Decizia penală nr. 1220/2013. Ucidere din culpă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 1220/R/2013
Ședința publică din 26 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | B., judecător |
JUDECĂTORI | : A. | D. L. |
: M. | R. | |
G.: L. | A. | S. |
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat spre examinare recursurile declarat de către inculpatul C. T.
S., PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BAIA MARE și de către asigurătorul S.C. A. Ț. A. S.A. împotriva sentinței penale nr. 1083 din data de 30 aprilie 2013 pronunțată în dosar nr._ al J. ecătoriei B. M., privind pe inculpatul C. T. S., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, dat în dosar nr. 3710/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul C. T.
S. asistat de apărător ales, avocat Moruțan I. n Alin, din cadrul Baroului B.
-Năsăud, cu delegație la dosar ( f. 11, 15 ), părțile civile S. V., B. C. în nume propriu și pentru minorul B. P. B., asistat de apărător ales, avocat Buzan Cioltea A., din cadrul Baroului Maramureș, cu împternicire avocațială la dosar ( f. 166 ), pentru asigurătorul S.C. A. Ț. A. S.A. consilier juridic Leta C. A., cu delegație la dosar ( f. 21 ), lipsă fiind partea civilă U. M. ,
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta M. ui P. arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 1083/2013 a J. ecătoriei B. M., privind pe inculpatul C. T. S. . Hotărârea instanței de judecată este criticată pentru netemeinicie, respectiv s-a apreciat că o pedeapsă de numai 1 an și 6 luni închisoare, care a fost suspendată condiționat în baza art. 861din Codul penal este mult prea mică raportat la gradul de pericol social mare al infracțiunii. Amintește faptul că inculpatul a fost cercetat, trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 din Codul penal, fiind vorba de un accident grav de circulație, care a avut loc în data de 10 august 2012. La momentul respectiv inculpatul era într-adevăr major, dar cu puțin peste vârsta majoratului și obținuse de doar câteva luni de zile un permis de conducere, respectiv din data de 20 decembrie 2011, conform înscrisurilor existente. Astfel, susține că experiența foarte redusă sau chiar lipsa acesteia au contribuit în mod major, preponderent la gravul accident de circulație.
În cauză s-a dovedit că inculpatul a avut o viteză mare în trafic, care nu a fost adaptată segmentului respectiv de drum, pentru că se circula, datorită lucrărilor în zona respectivă, pe o singură bandă de circulație, fiind anumite semne restrictive de circulație, inclusiv de viteză. Precizează că inculpatul a ignorat toate regulile elementare de circulație și a efectuat o depășire neregulamentară, a intrat pe contrasens și a accidentat persoanele aflate în autoturism, fiind vorba de decesul unei persoane, dar și de vătămarea corporală a altor persoane. În acest sens, a observat faptul că la dosar alte patru persoane au avut certificat medico-legal, respectiv leziuni corporale, care au necesitat un anumit număr de zile de îngrijiri medicale. Astfel, chiar dacă inculpatului i s-a reținut numai infracțiunea de ucidere din culpă, consideră că atunci când se va analiza gradul de pericol social al faptei, trebuie ținut cont de faptul că și alte persoane au fost accidentate în cauză.
Mai arată că a efectuat pe scurt prezentarea stării de fapt pentru a evidenția și faptul că se află în prezența culpei exclusive a inculpatului în accidentul de circulație, ceilalți conducători și celelalte persoane neavând practic nicio implicare în accident și consideră că se impune sancționarea mai grav a culpei exclusive raportat la consecințele iremediabile care au avut loc în cauză, respectiv pierderea vieții unei persoane.
Susține că instanța de fond a aplicat în mod corect art. 863din Codul penal și anume interdicția de a mai conduce un autoturism, pe durata termenului de încercare, pentru a se preveni comiterea unor fapte de acest gen, dar apreciază că se impune majorarea implicită a termenului de încercare prin majorarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului.
Pentru motivele expuse solicită admiterea recursului Parchetului și modificarea hotărârii instanței în sensul de a se majora cuantumul pedepsei.
Apărătorul ales al inculpatului C. T. S., arată că a depus motivele de recurs, pe care le va evidenția succint.
Astfel, solicită admiterea recursului și, în consecință, casarea hotărârii atacate cu privire la pedeapsa aplicată și modul de executare. Ulterior analizării întregului probatoriu administrat în cauză și a tuturor circumstanțelor atenuante și personale să se aplice inculpatului o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de lege, până la minimul general și, făcând aplicarea art. 81 Cod penal, să se dispună suspendarea condiționată simplă a executării pedepsei.
Susține că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere pentru un termen de încercare de 3 ani și 6 luni. Consideră că pedeapsa aplicată nu este una corectă și că modul de executare al acesteia, respectiv suspendarea sub supraveghere, nu este justificat.
Astfel, la individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere, conform motivării, doar gradul de pericol social concret al faptei reflectat prin urmările deosebit de grave produse, respectiv decesul tinerei persoane, vătămarea corporală a altor 4 patru persoane, cu privire la care arată că nu s-au constituit părți civile și nu au înțeles să formuleze plângere, astfel că instanța de fond nu putea să se pronunțe asupra acestor aspecte, precum și că familia inculpatului a suportat o parte din costul cheltuielilor materiale avansate victimei, în sumă totală de 6000 de euro și 750 de lei. De asemenea, prima instanță a constatat că inculpatul a avut o atitudine sinceră și că acesta nu are antecedente penale.
Apreciază ca fiind extrem de relevant recunoașterea în totalitate a faptelor precum și faptul că inculpatul a înțeles să uzeze de prevederile art. 3201Cod procedură penală.
Consideră că nu au fost avute în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și că nu s-au reținut toate
circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului pentru a se putea da eficiență dispozițiilor art. 74 Cod penal. Astfel, în motivarea hotărârii atacate sunt doar exemplificativ redate câteva împrejurări circumstanțiale, dar cerința art. 79 din Codul penal este o enumerare completă a tuturor circumstanțelor. În consecință, apreciază ca fiind aplicabile în cauză următoarele circumstanțe atenuante: conduita inculpatului înainte de săvârșirea faptei, acesta fiind fără antecedente penale; atitudinea acestuia după comiterea faptelor, sens în care sunt dovezi clare la dosar, aspect constatat și de către instanță; atitudinea procesuală sinceră, sens în care inculpatul a dat declarații în fața organelor de cercetare, a recunoscut și nu a înțeles să evite în niciun mod procesul sau să încerce să șicaneze organele de cercetare; faptul că inculpatul și-a asumat și își asumă responsabilitatea propriului comportament, fiind la rândul său deosebit de afectat de cele întâmplate și, în mod special, de dispariția prematură a victimei. Mai arată că inculpatul a regretat și a manifestat disponibilitate pentru ajutorarea familiei victimei în mod dovedit.
De asemenea, susține că din raportul depus la dosar întocmit de psiholog
R. C. reiese faptul că inculpatul este marcat de dispariția prematură a victimei și se concluzionează că are anumite afecțiunii, existând o traumă ca urmare a evenimentului.
Totodată, solicită a se avea în vedere și vârsta inculpatului, iar contrar susținerilor procurorului, conform cărora aceasta ar trebui să fie o circumstanță agravantă, consideră că aceasta ar trebui să fie o circumstanță atenuantă. Astfel, susține că lipsa experienței nu poate fi considerată în defavoarea inculpatului, deoarece aceasta poate constitui o oarecare justificare.
Apreciază că instanța de fond nu a avut în vedere nici calitățile de om ale inculpatului și pregătirea școlară a acestuia. Astfel, la dosar există caracterizări date de mai multe persoane, respectiv una din partea primarului comunei Chiuza și, respectiv șeful poliției din aceeași localitate, care îl cunosc pe inculpat și care au exprimat o părere pertinentă vis-a-vis de conduita ireproșabilă a acestuia.
Solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul a avut anumite succese în plan școlar, sens în care a depus la dosarul cauzei mai multe certificate și adeverințe din care reiese că este o persoană "aplecată spre învățământ"; și nu contrariul. Mai mult, precizează că inculpatul a obținut o bursă la un institut de învățământ în Elveția, sens în care a depus dovada faptului că acesta a fost acceptat și a confirmat ocuparea locului.
Consideră că toate aspectele evidențiate ar trebuie avute în vedere în momentul stabilirii, respectiv al aplicării unei sancțiuni față de inculpat și, ținând cont de prevederile art. 3201Cod procedură penală, ar rezulta limita de 24 de luni, care redusă cu o treime, s-ar ajunge la 16 luni limita minimă. În același sens, arată că a depus la dosar 9 sentințe din practica instanțelor judecătorești cu pedepse cuprinse între 6 luni și 1 an și 3 luni în sprijinul solicitării de diminuare a pedepsei sub un an și 6 luni închisoare. În acest sens, de remarcat că într-o sentință definitivă s-a aplicat pedeapsa de 6 luni pentru aceeași infracțiune, cu precizarea că conducătorul era și sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, evocă cazul cunoscut în media, respectiv cazul Huidu, care pentru trei victimei a fost condamnat la 4 ani de închisoare. Astfel, printr-un calcul simplu, respectiv împărțirea celor 4 ani la 3, rezultă că pentru o victimă acesta ar fi primit un an și 4 luni.
Critică modul de executare al pedepsei dispus de către instanța de fond și consideră că scopul educativ preventiv nu este atins prin stabilirea de către instanță a suspendării sub supraveghere a pedepsei, fiind cunoscut faptul că acesta are anumite obligații care impun prezentarea lunară sau bilunară. În acest
sens, a dovedit faptul că inculpatul a fost acceptat la studii în Elveția, astfel că modalitatea de executare îi va fi imposibilă de respectat și consideră că prin menținerea modalității de executare a pedepsei, scopul sancțiunii nu ar mai fi cel educativ, preventiv, ci unul sancționator sau care ar determina impresia că acesta nu este lăsat să își urmeze cursurile și să rămână integrat în societate. Astfel, nefiind vorba de o faptă penală cu intenție, consideră că nu se impune ca pedeapsa să fie executată sub supraveghere.
Totodată, confirmă faptul că accidentul a fost unul major, în concordanță cu susținerile procurorului, dar susține că toate accidentele și toate întâmplările în care există o victimă sunt majore. Astfel, faptul că celelalte trei persoane nu s- au constituit părți vătămate semnifică că acestea au conștientizat situația și modul în care s-au desfășurat lucrurile și posibil să fi considerat oportun ca poziția lor să nu îl afecteze pe inculpat. Raportat la alegerea acelora apreciază că instanțele trebuie să judece doar situația suspusă judecății, respectiv cea a victimei.
Susține că pierderea unei vieți nu poate fi cuantificată absolut deloc în bani, fiind un subiect deosebit de delicat, familia victimei fiind afectată în totalitate raportat la evenimentul nefericit, respectiv dezastrul. Precizează că iremediabilul s-a produs, iar inculpatul nu poate decât să încerce diminuarea efectelor accidentului. În acest sens, consideră că aplicarea în favoarea inculpatului a unei sancțiuni mult mai mare nu ar putea diminua efectele accidentului și că scopul sancțiunilor este acela de conștientiza, aspect efectuat de către inculpat, care și-a asumat cele întâmplate și s-a implicat, atât material cât și afectiv, în susținerea familiei victimei.
Solicită reducerea pedepsei aplicate sub minimul special și să se dispună suspendarea condiționată simplă a acesteia.
Reprezentantul asigurătorului S.C. A. Ț. A. S.A., solicită admiterea recursului formulat de către asigurător, care vizează două capete de cerere. Astfel, solicită, în principal, ca societatea de asigurare să nu fie obligată în mod direct la plată, precum și diminuarea daunelor morale acordate părților civile B. P. B. și B. C., pe care le consideră ca fiind nejustificat de mari.
Apreciază că, raportat la prevederile art. 24 alin. 3 din Codul de procedură penală, conform cărora în cadrul procesului penal, pentru latura civilă, persoana chemată să răspundă este partea responsabilă civilmente, tendința fiind ca asiguratorii să fie obligați în mod direct, dar invocă decizia Înaltei Curți de C. și Justiție, dată de către Secțiile Unite, nr. 1/2005, conform căreia asigurătorul nu este parte responsabilă civilmente. Raportat la lipsa calității de parte responsabilă civilmente și la aplicarea, cu strictețe a prevederilor Codului de procedură penală în vigoare, acestea nefiind modificate, fiind în inadvertență cu legea asigurărilor modificată în timp, consideră că nu pot fi obligați la plată, în mod direct.
Pentru considerentele expuse apreciază că asigurătorii R.C.A. nu pot fi obligați la plată, cu precizarea că oricum ulterior se achită despăgubirile către părțile civile, în ipoteza existenței unei sentințe penale.
Mai arată că despăgubirile constând în daune morale acordate părților civile, acestea fiind în număr de 4, au fost în cuantum de 293 000 de euro. În acest sens confirmă imensitatea dramei și dificultatea cuantificării suferinței unei familii, dar apreciază că instanța de fond trebuia să se raporteze la cazuri similare, la practica judiciară și jurisprudență în care s-au acordat daune morale, pe spețe similare, cu mult mai mici. Cu titlu de exemplu, susține că într-un caz similar s-a acordat pentru fiecare din cei doi copii minori 30 000 de euro și că există o discrepanță foarte mare între soluții similare, sau relativ similare, fiind
vorba de decesul unor părinți. De asemenea, apreciază că modalitatea de acordare a despăgubirilor se raportează doar la existența unui asigurător R.C.A. în acceptarea ideii că "are cine să plătească și are de unde să plătească";, aspect pe care îl apreciază ca fiind incorect față de celelalte părți vătămate, care nu pot să solicite de la un asigurător cuantumuri similare cu privire la daune morale. Astfel, în cazul infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, în cazul existenței unui asigurător R.C.A. se acordă despăgubiri foarte mari, creându-se un dezechilibru.
De asemenea, solicită admiterea recursului inculpatului și apreciază că poziția acestuia a fost sinceră. Astfel, solicită a se reține faptul că inculpatul este o persoană tânără și achiesează la opinia apărătorului ales în sensul că lipsa de experiență a acestuia trebuie să constituie o circumstanță atenuantă. Apreciază că un șofer cu experiență ar trebuie judecat distinct față de un tânăr în vârstă de 19 ani. Totodată, opinează că, deși omul ajunge la majorat la vârsta de 18 ani, debutul maturității începe cu vârsta de 25 de ani.
Susține că scopul pedepsei este unul educativ și că inculpatul va fi sancționat pe parcursul vieții de către conștiința sa.
Raportat la poziția de susținere a recursului inculpatului solicită respingerea recursului Parchetului.
Apărătorul ales al inculpatului C. T. S., solicită respingerea recursului Parchetului și al asigurătorului, apreciind ca fiind de necuantificat suferința părților.
Apărătorul ales al părților civile B. C. și B. P. B., solicită, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondate a tuturor recursurilor declarate în cauză.
Susține că părțile civile au considerat temeinică și legală hotărârea pronunțată de către Judecătoria Baia Mare, ținându-se seama de toată probațiunea administrată în cauză.
Sub aspectul laturii penale, arată că a solicitat la instanța de fond ca inculpatul să fie condamnat la o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere tocmai în ideea de a i se interzice acestuia să conducă autoturisme pe drumurile publice pentru perioada termenului de încercare. Instanța a procedat astfel, considerând că cererea formulată a fost pertinentă și concludentă în raport de probațiunea administrată.
Confirmă că inculpatul este tânăr, că a fost fără experiență, însă apreciază că aceste aspecte nu pot fi o scuză raportat la deținerea unui autovehicul cu putere și la deplasarea cu 100 de km/h pe o limitare de viteză de 30 km/h. De asemenea, susține că inculpatul este un om școlit, știind să citească și putând să prevadă consecințele tocmai datorită instruirii.
Susține că a solicitat respingerea recursului Parchetului, pentru că nu dorește aplicarea unei pedepse sporite pentru îngrădirea viitorului inculpatului, însă apreciază că acesta trebuie să conștientizeze faptul că la vârsta pe care o are nu poate să își permită să sfideze regulile, nici măcar cele de circulație, pentru că o persoană, aproape la fel de tânără ca și el, a părăsit această lume datorită culpei lui exclusive. Arată că accidentul de circulație este unul unic și că nu poate fi asemănat, întrucât o persoană stătea cu familia în mașină, la semnalizarea lucrătorului de la drumuri și a fost efectiv spulberat, văzându-și soția moartă în brațele copilului.
De asemenea, solicită a se reține că familia s-a chinuit 10 ani de zile să ajungă să aibă un copil, iar după doi ani de la nașterea lui a decedat mama, iar tatăl a rămas să îl crească cu cunoștințele lui modeste și în măsura în care poate să îi ofere cea mai bună educație. Precizează că mama a fost sprijin, ajutor și
stâlpul casei și consideră că, în contextul expus, trebuie apreciate pedeapsa și limitele daunelor morale care au fost acordate în cauză.
Astfel, raportat la modul producerii accidentului și la suferințele produse în familie și minorului, precum și existența în continuare a acestuia, consideră că despăgubirile acordate sunt suficiente, respectiv nici prea mari și nici prea mici. De asemenea, precizează că sumele de bani, chiar la o valoare maximă, nu ar putea niciodată să compenseze lipsa unei mamei din sânul familiei.
Pentru motivele expuse, consideră că se impune respingerea tuturor recursurilor, că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și că la individualizarea pedepsei s-a ținut seama de toate criteriile prevăzute de lege, fiind luate în considerare și atitudinea sinceră avută de către inculpat, respectiv atât anterioară cât și ulterioară săvârșirii faptei și inclusiv faptul că familia inculpatului a fost cea care într-adevăr s-a interesat de soarta părților civile. În acest sens, precizează că a fost vorba despre familia inculpatului și nu despre persoana acestuia, ceea ce poate fi într-o oarecare măsură o circumstanță atenuantă, dar nu într-o atât de mare măsură cum este considerată.
Reprezentanta M. ui P., referitor la recursul inculpatului susține că acestuia nu i se pot aplica dispozițiile art. 81 din Codul penal, pentru imprudența de care a dat dovadă în modul în care a condus și pentru ca acesta să nu constituie în continuare un pericol, putând fi un pericol atât pentru propria lui persoană, cât și pentru celelalte persoane care sunt implicate în trafic. Pentru motivul redat, apreciază că se impune existența restricției referitoare la interdicția de a conduce un autoturism în termenul de încercare.
În consecință, solicită respingerea recursului inculpatului.
De asemenea, apreciază că recursul societății de asigurare este fondat în parte, în ceea ce privește critica privind obligarea directă la plata despăgubirilor civile, pentru că societatea de asigurare nu este parte responsabilă civilmente, motiv pentru care solicită admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii instanței conform precizărilor efectuate de asigurător.
Inculpatul C. T. S., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă, consideră că sunt de prisos cuvintele și subscrie susținerilor expuse de către apărătorul său.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1083/_ a J. ecătoriei B. M., pronunțată în dosar nr._ , a fost condamnat inculpatul C. T. S. - CNP 1., fiul lui T. și L., născut la data de_ în B., jud. B. Năsăud, cetățean român, studii medii, elev la Liceul "L. Rebreanu"; din Municipiul B.
, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în B., str. P. M. nr. 71, sc. B, ap. 74, jud. B. Năsăud, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 861 și 862 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 863 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud;
să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
Datele prevăzute la literele b), c) și d) se comunică serviciului menționat la litera a).
În temeiul art. 863 alin. 3 lit. e Cod penal, pe durata termenului de încercare, impune inculpatului obligația de a nu conduce niciun vehicul.
Supravegherea executării obligației prevăzute de art. 863 alin. 3 lit. e Cod penal se face de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II Cod penal și, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 49 raportat la art. 50 și art. 55 din Legea nr.136/1995 și art. 1391 cod civil a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. Ț. A.
cu sediul în București, str. Căderea Bastiliei nr. 80 - 84, sector 1, la echivalentul în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de B.N.R., a sumelor de:
200.000 Euro, reprezentând daune morale către partea civilă B. P. B.
, prin reprezentantul legal B. C., domiciliat în B. M., A. R. nr. 4/31, jud. Maramureș;
80.000 Euro, reprezentând daune morale către partea civilă B. C., domiciliat în B. M., A. R. nr. 4/31, jud. Maramureș;
8.000 Euro, reprezentând daune morale către partea civilă U. M., domiciliată în comuna Surduc, sat S. nr. 78, jud. Sălaj;
5.000 Euro, reprezentând daune morale către partea civilă S. V., domiciliată în J., str. 1 Mai nr. 17A/10, jud. Sălaj.
S-au respins pretențiile formulate de partea civilă S. J. de U. "D.
O. "; B. M. cu sediul în B. M., str. G. C., nr. 31, jud. Maramureș.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de 1250 lei.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
La data de_, în jurul orei 19:49, lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratului J. de Poliție Maramureș, Serviciul Rutier, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, au fost sesizați cu privire la producerea unui eveniment rutier soldat cu victime pe DN 1 C, între localitățile Valea Chioarului și Mesteacăn, jud. Maramureș.
În prezența martorilor asistenți, organele de poliție au efectuat măsurătorile necesare la locul producerii accidentului de circulație și au efectuat actul de constatare conform art. 129-131 Cod procedură penală.
În urma cercetării la fața locului ( filele 7-31 dos. urm. pen.) s-a constatat că în accident au fost implicate: autovehiculul marca VW Touareg cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul C. T. S. și în care pe locul din dreapta față se afla martorul ocular M. O., autovehiculul marca VW Polo, cu nr. de înmatriculare_, condus de către B. C. și pe al cărui loc din dreapta față se afla numita B. Ana, iar pe bancheta din spate se aflau B. V. a și B. P. B. și autovehiculul de tren marca Mitsubishi cu nr. de
înmatriculare emis de autoritățile irlandeze 02 -WX-1406 condus de numitul Butean I., care tracta remorca cu nr. de înmatriculare_, marca Rema.
S-a mai stabilit că accidentul rutier a avut loc pe DN 1 C la km 114 + 150 m, pe un sector de drum în aliniament, în rampă cu unghi scăzut, în condiții meteo favorabile ( senin) cu vizibilitate bună, pe care se efectuau lucrări de reabilitare a carosabilului, în mod legal (filele 51-58 dos. urm.pen.).
Din probele administrate, s-a constatat că inculpatul C. T. S., deși avea vechime scăzută în calitate de conducător de autovehicule, se deplasa între municipiile B. M. și B. și retur, săptămânal, cunoscând foarte bine configurația drumului și faptul că pe întreaga distanță dintre B. M. și Dej se efectuau ample lucrări de reabilitare a drumului public, motiv pentru care în numeroase locuri existau semafoare electrice sau persoane dotate corespunzător pentru presemnalizarea și dirijarea traficului, în situația în care acesta se putea face pe o singură bandă de deplasare.
Deși a obținut permisul de conducere categoria "B";, abia la data de_, familia inculpatului, i-a dat spre folosire acestuia, un autovehicul foarte puternic (177 KW = 237,36 C.P.), de peste două tone și cu centru de greutate destul de ridicat, care pentru a fi stăpânit la viteze mari, necesită din partea conducătorului auto, dincolo de abilități specifice și de experiență de conducere.
Cu ocazia uneia dintre aceste călătorii, în ziua de_, în jurul orei 19:40, inculpatul C. T. S., se afla la comenzile autovehiculului marca VW Touareg, în habitaclul căruia, pe locul din dreapta față, se afla martorul ocular M. O. și se deplasau dinspre localitatea B. M. înspre localitatea Dej.
În preajma km 114 pe D.N. 1 C, era amenajată legal o zonă unde circulația se efectua pe o singură bandă de circulație, cealaltă fiind în curs de acoperire cu un nou covor asfaltic ( filele 51-58 dos.urm. pen.).
Pentru dirijarea circulației și trecerea în mod succesiv a autovehiculelor aflate pe cele două sensuri de circulație opuse au fost poziționate două persoane dotate cu paletă de semnalizare, vestă reflectorizantă și stație emisie-recepție la fiecare dintre cele două capete ale sectorului de drum aflat în lucru.
La capătul dinspre B. M. a sectorului de drum restricționat se afla martorul D. C. V., angajat al S.C. FCC Construccion S.A. (societate care efectua lucrările de reabilitare a drumului) și care avea în îndatoririle de serviciu, oprirea și consecutiv semnalizarea posibilității de trecere a autovehiculelor care se deplasau din sensul B. M. - Dej, în coordonare, prin stație emisie recepție cu un coleg al său plasat la capătul opus al sectorului respectiv de drum.
În aceste condiții, inculpatul conducând cu o viteză, apreciată de martorii
C. V. și Butean I. ca fiind foarte mare, a inițiat o manevră de depășire a unui autovehicul ce circula în fața sa în același sens și imediat, în momentul în care drumul în aliniament se continua în rampă, autovehiculul condus de inculpat s-a repliat pentru a intra înapoi pe banda de circulație ce-i era destinată de pe contrasens.
În acele momente, pe fondul vitezei ridicate de deplasare, inculpatul a observat în fața sa, pe sensul său de deplasare, autovehiculul marca VW Polo cu nr. de înmatriculare_ .
Din cauza experienței reduse, a timpului de reacție disponibil destul de scurt, inculpatul nu a putut aprecia corect dacă acel autovehicul staționa sau se deplasa.
În condițiile în care, în realitate, autovehiculul marca VW Polo cu nr. de înmatriculare_ era oprit de 5 minute în acel loc la semnalizările martorului
C. V. (fila 112 verso dos. urm.pen.), pentru a acorda prioritate de trecere autovehiculelor care circulau din direcția Dej - B. M. și în care, acel loc
era amenajat pentru a se efectua circulația pe un singur sens, dar mai ales având în vedre că, în momentul în care autovehiculul condus de inculpat a ajuns în acea zonă, după efectuarea în viteză a depășirii, pe sensul opus acestuia de circulație ( singurul deschis în acel moment), se deplasau autovehicule (de exemplu cel condus de martorul Butean I. - fila 95 verso dos. urm.pen., care era a treia mașină în coloană și se afla în dreptul autovehiculului VW Polo când a apărut în trombă autovehiculul VW Touareg), se consideră că inculpatul avea asigurate toate elementele care să-l facă să constate că autoturismul din fața sa staționează și astfel că starea de pericol pe care a crat-o, este iminentă.
În realitate, inculpatul, ignorând semnele rutiere de presemnalizare și restricție amplasate în zonă, pentru a efectua manevra de depășire, a crescut considerabil viteza de deplasare și imediat ulterior, a observat că în fața sa este un obstacol.
Apoi, în condițiile în care se deplasa cu viteză sporită (50 m urme de frânare), a acționat cu putere sistemul de frânare al autoturismului VW Touareg, însă, din cauza vitezei sale de deplasare, a timpului de reacție și al spațiului insuficient raportat la momentul declanșării stării de pericol, oprirea acestuia nu a putut fi imediată, forța inerțială făcând ca distanța de oprire totală să fie mai mare decât distanța de la locul frânării până la autovehiculul marca VW Polo din fața sa.
Limitele spațiale și temporale ale acțiunii sale de frânare au fost la valori foarte mici, din cauza conducerii autovehiculului în mod imprudent și deosebit de periculos de către inculpat, care nu a respectat semnalizarea rutieră din acea zonă și nu a reușit astfel să păstreze o distanță între autovehicule, care să-i asigure oprirea în condiții de siguranță.
Pe cale de consecință dinamică, a survenit astfel un impact violent între partea din față dreapta a autovehiculului marca VW Touareg și partea din spate stânga a autovehiculului marca VW Polo, în urma căruia acesta de pe urmă, a fost proiectat în șanțul de pe marginea din dreapta a drumului, având ca punct de reper sensul de deplasare B. M. - Dej, unde s-a răsturnat.
În urma acestui impact violent inițial și a manevrei de evitare înspre stânga efectuată de către inculpat, autovehiculul condus de acesta, a fost deviat de la traiectoria sa inițială și a pătruns pe contrasens, unde a lovit remorca marca Rema, tractată de autovehicul marca Mitsubischi cu nr. de înmatriculare emis de autoritățile irlandeze 02-WX-1406 condus regulamentar de numitul Butean I.
, smulgând-o din ansamblul ce-l forma.
Deși martorul D. C. V., a încercat să se ferească de urmările accidentului, a suferit o contuzie minoră la gamba piciorului stâng, pierzând astfel paleta reflectorizantă din dotare care a ajuns sub roata dreapta față a autovehiculului VW Touareg (fila 28 foto 33 dos. urm.pen.).
În starea finală de repaus, autoturismele implicate în accident și-au încetat dinamica în poziția redată în schița accidentului (fila 31 dos. urm.pen.).
În urma forței mari resimțite în partea posterioară a autovehiculului ce a dus la răsturnarea acestuia, ocupanții autoturismului marca VW Polo, au suferit diverse răni.
Astfel, din evenimentul rutier descris mai sus, a survenit accidentarea mortală a numitei B. V. a I. - pasager pe bancheta din spate. Din raportul de constatare medico-legală nr. 781/146 din_ ( filele 37-38 dos. urm.pen.), reiese că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio circulatorii acute apărute în urma unei hemoragii interne prin ruptură de crosă aortică cauzată prin comprimare între două planuri dure, în dinamica unui accident rutier.
Tot în urma impactului dintre cele două autovehicule, au fost răniți și numiții B. P. B. (8-9 zile de îngrijiri medicale filele 39-41 dos. urm.pen.), B. Ana (1-2 zile de îngrijire medicală fila 42 dos. urm. pen.) și B. C. (1-2 zile de îngrijiri medicale fila 44 dos. urm.pen.).
În plus, numitul D. C. V., angajat al S.C. FCC Construccion S.A. a fost și el rănit, suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale ( fila 43 dos. urm. pen.).
Persoanele implicate în accident nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice la momentul producerii acestuia.
Fapta și vinovăția inculpatului rezultă din probele administrate în cursul procesului penal, respectiv: declarațiile părții vătămate B. C. (filele 61-62, 101-102 dos. urm.pen.), declarațiile martorilor Butean I., D. C. V., B. Ana, M. O. (filele 95-97, 98, 100-101, 112-113, 114-115, 116-117, 120-122
dos. urm.pen.), procesul verbal de constatare cu schița accidentului și planșa foto, declarațiile martorilor asistenți ( filele 7-31, 118, 119 dos. urm.pen.), copii după actele de înmatriculare și alte înscrisuri ( filele 70, 99, 102 - 108, 125 -
132, 140, 143, 144 dos. urm.pen.), buletinul de analiză toxicologică ( filele 45, 48 dos. urm.pen.), raportul de constatare medico-legală nr. 781/146 din_ ( filele 37-38 dos. urm.pen.), raportul de constatare medico-legală nr. 782/_ ( fila 41 dos. urm.pen.), completare la raportul de constatare medico-legală nr. 782 din_, nr. 1019 din_ ( filele 39-40 dos. urm.pen.), raportul de constatare medico-legală nr. 779 din_ ( fila 42 dos. urm. pen.), raportul de constatare medico-legală nr. 919 din_ ( fila 43 dos. urm.pen.), raportul de constatare medico-legală nr. 780 din_ (fila 44 dos. urm.pen.), procesul verbal de verificare a stării tehnice a autovehiculului filele 32-33 dos. urm.pen.), înscrisuri de la S.C. FCC Construccion S.A.( filele 51-58, 111 dos. urm.pen.), toate coroborate cu declarațiile inculpatului (filele 69, 73-75, 76-78 dos. urm. pen. și fila 32 dos. inst.), din care rezultă recunoașterea faptei.
În drept: Fapta inculpatului C. T. S., care în data de_, în jurul orei 19:45, aflându-se la comenzile autovehiculului marca VW Touareg cu nr. de înmatriculare_, pe DN 1 C și circula din direcția localității B. M. înspre localitatea Dej, la km 114 + 150 m, a condus autovehiculul mai sus menționat în mod imprudent și deosebit de periculos, nerespectând semnalizarea rutieră din acea " zonă în lucru"; și nereușind astfel să păstreze o distanță între autovehiculul său și cele din fața sa, care să-i asigure oprirea în condiții de siguranță, fapt care a dus la un impact violent între acestea, în urma căruia a rezultat decesul numitei B. V. a I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al.2 Cod penal.
Având în vedere dispozițiile art. 320/1 Cod procedură penală introdus prin Legea nr. 202/2010 și constatând că inculpatul la termenul din_ a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 3201 al. 7 Cod procedură penală, astfel că l-a condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, în conformitate cu prevederile art. 862 Cod penal, atrăgându-i atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere, pericolul social concret al faptei, reflectat în urmările deosebit de grave produse, respectiv decesul unei persoane tinere ( 33 ani), vătămarea corporală a altor patru persoane, dintre care un minor de 2 ani, în condițiile în care autoturismul victimei staționa regulamentar, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv faptul că acesta nu are antecedente penale și a avut o
atitudine sinceră și de regret a faptei, familia inculpatului suportând o parte din costul cheltuielilor materiale avansate de familia victimei, în total suma de 6.000 euro și 7.500 lei ( filele 132, 134 dos. urm. pen.).
Ținând seama de aceste aspecte, instanța a apreciat că modalitatea simplă de suspendare condiționată a executării pedepsei nu ar fi suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, ci doar o suspendare sub supraveghere ar constitui un avertisment serios și eficient pentru conștientizarea inculpatului asupra faptei și consecințelor comportamentului său.
Astfel, în baza art. 863 Cod penal, pe durata termenului de încercare, instanța a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș;
să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
Datele prevăzute la literele b), c) și d) se comunică serviciului menționat la litera a).
În temeiul art. 863 alin. 3 lit. e Cod penal, pe durata termenului de încercare, instanța a impus inculpatului obligația de a nu conduce niciun vehicul.
Supravegherea executării obligației prevăzute de art. 863 alin. 3 lit. e Cod penal se va face de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Întrucât inculpatul prin fapta sa a adus atingere valorilor sociale apărate de legea penală, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 al. 1 lit. a teza a II- a din Codul penal în sensul interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, iar în temeiul art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, suspendă și executarea pedepselor accesorii arătate mai sus.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut următoarele:
Partea vătămată B. P. B. ( fiul minor în vârstă de 2 ani al victimei), prin reprezentantul legal B. C., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 380.000 Euro reprezentând daune morale.
Partea vătămată B. C. ( soțul victimei), s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 Euro reprezentând daune morale.
Partea vătămată U. M. ( mama victimei), s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 Euro reprezentând daune morale.
Partea vătămată S. V. ( sora victimei), s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 Euro reprezentând daune morale.
S. J. de U. "D. C. O. "; B. M., s-a constituit parte civilă cu suma de 1.043,39 lei, cu dobânda legală conform O.G. nr.9/2000, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată părții vătămate B. P.
B. .
Instanța, constatând că la data producerii evenimentului rutier, autoturismul condus de inculpat avea poliță de asigurare valabilă, încheiată cu
A. Ț. A. S.A. ( fila 70 verso dos. urm. pen.), în temeiul art. 49 raportat la art. 50 și art. 55 din Legea nr.136/1995 și art. 1391 Cod civil, a obligat asigurătorul de răspundere civilă la echivalentul în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de B.N.R., a sumelor de:
200.000 Euro, reprezentând daune morale către partea civilă B. P. B.
, prin reprezentantul legal B. C. ;
80.000 Euro, reprezentând daune morale către partea civilă B. C. ;
8.000 Euro, reprezentând daune morale către partea civilă U. M. ;
5.000 Euro, reprezentând daune morale către partea civilă S. V., având în vedere următoarele considerente:
Deși legiuitorul nu a conturat criterii legale pentru determinarea prejudiciului moral, doctrina și jurisprudența au consacrat totuși anumite repere pentru cuantificarea despăgubirilor acordate cu acest titlu, cum este echitatea și proporționalitatea.
Chiar dacă legiuitorul nu a stabilit criterii legale sau repere obiective pentru determinarea prejudiciului moral, totuși în lipsa acestora și în aplicarea principiilor legale enunțate, instanțele analizează atât suferințele efective produse victimei (dacă este cazul), cât și repercursiunile faptei imputate autorului accidentului, procedând, în scopul asigurării unui echilibru între prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat niciodată în totalitate, la cuantificarea despăgubirilor acordate, în așa fel încât să permită celui prejudiciat să beneficieze de o reparație de natură a atenua suferințele morale suferite, fără a se ajunge însă la situația îmbogățirii fără just temei.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește faptul că, criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în același timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime.
În acest sens, instanța a avut în vedere consecințele negative suferite de părțile vătămate pe plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și nu în ultimul rând perpetuarea în timp a acestor consecințe.
Astfel, fiul victimei, minor în vârstă de 2 ani la data producerii accidentului, a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, însă consecința cea mai dramatică și care se va perpetua în timp, este de ordin afectiv, concretizată prin lipsa definitivă a mamei din viața sa, ce practic nu poate fi estimată.
Din punct de vedere subiectiv, perceperea de către minor a lipsei elementului matern va fi în timp și cauza unor suferințe psihice, deoarece, în perioada de copil mic, de la naștere până la vârsta de 3 ani, dezvoltarea fizică si neuro-psihică are cea mai mare importanța, copilul fiind absolut dependent de îngrijiri și afecțiune, iar influența modului de integrare este hotărâtoare pentru tot restul vieții.
Ori, ca urmare a consecințelor accidentului, minorul ar putea fi pus în situația acceptării unor eventuale modificări ale condițiilor obișnuite de viață, cu care a fost obișnuit.
Toate aceste împrejurări au rezonanță negativă asupra minorului, în plan psihic și, nu în ultimul rând, afectiv.
În speță, pe lângă fiul victimei au suferit prejudicii de ordin nepatrimonial și alte persoane, respectiv soțul, mama și sora victimei, pierderea suferită de aceștia fiind evidentă, prin însăși calitatea pe care o au în raport cu aceasta.
Totodată, instanța a reținut că la nivelul anului 2012, anul producerii accidentului, limita de despăgubire pentru vătămările corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, a fost stabilit la nivelul de
5.000.000 euro, potrivit Ordinului nr. 14/_ al Comisiei de Supraveghere a
A. lor, astfel că o indemnizare a prejudiciului moral suferit de cele patru părți vătămate la suma totală de 293.000 euro este în măsură să compenseze traumele fizice și psihice suferite, iar această sumă nu reprezintă venituri nejustificate pentru rudele victimei, care în accepțiunea unor ar putea crea ideea unor îmbogățiri fără justă cauză.
Constatând că minorul B. P. B. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de zile de îngrijiri medicale mai mic de 11 zile, instanța a respins pretențiile formulate de partea civilă S. J. de U. "D. C. O. "; B. M., inculpatul nefiind trimis în judecată pentru vătămare corporală din culpă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs asiguratorul S.C. A. T. A. S.A., Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare si inculpatul C. T. S. .
În susținerea motivelor de recurs Parchetul a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie raportat la faptul că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului este mult prea mică raportat la gradul de pericol social al infracțiuni săvârșite. S-a invocat faptul că inculpatul a avut o viteză mare în trafic neadaptată segmentului de drum, pe care circula, că a ignorat regulile elementare de circulație și a efectuat o depășire neregulamentară intrând pe contrasens și accidentând persoanele aflate în autoturism.
Inculpatul, în susținerea motivelor sale de recurs, a solicitat casarea hotărârii pronunțate atât cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, cât și cu privire la modalitatea de executare a acesteia. În susținerea motivelor sale de recurs inculpatul a invocat faptul că nu au fost avute în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C.pen. și nu au fost avute în vedere toate circumstanțele atenuante ce puteau fi reținute, respectiv faptul că nu are antecedente penale, că a avut o atitudine sinceră după comiterea faptei, că și-a asumat și își asumă responsabilitatea propriului comportament, fiind deosebit de afectat de cele petrecute și manifestându-și disponibilitatea de a ajuta familia victimei.
Asiguratorul, în susținerea motivelor sale de recurs, a criticat hotărârea atacată sub aspectul obligării la plată în mod direct, precum și sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părților civile B. P. B. și B. C.
. În susținerea motivelor sale de recurs asiguratorul a precizat că instanța de fond trebuia să țină seama de prevederile art. 24 alin. 3 C.pr.pen., precum și de decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 1/2005 potrivit căreia asiguratorul nu are calitatea de parte responsabilă civilmente. De asemenea, a mai invocat faptul că daunele morale acordate părților civile sunt într-un cuantum prea ridicat raportat la practica judiciară în materie, potrivit căreia s-au acordat daune morale în cuantum mult mai mic în situații similare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare din_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. T. S. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 C.pen., reținându-se că în data de_, în jurul orelor 19,45, a condus autoturismul Volkwagen Touareg cu nr. de înmatriculare BN-69-REC, și nerespectând semnalizarea rutieră din zona DN1C, km 114+150 m, a produs un accident rutier în urma căruia a decedat numita B. V. a I. . S-a reținut faptul că inculpatul a încălcat prevederile art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației și să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private. Prevederile art. 51 prevăd că persoana care se află la comenzile unui vehicul care
circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta pentru evitarea coliziunii.
Nu în ultimul rând, în sarcina inculpatului s-a reținut că a încălcat prevederile art. 132 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, dispoziții potrivit cărora conducătorul vehiculului al cărui mers înainte este obturat de un obstacol sau de prezența altor participanți la trafic care impune trecerea pe sensul opus este obligat să reducă viteza și la nevoie să oprească pentru a permite trecerea vehiculelor care circulă din sens opus.
În ședința publică din_, prezent în fața instanței, inculpatul a precizat că recunoaște comiterea faptei și solicită aplicarea dispozițiilor art. 320/1 C.pr.pen. În consecință, instanța de fond în mod corect a procedat la reținerea vinovăției inculpatului sub aspectul comiterii infracțiuni de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 C.pen., pe baza materialului probator existent la dosarul de urmărire penală.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate., precum și la alegerea modalității de executare a acesteia, s-au avut în vedere în mod corect atât prevederile art. 320/1 alin. 7 C.pr.pen., cât și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen.
Din această perspectivă criticile formulate atât în recursul promovat de Parchet, cât și în recursul inculpatului, critici ce vizează cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare a acesteia, sunt nefondate.
Astfel, s-a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite concretizat prin urmările deosebit de grave care au fost produse, respectiv decesul unei persoane în vârstă de 33 de ani, precum și vătămarea corporală a altor persoane, printre care și un minor de 2 ani, în condițiile în care autoturismul în care se găsea victima staționa în mod regulamentar.
De asemenea, a fost avută în vedere și conduita inculpatului, împrejurarea că acesta nu are antecedente penale, că a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului, iar familia acestuia a făcut demersuri pentru înlăturarea în parte a consecințelor faptei produse, demersuri concretizate în acordarea unor sume de bani cu titlu de despăgubire, precum și în angajarea părții vătămate la una din firmele familiei inculpatului. Nu în ultimul rând, s-a avut în vedere și împrejurarea că la data comiterii faptei inculpatul era elev, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că acesta avea rezultate școlare de excepție, astfel că perspectivele de reintegrare sunt mari.
În consecință, se poate concluziona că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică sun aspectul cuantumului pedepsei aplicate și de asemenea, și sub aspectul modalității de executare a acesteia. În cauză nu se impune înlocuirea modalității de executare a pedepsei prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia, întrucât modalitatea pentru care a optat instanța de fond, respectiv suspendarea sub supraveghere în conformitate cu prevederile art. 86/3 C.pen., este de natură să asigure atingerea scopului pedepsei și să constituie un avertisment eficient de natură să îl determine pe inculpat să conștientizeze gravitatea faptelor sale.
În ceea ce privește recursul promovat de asigurator, Curtea apreciază că acesta este fondat sub aspectul cuantumului daunelor morale, acordate părților civile B. P. B. și B. C. .
Astfel, având în vedere consecințele negative suferite de părțile vătămate pe plan fizic și afectiv, importanța valorilor lezate, precum și perpetuarea în timp a consecințelor negative, instanța de fond a acordat suma de 200.000 Euro cu titlu
de daune morale către fiul minor al victimei prin reprezentant legal B. | C. | , |
suma de 80.000 Euro cu titlu de daune morale către partea civilă B. | C. | , |
suma de 8.000 Euro către partea civilă U. M. și 5.000 Euro către partea civilă S. V. .
Curtea apreciază că sumele acordate cu titlu de daune morale părților vătămate U. M. (mama victimei) și S. V. (sora victimei) sunt de natură să asigure o justă și echitabilă despăgubire a acestora. În ceea ce privește însă daunele morale acordate soțului victimei, respectiv, fiului minor al acesteia, Curtea apreciază că se impune diminuarea cuantumului acestor despăgubiri.
Astfel, cuantumul daunelor morale se stabilește de către instanță având în vedere criteriile referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, atât în plan fizic, cât și psihic, la importanța valorilor lezate, și la măsura în care acestea au fost lezate, la intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, și măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Fără îndoială că părțile vătămate B. P. B. și B. C., în calitate de fiu, respectiv soț al victimei, au suferit o traumă prin decesul victimei ca urmare a faptei comise de inculpat, consecințele negative fizice și psihice și intensitatea cu care acestea au fost percepute fiind greu de înlăturat, însă cuantumul daunelor morale este necesar a fi corelat cu jurisprudența în materie.
După cum s-a stabilit în doctrină, sumele acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte strict compensatorii, fără a se transforma în amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici în venituri nejustificate pentru victime. De altfel, acestea nu înlocuiesc o valoare economică cu o altă valoare economică ci sunt destinate a atenua sau alina suferințele fizice sau psihice ale victimei.
Curtea apreciază că, raportat la traumele suferite de părțile vătămate, suma de 100.000 Euro acordată fiului părții vătămate, respectiv 50.000 Euro acordată soțului acesteia vor fi de natură să asigure o justă și echitabilă reparație morală pentru prejudiciul suferit de acesta.
În ceea ce privește criticile formulate de asigurator, ce vizează obligarea directă a societății de asigurare la plata despăgubirilor civile, acestea sunt nefondate.
Astfel, din perspective dispozițiilor art. 2223 C.civ., în cazul asigurării de răspundere civilă, asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii civile față de terțele persoane prejudiciate, și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. Art. 2226 C.civ. instituie în sarcina asiguratorului obligația de a plăti despăgubirea direct terței persoane prejudiciate în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat.
Ca atare, soluția pronunțată de instanța de fond sub acest aspect, este legală și temeinică, iar criticile formulate de asigurator sunt nefondate.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că recursul declarat în cauză de asigurator este fondat sub aspectul cuantumului daunelor morale stabilite de instanța de fond, sens în care, având în vedere prevederile art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen., urmează a fi admis.
Având în vedere prevederile art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursurile declarate de inculpat și Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare împotriva aceleiași sentințe penale vor fi respinse ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, iar restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.C. A. T. A. S.A. împotriva sentinței penale nr. 1083 din 30 aprilie 2013 a J. ecătoriei B. M., pe care o casează doar cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părților civile B. P. B. (prin reprezentant legal B. C. ) și B. C. și rejudecând cauza în aceste limite:
Reduce cuantumul daunelor morale de la 200.000 euro la 100.000 euro daune morale către partea civilă B. P. B. prin reprezentant legal B. C. si de la 80.000 euro la 50.000 euro daune morale către partea civilă B. C. .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare si inculpatul C. T. S. împotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă pe inculpatul C. T. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs în sumă de 200 lei iar restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 26 septembrie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. B. | A. | D. | L. | M. R. |
G.
L. A. S.
Red.MB/dact.MS 3 ex./_
J. .fond: C.S.M.
| ← Decizia penală nr. 806/2013. Ucidere din culpă | Decizia penală nr. 1185/2013. Ucidere din culpă → |
|---|
