Decizia penală nr. 806/2013. Ucidere din culpă
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.806/R/2013
Ședința publică din 05 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: SS, judecător
JUDECĂTORI: V. G.
DP
G.: DS
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de părțile civile N. C.
, V. M., V. A. și F. M. și de asigurator Societatea de A. R.
A. SA împotriva sentinței penale nr.713 din 21 martie 2013 a J. ecătoriei B.
M., privind pe inculpatul C. C. C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă faptă prevăzută de art. 178 alin.2 Cod penal și de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 184 alin.1,3 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.Ciucă Raul, din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, apărătorul părților civile V. A., V. M. și F. M., av.Cerneștean F., din Baroul Maramurel și reprezentantul Societății de A. A. SA, consilier juridic Nechita Selena, toți cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpatul C. C. și părțile civile N. C., V. M., V. A., F. M. și S. J. de
D. C. O. B. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul părților civile V. A., V. M. și F. M. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună obligarea inculpatului alături de asigurator la plata sumei de 80.000 euro cu titlu de daune morale în favoarea părții civile V.
și la câte 60.000 euro cu același titlu către V. A. și F. M. .
La stabilirea daunelor morale solicită să se aibă în vedere și decizia nr. 2709/_ a ICCJ unde s-a argumentat pertinenta acordării daunelor morale, alături de alte elemente, si prin raportare la plafonul maximal al despăgubirilor stabilit anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Lasă la aprecierea instanței recursul declarat de partea civilă N. C. .
Apărătorul asiguratorului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate si, rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se modifice hotărârea instanței de fond sub aspectul daunelor morale acordate în sensul reducerii acestora.
Susține că cuantumul daunelor morale trebuie stabilit de instanță astfel încât să reprezinte o compensare a suferinței morale a părților civile. Sumele acordate de către instanța de fond cu titlu de daune morale părților civile sunt excesive, prin raportare la practica consacrată în materie, astfel că pot fi
considerate că depășesc scopul acoperirii prejudiciului, constituind un venit nejustificat pentru părțile civile.
Raportat la limita maxima de despăgubire stabilită prin Ordinul CSA nr. 5/2010, despăgubirile totale acordate într-o cauză nu trebuie să depășească acest plafon - acesta este singurul mod în care plafonul maxim de despăgubire poate fi folosit ca și criteriu - deoarece astfel a fost intenționat de legiuitor. Categoric, față de 2,500,000 euro, orice sumă acordată ca despăgubire sub acest plafon apare ca și echitabilă, fiind mai mică decât acesta. Plafonul este doar un indiciu ca asigurătorul e obligat prin lege să suporte riscuri din ce în ce mai mari, fapt ce nu poate duce la concluzia că, de la an la an, suferințele victimelor devin din ce în ce mai "scumpe".
Susține că potrivit practicii constante a Curții de Apel C., pentru o faptă de omor deosebit de grav, deci pentru săvârșirea unei infracțiuni mult mai grave, instanța de apel a obligat inculpatul să achite fiecăreia dintre părțile civile suma de 15.000 Euro. Conform jurisprudenței anexate, se poate constata că daunele
morale acordate pentru deces sunt cuprinse în intervalul 50.000 lei - 86.000 lei. Intr-o decizie recenta a Curții de Apel C., pronunțată în 25 martie 2013 în dosarul_, s-au respins recursurile declarate de părțile civile, menținându-se sumele acordate de instanța de fond, respectiv s-au acordat soției supraviețuitoare 70.000 lei, iar copiilor defunctului 60.000 lei.
Instanța investită cu soluționarea unor astfel de cereri de despăgubire trebuie să țină seama și de faptul că decesul a fost produs din culpă, iar nu cu intenție. Este adevărat că asigurătorul preia răspunderea civilă a făptuitorului, însă preia repararea prejudiciului la care făptuitorul ar fi fost obligat, raportat la propriile posibilități de acoperire a prejudiciului și în niciun caz nu ar trebui raportată despăgubirea ce urmează a fi acordată la disponibilitățile bănești pe care o terță persoană - respectiv societatea de asigurare - le are, ci la prejudiciul efectiv cauzat. In aceste condiții, motivarea instanței trebuie să vizeze între altele și identificarea unor criterii obiective concrete, de exemplu vârsta persoanei decedate, speranța de viață a unei persoane locuind în România și afecțiunile preexistente, situația materiala a victimei, precum si raportarea despăgubirilor acordate la condițiile socio - economice individuale ale părților civile și ale făptuitorului C. C. . Se impune așadar a se constata că victima era o persoană în vârstă, ieșită la pensie, neputându-se considera că era o persoană în floarea vârstei care are toata viața înainte.
În mod nejustificat instanța de fond a ales să cuantifice daunele materiale drept daune morale raportat la faptul că partea civila V. M. a rămas singura
întreținătoare a locuinței sale, neputând beneficia de sprijinul material și moral al soțului său. Solicită a se reține că în urma decesului soțului, partea civilă va avea dreptul să beneficieze de pensie de urmaș.
Exista o distincție foarte clară între daunele materiale si cele morale. Este evident că nu pot fi incluse unele în altele, acordând daune materiale pentru prejudiciul moral si invers. Partea civilă, prin reprezentant, putea solicita acordarea unei prestații periodice, însă nu a înțeles să formuleze și un astfel de petit, apreciind probabil îndestulătoare pensia de urmaș. Pe de altă parte, având în vedere principiul disponibilității, instanța de fond nu putea acorda ceea ce nu s-a solicitat, pentru că practic s-a acordat suplimentar părții civile V. M. o sumă globală raportată la nevoile viitoare ale părții civile. În mod greșit instanța de fond a acordat daune morale în considerarea cheltuielilor viitoare ale părții civile V. M. .
În concluzie, arată că nivelul daunelor morale trebuie să fie în limite rezonabile, în concordanță cu jurisprudența în materie, cu venitul mediu pe cap de locuitor și cu nivelul general de dezvoltare economică a României, iar
despăgubirile nu trebuie să reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime.
Apărătorul părților civile V. A., V. M. și F. M. solicită respingerea recursului declarat de asigurator ca nefondat.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursurilor declarate de părțile civile și admiterea recursului declarat de asigurator. Arată că părții civile
C. i s-a acordat suma de 3000 euro cu titlu de daune morale, care, raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale este suficientă pentru a acoperi prejudiciul material și suferințele fizice ale acestuia.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de părțile civile și de asigurator ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.713 din 21 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul C. C. C.
, la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 cod de procedură penală; la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 cod de procedură penală.
În baza art. 33 lit. b Cod penal, rap. la art. 34 lit. b cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal.
În baza art. 81 C. Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, iar în baza art. 82 C. Penal stabilește un termen de încercare de 4 ani ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 alin. 5 Cod Penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 C. Proc. Pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. Penal.
În baza art. 49 rap. la art. 55 din Legea 136/1995 a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă delictuală SC A. R. A. SA cu sediul în B., str. Nerva T., nr. 3, bloc M101, etaj 10, sector 3, la plata următoarelor sume de bani:
1164 lei către partea civilă S. J. de U. "D. C. O. "; B. M.
;
6131,59 de lei reprezentând daune materiale și 40.000 EURO reprezentând
daune morale către partea civilă V. M. domiciliată în B. S., str. F., nr. 45, jud. Maramureș;
6131,59 lei reprezentând daune materiale și 20.000 de EURO reprezentând daune morale către partea civilă V. A. domiciliat în B. M., str. Culturii, nr. 13/27, jud. Maramureș;
6131,59 lei reprezentând daune materiale și 20.000 de EURO reprezentând daune morale către partea civilă F. M. domiciliat în C. -Napoca, str. Detunata, nr. 13/18, jud. C. ;
3.000 de EURO reprezentând daune morale către partea civilă N. C.
, domiciliat în B. M., str. C., nr. 7, jud. C.
În baza art. 50 din Legea 136/1995 a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă delictuală SC A. R. A. SA la plata a câte 1000 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către părțile civile V. A. și N. C. .
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de_, în jurul orelor 11:00, martorul Vascul Virantin conducea autoturismul Marca Daihatsu, cu numărul de înmatriculare MM - 04 - NYT pe DN 18, în direcția B.
M. înspre B. S. .
Ajuns pe str. F. din B. S., la intersecția cu str. C., martorul a semnalizat stânga și a încetinit cu intenția de a vira stânga, pentru a intra pe str. C., apropiindu-se de axul imaginar al drumului, care nu avea aplicate marcaje rutiere de delimitare a celor două sensuri. În spatele autoturismului marca Daihatsu, s-a format o coloană în așteptare de aproximativ 6-7 autovehicule.
Inculpatul C. C. C., care conducea autoturismul marca Ford Focus cu număr de înmatriculare MM - 06 - EDS, tot din direcția B. M. înspre
B. S., fără să se asigure, a intrat în depășirea coloanei de autovehicule și a acroșat autoturismul marca Daihatsu, încadrat pentru efectuarea virajului la stânga, lovindu-l în partea laterală stânga, în zona roții din față.
În urma impactului, autoturismul marca Ford Focus condus de inculpat a fost proiectat în afara părții carosabile, pe partea stângă a direcției de deplasare, a acroșat-o pe victima V. Aurel, aflată în fața magazinului "Aniela";, apoi a lovit o țeavă de gaz pe care erau așezați partea vătămată N. C. și martora N. Ionela Georgiana. De asemenea, a lovit și avariat autoturismele marca Wolkswagen Golf cu numărul de înmatriculare MM - 88 - MAG, marca Opel A. cu numărul de înmatriculare MM - 87 - JON, marca Fiat Punto cu numărul de înmatriculare MM - 05 - YYH și marca Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare MM - 29 - VSY, parcate regulamentar în fața imobilului nr. 160 de pe str. F. .
După accident, victima V. Aurel și partea vătămată Nicolici C. au fost transportate la S. J. de U. "D. C. O. " B. M. .
Victima V. Aurel a fost internată în Secția A.T.I. cu diagnosticul
"Politraumatism prin accident rutier. T.C.C.A Traumatism coloană cervicală. Traumatism toracic cu fracturi costale. Traumatism lombar bilateral pe dreapta cu plagă penetrantă profundă. Neuroperitoneu. Diabet zaharat tip II. Șoc Traumatic";.
Cu toate îngrijirile medicale acordate, în data de_ a decedat.
Prin raportul de constatare medico-legală nr. 861/205 din_ s-a concluzionat că moartea numitului V. Aurel a fost violentă și s-a datorat unui politraumatism prin accident rutier. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire - cădere în cadrul unui accident rutier. Moartea datează din_ .
Partea vătămată N. C. a fost internată în Secția Ortopedie a S. ui
J. de U. "D. C. O. "; B. M. în perioada 13.08. -_ cu diagnosticul "Policontuzionat, accident rutier, contuzie toracică, fractură rotulă stângă, excoriații posttraumatice";.
Prin raportul de constatare medico-legală nr. 862 din_, s-a concluzionat că numitul N. C. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier. Leziunile necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Leziunile pot data din_ .
Părțile civile V. M., V. A. și Furte M., în calitate de soție supraviețuitoare, respectiv fiu și fiică a victimei V. Aurel, prin avocat ales, s-au constituit părți civile cu sumele de câte 6131,59 lei reprezentând daune morale și
80.000 de EURO, respectiv câte 60.000 de EURO reprezentând daune morale.
Partea vătămată N. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 EURO, reprezentând daune morale.
Starea de fapt astfel cum a fost reținută de instanță, se probează cu: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă (filele 6-9, 55- 57 din dosarul de urmărire penală), procesul verbal de verificare a stării tehnice (filele 51, 52 din dosarul de urmărire penală), declarațiile părții vătămate N.
C. (filele 27-29 din dosarul de urmărire penală), raport de constatare medico
- legală nr. 862 din_ (filele 30-31 din dosarul de urmărire penală), raport de constatare medico-legală nr. 861 din_ (filele 34-36 din dosarul de urmărire penală), declarațiile martorilor Vascul Virantin, Modlovan Dan I., N. Ionela Georgiana, V. G., Vascul S. Dan (filele 21, 41, 44, 46, 50 din dosarul de urmărire penală), declarațiile inculpatului (filele 11-13 din dosarul de urmărire penală, filele 96, 106 din dosarul instanței).
În drept, faptele inculpatului C. C. C. care în data de_, în timp ce conducea autoturismul marca Ford Focus cu numărul de înmatriculare MM - 06 - EDS, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, a cauzat un accident de circulație în urma căruia victima V. Aurel a decedat, iar partea vătămată N. C. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, prev. de art. 178 alin.2 Cod penal și art. 184 lain.1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
La individualizarea și dozarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite (de la 2 la 7 ani închisoare în cazul infracțiunii de ucidere din culpă, respectiv de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă), limite care au fost reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 din Codul de procedură penală, împrejurările săvârșirii faptei (inculpatul a intrat în depășirea unei coloane de autoturisme încălcând astfel prevederile art. 118 alin. 1 lit. a și art. 120 lit. k din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002), urmările produse: decesul unei persoane și vătămarea celei de-a doua, dar și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 998-999 din Codul civil și anume: existența unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei inculpatului, precum și vinovăția acestuia sub forma culpei fără prevedere.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de către părțile civile, instanța consideră că acestea au făcut dovada achitării sumelor solicitate.
Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile art.998 Cod civil, în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nici o restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.
Prejudiciile nepatrimoniale, denumite și daune morale, constituie acele consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecințe pot fi durerile fizice si psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnității, prestigiului sau reputației unei persoane etc.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic si afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, etc.
Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o baza echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
În ceea ce o privește pe partea civilă N., instanța a avut în vedere împrejurarea în care aceasta a fost accidentată, dar și leziunile suferite de aceasta, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale.
Orice suferință fizică se repercutează inevitabil în planul afectivității și psihicului persoanei vătămate, care suporta astfel, în mod automat, și o suferință psihică - așa cum este si cazul părții civile N. .
Oricât de dificilă ar fi însă operațiunea de estimare a intensității acestei suferințe (cu consecințe directe în stabilirea nivelului dezdăunărilor morale), instanța nu statuează însă în mod arbitrar asupra acestei chestiuni, ci are la
îndemână drept criterii orientative o serie de aspecte.
Astfel, pe de o parte, se are în vedere gravitatea suferinței de ordin fizic suportată de către partea civilă (leziunile corporale suferite de către partea civilă au fost stabilite în mod obiectiv, prin acte(le) medico-legale anexate la dosar.
Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului daunelor morale, s-a avut în vedere că sumele de bani ce urmează a se acorda cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victimă și să nu constituie amenzi excesive pentru inculpatul care prin fapta sa ilicită a stat la originea lor și care pentru aceasta a suferit deja o condamnare penală.
De asemenea, instanța a luat în considerare și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin presații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile.
Or, din perspectiva tuturor aceste aspecte, instanța apreciază că valoarea daunelor morale solicitate în speță de către partea civilă N. (50.000 EURO) este exagerată și nerezonabilă, motiv pentru care a apreciat că se poate realiza compensarea traumelor psihice suferite prin acordarea unei sume de 3000 EURO.
În ceea ce le privește pe părțile civile V. M., V. A. și F. M., instanța a avut în vedere, situația fiecăruia dintre aceștia, părțile civile pierzând un soț, respectiv un tată. La stabilirea întinderii daunelor ce urmează a fi acordate, instanța va avea în vedere și împrejurarea că, deși suferința acestor părți civile este dificil de cuantificat, partea civilă V. M. a rămas singura întreținătoare a locuinței sale, neputând beneficia de sprijinul material și moral al soțului său.
Deși asigurătorul nu are calitate de parte responsabilă civilmente, potrivit dispozițiilor art. 55 din Legea 136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite. În ceea ce privește decizia nr. I/2005 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța a constatat că aceasta are în vedere dispozițiile art. 57 alin. 1 din Legea 136/2005, articol care ulterior a fost abrogat. Mai mult, având în vedere dispozițiile articolului anterior menționat, instanța supremă a reținut în considerentele deciziei că au procedat în mod corect instanțele care au stabilit că raporturile juridice dintre aceste societăți și asigurat au la bază o solidaritate tacită, stabilită prin convenție, care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă, în baza art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, despăgubiri atât celor răspunzători de producerea acestora, cât și direct asigurătorului de răspundere civilă. În urma abrogării articolului 57 alin. 1, răspunderea directă a asigurătorului a fost reglementată prin art. 55 alin. 1 din Legea 136/1995.
Pentru aceste considerente, instanța, a condamnat pe inculpatul C. C.
C. , la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 cod de procedură penală; la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 cod de procedură penală.
În baza art. 33 lit. b Cod penal, rap. la art. 34 lit. b cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal, având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. Penal apreciind că acesta se poate realiza și fără privare de libertate instanța având in vedere că sunt întrunite condițiile din art. 81 C. Penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 4 ani stabilit potrivit art.
82 din Codul Penal atrăgând inculpatului atenția asupra faptului că nerespectarea cerințelor legale din art. 83 C. Penal a atras revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod Penal a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 49 rap. la art. 55 din Legea 136/1995 a obligat pe asigurătorul de răspundere civilă delictuală SC A. R. A. SA cu sediul în B., str. Nerva T., nr. 3, bloc M101, etaj 10, sector 3, la plata următoarelor sume de bani:
1164 lei către partea civilă S. J. de U. "D. C. O. "; B. M.
;
6131,59 de lei reprezentând daune materiale și 40.000 EURO
reprezentând daune morale către partea civilă V. M. ;
6131,59 lei reprezentând daune materiale și 20.000 de EURO reprezentând daune morale către partea civilă V. A. ;
6131,59 lei reprezentând daune materiale și 20.000 de EURO reprezentând daune morale către partea civilă F. M. ;
3.000 de EURO reprezentând daune morale către partea civilă N. C.
.
În baza art. 50 din Legea 136/1995 a obligat pe asigurătorul de răspundere
civilă delictuală SC A. R. A. SA la plata a câte 1000 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către părțile civile V. A. și N. C. .
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 1200 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs părțile civile N. C., V.
M., V. A. și F. M. și asiguratorul Societatea de A. R. A. S.A.
Părțile civile V. A., V. M. și F. M. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie obligat inculpatul alături de asigurator la plata sumei de 80.000 euro cu titlu de daune morale în favoarea părții civile V. M. și la câte 60.000 euro cu același titlu pentru părțile civile V. A. și F. M.
.
În motivele de recurs s-a solicitat să se țină seama de decizia nr.2709 din_ a Înaltei Curți de C. și Justiție unde s-a argumentat pertinența acordării daunelor morale, alături de alte elemente și prin raportare la plafonul
maxim al despăgubirilor stabilite anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Societatea de A. R. A. S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie reduse daunele morale acordate părților civile.
În motivele de recurs s-a arătat că daunele morale trebuie stabilite de instanță astfel încât să reprezinte o compensare a suferinței morale a părților civile, însă sumele acordate de instanța de fond cu titlu de daune morale părților civile sunt excesive, prin raportare la practica consacrată în materie, astfel că pot fi considerate că depășesc scopul acoperirii prejudiciului, constituind un venit nejustificat pentru părțile civile.
Raportat la limita maximă de despăgubire stabilită prin Ordinul CSA nr.5/2010 despăgubirile totale acordate într-o cauză nu trebuie să depășească acest plafon, acesta este singurul mod în care plafonul maxim de despăgubire poate fi folosit ca și criteriu, întrucât acesta a fost stabilit de legiuitor. Față de plafonul de 2.500.000 euro orice sumă acordată cu titlu de despăgubire sub acest plafon apare ca și echitabilă, însă plafonul este un indiciu potrivit căruia asiguratorul este obligat prin lege să suporte riscuri din ce în ce mai mari, fapt ce nu conduce la concluzia că suferințele victimelor devin din ce în ce mai scumpe.
Potrivit practicii constante a Curții de Apel C. pentru o faptă de omor deosebit de grav, instanța a obligat pe inculpat să achite părții civile suma de
15.000 euro cu titlu de daune morale.
Conform jurisprudenței depuse la dosarul cauzei, se poate constata că daunele morale pentru deces sunt cuprinse între 50.000 lei și 86.000 lei.
Instanța investită cu soluționarea unor astfel de cereri trebuie să țină seama și de faptul că decesul a fost produs din culpă și nu cu intenție.
Corespunde adevărului că asiguratorul preia răspunderea civilă a inculpatului, însă preia repararea prejudiciului la care a fost obligat inculpatul, raportat la propriile posibilități de acoperire a prejudiciului și în nici un caz nu ar trebui raportată despăgubirea ce urmează a fi acordată la disponibilitățile bănești pe care le are o terță persoană, respectiv societatea de asigurare.
Partea civilă N. C. nu și-a motivat recursul, însă apreciem că raportat la soluția pronunțată în cauză și recursurile promovate de celelalte părți civile, acesta vizează tot cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate de părțile civile V. A., V. M. și F. M. și asiguratorul de răspundere civilă, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpat, care s-a prevalat de disp. art.320/1 C.p.p. în sensul că la data de 13 august 2010 inculpatul C. C. în timp ce conducea autoturismul marc a Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, a cauzat un accident rutier în urma căruia victima V. Aurel a decedat, iar partea vătămată N. C. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 C.p. și vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1 și 3 C.p.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate, ținându-se seama de disp. art.72 C.p. și art.320/1 alin.7 C.p.p., iar rezultanta a fost
suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 4 ani, atrăgându-i atenția inculpatului asupra disp. art.83 C.p. cu motivarea că reeducarea inculpatului se poate realiza și fără executarea pedepsei, deoarece acesta nu are antecedente penale.
Recursul formulat de partea civilă N. C. cu privire la cuantumul daunelor morale acordate acesteia de către instanța de fond, este întemeiat.
Stabilind obligația de a repara prejudiciul cauzat unei persoane, printr-o faptă ilicită, legea nu distinge între prejudiciul patrimonial și cel nepatrimonial; ca atare, nu există temei juridic pentru a se înlătura obligația de reparare a daunelor morale, acestea având, la fel, ca orice prejudiciu, un caracter păgubitor ce dă naștere obligației de reparare.
Potrivit prevederilor art. 14 din Codul de procedură penală și ale art.998 C.civ., despăgubirile pentru prejudiciul cauzat prin infracțiune, trebuie să constituie o justă și integrală reparare a daunelor ocazionate.
Verificând hotărârea pronunțată în cauză, rezultă că instanța de fond a stabilit că inculpatul a accidentat partea civilă, cauzându-i leziuni vindecabile în 50-55 zile îngrijiri medicale.
Pe cale de consecință, în mod judicios, inculpatul a fost obligat la plata daunelor morale față de partea civilă N. C., însă cuantumul acestora de 3000 euro apreciem că este insuficient față de modalitatea în care s-a produs accidentul și numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții civile.
Victima unei infracțiuni de natura celei comise de inculpat, are dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămări corporale aduse sănătății sale, acest prejudiciu constând în suferințele fizice și psihice pe care le- a suportat de pe urma faptului ilicit.
Așadar, prin infracțiunea săvârșită, este neîndoielnic că inculpatul a determinat supunerea părții civile la traume fizice și psihice care pentru o perioadă de timp au limitat accesul la o viață socială și afectivă normală, potrivit vârstei și intereselor sale.
De aceea, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală și prejudiciul nepatrimonial încercat, Curtea apreciază că părții civile N. C. i se cuvin daune morale în cuantum de 10.000 euro.
Având în vedere că partea civilă N. C. a solicitat instanței de fond acordarea de daune morale în cuantum de 50.000 euro, însă instanța i-a acordat suma de doar 3000 euro cu acest titlu, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.p.p. urmează să fie admis recursul formulat de partea civilă N. C. împotriva sentinței penale nr.713 din 21 martie 2013 a J. ecătoriei B. M., care va fi casată cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părții civile N. C. și rejudecând cauza în aceste limite asiguratorul de răspundere civilă S.C. A. R. A.
S.A urmează să fie obligat să plătească părții civile suma de 10.000 euro cu titlu de daune morale.
Recursurile formulate de părțile civile V. M., V. A., F. M. și asiguratorul Societatea de A. R. A. S.A. urmează să fie respinse, ca nefondate.
Instanța de fond în mod întemeiat a stabilit daunele morale în favoarea părților civile V. M. soție supraviețuitoare a victimei V. Aurel, care a decedat în urma accidentului cauzat de inculpat în cuantum de 40.000 euro și de câte
20.000 euro în favoarea părților civile V. A. și F. M. copii ai victimei raportat la suferința cauzată părților civile prin decesul victimei, daune morale care se stabilesc prin apreciere raportate la consecințele negative suferite de părțile civile, pe plan fizic, psihic și afectiv, precum și a valorii lezate, criterii pe
care instanța de fond le-a apreciat în mod corect, astfel că nu se impune majorarea cuantumului daunelor morale, așa cum în mod neîntemeiat arată părțile civile în motivele de recurs.
Cuantumul despăgubirilor cu titlu de daune morale nu pot fi stabilite în funcție de posibilitățile de plată ale celui care a cauzat prejudiciul, cum în mod neîntemeiat susține societatea de asigurare, ci aceste despăgubiri sunt stabilite în funcție de suferințele cauzate părților civile prin decesul unui membru de familie pentru care au avut o afecțiune deosebită și care a decedat la puțin timp după intrarea la pensie, fără să poată beneficia de pensia cuvenită și de o viață în liniște după o activitate de muncă îndelungată, însă apreciem că instanța de fond în mod întemeiat a stabilit un cuantum rezonabil al despăgubirilor civile cu titlu de daune morale în favoarea părților civile, soție și respectiv copii ai victimei.
Având în vedere că nu se justifică majorarea cuantumului daunelor morale solicitate de părțile civile V. A., V. M. și F. M. și nici reducerea cuantumului acestora, așa cum solicită societatea de asigurare prin motivele de recurs, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursurile formulate de părțile civile
A., V. M., F. M. și societatea de asigurare împotriva sentinței penale nr.713 din 21 martie 2013 a J. ecătoriei B. M. urmează să fie respinse, ca nefondate.
Celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate urmează să fie menținute.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. societatea de asigurare și părțile civile V. A.
, V. M. și F. M. urmează să plătească statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea civila N. C., domiciliat în B. S.
, str. C., nr. 7, jud. Maramureș, împotriva sentinței penale nr. 713 din 21 martie 2012 a J. ecătoriei B. M., pe care o casează numai cu privire la cuantumul daunelor morale acordate acestei părți.
Rejudecând în aceste limite, în baza art. 49 raportat la art. 55 din Lega nr. 136/1995, obligă asiguratorul de răspundere civilă delictuală S.C. A. R.
A. S.A., cu sediul in B., str. Nerva T., nr. 3, bl.M.101 et. 10, sector 3, la plata sumei de 10.000 Euro cu titlu de daune morale.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de SOCIETATEA DE A. SI
R. A. si părțile civile V. M., V. A., F. M. (fostă V. ), declarate împotriva aceleiași hotărâri.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Stabilește onorariu avocațial în sumă de 100 lei in favoarea av. Bumb Mioara, ce se va avansa din FMJ.
Obligă pe recurenti - SOCIETATEA DE A. R. A. S.A., p. civ. V.
M., p.civ.V. A. si p.civ.F. M. (fostă V. ) la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în recurs, în sumă de câte 500 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 5 iunie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
S. | S. | V. | G. | DP |
G.
DS
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./_
J. .fond. C. R.
| ← Decizia penală nr. 214/2013. Ucidere din culpă | Decizia penală nr. 1220/2013. Ucidere din culpă → |
|---|
