Decizia penală nr. 214/2013. Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.214/A/2013
Ședința publică din 8 noiembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : I. | M. |
JUDECĂTOR: V. | V. | A. |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR -
SEBASTIAN DOBRESCU
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul B. V. A., împotriva sentinței penale nr. 68 din_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. prin rechizitoriul nr. 253/P/2011 pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, cu 193 acte materiale prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 octombrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 68 din_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., a fost condamnat inculpatul B. V. A. , fiul lui V. și Rafila, născut la data de_ în loc.C. - N., jud. C., cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în loc. C. - N., str.Fabricii, nr. 1, bl.M5, sc.2, ap. 50, jud. C., fără antecedente penale, CNP 1.
, posesor al CI seria KX, nr. 7., la pedeapsa de: - 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b și al.2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen..
În temeiul art. 9 al. 1 lit. b și al.2 din Legea nr. 241/2005, art.53 pct.2 lit.a, art. 64 lit. a teza a II-a, art.65 și art. 66 Cod Penal s-a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice
În baza art. 71 al. 1 și 2 Cod Penal s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod Penal.
În temeiul art. 346 al. 1 rap. la art. 14 al. 3 lit. a Cod Procedură Penală și la art. 1349 al. 1 și 2 cod civil s-a admis acțiunea civilă a Statului Român, M. Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin DGFP C. și în
consecință a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de
3.123.077 lei despăgubiri civile reprezentând TVA suplimentar precum și majorări și penalități de întârziere aferente acestei sume, calculate până la data plății efective.
În temeiul art. 191 al.1 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.000 lei din care suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial apărător din oficiu a fost avansată din fondul special al M. ui Justiției, Baroului C. - d-nei av.M. a R.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul cu nr. 253/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de_, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B. V. A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.41 al.2 C.pen.
Prin actul de sesizare al instanței de judecată s-a arătat în esență că în perioada august 2009 - martie 2010, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul B. A. V. a omis să evidențieze în totalitate taxa pe valoare adăugată aferentă unui număr de 193 de achiziții intracomunitare de autoturisme rulate, pe care apoi le-a revândut în România, sustrăgându-se în acest mod de la plata obligațiilor fiscale către stat în cuantum de 2.706.299 lei.
Inculpatul audiat atât în faza de urmărire penală cât și a cercetării judecătorești nu a recunoscut învinuirea adusă.
Analizând actele de la dosarul cauzei instanța a reținut următoarele:
La data de_ inculpatul B. V. A. a preluat părțile sociale ale S.C. Medget S.R.L. devenind de la aceeași dată și administrator al aceleiași societăți comerciale.
În intervalul august 2009 - martie 2009, inculpatul B. V. A. în calitate de administrator al S.C. Medget S.R.L a efectuat mai multe achiziții intracomunitare de autoturisme second-hand pe care ulterior le-a revândut în România, către diverse persoane fizice. Din actele depuse la dosarul cauzei în faza de u.p. (filele 8-43, 122-131) rezultă că în perioada sus indicată inculpatul a efectuat un număr de 193 de astfel de achiziții intracomunitare, respectiv de revânzări către persoane fizice. La momentul revânzării autoturismelor în țară s-a calculat și colectat valoarea TVA-ului la marja de profit și nu la întregul preț de vânzare a autoturismului second-hand.
În intervalul_ -_, la sediul S.C. Medget S.R.L s-a desfășurat un control fiscal cu privire la calcularea, înregistrarea și virarea obligațiilor față de bugetul de stat - TVA în urma căruia a fost încheiat procesul-verbal cu nr. 18521/_ (f.8 d.u.p.).
Cu ocazia controlului fiscal efectuat s-a constatat că în perioada 0_ -_, S.C. Medget S.R.L a efectuat achiziții intracomunitare de autoturisme second-hand aplicând la achiziție regimul normal de taxă, respectiv plata taxei s- a efectuat prin taxarea inversă, conf. art.157 al.2 din Legea nr.571/2003. Ulterior, autoturismele au fost vândute către persoane fizice aplicându-se eronat regimul special de taxare, prev. de art.152 ind.2 din Legea nr. 571/2003 deși nu erau îndeplinite condițiile necesare aplicării acestui regim special. Pe cale de consecință, organele fiscale, ca urmare a vânzării mijloacelor de transport în țară, au procedat la stabilirea unei taxe pe valoare adăugată la valoarea de vânzare a autoturismelor livrate către diverși clienți persoane fizice în cuantum de 2.750.859 lei din care suma de 44.560 lei reprezintă TVA colectat de agentul economic la marja de profit.
Inculpatul audiat în fața instanței de judecată a arătat că personal a procedat la achiziționarea, respectiv revânzarea autoturismelor second-hand precum și la întocmirea facturilor fiscale, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de calcul a TVA-ului.. De asemenea, a arătat că într-o discuție purtată cu martora P. a L., contabila societății, aceasta i-ar fi confirmat că facturile fiscale sunt corect întocmite.
Martora P. a L., audiată fiind pe parcursul cercetării judecătorești (f.38) a infirmat susținerile inculpatului arătând în plus că potrivit opiniei sale în calitate de contabil, facturile fiscale puse la dispoziție și introduse în contabilitatea S.C. Medget S.R.L. nu erau întocmite legal întrucât TVA-ul era stabilit într-o modalitate ce presupunea îndeplinirea mai multor condiții și că acestea nu erau îndeplinite în cauză.
În drept, fapta inculpatului B. V. A. care în perioada august 2009 - martie 2010, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a omis să evidențieze în totalitate taxa pe valoare adăugată aferentă unui număr de 193 de achiziții intracomunitare, la momentul revânzării acestora în România, sustrăgându-se de la plata obligațiilor către stat în cuantum de 2.706.299 lei, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.b și al.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 al.2 C.pen.
Pe fondul cauzei, inculpatul B. A. V. nu a recunoscut învinuirea adusă solicitând prin apărătorul ales achitarea sa sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală întrucât aplicarea eronată a regimului special de taxare nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.9 al.1 lit.b din Legea 241/2005 care presupune, sub aspectul laturii obiective, omisiunea în tot sau în parte, a evidențierii în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. Or, s-a apreciat că prin fapta imputată nu se poate susține că nu s-ar fi evidențiat "veniturile realizate";, în condițiile în care au fost evidențiate în contabilitate absolut toate sumele încasate de la cumpărătorii autoturismelor comercializate, ori că nu s-ar fi evidențiat "operațiunile comerciale efectuate";, în condițiile în care au fost evidențiate în contabilitate toate cele 193 de revânzări de autoturisme către persoane fizice din România.
Instanța de judecată a apreciat ca nefondată apărarea formulată de către inculpat, modalitatea de stabilire a TVA-ului la marja de profit și nu la întregul preț de vânzare încadrându-se la o omisiune în parte, de evidențiere în acte contabile a veniturilor realizate, conform laturii obiective a infracțiunii prev. de art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005.
Astfel, potrivit codului fiscal, taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect datorat bugetului statului, aferentă oricărei livrări de bunuri sau prestări de servicii realizată de o persoană impozabilă. Potrivit art.140 al.1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cota standard de TVA este de 24% și se aplică bazei de impozitare pentru operațiunile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse. Potrivit art.137 Cod fiscal, baza de impozitare a taxei pe valoare adăugată este constituită din contrapartida obținută de furnizor din partea cumpărătorului, în cazul livrării de bunuri.
Or, în prezenta cauză, S.C. Medget S.R.L. era la momentul revânzării autoturismelor second-hand persoană impozabilă, fiind astfel obligată să perceapă taxă pe valoare adăugată, în cotă de 24%, pentru fiecare livrare de bunuri, în speță vânzarea de autoturisme second-hand.
Această cotă de TVA conform dispozițiilor legale se impunea a fi aplicată la întreaga valoare a autoturismului vândut și nu doar la marja de profit, aspect de altfel acceptat implicit de către inculpat prin apărările formulate care nu a contestat că la momentul întocmirii facturilor a aplicat un regim special de
stabilire a TVA-ului, fără a fi îndeplinite condițiile prev. de art. 152 ind. 2 din Legea nr. 571/2003.
Prin urmare, venitul realizat de către S.C. Medget SRL, aferent fiecărei livrări de autoturisme second-hand, se compunea dintr-o parte variabilă reprezentată de prețul negociat cu cumpărătorul - baza de impunere - și o cotă fixă reprezentând TVA, ce urma să se aplice matematic la prețul de vânzare.
"Venitul realizat"; din cuprinsul laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 trebuie privit ca având un astfel de conținut, câtă vreme stabilirea și perceperea TVA-ului se realizează obligatoriu în cazul oricărei livrări de bunuri realizate de o persoană impozabilă, iar diferența de TVA neevidențiat în facturile fiscale întocmite de către SC Medget SRL și prin urmare necolectat, se încadrează în latura obiectivă a omisiunii în parte de evidențiere în contabilitate a veniturilor realizate. Este adevărat că această parte din venitul realizat -TVA-ul - nu urma să revină SC Medget SRL ci finalmente statului, societatea comercială fiind doar un intermediar între cel care plătește taxa - cumpărătorul - și stat, însă acest aspect este irelevant față de obligația legală de a se regăsi în venitul obținut pe fiecare tranzacție TVA-ul în cota legală. Acesta este probabil și motivul pentru care inculpatul în administrarea SC Medget SRL s-a arătat total dezinteresat de stabilirea corespunzătoare a TVA-ului și de altfel, pe de altă parte, era direct interesat în stabilirea TVA-ului într-un cuantum cât mai mic întrucât implicit prețul de vânzare era mai mic și prin urmare potențialii cumpărători mai mulți.
Reaua-credință a inculpatul B. V. A. în desfășurarea activității comerciale, în legătură cu stabilirea TVA-ului, rezultă de altfel din perceperea unor sume derizorii cu acest titlu, după cum rezultă din actele depuse la dosarul de urmărire penală - facturile fiscale întocmite - și din invocarea ca argument a unei astfel de conduite în stabilirea obligațiilor fiscale, a aplicării unui regim special de stabilire a TVA-ului fără să se asigure că și sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea unor dispoziții derogatorii (pentru un număr de 193 de operațiuni comerciale !)
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C.pen. respectiv gradul foarte ridicat de pericol social, caracterul continuat al infracțiunii reținute, numărul actelor materiale - nu mai puțin de 193 de acte -, prejudiciul foarte ridicat cauzat și rămas nerecuperat dar și persoana inculpatului care în desfășurarea activității pe un interval de circa 1 an de zile a arătat un dispreț total față de normele legale implicându-se în desfășurarea de activități comerciale fără a deține minime cunoștințe de specialitate. Împrejurarea că inculpatul este totuși la prima confruntare cu legea penală, din fișa de cazier judiciar a acestuia rezultând că nu are antecedente penale, instanța a reținut-o ca o circumstanță atenuantă judiciar prev. de art. 74 lit.a C.pen.
Astfel, o pedeapsă de 3 ani cu executare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b C.p.pen. din Legea nr. 241/2005, instanța a apreciat că este în măsură să asigure scopul educativ și preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C.pen.
În temeiul art. 9 al. 1 lit. b și al.2 din Legea nr. 241/2005, art.53 pct.2 lit.a, art. 64 lit. a teza a II-a, art.65 și art. 66 Cod Penal s-a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice
În baza art. 71 al. 1 și 2 Cod Penal s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod Penal.
În temeiul art. 346 al. 1 rap. la art. 14 al. 3 lit. a Cod Procedură Penală și la art. 1349 al. 1 și 2 Cod Civil s-a admis acțiunea civilă a Statului Român, M. Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin DGFP C. și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de
3.123.077 lei despăgubiri civile reprezentând TVA suplimentar precum și majorări și penalități de întârziere aferente acestei sume, calculate până la data plății efective.
În temeiul art. 191 al.1 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.000 lei din care suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial apărător din oficiu a fost avansată din fondul special al M. ui Justiției, Baroului C. - d-nei av.M. a R. .
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj,solicitând desființarea acesteia,iar în urma rejudecării să-i fie majorată pedeapsa aplicată inculpatului,precum și inculpatul B. V. A. , solicitând achitarea sa,întrucât nu se face vinovat de săvârșirea faptei de care este acuzat.
Procedând la solutionarea apelurilor prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, precum si a dispozitiilor legale în materie, Curtea constată următoarele:
Instanta de fond a retinut o stare de fapt conform cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii, dar si potrivit declaratiilor inculpatului care a recunoscut-o întocmai.
Curtea constată că prima instantă a stabilit corect că inculpatul B. V. A. în perioada august 2009 - martie 2010, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a omis să evidențieze în totalitate taxa pe valoare adăugată aferentă unui număr de 193 de achiziții intracomunitare, la momentul revânzării acestora în România, sustrăgându-se de la plata obligațiilor către stat în cuantum de
2.706.299 lei .
Curtea mai retine că infractiunea de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 constă în omisiunea, în tot sau în parte, a evidentierii, în actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. Infracțiunea are ca situație premisă existența unei obligații legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activități prestate sau bunuri deținute.
În spetă, veniturile, precum si operatiunile au fost evidențiate în documentele contabile, au fost declarate organului fiscal si s-a achitat impozitul corespunzător care a fost calculat și vărsat cu ocazia încheierii fiecărui contract de vânzare-cumpărare, precum si parte din TVA, aspecte probate cu raportul de expertiză contabilă efectuat în calea de atac a apelului (f. 167 și urm. dos.apel).
Asa fiind, Curtea consideră că atâta timp cât organul fiscal a putut constata si verifica operatiunile comerciale efectuate, veniturile realizate si sursa acestora, precum și stabili eventualele taxe în sarcina inculpatului, determinarea cuantumului TVA datorată este o problemă de natură fiscală, care se reduce, în esentă, la modul de calcul al acesteia.
Altfel spus, omisiunea plății, totale sau partiale, a unei taxe legal datorate nu constituie infracțiunea de evaziune fiscală, dacă operatiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate ori bunul sau sursa impozabilă nu au fost ascunse. În acest caz, ia naștere doar obligația de plată a taxei respective, nu și răspunderea penală, iar fapta nu cade în sfera ilictului penal ( a se vedea în acest sens și Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3907/28 noiembrie 2012 pronunțată într-o speță similară).
Pentru aceste motive în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a C.pr.pen., raportat la art. 10 lit.b C.pr.pen. se va dispune achitarea inculpatului B. V. A. sub aspectul comiterii
infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.b, alin.2 din Legea nr. 251/2005 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen.
Potrivit art. 346 al. 2 teza II C.proc.pen. latura civilă a cauzei va ramâne nesolutionată.
Va respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva aceleiași sentințe.
Va stabili suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ în favoarea BCAJ C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite apelul inculpatului B. V. A., împotriva sentinței penale nr.
68/7 martie 2013 a Tribunalului C., pe care o desființează în întregime.
Rejudecând, în temeiul art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen., raportat la art.10 lit.b C.pr.pen., achită pe inculpatul B. V. A. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.b, alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal.
Lasă nesoluționată latura civilă a cauzei.
Respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva aceleiași sentințe.
Stabilește suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ în favoarea BCAJ C. .
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
I. | M. V. | V. | A. | L. C. |
Dact.I.M./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. R. M.
| ← Decizia penală nr. 489/2013. Evaziune fiscală | Decizia penală nr. 1752/2013. Evaziune fiscală → |
|---|
