 lei, reprezentând impozit pe profit, împreună cu dobânzile și penalitățile legale aferente, calculate până la data de achitării efective a prejudiciului (f.17).
Cercetând în fond cauza, instanța o va analiza prin raportare la ansamblul probelor existente la dosar, în special, la procesul - verbal încheiat în data de _
, de comisari din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Secția Județeană S., (fără a aprecia asupra legalitatii actului administrativ), proces - verbal care a constituit principala probă ce a stat la baza inculpării invinuitului J. F. -A. .
În acest context, instanța va reține ca fiind relevante în cauză prev.art. 4 alin.(1) și (1)1din OUG nr. 91/2003, privind organizarea Gărzii Financiare, conform cărora:
În vederea realizării atribuțiilor sale, pentru combaterea actelor și faptelor de evaziune și fraudă fiscală, Garda Financiară efectuează controlul operativ și inopinat cu privire la:
respectarea actelor normative în scopul prevenirii, descoperirii și combaterii oricăror acte și fapte interzise de lege;
respectarea normelor de comerț, urmărind prevenirea, depistarea și înlăturarea operațiunilor ilicite;
modul de producere, depozitare, circulație și valorificare a bunurilor, în toate locurile și spațiile în care se desfășoară activitatea agenților economici;
participarea, în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere și instituții specializate, la acțiuni de depistare și combatere a activităților ilicite care generează fenomene de evaziune și fraudă fiscală.
(1)1 Garda Financiară poate, la solicitarea procurorului, să efectueze
constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează, întocmind procese-verbale, prin care poate evalua prejudiciul cauzat aferent operațiunilor verificate, acte procedurale care pot constitui mijloace de probă, potrivit legii.
Astfel, potrivit art. 7 lit. f din OUG nr. 91/2003, în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, comisarii Gărzii Financiare sunt în drept: să constate acte și fapte care au avut ca efect evaziunea și frauda fiscală, să stabilească implicațiile fiscale ale acestora și să dispună, în condițiile Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea și să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală. De asemenea, conf. lit. g) și i) a aceluiași articol, comisarii Gărzii Financiare sunt în drept: să legitimeze și să stabilească identitatea administratorilor unităților controlate, precum și a oricăror persoane implicate în săvârșirea faptelor constatate și să solicite acestora explicații scrise, după caz, să constate contravențiile și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit competențelor prevăzute de lege, respectiv: să dispună măsuri cu privire la confiscarea, în condițiile legii, a bunurilor a căror fabricație, depozitare, transport sau desfacere este ilicită, precum și a veniturilor realizate din activități comerciale sau prestări de servicii nelegale și să ridice documentele financiar-contabile și de altă natură care pot servi la dovedirea contravențiilor sau, după caz, a infracțiunilor.
Rezultă așadar din cuprinsul acestor norme legale că legiuitorul a înțeles să dea în competența funcțională a Garzii Financiare, ca organ de control, constatarea tuturor actelor și faptelor care au ca efect evaziunea și frauda fiscală, ca urmare a nerespectării actelor normative și a normelor de comerț, dintre care unele pot constitui infracțiuni, fiind de competența organelor de urmărire penală iar altele doar contravenții, ce pot fi sancționate chiar de organul de control, potrivit legii.
Desigur, într-o primă fază, procesul-verbal de control sau raportul de inspectie fiscala, constituie actul administrativ fiscal prin care organele abilitate ale statului, urmare a analizarii situației fiscale a contribuabilului și/sau a documentelor contabile prezentate de acesta, stabilesc sumele datorate bugetului de stat de catre persoanele fizice sau juridice în cauză, și, la nevoie pot aplica sancțiuni administrative, dacă se constată săvârșirea unor contravenții însă, pentru a constata daca ne aflam sau nu în prezența unei infractiuni de evaziune fiscala, instanta penală nu are căderea sa analizeze actul administrativ fiscal din punct de vedere al legalitatii si temeiniciei (acesta putând fi contestat potrivit legii civile) si nici nu poate dispune anularea acestuia decat daca s-ar constata ca este întocmit în fals; cum însă un astfel de act administrativ fiscal constituie principala probă în cadrul procesului penal, în speță, instanța este obligată sa analizeze dacă și în ce măsura inculpatul J. A. F., a încălcat dispozitiile
art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, privind combaterea eveziunii fiscale, prin raportare la cele înscrise în cuprinsul acestui document, coroborat și celelalte probe administrate în cauză sau dacă, este vorba despre o altă faptă ilicită, mai puțin gravă, calificată de legiuitor ca fiind contravenție.
Această analiză este absolut necesară având în vedere că, în genere, cele două forme de incriminare a faptelor antisociale pedepsite de lege (infracțiunea și contravenția) se bucură de un tratament juridic asemănător sub aspectul răspunderii juridice, ca fiind de natură penală și nu civilă, în sens larg (așa cum a statuat și CEDO, prin hotararea A. c. Romania din 4 octombrie 2007) însă diferă regimul sancționator și ca atare, ele nu pot coexista cu privire la aceeași situație juridică, lăsându-se la latitudinea agentului constatator sau al organului judiciar, stabilirea acestei răspunderi și nici nu pot fi aplicate concomitent sau succesiv pentru aceeași faptă două sancțiuni, deoarece s-ar încălca principiul
"non bis in idem"; respectiv dreptul fundamental prevăzut de art. 4 din protocolul nr.7 la Convenția (europeană) pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași faptă. Mai mult, în ce privește răspunderea penală, art. 7 din CEDOLF, prevede și principiul de drept penal "nullum crimen sine lege";" adică "nici o pedeapsa fara lege";, ceea ce presupune ca legea penala trebuie sa fie suficient de precisa pentru a asigura previzibilitatea faptului că un anumit act constituie infractiune. Acest principiu interzice așadar aplicarea legii penale în mod extensiv, prin analogie sau pe cale de interpretare, în dezavantajul acuzatului. Rezultă deasemenea că legea penală trebuie să defineasca în mod clar infractiunile si sanctiunile care le pedepsesc (Achour împotriva Frantei [MC], nr. 67.335/01, § 41, 29 martie 2006).
Corelativ acestor reguli și principii fundamentale, cu valoare universală în rândul statelor de drept democratice, art. 2 Cod penal, prevede la rândul său, legalitatea incriminării. Astfel, potrivit art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, constituie - printre altele - infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi, fapta de a omite, în tot sau în parte, evidențierea, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate (evident, prestate și dobândite în mod licit), faptă săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Cu alte cuvinte, din punct de vedere al elementelor sale constitutive, infractiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr.241/2005, constă într-o inacțiune (nonacțiune), adică o abținere de la îndeplinirea unor obligații legale, ca element material ale laturii obiective, această faptă fiind săvârșită în vederea realizării unui scop bine determinat de lege: "sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale";, astfel că vinovăția, ca element al laturii subiective, nu se poate manifesta, decât sub forma intenției directe, definită tocmai prin scopul instituit de legiuitor. Din conținutul infracțiunii de evaziune fiscală se mai desprinde faptul că, această infracțiune are ca situație premisă, existența unei obligații legale de a plăti taxe sau impozite, pentru anumite activități prestate sau bunuri deținute, conform Legii nr.571/2003 privind Codul
Fiscal; este deci vorba, cu alte cuvinte de un subiect activ, calificat de lege ca
"persoană impozabilă"; sau "contribuabil";, așa încât conduita antisocială a inculpatului trebuie analizată cu necesitate, prin prisma existenței (sau inexistenței) prealabile a unei "obligații fiscale";, născută și stabilită, în condițiile Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal și ale O.G nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală.
Pe de alte parte, Legea nr.12/1990, cu modificările și completările ulterioare, are ca obiect de reglementare activitățile comerciale ilicite, fapte enumerate în mod expres și limitativ în art.1 lit.a-p și care, potrivit art. 2 și 3, sunt sancționate contravențional (lit.a - k) sau penal (lit. l - p), după caz. Astfel, art.1 lit. e) din Legea nr.12/1990, prevede că "efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii"; constituie activitate comercială ilicită, că "documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării"; și că "prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege";.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. c și f) din Legea nr.12/1990, această activitate comercială ilicită este sancționată contravențional cu prestarea unei activități în folosul comunității sau cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei, respectiv cu amendă de la 6.000 lei la 20.000 lei, în cazul în care a fost săvârșită de persoane juridice iar la alin.(2) al aceluiași articol se precizează că "sancțiunile prevăzute în alin. (1) se aplică și persoanelor din cadrul regiilor autonome, societăților comerciale și altor operatori economici care, prin activitatea lor, au participat în orice mod la săvârșirea faptelor ce constituie contravenții, potrivit prezentei legi";. Conform art.3 alin.(3) din Legea nr.12/1990, "constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către funcționarii din aparatul de specialitate al primarului, organele Gărzii Financiare, organele controlului financiar și de personalul Poliției Române, Jandarmeriei Române și Poliției de Frontieră Române";.
De asemenea, art. 4 din Legea nr.12/1990, dispune următoarele:
Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) și j), dacă sunt ale contravenientului sau ale operatorului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă și se valorifică în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale.
Veniturile obținute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitățile prevăzute la art. 1, precum și încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror proveniență nu este dovedită se confiscă și se fac venit la bugetul administrației publice centrale.
Rezultă deci, din prevederile legale mai sus enunțate că, deși activitățile comerciale ilicite, au ca efect indirect o fraudă la legea fiscală (prin faptul că
sunt sustrase controlului fiscal) ele nu pot face obiectul infracțiunilor de evaziune fiscală, prev de art. 9 alin. 1 lit.a - g din Legea nr.241/2005, fiind supuse unui tratament juridic diferit sub aspectul răspunderii penale sau contravenționale, după caz, tocmai datorită caracterului lor nelegal.
Ar fi de neconceput să se pretindă făptuitorului declararea fiscală unor astfel de activități ilicite și înregistrarea contabilă a cheltuielilor și veniturilor aferente, ca o obligație legală, pentru că aceasta ar însemna ca statul să perceapă taxe și impozite, pentru orice fel de activități comerciale și venituri dobândite, fără să se verifice în prealabil și legalitatea sursei de impozitare. Prin urmare, în asemenea situații nu se poate vorbi despre existența unei obligații fiscale legale, din partea comerciantului care acționează în afara legii, ci dimpotrivă, de existența unei fapte antisociale de sine stătătoare la regimul comerțului și sancționată de legiuitor ca atare, în mod distinct, ca infracțiune sau contravenție, după caz. Este apoi cât se poate de evident că în astfel de situații nu se pune nici problema perceperii de taxe și/sau impozite, ci este vorba de a se aplica sancțiunile penale sau contravenționale prevăzute de lege, inclusiv, dacă este cazul, măsura preventivă sau complementară a confiscării mărfurilor și veniturilor, în condițiile legii și eventual, a se dispune măsurile administrative și fiscale necesare, pentru intrarea în legalitate
Cu alte cuvinte, activitățile comerciale ilicite trebuie constatate și sancționate numai în condițiie prevăzute de Legea nr.12/1990, iar faptul că ele nu au fost descoperite și sancționate la timp, de organele abilitate ale statului, potrivit legii, nu însemnă că aceste fapte pot fi încadrate ulterior la infracțiunile de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin.1 din Legea nr. 241/2005, neexistând un drept de opțiune în această privință, din partea organelor administrativ fiscale și/sau judiciare, după cum rezultă din considerentele mai sus expuse. Cu atât mai mult, astfel de fapte nu pot face obiectul infracțiunii de evaziune fiscală, după ce în prealabil s-a stabilit că este vorba de o contravenție, s-a aplicat sancțiunea administrativă prevăzută de lege și eventual s-a dispus și măsura confiscării mărfurilor și veniturilor, chiar dacă o astfel de măsură ar fi greșită, deoarece un astfel de tratament ar contraveni principiului de drept "non bis in idem"; respectiv ar fi încălcat dreptul fundamental, prevăzut de art. 4 din protocolul nr. 7 la Convenția (europeană) pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, pentru aceeași faptă.
Or, în speță, din întregul material probator aflat la dosar, rezultă fără dubiu că, în perioada ianuarie 2010 - septembrie 2010, inculpatul J. F. A.
, ce a deținut calitatea de administrator la S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. - S.
, a desfășurat în nume propriu, împreună cu soția sa, J. Gabriela, o activitate comercială ilicită, constând în acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu a putut fi dovedită, în condițiile legii și care nu au fost - și nici nu puteau fi, în lipsa documentelor legale de proveniență - înregistrate în evidențele financiar contabile ale acestei societăți. Această activitate a fost descoperită doar cu ocazia controalelor efectuate în perioada 19 iulie; 28-29 iulie; 01-03 august 2011 la seduil societății "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. - S.
, de comisari ai Gărzii Financiare S., în urma sesizării organelor de cercetare penală care, la rândul lor, au fost sesizate cu o plângere a inculpatului J. F.
A., solicitând tragerea la răspundere penală a făptuitoarelor SA - R., B. Lia - N. și M. I. - V., fiecare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de gestiune frauduloasă, prev. de art. 214 alin. 1 și 2 C.p.
Cu ocazia controlului operativ al Gărzii financiare, nu a fost găsit nici un document de achiziție sau de recepție a mărfurilor, care să poată fi înregistrat de către societatea comercială în evidența sa financiar contabilă de venituri și cheltuieli, potivit normelor legale și ca atare, nu a putut fi stabilită nici o bază legală de impozitare. Dealtfel, în adresa înaintată de către Poliția Ș. S., la data de_, către DGFP S., se arată că [societatea administrată de către inculpat deține, conform informațiilor de la ORC S., patru puncte de lucru pe raza orașului Ș. S. și un punct de lucru pe raza comunei Crasna iar în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că la punctul de lucru de pe str. Partizanilor, la parterul blocului M-1., au lucrat trei vânzătoare din care doar două aveau contracte de muncă și din declarațiile acestora rezultă faptul că administratorul și soția acestuia, J. Gabriela, aduceau marfă fără documente legale, pe care o cumpărau din diverse magazine, unde recomercializarea acestora era interzisă, marfă ce era trecută pe un caiet ce nu se găsea la vedere în eventualitatea unui control iar din declarațiile acestora rezultă că la fel s-a procedat și cu celelalte puncte de lucru. Din declarațiile vânzătoarelor rezultă și faptul că pe acel caiet se nota valoarea mărfii introduse fără documente legale iar la rubrica "ieșire"; notau banii rezultați din vânzarea acesteia și încasați de către cei doi soți]. Aceste împrejurări sunt confirmate și de comisarii gărzii financiare, conform celor consemnate în procesul verbal de control, încheiat la data de_ .
Față de toate aceste aspecte de fapt și de drept, instanța apeciază că faptele inculpatului J. F. A., situându-se în sfera activității comerciale ilicite, (la fel ca și cele săvârșite de soția sa, J. Gabriela, dealtfel mai numeroase), nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art.9 alin.(1) lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.(2) Cod penal, chiar dacă a avut calitatea de administrator al
S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. - S., ci pe cele ale contravenției prev.de art.1 lit. e) din Legea nr.12/1990, cu modificările și completările ulterioare, astfel că, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b Cod procedură penală, va dispune achitarea acestuia, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată
Conform art. 346 alin. 4 Cod procedură penală, acțiunea civilă promovată în această cauză, va rămâne nesoluționată.
Conform art.189 și urm., Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate în proces, rămân în sarcina statului iar onorariul avocațial pentru apărare din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul de avocați-S. .
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
H O T Ă R Ă Ș T E :
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b Cod procedură penală, achită pe inculpatul, J. F. - A. , (fiul lui Victor și Floare, născut la data de_ în or. Ș. - S., jud. S., domiciliat în or. Ș. - S., str. Martonffy S., nr. 11, județul S., CNP 1. ), trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin (2) Cod penal.
Conform art.346 alin.4 Cod procedură penală, acțiunea civilă rămâne nesoluționată.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul avocațial pentru apărare din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul de avocați-S. .
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru procuror și inculpat și de la comunicare, pentru partea civilă ANAF -DGFP-S. .
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi, 23 ian. 2013.
Președinte, Grefier,
M. S. Ț. V.
Red: MS/_ .
Dact: ȚV/_ /2 ex.
| ← Încheierea penală nr. 109/2013. Evaziune fiscală | Decizia penală nr. 84/2013. Evaziune fiscală → |
|---|
