Decizia penală nr. 1185/2013. Ucidere din culpă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1185/R/2013
Ședința publică din data de 23 septembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător
JUDECĂTORI: ANA C.
: L. | M. | |
G. | : G. | I. -B. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI, părțile civile M. S., M. D.
și M. R. M. și inculpații Z. T. ȘI ALBACIUC I. împotriva sentinței penale nr.137 din 5 martie 2013 a J. ecătoriei S. M., pronunțată în dosar nr._, inculpații fiind trimiși în judecată astfel :
inculpatul Z. T., pentru săvârșirea infracțiunii de încredințarea autoturismului unei persoane ce nu posedă permis de conducere spre a fi condus pe drumurile publice, prev. și ped. de art.86 al.3 din OUG nr.195/2002
inculpatul Albaciuc I., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere prev. și ped. de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 și a infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art.178 al.1 și 2 C.pen., cu aplic.art.33 al.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații A. I. și Z. T.
, ambii asistați de către apărător ales, avocat Uta A. E., din cadrul Baroului
C., cu delegație avocațială la dosarul cauzei, apărătorul ales al părților civil, avocat Șuștic Toader Petre, din cadrul Baroului Maramureș cu delegație la dosar și apărătorul ales al asiguratorului S.C. asigurare R. A. V. I. G.
S.A. - avocat Bob A., din cadrul baroului B. cu delegație avocațială la dosarul cauzei, fiind părțile civile M. D. L., M. S. și M. R. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul A. I. solicită instanței să constate că mandatul său își încetează efectele, întrucât s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului. Solicită acordarea onorariului din FMJ pentru studiu dosar.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta M. ui P. susține recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației. Recursul privește modalitatea de sancționare a inculpatului A. I. și procesul de individualizare a sancțiunii aplicate acestuia, precum și modalitatea de realizare de către instanță a aplicării dispozițiilor art.85 C.pen.
Solicită instanței admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii cu privire la aspectele învederate în memoriul depus la dosarul cauzei și rejudecând să dispună majorarea pedepselor și aplicarea subsecventă a disp. art.85 C.pen.
Solicită instanței descontopirea pedepselor aplicate inculpatului prin sentințele penale pronunțate anterior de către Judecătoria Satu Mare, repunerea acestora în individualitate și refacerea operațiunilor privind concursul de infracțiuni, urmând ca în final să se stabilească o pedeapsă rezultantă, pe care inculpatul să o execute în regim de detenție.
Apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță este mult prea blândă raportat la faptele comise, la modalitatea în care acestea au fost săvârșite și nu în ultimul rând, la poziția procesuală a inculpatului.
Deși infracțiunea prev. de art.178 C.pen. are la bază și culpa victimei, trebuie avut în vedere faptul că inculpatul a condus neavând permis de conducere.
Pe durata procesului penal poziția procesuală a acestuia nu a fost una de cooperare cu organele judiciare, astfel încât, sancțiunea aplicată fiecărei infracțiuni deduse judecății nu reflectă gradul de pericol social concret al faptei.
În ceea ce privește operațiunile de contopire, apreciază că este necesară efectuarea acestora, iar o dată cu efectuarea lor se oferă o imagine clară asupra antecedenței inculpatului, care justifică executarea în regim de detenție a pedepsei pe care instanța o va aplica în final.
Pentru toate considerentele expuse solicită admiterea recursului.
Apărătorul ales al părților civile solicită instanței admiterea recursului formulat în temeiul art.31815pct.2 lit.d C.pr.pen., casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să rețină culpa exclusivă în producerea accidentului a inculpatului A. I. și în consecință, să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat, în sensul majorării acesteia.
Cu privire la latura civilă a cauzei, solicită admiterea în totalitate a constituirii de parte civilă formulată în condițiile art.14 și art.15 C.pr.pen., urmând a dispune obligarea inculpaților la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de înmormântare și parastas.
Solicită obligarea inculpaților la plata daunelor morale în sumă de 100.000 lei, reprezentând suferința și durerea pricinuită familiei victimei.
De asemenea, solicită obligarea acestora la plata sumei de 200 lei/lunar și pentru partea civilă M. D. L., cu titlu de rentă viageră.
Totodată, solicită în cazul admiterii recursului, obligarea inculpaților la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocațial și cheltuielile privind deplasarea sa la Curtea de Apel C., depunând la dosarul cauzei chitanțe în acest sens.
Cu privire la latura penală, în opinia sa, instanța de fond a greșit atunci când a reținut culpa comună a inculpatului A. și a victimei, cu atât mai mult cu cât, din motivarea acesteia nu reiese care fi fost culpa victimei în producerea accidentului, în schimb, a reținut corect culpa inculpatului, care a sesizat târziu victima și a încercat să o evite prin ocolire pe partea dreaptă.
Consideră că în prezenta speță nu există culpă comună, culpa aparține exclusiv inculpatului, așa cum de altfel a și reținut instanța de fond în motivarea sa.
Solicită admiterea în totalitate a recursului formulat, stabilirea culpei exclusiv în sarcina inculpatului A. și acordarea despăgubirilor astfel cum acestea au fost formulate. Cu privire la renta viageră, se reține că ambii copii ai victimei, în urma accidentului au suferit vătămări, respectiv au suferi un prejudiciu civil, sens în care în opinia sa, se impune acordarea rentei viagere ambilor copii ai victimei.
Apreciază că și părții civile M. D. L. i se cuvine acordarea din partea inculpaților a unei rente viagere, deși acesta primește pensie de urmaș în cuantum de 700 lei.
Apărătorul ales al inculpaților, în ceea ce privește recursul formulat de inculpatul Z. u T. arată că acesta a înțeles să formuleze recurs pentru motive care privesc nelegalitatea soluției pronunțată de către instanța de fond. Cazul de casare se întemeiază pe dispozițiile art.3859 pct.17 C.pr.pen. - greșita încadrare a faptei și pe dispozițiile art.3859pct.18 C.pr.pen. - inculpatul fiind condamnat pe baza erorii de fapt.
Curtea, învederează apărătorului ales al inculpaților faptul că articolele mai sus menționate și cazurile de casare invocate au fost abrogate prin Legea nr.2/2013 privind degrevarea instanțelor judecătorești.
În aceste condiții, apărătorul ales al inculpatului Z., precizează că urmează a se referi stric la greșita încadrare a faptei, fără a face referire la aceste articole și la existența erorii de fapt.
Apreciază că soluția pronunțată de prima instanță nu se justifică raportat la probele administrate în dosarul cauzei. Inculpatul a fost cercetat la început pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, iar apoi a fost pus sub acuzare pentru săvârșirea infracțiunii de încredințarea autoturismului unei persoane ce nu posedă permis de conducere spre a fi condus pe drumurile publice. Încă de la început, inculpatul a spus că el a fost cel care a condus autoturismul implicat în incident, fapt susținut și de declarațiile coinculpatului
, care se afla ca și pasager în autoturismul acestuia.
Solicită instanțe de recurs să dispună schimbarea încadrării juridice și rejudecarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă.
Apreciază că starea de fapt expusă anterior nu a fost analizată suficient de către
instanța de fond în raport cu probele administrate, aceasta bazându-se în mare parte pe declarația martorului Străjeru V. . Această declarație a martorului Străjeru este contrazisă de declarația inculpatului Z. T. și de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. D. cuprinsul depozițiilor martorilor audiați reiese că la momentul incidentului, în zona respectivă nu mai circula pe carosabil niciun autoturism și nu se afla nimeni în zonă, iar inculpatul întrebat fiind de către organele de poliție cine a condus autoturismul le-a răspuns acestora că el însuși a condus autoturismul implicat în accident.
Apreciază că nu se poate pronunța o soluție doar pe baza declarației unui singur martor, declarație care a fost contrazisă de toate celelalte probe existente la dosarul cauzei.
Având în vedere că instanța de fond a denaturat probele existente la dosar, consideră recursul inculpatului Z. T. fondat, prin urmare solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii recurare și rejudecarea cauzei de către instanța de recurs. În urma rejudecării cauzei solicită instanței de recurs să procedeze la readministrarea probelor și la o corectă apreciere a acestora, iar în final să dispună achitarea inculpatului, deoarece acesta nu a încălcat nicio normă de circulație. Solicită achitarea inculpatului, în opinia sa existând în speță un caz fortuit, întrucât nu a putut fi evitat sub nicio formă acest accident.
În privința inculpatului A. I., solicită admiterea recursului formulat din motive ce privesc nelegalitatea sentinței.
De asemenea, apreciază că suntem în prezenta unei erori de fapt în baza căreia inculpatul a și fost condamnat. Instanța de fond a reținut elemente esențiale, fără ca acestea să fie confirmate de întregul ansamblu probator, respectiv a reținut declarația martorului Străjeru.
Consideră că în privința acestui inculpat se impune aplicarea principiului in dubio pro reo, întrucât nu se poate stabili cu certitudine care dintre inculpați a condus și în consecință, orice dubiu profită inculpatului. Solicită achitarea inculpatului pentru săvârșirea celor doua infracțiuni reținute în sarcina sa.
Cu privire la celelalte recursuri declarate în cauză, solicită respingerea acestora ca nefondate.
Reprezentanta M. ui P. consideră că toate celelalte recursuri declarate în cauză sunt nefondate și drept urmare, solicită respingerea acestora. Motivarea instanței este legală, temeinică și suficientă pentru lămurirea stării de fapt deduse judecății, pe baza probelor administrate în cauză, iar apărările inculpaților au fost contrazise de toate probele existente la dosar .
Apărătorul ales al părților civile arată că nu se opune admiterii recursului parchetului. Solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați.
Apărătorul ales al asiguratorului, cu privire la recursul părților civile arată că și-a exprimat punctul de vedere prin motivele scrise și care au fost depuse la dosarul cauzei, sens în care solicită respingerea acestuia și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
Cu privire la cuantumul daunelor morale acestea nu au fost dovedite, deoarece nu au fost audiați martori cu privire la aspectele negative care ar fi afectat viața familială și socială a părților civile.
Cu privire la renta viageră, la dosar este depusă dovada pensiei de urmaș pe care o primește partea civilă M. D. L., respectiv suma de 700 lei, sumă care depășește suma pe care victima o aloca lunar familiei, respectiv, pensia de 514 lei (fila 38 dos. fond) și, prin urmare, nu se justifică acordarea unei noi rente viagere.
Cu privire la recursul declarat de inculpați și parchet, lasă la aprecierea instanței soluționarea acestora.
Inculpatul A. I. având ultimul cuvânt, arată că a fost acuzat greșit deoarece nu el s-a aflat la volanul autoturismului și nu el a condus autoturismul implicat în accident. Solicită să fie achitat pentru ambele infracțiuni care i-au fost reținute în sarcină.
Inculpatul Z. T., având ultimul cuvânt, precizează faptul că el a fost cel care a condus autoturismul, nu se afla în stare de ebrietate și nu a încredințat niciunei alte persoane autoturismul său. Solicită achitarea sa.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.137 din 5 martie 2013 a J. ecătoriei S. M., pronunțată în dosar nr._, în temeiul art.345 al. (2) C.pr.penală, s-a dispus condamnarea inculpaților:
I. , fiul lui I. și Ana, născut la data de_, în S. M., jud. Maramureș, cetățean român, are 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, nu posedă antecedente penale, posesor al C.I. seria MM nr. 0.
, eliberată de Poliția municipiului S. M., (expirată la data de_ ), CNP
, domiciliat în Rona de Sus, nr.1049, județul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere prev. de art.86 al.1 din O.U.G. 195/2002, republicată la pedeapsa de 1 an închisoare
ucidere din culpă prev. de art.178 al.1 și 2 C.pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare
În temeiul art.85 C.pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 24 din 27 ianuarie 2011 a J. ecătoriei S. M., definitivă prin decizia penală nr.650/R/_ a Curții de Apel C. și a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.145 din 24 martie 2011 a J. ecătoriei
S. M., definitivă prin nerecurare.
În temeiul dispozițiilor art.33 lit.";a"; și art.34 lit.";b"; C.pen. s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare, respectiv 3 ani închisoare aplicate în prezenta cauză, cu pedepsele anterioare de 1 an închisoare și de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În temeiul disp. art.86 indice 1 C.pen., s-a dispus suspend ar e a con d iț ion atăsub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani .
S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art.86 indice 4 C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art. 86 indice 3 al. 1 lit. a). C.pen. a fost obligat inculpatul A. I. ca, pe durata termenului de încercare, să se prezinte la judecătorul delegat din cadrul B. ui Executări Penale al J. ecătoriei S. M., în ultima zi de vineri a fiecărei luni, care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art.86 indice 3 al.1, lit.b)-d) C.pen., respectiv: să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență, măsuri pe care le impune inculpatului.
Z. T., fiul lui P. și L., născut la data de_, în Tîrlișua, jud. Bistrița Năsăud, cetățean român, are 10 clase și Școala Profesională, muncitor necalificat, nu posedă antecedente penale, locuiește în concubinaj, stagiul militar satisfăcut, posesor al C.I. seria MM nr. 1., eliberată de Poliția municipiului S. M., CNP 1., domiciliat în Rona de Sus, nr.1070, județul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de:
- încredințarea cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 al.3 din O.U.G. 195/2002 republicată la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art.81 și 82 C.pen., instanța a dispus suspendar e a cond iț ion ată
a execu tăr ii pedepse i, pe un termen de încercare de 3 ani .
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 C.pen., privind revocarea suspendării condiționată.
S-a respins cererea de prelungire a dreptului de circulație.
În temeiul disp. art. 14 și 346 C.proc.pen. a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. V. I. G. S.A. cu sediul în B.
, str. J. L. C., nr.70, sector 2, care răspunde de plata sumelor datorate părților civile, atât ca despăgubiri cât și ca și cheltuieli judiciare, în limita contractului de asigurare, să plătească părților civile următoarele sume de bani:
- părților civile M. S. și M. D. -L., ambii cu domiciliul în S.
M., str. D., nr.12, jud. Maramureș suma de 5.000 lei daune materiale și 10.000 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR la data plății cu titlu de daune morale .
- părții civile M. R. M. cu domiciliul în S. M., str. D., nr.12, jud. Maramureș suma de 200 lei lunar cu titlu de rentă lunară de la data de 28 decembrie 2009 și până la majorat sau noi dispoziții.
În baza art.193 Cod de procedură penală, au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile M. S. suma de 1.900 lei cheltuieli judiciare
.
În temeiul art.191 alin.1 Cod proc.pen. a fost obligat inculpatul A. I. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 940 lei.
În temeiul art.191 alin.1 Cod proc.pen. a fost obligat inculpatul Z. T. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 940 lei, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.2729/P/2009 din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, înregistrat la instanță sub dosar nr. 1691/307 din 3 iunie 2011, au fost trimiși în judecată inculpații Albiciuic I. pentru infracțiunile de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 al.1 din
O.U.G. 195/2002 republicată și ucidere din culpă prev. de art.178 al.1 și 2 c.p., cu aplicarea art. 33 lit.,,a" C.p. și Z. T. pentru încredințarea cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 al.3 din O.U.G. 195/2002 republicată.
Se reține că în data de 28 decembrie 2009 inculpatul A. I. a condus pe drumurile publice un autoturism marca ,,NISSAN";, fără să posede permis de conducere, iar în aceste împrejurări, prin nerespectarea dispozițiilor privind conducerea autoturismului pe drumurile publice, a cauzat un accident de circulație soldat cu decesul numitului M. D. .
Inculpatul Z. T., în data de 28 decembrie 2009 i-a încredințat cu știință autoturismul inculpatului A. I. pentru a fi condus pe drumurile publice, deși acesta nu posedă permis de conducere.
În declarațiile lor, inculpații A. I. și Z. T. nu recunosc săvârșirea faptelor.
În cauză s-au constituit părți civile M. S., soția victimei, fiul acesteia
M. D. L. și fiica M. R. M., toți cu suma de 100.000 euro daune morale și 10.000 lei despăgubiri civile, și rentă viageră în cuantum de câte 200 lei pe lună pentru copii.
În fapt, inculpatul Z. T. este proprietarul unui autoturism marca
,,NISSAN înmatriculat în Spania cu numărul SS-9301-AN și în iarna anului 2009 s-a deplasat în repetate rânduri cu acesta în Ucraina împreună cu învinuitul A. I. care nu posedă permis de conducere.
În după-amiaza zilei de 28 decembrie 2009 cei doi au plecat cu autoturismul din comuna Rona de Sus intenționând să meargă în Ucraina.
Condițiile meteorologice erau dificile întrucât ningea, iar șoseaua era umedă, însă cu toate acestea, la intrarea în S. M., pe strada Dragoș Vodă inculpatul A. I. s-a angajat în depășirea unui autoturism condus de martorul Străjeru V. după care a revenit pe banda sa.
Victima M. D., ieșind dintr-un local situat pe partea stângă față de direcția de deplasare a autoturismului condus de inculpat, a urcat pe bicicletă și a traversat carosabilul îndreptându-se spre intersecția cu strada Mioriței.
Inculpatul A. I. a sesizat târziu starea de pericol și a încercat să evite producerea accidentului prin ocolire pe partea dreapta și frânare însă nu a reușit, lovind cu partea frontal-dreapta roata din spate a bicicletei. Ca urmare a impactului, victima a fost preluată pe capotă și parbriz, după care a fost proiectată în șanțul din partea dreapta a carosabilului, suferind un ,,traumatism cranio-cerebral acut cu multiple contuzii cerebrale și celebroase, masiv hematom subdural bazal și hemoragie subarhnoidiană extinsă";, leziuni în urma cărora a decedat.
La producerea accidentului au concurat, atât culpa inculpatului A. I., cât și cea a victimei.
Inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor în modalitatea expusă susținând că autoturismul a fost condus de Z. T., iar victima ar fi circulat cu bicicleta din sens contrar și înainte cu 1-3 m de a se intersecta cu autoturismul, a virat brusc stânga cu intenția de a intra pe strada Mioriței.
D. declarația martorei P. a M. , fila 81 dosar urmărire penală rezultă fără echivoc că victima se deplasa pe bicicletă spre centrul orașului, pe partea
dreaptă față de direcția de deplasare a autoturismului, fiind lovită de către acesta din spate, iar din declarația martorului Străjeru V. rezultă că autoturismul a fost condus de inculpatul A. I. .
D. concluziile raportului de expertiză tehnico-judiciară efectuat în faza de urmărire penală, rezultă că raportat la aspectele urmelor de contact pe bicicletă și autoturism, varianta de producere a accidentului prezentată de inculpați, conform căreia biciclistul ar fi circulat din sens opus este exclusă.
De asemenea, inculpații au încercat să acrediteze ideea potrivit căreia la volanul mașinii se afla inculpatul Z. T. și nu inculpatul A. I. . În acest sens, au propus ca martor pe D. Găvrilă, fila 98 dosar instanță, însă din declarația acestuia nu se poate stabili cu certitudine data la care cei doi au fost la stația Peco, iar în condițiile în care din probe rezultă că cei doi mergeau des în Ucraina, inculpatul A. I. însoțindu-l pe inculpatul Z. T., fiind cunoscător al limbii, nu se poate reține că cei doi au trecut prin stația Peco în ziua producerii accidentului, putând fi o altă zi.
În schimb, martorul Străjeru V. , fila 83 dosar urmărire penală și 249 dosar instanță, declară cu certitudine că mașina condusă de inculpat era în spatele autoturismului condus de el și nu a intrat în stația Peco, aspect care confirmă ipoteza că acea oprire în stația de benzină s-a efectuat la o altă dată și nu cea a accidentului. De asemenea,, martorul declară că în momentul în care a fost depășit de autoturism, la volan era un bărbat tânăr, iar în dreapta un bărbat mai în vârstă, cu mustață.
După impact și ajungând la locul accidentului, martorul a coborât și a constatat că lângă portiera din stânga se afla bărbatul mai tânăr, care vorbea la telefon. Față de celelalte aspecte, acest fapt întărește convingerea că inculpatul A.
I. a coborât de la volanul mașinii. Martorul arată că este imposibil ca mașina în care se aflau inculpații să se fi oprit și cei doi să fi schimbat locul, deoarece el era în spatele lor și probabil i-ar fi depășit, nemaiasistând la accident.
Toate aceste împrejurări se coroborează și cu concluziile constatate în urma examinării cu tehnica poligraf a inculpatului A. I., care la întrebările relevante cauzei referitoare la persoana care a condus autoturismul și modul de producere a accidentului au evidențiat reacții specifice comportamentului simulat.
De altfel, probele administrate nu vin în susținerea afirmațiilor inculpaților cu privire la persoana care a condus, singurele declarații care susțin această variantă fiind ale inculpaților.
D. expertiza efectuată în cauză, fila 41 dosar urmărire penală, rezultă că accidentul s-a produs în condiții de vizibilitate redusă, pe timp de ninsoare abundentă și carosabil umed, și putea fi evitat printr-o manevră de ocolire pe partea stângă prin spatele biciclistului și nu prin fața lui. De asemenea, se reține că accidentul putea fi evitat dacă biciclistul nu ar fi pătruns în calea autoturismului., stabilindu-se astfel culpa comună a conducătorului și a biciclistului.
Astfel, situația de fapt reținută de instanță este dovedită prin următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele cu fotografii judiciare (f.4-20 dosar urmărire penală ); schița locului accidentului (f.21 dosar urmărire penală ); raportul de expertiză medico-legală nr. 16/2010 (f.22 dosar urmărire penală ); buletinele de analiză toxicologică (f.27,30 dosar urmărire penală); procesul verbal de verificare a stării tehnice (f.36 dosar urmărire penală ); adresa nr. 305644/2010 a I.P.J. Maramureș- Serviciul rutier (f.38 dosar urmărire penală ); raportul de expertiză tehnico-judiciară (f.40-52 dosar urmărire penală); raportul de constatare tehnico-științifică (f.53-59 dosar urmărire penală ); declarațiile părților vătămate M. D. -L. (f.68 dosar
urmărire penală și 31 dosar instanță), M. S. (f.69 dosar urmărire penală și
30 dosar instanță ) și M. R. M. (f. 55 dosar instanță); declarațiile martorilor P. a M. (f.81 dosar urmărire penală și 82 dosar instanță), Străjeru
V. (f.83 dosar urmărire penală și 249 dosar instanță), Covaci V. (f.88 dosar urmărire penală și 83 dosar instanță), Tivadar V. (f.70 dosar instanță), Deac Floare (f.71 dosar instanță), D. Gavrilă (f.98 dosar instanță), Zsurzs Ludovic (f.248 dosar instanță); declarațiile inculpaților A. I. (f.71 dosar urmărire penală și 53 dosar instanță) și Z. T. (f.76 dosar urmărire penală și 54 dosar
instanță); procesele verbale de prezentare materialului de urmărire penală (f.95,96 dosar urmărire penală ).
În cauză a fost citat ca asigurator de răspundere civilă B. A. de
V. din R., care a comunicat faptul că, în calitate de mandatar legal al asigurătorilor din străinătate a desemnat societatea S.C. A. R. A. V.
I. G. S.A. ca și corespondent pentru a reprezenta în R. interesele societății de asigurare Helveția (cod E 1157) Spania.
În privința laturii civile a cauzei, instanța a admis-o în parte, reținând că din declarațiile martorilor audiați rezultă că cheltuielile de înmormântare s-au ridicat la suma de 10.000 lei și raportat la culpa comună stabilită, a fost obligată societatea S.C. A. R. A. V. I. G. S.A. la plata sumei de
5.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
În privința prestației periodice solicitate de partea civilă, instanța de fond a avut în vedere ca bază de calcul, totalitatea veniturilor constante realizate de victimă într-o perioadă de timp semnificativă înainte de producerea accidentului, astfel că, ținând cont de veniturile victimei, care era pensionar, a admis în parte solicitarea părții civile și a acordat suma de 200 lei lunar, cu titlu de rentă lunară de la data de 28 decembrie 2009 și până la majorat sau noi dispoziții.
Prejudiciul produs minorei prin săvârșirea infracțiunii este cert și instanța de fond a stabilit despăgubirea periodică ce se cuvine minorei de la data producerii accidentului și până la majorat pe baza sumei ce ii revenea din venitul realizat de victimă .
Pentru acordarea daunelor morale părților civile, instanța a reținut că se justifică acordarea acestor despăgubiri ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice și fizice suferite ca urmare a faptei ilicite a inculpatului fiind de netăgăduit că părțile civile au suferit o schimbare atât în plan psiho-afectiv, cât și în plan familial. Instanța de fond a reținut că în cauză se justifică acordarea de despăgubiri în favoarea fiecărui urmaș al defunctului. Este neîndoielnic faptul că decesul soțului, respectiv al tatălui a produs acestor părți o traumă psihică imensă.
Urmările subzistă și în prezent, iar părțile civile sunt nevoite să facă eforturi suplimentare pentru a-și relua viața normală, astfel că instanța a reținut ca justificate despăgubirile în favoarea părților civile în cuantum de 10.000 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR la data plății .
Despăgubirile acordate trebuie să realizeze pe cât posibil punerea în situația anterioară, iar în cazul celor aflați în întreținerea victimei, aceasta înseamnă că trebuie să li se asigure un nivel de trai cel puțin asemănător celui, de care au beneficiat anterior decesului întreținătorului lor, astfel că s-a ținut seama de toate activitățile producătoare de câștig desfășurate de victimă.
Este evident că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, deoarece există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciile cauzate părților civile, iar autoturismul condus de inculpat era asigurat la societatea de asigurare Helveția (cod E 1157) din Spania, iar B. A. de V. din R., în calitate de mandatar legal al asigurătorilor din străinătate, a desemnat societatea S.C. A. R. A. V. I. G.
S.A. ca și corespondent pentru a reprezenta în R. interesele societății de asigurare.
În drept, faptele inculpatului A. I., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.86 al.1 din O.U.G. 195/2002 republicată și ucidere din culpă prev. de art.178 al.1 și 2 c.p. faptele fiind săvârșite în concurs potrivit dispozițiilor art.33 lit.,,a"; c.p.
Inculpatul A. I. a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 24 din 27 ianuarie 2011 a J. ecătoriei S. M., definitivă prin decizia penală 650/R/_ a Curții de Apel C. și prin sentința penală nr.145 din 24 martie 2011 a J. ecătoriei S. M., definitivă prin nerecurare, astfel că, în temeiul art.85 C.pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 24 din 27 ianuarie 2011 a J. ecătoriei
S. M., definitivă prin decizia penală 650/R/_ a Curții de Apel C. și a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.145 din 24 martie 2011 a J. ecătoriei S. M., definitivă prin nerecurare.
D. probele administrate, respectiv declarațiile martorilor și care se coroborează cu raportul de expertiză medico-legală, a rezultat culpa comună a inculpatului A. I. și a victimei, instanța de fond dispunând condamnarea inculpatului potrivit dispozitivului.
În temeiul disp. art.86 indice 1 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare de
6 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra prev. art.86 indice 4 C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere și stabilind totodată, obligațiile pe care urmează să le respecte.
Fapta inculpatului Z. T., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.86 al.3 din O.U.G. 195/2002 republicată.
Față de cele expuse, instanța de fond a aplicat inculpaților pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 C.p., prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 C.p.
Cu privire la cererea inculpatului Z. Toader de prelungire a dreptului de circulație, instanța de fond a reținut că potrivit disp. art.111 din OUG 195/2002 permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în următoarele cazuri:
b. când titularul acestuia a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art.85, art.86 alin. (2), art.87 alin. (1), (2), (4) și (5), art.89 alin. (1), art.90 alin. (1) și la art.92 alin. (3) și (5);
(4) Permisul de conducere al conducătorului de autovehicul sau de tramvai, implicat într-un accident de circulație din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, se reține de către poliția rutieră dacă acesta a încălcat o regulă de circulație, eliberându-se dovada înlocuitoare fără drept de circulație, în situația în care regula de circulație încălcată este una dintre cele prevăzute la art.102 alin. (3) lit. a) și c), sau dovada înlocuitoare cu drept de circulație pentru o perioadă de 15 zile, în celelalte cazuri.
În cauză, inculpatul Z. T. a fost trimis în judecată și condamnat, pentru infracțiunea prev. de art.86 al.3 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Această infracțiune nu este cuprinsă în disp. art.111 din OUG 195/2002, care prevăd posibilitatea reținerii permisului de conducere, neîncadrându-se nici la lit. b a alin.1 și nici la alin.4 al articolului amintit.
Pentru aceste considerente și față de soluția finală de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.86 al. 3 din OUG 195/2002 și nu pentru cea prev. de art.178 al.1 și 2 c.p. care ar fi putut face aplicabile disp. al.4 al art.111 din OUG 195/2002, instanța de fond a apreciat că nu se impune
prelungirea dreptului de circulație, atâta timp cât nici nu putea fi reținut permisul.
În temeiul art.191 alin.1 Cod proc.pen. au fost obligați inculpații la câte 940 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împ o tr iv a ace s te i ho tăr âr i, în ter men leg al au de clar at recurs
PARCHET UL DE PE LÂNGĂ JUDECĂT OR IA S IG HET U MARMAȚ IE I,
părțile civile M. S., M. D. L. și M. R. M. și inculpații
Z. T . și ALBAC IUC I. .
PARCHET UL DE PE LÂNGĂ JUDEC ĂT ORIA S IGHET U MARMAȚ IE I a
solicitat casarea, în parte, a hotărârii atacate, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului A. I. și, respectiv, a modalității de efectuare a operațiunilor juridice reclamate de antecedența penală a acestuia și, rejudecând, majorarea pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni; efectuarea corectă a operațiunilor impuse de dispoz. art.85 C.pen., în sensul descontopirii și repunerii în individualitatea lor a pedepselor aplicate inculpatului prin sentințele penale nr.24/2011 și nr.145/2011 ale J. ecătoriei S.
M., după care, să se aplice regulile privind concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultantă să se dispună a fi executată în regim de detenție.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond a aplicat inculpatului A. I. pedepse excesiv de blânde pentru cele două infracțiuni, pentru care a fost trimis în judecată, pedepse care nu reflectă gradul de pericol social concret al faptelor și nu pot asigura realizarea scopului prev. de art.52 C.pen., având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei, împrejurările concrete în care s-au comis faptele - inculpatul conducând un autoturism fără a avea deprinderile și abilitățile necesare pentru o astfel de activitate, ceea ce a și condus la producerea unui accident soldat cu decesul unei persoane; are antecedente penale; nu a recunoscut comiterea faptelor.
De asemenea, s-a arătat că toate aceste elemente care reclamă pedepse mai mari, coroborate cu antecedentele penale ale inculpatului, reliefează periculozitatea deosebită a acestuia și, necesitatea executării pedepselor prin privare de libertate.
Totodată, instanța de fond nu a efectuat corect operațiunile reclamate de dispoz. art.85 C.pen., în sensul că nu a descontopit și repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale nr.24/2011 și nr.145/2011 ale J. ecătoriei S. M., după care, să facă aplicarea regulilor privind concursul de infracțiuni.
Părțile civile M. S., M. D. L. și M. R. M. au solicitat casarea, în parte, a hotărârii atacate, atât sub aspectul laturii penale - în sensul reținerii culpei exclusive a inculpatului A. I. în producerea accidentului - cât, și sub aspectul laturii civile, în sensul admiterii acțiunilor civile, așa cum au
fost formulate și acordarea în integralitate a despăgubirilor solicitate.
În motivarea recursurilor s-a arătat, în primul rând că, în mod greșit a reținut instanța culpa comună a inculpatului A. I. și a victimei în producerea accidentului.
D. coroborarea probelor dosarului rezultă culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, având în vedere că: acesta nu posedă permis de conducere, neavând deci abilitățile necesare pentru a conduce și experiența care, l-ar fi putut ajuta să evite accidentul; instanța nu a arătat în ce a constat culpa victimei, care, ața cum se arată, nu a făcut decât să circule regulamentar - pe partea dreaptă, față de direcția de deplasare a autoturismului.
Sub aspectul laturii civile, recurenții au arătat că, despăgubirile materiale - dovedite în cuantum de 10.000 lei - în mod nejustificat au fost reduse de
instanță la 5000 lei, urmare a reținerii greșite a culpei comune a victimei și inculpatului în producerea accidentului.
În privința daunelor morale, s-a arătat că, deși instanța a motivat că se justifică acordarea acestora fiecărui urmaș al victimei, a omis a acorda aceste despăgubiri și fiicei acesteia, partea civilă M. R. M., care, în egală măsură cu mama și fratele său, a suferit în urma pierderii unui părinte.
De asemenea, instanța, în mod greșit nu a acordat rentă viageră și pentru partea civilă M. D. L., fiul victimei, aflat și el în aceeași situație cu sora sa, partea civilă M. R. M., fiind în continuarea studiilor, instanța recunoscându-le, practic, acest drept, amândurora.
Oricum, cuantumul daunelor morale a fost apreciat nesatisfăcător, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, prejudiciul de afecțiune produs prin fapta inculpatului fiind unul incomensurabil, care nu poate fi compensat cu sumele acordate de instanță.
Inculpatul Z. T. a solicitat casarea hotărârii atacate și, rejudecând, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea de încredințarea cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere în infracțiunea de ucidere din culpă și, pentru aceasta din urmă, achitarea, pe motivul existenței cazului fortuit.
În motivarea recursului s-a arătat că probele administrate în dosarul cauzei relevă faptul că inculpatul a fost cel care a condus autoturismul, el arătând încă de la începutul anchetei acest lucru, în acord și cu susținerile coinculpatului A.
, care se afla ca și pasager în autoturism.
Soluția instanței se bazează exclusiv pe declarația martorului Străjeru V.
, care este însă infirmată de declarațiile inculpaților, de concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză și depozițiile martorilor audiați, potrivit cărora, la momentul incidentului, în zona respectivă nu mai circula pe carosabil niciun autoturism și nu se afla nimeni în zonă, deci, martorul nu avea cum să vadă cine era la volan.
Pentru infracțiunea de ucidere din culpă, se impune achitarea inculpatului, deoarece acesta nu a încălcat nicio normă de circulație, el a acționat în condițiile cazului fortuit, a existenței unei împrejurări pe care nu avea cum să o prevadă, neavând nicio posibilitate de a evita accidentul.
Inculpatul A. I. a solicitat casarea hotărârii atacate și, rejudecând, achitarea sa, sub aspectul comiterii celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, în cauză fiind prezentă eroarea de fapt , întrucât nu inculpatul este cel care a condus autoturismul, deci, infracțiunea de conducere fără permis nu există și, respectiv, nu el a produs accidentul soldat cu moartea unei persoane, deci, infracțiunea de ucidere din culpă nu a fost comisă de el.
S-a apreciat deci, că inculpatul a fost condamnat în baza unei erori de fapt, instanța reținând elemente esențiale, fără ca acestea să fie confirmate de întregul ansamblu probator, respectiv a reținut exclusiv declarația martorului Străjeru, în sprijinul soluției sale.
În privința acestui inculpat se impune aplicarea principiului in dubio pro reo, întrucât nu se poate stabili cu certitudine care dintre inculpați a condus și în consecință, orice dubiu profită inculpatului.
Verificând hotărârea atacată , în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată fondate în cauză doar recursurile declarate de inculpatul A. I. și partea civilă
M. R. M., în limitele și pentru considerentele, ce vor fi arătate în continuare.
Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, cu care Curtea este de acord, sub aspectul stării de fapt reținute, vom arăta în continuare doar considerentele pentru care criticile recurenților inculpați și părți civile, sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei, nu sunt întemeiate.
Astfel, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, instanța a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că la data de 28 decembrie 2009 inculpatul Z. T. i-a încredințat cu știință autoturismul său marca Nissan înmatriculat în Spania sub nr. SS-9301-AN, inculpatului A. I. pentru a fi condus pe drumurile publice, deși acesta nu posedă permis de conducere, iar inculpatul A. I. a condus pe drumurile publice de pe raza localității Rona de Sus și a municipiului S. M. din județul Maramureș, autoturismul încredințat, mai sus arătat, deși nu posedă permis de conducere, iar în aceste împrejurări, prin nerespectarea dispozițiilor privind conducerea autoturismului pe drumurile publice, a cauzat un accident de circulație soldat cu decesul numitului M. D. .
În mod corect a reținut instanța culpele concurente în producerea accidentului, a inculpatului A. I. și a victimei M. D., chiar dacă nu a arătat expres procentele acestora, rezultând acest aspect, respectiv proporția de 50% - 50%, din modul de soluționare a acțiunilor civile, cuantumul despăgubirilor stabilite a fi acordate, fiind redus la jumătate.
Inculpatul A. I. a condus autoturismul pe drumuri publice, acțiunea sa ilicită determinând decesul unei persoane, cu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la activitatea de conducere a unui autoturism - respectiv, a încălcat dispoz. art.23 alin.1 din OUG nr.195/2002 potrivit cărora "dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulație";, precum și dispoz.art.123 alin.1 lit.j din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, conform cărora "conducătorul de vehicul este obligat sa circule cu o viteză care sa nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afară localităților, când vizibilitatea este sub 100 m în condiții de ceață, ploi torențiale, ninsori abundente";
- inculpatul circulând, potrivit expertizei efectuate în cauză, cu o viteză de peste 50 Km/h, în condiții de carosabil umed și ninsoare.
Victima M. D. a încălcat, potrivit aceleași expertize, dispoz. art.135 alin.1 lit.f din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, circulând pe partea carosabilă și neacordând prioritate de trecere autoturismului "conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere când se pune în mișcare sau la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia față de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcția de deplasare";.
Ambii conducători puteau evita accidentul, potrivit expertizei - biciclistul, dacă nu ar fi pătruns pe carosabil, fără să se asigure și să acorde prioritate, iar conducătorul auto - dacă, având permis de conducere, conducând cu viteza adaptată condițiilor meteo și, având abilitățile necesare unei astfel de activități, ar fi ocolit bicicleta prin partea stângă spate, banda din stânga fiind liberă.
Apărările inculpaților - în senul că victima ar fi circulat cu bicicleta din sens contrar celui pe care se deplasau ei și, înainte cu 1-3 m de a se intersecta cu autoturismul, a virat brusc stânga cu intenția de a intra pe strada Mioriței, astfel că, nu au mai avut timp să o evite - nu pot fi primite, simplele lor susțineri fiind infirmate de restul probelor din cauză, respectiv, declarația martorei P. a M. , potrivit căreia, victima se deplasa pe bicicletă spre centrul orașului, pe partea dreaptă față de direcția de deplasare a autoturismului, fiind lovită de către acesta din spate; concluziile raportului de expertiză tehnico-judiciară, conform cărora,
raportat la aspectele urmelor de contact pe bicicletă și autoturism, varianta de producere a accidentului prezentată de inculpați, conform căreia biciclistul ar fi circulat din sens opus este exclusă; declarațiile martorilor Străjeru V. și Covaci
V. - șoferul și, respectiv, pasagerul din mașina ce circula în spatele autoturismului inculpatului, potrivit cărora, biciclistul se afla pe banda din dreapta a drumului în momentul impactului, în aceeași direcție de deplasare cu autoturismul inculpatului.
De asemenea, cum corect a apreciat și instanța de fond, nu pot fi primite apărările inculpaților nici în sensul că la volanul mașinii se afla inculpatul Z.
T. și nu inculpatul A. I. .
Aceasta, deoarece, susținerile lor sunt contrazise de restul probelor cauzei - declarațiile constante ale martorului Străjeru V. , potrivit cărora în momentul în care a fost depășit de autoturism, la volan era un bărbat tânăr, iar în dreapta un bărbat mai în vârstă, cu mustață, iar după impact, ajungând la locul accidentului, martorul a coborât și a constatat că lângă portiera din stânga se afla bărbatul mai tânăr, care vorbea la telefon; mai arată martorul că este
imposibil ca mașina în care se aflau inculpații să se fi oprit și cei doi să fi schimbat locul, deoarece el era în spatele lor și probabil i-ar fi depășit, nemaiputând astfel să asiste la accident; în același sens sunt și declarațiile martorei P. a M., care arată că, ajungând la locul accidentului, l-a întrebat pe cel cu mustață: "cine a condus, băiatul?";, întrebare care, la rândul ei, explică susținerile martorului Străjeru V., conform cărora, la locul accidentului a sosit în 5 minute un alt autoturism, persoana coborâtă din autoturism întrebând cine a condus, cel cu mustață a afirmat că el a condus, iar o femeie l-a interpelat
"cum poate să mintă, când ea l-a văzut pe cel tânăr la volan?";.
Neadevărate s-au dovedit susținerile inculpaților, și în sensul că ar fi oprit anterior accidentului la o stație PECO și că, ar fi văzut cine este la volan, martorul D. Găvrilă, din declarația acestuia (fila 98 dosar instanță), nerezultând însă, data la care cei doi au fost la stația Peco, iar în condițiile în care din probe rezultă că cei doi mergeau des în Ucraina, inculpatul A. I. însoțindu-l pe inculpatul Z. T., fiind cunoscător al limbii, nu se poate reține că cei doi au trecut prin stația Peco în ziua producerii accidentului; aceste aspecte sun confirmate și de declarația martorului Străjeru V. , potrivit căreia mașina condusă de inculpat era în spatele autoturismului condus de el și nu a intrat în stația Peco, aspect care confirmă ipoteza că acea oprire în stația de benzină s-a efectuat, probabil, la o altă dată și nu cea a accidentului.
La toate aceste probe, fără a avea aceeași valoare, de mijloc de probă, se are în vedere, ca și element care, prin coroborare cu restul probelor poate oferi o imagine obiectivă asupra credibilității inculpatului A. I. - testarea poligraf - care, la întrebările relevante cauzei referitoare la persoana care a condus autoturismul și modul de producere a accidentului, a evidențiat reacții specifice comportamentului simulat.
Pentru toate aceste considerente, se constată neîntemeiate criticile inculpaților recurenți, în sensul că faptele nu au fost săvârșite de inculpat -în cazul inculpatului A. I. și, respectiv, că ar exista o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, cazul fortuit - în privința inculpatului Z. T. .
Așa fiind, reținând corect vinovăția inculpaților în comiterea faptelor, pentru care au fost trimiși în judecată, instanța a procedat apoi la individualizarea judiciară a sancțiunilor, pe care le-a considerat potrivite în raport de faptele deduse judecății și persoana inculpaților, valorificând eficient criteriile prev. de art.72 C.pen. și, aplicând pedepse în limite legale, apte să asigure realizarea scopului prev. de art.52 C.pen.
În ceea ce-l privește pe inculpatul A. I. - a cărui pedeapsă a fost apreciată prea blândă de către parchet - se constată că, în stabilirea acesteia, pentru fiecare dintre infracțiuni, instanța a avut în vedere: gradul de pericol social concret al fiecăreia - ridicat, raportat la împrejurările concrete în care s-au comis, importanța relațiilor sociale lezate,urmările produse; limitele speciale de pedeapsă
- închisoarea de la 2 al 7 ani pentru ucidere din culpă și, respectiv, de la 1 la 5 ani pentru conducere fără permis; persoana inculpatului - cu o atitudine nesinceră, cu antecedente penale.
A aplicat astfel, pedepse în limite legale, judicios individualizate, inclusiv sub aspectul modalității de executare - suspendarea sub supraveghere - având în vedere că, prin această modalitate, se asigură monitorizarea inculpatului pe o perioadă mare de timp - 6 ani, interval în care inculpatul este supus unor restricții și care, îl va ajuta să conștientizeze într-o mai mare măsură gravitatea faptelor și a consecințelor acestora.
Instanța a făcut aplicarea dispoz. art.85 C.pen. și a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 24 din 27 ianuarie 2011 a J. ecătoriei S. M., definitivă prin decizia penală 650/R/_ a Curții de Apel C. și a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.145 din 24 martie 2011 a J. ecătoriei S. M., definitivă prin nerecurare.
Chiar dacă pentru a doua condamnare, pentru acuratețe juridică s-ar fi impus descontopirea pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.145 din 24 martie 2011 a J. ecătoriei S. M. ( compusă din 7 luni și 1 an închisoare), având în vedere că nu s-a aplicat vreun spor rezultantei, prin sentința anterior menționată, iar finalitatea operațiunilor juridice ulterioare este aceeași - contopirea tuturor pedepselor, cele a căror suspendare a fost anulată cu cele nou aplicate - se apreciază că nu se impune descontopirea solicitată de recurent, cu atât mai mult cu cât, practic, s-ar impune ulterior, introducerea unei pedepse noi - cea de 7 luni închisoare, în operațiunea de contopire, ceea ce, potrivit deciziei nr. 70/2007 a ÎCCJ dată în RIL, nu se poate dispune direct în calea de atac.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că nu sunt fondate criticile părților civile recurente sub aspectul despăgubirilor materiale - dovedite în cuantum de 10.000 lei, în sensul că, în mod nejustificat au fost reduse de
instanță la 5000 lei, deoarece, așa cum am arătat anterior, cu ocazia analizării modului de soluționare a laturii penale a cauzei, în mod corect instanța a reținut culpa comună a victimei și inculpatului în producerea accidentului, astfel, că această culpă comună are consecințe și asupra laturii civile, despăgubirile fiind reduse proporțional cu culpa victimei.
În privința daunelor morale, Curtea constată că acestea au fost acordate într-un cuantum corespunzător, instanța stabilind o sumă rezonabilă cu titlu de daune morale - 20.000 euro pentru fiecare din părțile vătămate - soția și, respectiv, fiul victimei, sumă pe care, de asemenea, a redus-o cu 50%, corespunzător culpei victimei. Apreciem că această sumă este - în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, de suferințele cauzate - una echitabilă, în măsură să asigure o compensare corespunzătoare, legitimă a prejudiciului afectiv
- și, care nu se impune a fi majorată.
Se constată însă că, deși instanța a arătat că despăgubirile cu acest titlu - de daune morale - se justifică și se cuvin fiecărui succesor al victimei, a omis a se pronunța asupra sumei ce se impune a fi acordată părții civile M. R. M.
.
D. considerentele mai sus arătate, cuantumul sumei cu titlu de daune morale ce se impune a fi acordată acestei părți civile trebuie stabilit la același
nivel cu al sumei acordate fratelui său - partea civilă M. D. L., având practic, aceeași poziție procesuală și fiind în aceleași raporturi cu victima.
În schimb, Curtea constată că în mod greșit instanța a acordat părții civile
M. R. M. suma de 200 lei cu titlu de rentă lunară, în condițiile în care nu s-a făcut decât cea, de care beneficiază în prezent aceștia, cu titlu de pensie de urmaș.
Astfel, anterior decesului, victima M. D. beneficia de o pensie de 514 lei (cupon pensie -f.38 dos. fond) ceea ce, în lipsa altor probe, înseamnă că aceasta aloca pentru creșterea și întreținerea celor doi copii 1/3 din pensie, respectiv, aprox. 171 lei.
Partea civilă M. D. L. beneficiază în prezent de pensie de urmaș în sumă de 350 lei (cupon pensie -f.234 dos. fond), iar partea civilă M. S. a arătat la termenul din 4 decembrie 2012 (f.235 dos. fond) că ambii copii beneficiază de pensie de urmaș, în cuantum de 700 lei pentru amândoi.
Ori, în condițiile în care, în cadrul asigurărilor sociale s-a recunoscut copiilor victimei, dreptul la pensie, reparația este datorată numai pentru diferența dintre această pensie și suma cu care contribuia victima, anterior decesului, ceea ce în cauză nu se regăsește, pentru că suma pe care o primesc în prezent copiii victimei cu titlu de pensie de urmaș este de 700 lei, iar anterior accidentului, nu s-a dovedit că suma alocată de victimă celor doi copii ar fi fost mai mare de 700 lei, ci s-a dovedit dor până la nivelul sumei de 171 lei.
Pentru toate aceste motive, nici părții civile M. D. L. nu se justifică, a-i fi acordată vreo sumă de bani cu titlu de prestație periodică.
În consecință, pentru considerentele, anterior expuse, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală se vor admite recursurile declarate de inculpatul
A. I. și de partea civilă M. R. M. împotriva sentinței penale nr.137 din 5 martie 2013 a J. ecătoriei S. M., care va fi casată în parte, doar cu privire la greșita acordare a rentei lunare pentru partea civilă M. R. M., respectiv, cu privire la omisiunea acordării de daune morale aceleiași părți civile.
Rejudecând cauza, în limitele de mai sus, se va înlătura obligarea asiguratorului la plata sumei de 200 lei lunar, cu titlu de rentă lunară în favoarea părții civile M. R. M. .
În baza art.346, 14 C.pr.pen., art.1357 C.civil va fi obligat asiguratorul
S.C. A. R. A. V. I. G. S.A. să plătească părții civile M. R.
M. suma de 10.000 euro sau echivalentul în lei de la data plății, cu titlu de daune morale
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI, inculpatul Z. T. și părțile civile M. D. L. ȘI
M. S. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului A. I., av.David Vlad Alexandru, sumă ce se va avansa din fondurile M. ui Justiției.
În baza art.193 Cod procedură penală se va respinge cererea părților civile de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs. Aceasta deoarece, recursul părții civile M. S. (cea care a achitat onorariu avocat în sumă de 1500 lei, conform chitanțelor de la f.27/1 și 27/2, 63 dos. recurs ) a fost respins, iar în privința cheltuielilor de transport la instanță ale avocatului, chiar reale fiind (f. 63 dos. recurs ), nu s-a dovedit că acestea ar fi fost achitate de vreuna din părțile civile recurente și, în acest caz, de către care dintre ele, pentru ca, în funcție de soluția dată recursului acesteia, să poată fi, sau nu, acordate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpatul Z.
și pe părțile civile M. D. L. și M. S. să plătească suma de, câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursurile declarate de inculpatul A. I. și de partea civilă M. R. M. împotriva sentinței penale nr.137 din 5 martie 2013 a J. ecătoriei S. M., pe care o casează în parte, cu privire la greșita acordare a rentei lunare pentru partea civilă
M. R. M., respectiv, cu privire la omisiunea acordării de daune morale aceleiași părți civile.
Rejudecând cauza, în limitele de mai sus, înlătură obligarea asiguratorului la plata sumei de 200 lei lunar, cu titlu de rentă lunară în favoarea părții civile M.
R. M. .
Obligă asiguratorul S.C. A. R. A. V. I. G. S.A. să plătească părții civile M. R. M. suma de 10.000 euro sau echivalentul în lei de la data plății, cu titlu de daune morale.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI, inculpatul Z. T. și părțile civile M. D. L. ȘI
M. S. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului A.
I., av.David Vlad Alexandru, sumă ce se va avansa din fondurile M. ui Justiției.
În baza art.193 Cod procedură penală respinge cererea părților civile de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul Z. T. și pe părțile civile M. D. L. și M. S. să plătească suma de, câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |
M. Ș. | ANA C. | L. M. |
G.
G. I. -B.
Red.A.C./ Dact.H.C.
2 ex./_
J. .fond: M.L. A.
| ← Decizia penală nr. 1220/2013. Ucidere din culpă | Decizia penală nr. 354/2013. Ucidere din culpă → |
|---|
