Decizia penală nr. 221/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 221/R/2013
Ședința publică de la 09 Septembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: P. A. D., președintele secției penale
: G. A., judecător
: L. M. V., judecător
GREFIER: R. M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud reprezentat prin procuror: SÎNGEORZAN ANGELA.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de recurentul N. I. D., împotriva având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul N. I. D., în stare de arest, asistat de avocat Coman A., apărător ales, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Recurentul N. I. D., întrebat fiind de către președintele completului de judecată, arată că își menține recursul declarat.
Reprezentantul parchetului, apărătorul recurentului precum și acesta personal, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Avocat Coman A., în baza art. 385/15 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, solicită admiterea recursului și în consecință casarea încheierii atacate și rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea de îndată în libertate a recurentului. Mai arată că instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 Cod procedură penală, însă apreciază că instanța de fond nu poate reține astfel, pentru următoarele motive:
Jurisprudența Curții Europene a statuat că simpla invocare a motivelor generale pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate cum sunt: necesitatea conservării probelor, împiedicarea exercitării de presiuni asupra martorilor sau victimei sau o posibilă înțelegere între inculpat și complicii săi ori pentru a proteja ordinea publică în cazul infracțiunilor cu puternic ecou în rândul comunității, nu are caracterul unor motive pertinente și suficiente. Detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile.
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte. În analiza motivului
privind prezervarea ordinii publice, Curtea Europeană admite că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp.
Totuși, un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că liberarea deținutului ar tulbura în mod real ordinea publică.
Raportat la specificul cauzei ce face obiectul cererii inculpatului, apreciază faza de urmărire penală pentru fapta care a atras arestarea preventivă a inculpatului, s-a epuizat aproape în totalitate. Sub acest aspect apreciază că menținerea stării de detenție preventivă depășește limitele rezonabile și nu mai servește fazei de urmărire penală, rechizitoriul neavând natura unei lucrări de urmărire penală care reclamă cu necesitate continuarea detenției provizorii.
Referitor la condiția privind inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, actele și lucrările de urmărire penală nu relevă niciun fel de date în acest sens. Astfel, inculpatul nu are antecedente penale, are o vârstă fragedă și nu sunt motive verosimile de a se crede că ar putea recurge la săvârșirea de noi fapte penale.
În consecință, se poate reține că nu există date de natură a fi verificate de către instanță, care să ateste pericolul că inculpatul ar putea săvârși o nouă infracțiune, și drept urmare, nu există temeiuri de a crede că este necesară împiedicarea de a săvârși alte fapte penale.
Referitor la condiția privind existența unor date potrivit cărora inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, solicită instanței de judecată să rețină faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, în concluzie putându-se afirma că nici ipoteza susținută de art. 160/2 alin. 2 teza a II-a Cod procedură penală pentru a se respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu are aplicațiune în această cauză.
Mai arată faptul că potrivit art. 136 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, scopul procesului penal și buna desfășurare, justificând luarea unor măsuri preventive, se pot atinge și prin intermediul liberării provizorii sub control judiciar sau pe cauțiune.
Sub acest aspect, solicită instanței să rețină că inculpatul, chiar dacă nu este angajat în muncă, are un domiciliu stabil, nu s-au relevat atitudini periculoase sau violente ale acestuia, are o bună comportare, iar prelungirea stării de detenție semnifică și întreruperea legăturilor de familie.
Apreciază că măsura liberării provizorii sub control judiciar, în general, și pentru acest caz, în special, nu este de natură a constitui un impact negativ asupra opiniei publice ca urmare a mediatizării cazului.
Apreciază in concreto, măsura liberării provizorii sub control judiciar este tot o măsură prin care se aduc privațiuni și restrângeri ale drepturilor și libertăților persoanei, așa cum o demonstrează art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, art. 160/2 alin. 3, alin. 3/1 și alin. 3/2 Cod procedură penală, dispoziții legale care atestă că scopul măsurilor preventive clasice se poate realiza și prin liberare provizorie.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere faptul că inculpatul se află în arest de 14 zile, timp în care a reflectat la fapta săvârșită și la consecințele legale ale acesteia,
astfel că scopul măsurii poate fi realizat și prin liberare provizorie sub control judiciar, în sensul art. 136 alin. 2 Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea Sentinței penale nr. 1418/_ a Judecătoriei Bistrița ca fiind temeinică și legală, prin aceasta respingându-se cererea de liberare provizorie sub control judiciar, cu cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Arată că inculpatul a fost arestat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, împreună cu o altă persoană, pe timp de noapte, în dauna părții vătămate, despre care cunoșteau că este plecată în Franța, având asupra sa un topor, forțând ușa, a sustras bijuterii din aur și alte bunuri, cauzând un prejudiciu de 7200 euro.
În aceste condiții, apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice că a comis fapta pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere împrejurările, circumstanțele concrete în care s-a derulat activitatea infracțională.
În ce privește susținerea apărătorului acestuia, că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, apreciază că este neîntemeiată, întrucât există posibilitatea săvârșirii de către inculpat a unor fapte similare sau să încerce să zădărnicească aflarea adevărului.
În consecință, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 și 160/2 alin. 2 Cod procedură penală care reglementează instituția punerii în libertate.
Recurentul N. I. D. având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut fapta comisă, regretă și nu va mai comite niciodată infracțiuni.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin Sentința penală nr. 1418/2013 pronunțată în data de_ de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, în conformitate cu dispozițiile art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul-inculpat, arestat preventiv N. I. D. , fiul lui
I. și E. Silvia, născut la data de_, în Mun. Bistrița, Jud. Bistrița Năsăud, domiciliat în com. Livezile, nr. 112/B, jud. Bistrița Năsăud, CNP 1., posesor CI seria XB nr. 2., aflat în Arestul IPJ Bistrița-Năsăud.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat petentul-inculpat să plătească în favoarea statului suma de 30 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Încheierea penală nr.30/CC/_ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. I. D. pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 27 august 2013, ora 10,30 și până la data de 24 septembrie 2013, ora 10,30, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a.g și i Cod Penal, reținându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 20/_, după o înțelegere prealabilă cu inculpatul Lăcătuș Horațiu, s-au deplasat la locuința părții vătămate Vinay M. G. ta, din localitatea Livezile, nr. 592/A și cunoscând faptul că proprietarii sunt plecați de la domiciliu în Franța, au pătruns, prin efracție, pe timp de noapte, în curtea imobilului, iar de aici, forțând sistemul de închidere-asigurare al
ușii secundare de acces, au pătruns în locuință, de unde au sustras bijuterii din aur, în greutate de aproximativ 200 g și un televizor LCD marca Touschwood de culoare neagră, cu diagonala de 81 cm. Valoarea prejudiciului cauzat prin comiterea faptei este de 7200 euro.
Astfel, la data susmenționată, în jurul orelor 24,15 - 24.30, inculpații au pătruns, prin smulgerea unui grătar fixat cu cuie, într-o anexă (șură) a locuinței familiei Vinay, din localitatea Livezile, 592/A. În continuare, ajungând în curtea imobilului, cu ajutorul unui topor, au forțat sistemul de închidere al ușii de acces în locuință și au pătruns împreună în casă, de unde au sustras bijuterii din aur în greutate de aproximativ 200 g (lănțișoare, inele, ceasuri, monede, medalioane, brățări și alte piese
- conform fotografiei puse la dispoziție de partea vătămată) și un televizor LCD marca Touschwood, cu diagonala de 81 cm.
Ulterior, inculpatul Lăcătuș Horațiu a valorificat o parte din bunurile sustrase, dintre acestea organele de poliție recuperând de la casa de amanet SC Silverhouse SRL, în data de_, un inel din aur de 18k, în greutate de 21,23 g, bijuteria fiind amanetată de către Lăcătuș Horațiu, în temeiul contractului de amanet nr.4001/_
, în schimbul sumei de 1925,10 lei.
N. I. D. a beneficiat de suma de 500 de lei primită de la Lăcătuș Horațiu, în urma valorificării bunurilor sustrase.
Totodată, în cauză, prin încheierea penală nr. 17/CCPJ/2013 din_, emisă în dosarul nr._, Judecătoria Bistrița a încuviințat efectuarea unor percheziții domiciliare, iar cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de_, la locuința inculpatului Lăcătuș Horațiu a fost identificată și ridicată o brățară din metal de culoare galbenă cu lățimea de 2 cm și diametrul 6 cm, prevăzută pe suprafața exterioară cu un nr. de 6 pietre de culoare albă, dispuse uniform, care corespunde caracteristicilor uneia dintre bijuteriile sustrase din locuința părții vătămate, precum și sumele de 1760 Euro și 320 lei, a căror proveniență legală nu a putut fi dovedită.
Inculpatul Lăcătuș Horațiu a fost reținut de organele de poliție pe o durată de 24 de ore la data de_, ora 16.00, din care se deduce reținerea administrativă de 6 ore (conducerea la sediul poliției), măsura urmând a expira în data de_, orele 10.00.
Inculpatul N. I. D. a fost reținut de organele de poliție pe o durată de 24 de ore la data de_, ora 16.30, din care se deduce reținerea administrativă de 6 ore și 30 de minute (conducerea la sediul poliției), măsura urmând a expira în data de_, orele 10.00.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că există probe temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa, respectiv că acesta, în noaptea de 20/_, împreună cu inculpatul Lăcătuș Horațiu, după o înțelegere prealabilă, la inițiativa acestuia din urmă, s-au deplasat la locuința părții vătămate Vinay M. G. ta, din localitatea Livezile, nr. 592/A și cunoscând faptul că proprietarii sunt plecați de la domiciliu în Franța, au pătruns, prin efracție, pe timp de noapte, în curtea imobilului, iar de aici, forțând sistemul de închidere-asigurare al ușii secundare de acces, au pătruns în locuință, de unde au sustras bijuterii din aur, în greutate de aproximativ 200 g și un televizor LCD marca Touschwood de culoare neagră, cu diagonala de 81 cm. Valoarea prejudiciului cauzat prin comiterea faptei este de 7200 euro, astfel că se află în situația prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, deoarece pedeapsa
prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică ce derivă din multitudinea actelor materiale comise, împrejurările și modalitățile concrete ale săvârșirii acestora.
Având în vedere, pe de o parte, motivele invocate de inculpat în cererea de punere în libertate provizorie sub control judiciar, iar pe de altă parte temeiurile concrete ce au determinat privarea de libertate a acestuia, instanța de fond, în temeiul art. 160/8a alin. 6 Cod procedură penală a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii, întrucât nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 160/2 C.pr. penală. Astfel, dacă prima condiție referitoare la limita maximă a pedepsei închisorii prevăzută de legiuitor pentru fapta comisă de inculpat este îndeplinită, s-a apreciat că cerințele articolului 1602 al. 2 C.pr.penală nu sunt întrunite, existând posibilitatea
continuării activității infracționale de către inculpat ori a încercării de a zădărnici aflarea adevărului.
S-a apreciat totodată că lăsarea în libertate a petentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele reale de comiterea a faptei, după ce a fost din timp premeditată de inculpatului Lăcătuș Horațiu, fiind cu atât mai gravă cu cât s-a lăsat atras în câmpul infracțional de către acesta. Fapta pentru care este cercetat inculpatul prezintă un grad de pericol social ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitatea concretă de săvârșire a faptei: cu premeditare, împreună cu o altă persoană, așteptând lăsarea serii, pentru ca sustragerea să se desfășoare mai ușor, fiind cunoscut faptul că noaptea oferă împrejurări favorabile comiterii faptei.
De asemenea, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru comunitate, având în vedere recrudescența fenomenului infracțional de aceeași natură în societatea actuală, reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori.
Cercetarea inculpatului în stare de libertate l-ar încuraja pe acesta să comită noi fapte penale, părțile vătămate neputând fi apărate și protejate în fața infractorilor. Mai mult chiar, faptul că petentul domiciliază în aceeași localitate cu partea vătămată ar determina, în cazul eliberării acestuia, o stare permanentă de insecuritate și teamă nu doar în familia vătămată, ci în întreaga comunitate.
Așa fiind, ținând seama de pericolul social real pe care îl reprezintă inculpatul, de circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, de modul organizat de operare, instanța de fond a apreciat că se impune privarea în continuare de libertate a inculpatului N. I. D. pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și pentru evitarea încercării de a zădărnici aflarea adevărului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul N. I.
D., solicitând admiterea cererii, casarea încheierii atacate și liberarea sa provizorie, cu motivarea că sunt întrunite cerințele legale cuprinse în disp. art. 160/2 Cod procedură penală, în context invocându-se jurisprudența CEDO în materia măsurilor preventive și apreciindu-se că buna desfășurare a procesului penal nu ar fi periclitată prin punerea în libertate a petentului și prin înlocuirea controlului judiciar.
Recursul declarat în cauză este nefondat astfel încât, în baza disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală acesta va fi respins ca atare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și examinând, potrivit disp. art. 385/6 Cod procedură penală întreaga cauză sub toate aspectele, tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în urma unei judicioase verificări a situației petentului.
Raportat la circumstanțele săvârșirii faptei imputate (planificarea minuțioasă a comiterii infracțiunii împreună cu o altă persoană, săvârșirea acesteia pe timp de noapte și prin efracție) se poate aprecia, cu just temei, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât aceasta este confruntată cu o recrudescență a fenomenului infracțional.
Prin prisma statuărilor primei instanțe, pe care tribunalul și le însușește în totul, cererea de liberare provizorie sub control judiciar apare ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția preconizată și văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală:
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N. I. D. împotriva Sentinței penale nr. 1418/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
Obligă inculpatul la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | ||||
P. | A. D. G. | A. | -L. | M. | V. R. M. |
Red/Dact P.A.D/R.M.
_
Jud. fond-SAC.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI DECIZIEI PENALE Nr.221/R/2013
În baza disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N. I. D. împotriva Sentinței penale nr. 1418/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
Obligă inculpatul la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
P. | A. D. G. | A. -L. | M. | V. R. M. |
Pentru conformitate cu originalul,
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
MINUTA DECIZIEI PENALE Nr.221/R/2013
În baza disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N. I. D. împotriva Sentinței penale nr. 1418/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
Obligă inculpatul la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
P. | A. D. | G. | A. -L. | M. | V. |
| ← Încheierea penală nr. 127/2013. Cerere de liberare provizorie... | Încheierea penală nr. 26/2013. Cerere de liberare provizorie... → |
|---|
