Decizia penală nr. 33/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr._
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.33
Ședința publică de la 17 mai 2013 Completul compus din: Președinte: M. S., judecător
: Ț. D. B., judecător
: T. C., președ. secție penală
: B. M., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Bogdan R., prim procuror adjunct.
S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul recurent W. A., în prezent deținut în Arestul I.P.J. Sălaj, împotriva încheierii penale nr.85 din _
, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Șimleu Silvaniei, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză, a răspuns inculpatul recurent W. A.
, în stare de arest, asistat de apărători aleși av. Chiriță R. și av. Balog Roberth (delegații f.7,8).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebat fiind, inculpatul recurent W. A. declară că își menține recursul declarat împotriva încheierii penale nr.85 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Apărătorul inculpatului recurent, av. Chiriță R., solicită instanței a-i lua inculpatului recurent o scurtă declarație pentru clarificarea momentului în care acesta se presupune că s-a sustras de la urmărirea penală.
În deliberare, instanța respinge cererea formulată de apărătorul inculpatului recurent, av. Chiriță R. privind luarea unei scurte declarații inculpatului.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța, în baza prevederilor art.38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent W. A., av. Chiriță R., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu consecința admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, apreciind încheierea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală. Arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală având în vedere că la fila 111 există un proces verbal încheiat cu ocazia unei convorbiri telefonice dintre inculpat și d-nul Sabău din cadrul IPJ Sălaj în care se consemnează că la orele 1462inculpatul s-a înțeles cu d-nul Sabău să se prezinte la
poliție la orele 1830împreună cu avocatul său nespunându-i că este căutat de către poliție cu mandat de aducere. La filele 115, 116, 117 există mandate de aducere emise pe numele inculpatului întocmite la orele 1500respectiv imediat după convorbirea telefonică a inculpatului de la orele 1462când inculpatul a declarat că se va prezenta la poliție împreună cu avocatul său. În momentul în care inculpatul a aflat de cele trei mandate de aducere și de faptul că îl caută poliție s-a prezentat la poliție, motiv pentru care consideră că în cauză nu este vorba despre sustragerea de la urmărire penală ci este doar o afirmație care nu are susținere. De asemenea, la instanța de fond s-a susținut că din cazierul judiciar al inculpatului rezultă că acesta mai are o multitudine de dosare penale însă pentru toate s-a dat scoatere de sub urmărire penală neputându-se susține astfel că inculpatul prezintă riscul de a comite alte fapte penale similare, în cazul inculpatului nu poate fi reținută antecedența neexistând fundament probatoriu. De asemenea, arată că instanța în mod greșit a reținut că inculpatul a condus fără permis în condițiile în care acesta avea acest drept însă ordonanțele parchetului de scoatere de sub urmărire penală nu au ajuns la organele de poliție și nu au fost operate, ori acest lucru nu este din
culpa inculpatului, obligația de a face modificări în evidențele poliției sunt agenții de poliție și nu inculpatul. Consideră că nici sustragerea de la probele biologice nu are susținere câtă vreme inculpatului i s-au recoltat odată probe biologice în ambulanță ori acestea puteau fi folosite pentru stabilirea alcoolemiei, nefiind vorba despre un refuz din partea inculpatului. De asemenea, susținerea că inculpatul a părăsit locul accidentului este total neadevărată, acesta s-a dus în spatele bisericii unde a și fost găsit și nu a opus rezistență, situație care rezultă din declarațiile celor 8 martori audiați de parchet la data de_ și ale căror declarații nu sunt depuse pentru termenul de judecată de astăzi motive pentru care consideră că părăsirea locului accidentului de către inculpat este discutabilă. Consideră că singura faptă care poate fi reținută în sarcina inculpatului este infracțiunea de ucidere din culpă, infracțiune pentru care se fac încă cercetări și nu au fost stabilite împrejurările în care s-a produs accidentul iar din constatările la fața locului rezultă că victima nu a purtat centură de siguranță. Apreciază că raportat la gravitatea faptei și împrejurările în care s-a comis fapta nu se justifică menținerea stării de arest a inculpatului. Consideră că în perioada în care inculpatul s-a aflat în arest a fost suficientă ca acesta să-și dea seama de urmările faptelor sale iar odată pus în libertate acesta nu va mai conduce autoturismul conștient fiind că va fi din nou arestat. Consideră că procesul penal se poate desfășura și cu inculpatul în stare de libertate instanța putând stabili în sarcina acestuia o serie de obligații. Consideră că inculpatul nu poate fi sancționat anticipat pentru fapta sa.
Apărătorul inculpatului recurent W. A., av. Balog Roberth, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu consecința admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, apreciind încheierea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală. Apreciază că scopul prevăzut de legiuitor la art.136 alin.2 Cod procedură penală poate fi atins și cu inculpatul în stare de libertate. Consideră că instanța raportat la persoana inculpatului și la împrejurările săvârșirii faptei poate să ia față de inculpat o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă, cu stabilirea în sarcina acestuia a unor obligații. Arată că din declarațiile martorilor care au fost la locul accidentului rezultă că victima nu avea pusă centura de siguranță ceea ce duce la concluzia că în cauză este vorba despre
culpă comună, dacă victima purta centura de siguranță aceasta nu își pierdea viața. Susținerea că inculpatul a părăsit locul accidentului este incertă câtă vreme inculpatul s-a aflat în zonă respectiv în spatele bisericii, nu a fugit și când a fost găsit nu a opus rezistență. Inculpatul nu s-a sustras ci a stat acolo circa 20 de minute, timp în care acesta a fost văzut de martori care oricum l-ar fi putut ulterior identifica. De asemenea, arată că o probă biologică i-a fost luată o singură dată iar dacă aceasta nu a fost folosită nu este culpa inculpatului. Cu privire la susținerea că inculpatul a condus fără permis consideră că este o problemă administrativă a organelor de poliție care nu au operat în evidențe lor că inculpatul are dreptul să conducă. Apreciază că inculpatului i se poate reține doar săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă iar buna desfășurare a procesului penal se poate face și cu inculpatul în stare de libertate. Arată că din nicio probă a dosarului nu rezultă că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să săvârșească alte fapte penale.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpatul recurent W. A. apreciind soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Consideră că cererea, ca formă, îndeplinește condițiile de admisibilitate însă pe fond este neîntemeiată. La soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar instanța trebuie să ia în considerare atât persoana inculpatului cât și împrejurările și modalitatea în care s-au săvârșit faptele. S-a început urmărirea penală față de inculpat pentru săvârșirea a trei infracțiuni cu intenție și o infracțiune din culpă existând indicii temeinice că toate aceste fapte au fost săvârșite de inculpat. Inculpatul a condus autoturismul având permisul de conducere suspendat, a produs un accident în urma căruia a murit un om iar în loc
să-i asigure victimei primul ajutor inculpatul a fugit de la locul accidentului iar din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul nu avea un comportament normal ci, probabil, se afla sub influența băuturilor alcoolice sau sub influența etnobotanicelor. După producerea accidentului, la fața locului s-a strâns multă lume, iar în momentul în care inculpatul a fugit cineva l-a imobilizat până la sosirea organelor de poliție. De asemenea, odată ajuns la spital a refuzat recoltarea de probe biologice, într-adevăr inculpatului i s-ai luat într-o primă fază probe biologice și i s-a verificat calciul și magneziul din sânge însă doar pentru a putea primi primul ajutor și pentru a-i fi stabilit tratamentul pentru rănile pe care el le avea în urma accidentului. Ori, în cazul recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei trebuie avute în vedere condițiile legale în care se fac aceste recoltări și acordul inculpatului. În concluzie, solicită respingerea recursului formulat de inculpatul recurent W. A. .
Apărătorul inculpatului recurent W. A., av. Balog Roberth, în replică, arată că inculpatului i s-au luat probe biologice și nu este culpa acestuia că nu au fost folosite.
Președintele completului de judecată ia cuvântul apărătorului inculpatului recurent W. A., av. Balog Roberth, arătând că are cuvântul doar pentru a combate susținerile reprezentantei parchetului și nu doar pentru a se repeta.
Apărătorul inculpatului recurent W. A., av. Chiriță R., în replică, învederează instanța că la data de_ au fost luate declarații unui număr de 8 persoane, declarații care nu se află depuse la dosarul cauzei și care profită inculpatului.
Inculpatul recurent Wether A., având cuvântul, solicită cercetarea sa în stare de libertate dorind să petreacă mai mult timp cu familia sa. Declară că își asumă faptele pe care le-a săvârșit.
T R I B U N A L U L,
Prin încheierea penală nr.85 din_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei,îÎn baza art.1608a alin.6 teza a II-a Cod procedură penală, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul W. A., fiul lui Ș. an - Andrei și Ana, născut la data de_ în localitatea Marghita, județul Bihor, domiciliat în Z., str. C. Coposu nr.37, județul Sălaj, cetățean român, CNP 1., în prezent aflată în stare de arest preventiv la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Sălaj.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Șimleu Silvaniei la data de _
, sub nr._, inculpatul W. A. a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, cu motivarea că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri, întrucât acțiunea penală s-a pus în mișcare pentru infracțiuni al căror maxim special de pedeapsă este mai mic de 18 ani, potrivit art.1602 alin.1 Cod procedură penală, iar la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
S-a apreciat de către apărare că scopul măsurilor preventive enunțat la art.136 C.pr.pen., respectiv acela de a nu împiedica desfășurarea procesului penal și de a asigura buna desfășurare a justiției poate fi atins fără probleme fără prelungirea măsurii arestării preventive. Se arată că inculpatul nu are antecedente penale și nu prezintă un pericol concret la adresa ordinii publice, neexistând probe în acest sens și nici măcar indicii temeinice. Precizează că nu au existat acțiuni realizate de inculpat cu scopul de a se sustrage de la judecată ori de a zădărnici în mod direct ori indirect aflarea adevărului nici prin distrugere ori sustragere a probelor materiale ori a corpurilor delicte și nici prin influențarea martorilor.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, s-a învederat instanței faptul că inculpatul este student anul I la Facultatea de Drept a Universității Dimitrie Cantemir din C. Napoca, este încadrat în muncă, dar și faptul că provine dintr-o familie respectabilă, fără probleme de ordin financiar.
S-a mai arătat că măsura arestării preventive nu se mai impune în momentul de față, iar procesul penal poate fi continuat și fără a se aplica o măsură atât de drastică, regula în procesul penal fiind cercetarea în stare de libertate, arestarea preventivă fiind excepția.
A fost atașat la dosarul cauzei dosarul_ al Judecătoriei Șimleu Silvaniei având ca obiect soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului.
La termenul din data de_, în cameră de consiliu, fără citarea părților, s- a dispus admiterea cererii de preschimbare a termenului de judecată formulată de inculpat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este neîntemeiată și o va respinge ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
La data de_, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă J. Șimleu Silvaniei din dosar nr.597/P/2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul W. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție care efectuează cercetarea la fața locului, refuzul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de conducere suspendat, prevăzute de art.178 alin.2 C.pen., art.89 alin.1 din OUG 195/2002 rep., art.87 alin.5 din OUG 195/2002 rep. și art.86 alin.2 din OUG 195/2002 rep, totul cu aplicarea art.33 lit.a C.pen..
Prin încheierea de ședință nr.7/P din data de_, pronunțată în dosar nr._, J. Șimleu Silvaniei a admis propunerea Parchetului de pe lângă J. Șimleu Silvaniei și a dispus arestarea preventivă a inculpatului W. A. pe o perioadă de 29 de zile, de la_ la_, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.178 alin.2 C.pen., art.89 alin.1 din OUG 195/2002 rep., art.87 alin.5 din OUG 195/2002 rep. și art.86 alin.2 din OUG 195/2002 rep, totul cu aplicarea art.33 lit.a C.pen., constând în aceea că la data de_, inculpatul W.
A. după ce a consumat alcool, a condus autoturismul marca VW GOLF cu numărul de înmatriculare_ pe raza localității Crasna, iar la intersecția cu sensul giratoriu din centrul localității, inculpatul a pierdut controlul direcției din cauza neadaptării vitezei la condițiile de drum, a lovit scuarul din centrul intersecției, stâlpul electric din centrul scuarului și a trecut peste acestea, după care s-a oprit într-un stâlp din beton din fața bisericii. În urma evenimentului rutier, pasagerul Lung Cristian-Dănuț a decedat pe loc. Inculpatul a rămas la fața locului o scurtă perioadă de timp, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție fugind pe un teren situat între Biserica Ortodoxă și Școala din localitatea Crasna, fiind prins imediat de mai mulți localnici care l-au urmărit și apoi imediat fiind condus la sediul Postului de Poliție Crasna. Inculpatul a avut un comportament anormal și a prezentat leziuni ușoare motiv pentru care a fost transportat cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență Z., pentru acordarea de îngrijiri medicale și pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. La Secția de urgență a Spitalului Z., inculpatul W. A. a avut o atitudine nepotrivită față de cadrele medicale, iar în momentul în care i s-a solicitat de către organele de poliție să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta a refuzat.
Măsura a fost pusă în executare prin emiterea de către J. Șimleu Silvaniei a mandatului de arestare preventivă nr.3/_ pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de_ până la data de_ .
Împotriva încheierii nr.7/P/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, inculpatul a declarat recurs, acesta fiind respins de Tribunalul Sălaj.
Temeiurile de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost cele prevăzute de art.148 alin.1 lit.a) și f) C.pr.pen. Instanța a apreciat că există o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, că după săvârșirea faptei a încercat să se sustragă urmăririi penale și legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru
faptele săvârșite, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art.1602 alin.1 și 2 C.pr.pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte. Conform art.1608a alin.2 C.pr.pen., în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Pentru a stabili dacă cererea de liberare provizorie este întemeiată, instanța trebuie, pentru început, să verifice dacă este îndeplinită atât condiția pozitivă prevăzută la art.1602 alin.1 C.pr.pen., cât și cele două condiții negative înscrise în alin. 2 al aceluiași articol, acordarea liberării provizorii sub control judiciar având un caracter facultativ chiar și în ipoteza în care inculpatul nu se află în cele două cazuri de împiedicare prevăzute de art.1602 alin.2 Cod procedură penală.
Fără îndoială, sesizată cu o astfel de cerere, instanța de judecată nu analizează și subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive, deoarece instituția liberării provizorii pleacă de la premiza existenței unei stări de arest preventiv luată cu respectarea legii și în mod temeinic, în caz contrar punându-se problema revocării măsurii arestării preventive, motiv pentru care se va reține că, în cauză există indicii temeinice de săvârșire a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, indicii prezentate cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, precum și ulterior, cu ocazia verificării legalității luării acestei măsuri de către instanța de control judiciar.
Astfel, pentru soluționarea cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere nu numai natura și gravitatea faptelor, cuantumul prejudiciului, ci în primul rând persoana petentului și, în ansamblu, încrederea pe care o conferă circumstanțele acestuia, încât punerea în libertate provizorie să nu aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, să nu reprezinte un pericol concret pentru ordinea publică și să nu existe riscul săvârșirii altor infracțiuni sau riscul ca acesta să zădărnicească aflarea adevărului. În privința persoanei inculpatului, instanța a avut în vedere faptul că aceasta nu are antecedente penale, însă în analiza circumstanțelor personale ale acesteia nu se poate face abstracție nici de gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat și nici de modul de săvârșire a acestora. Activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului este una complexă. Astfel, i s-a reținut comiterea a 3 infracțiuni intenționate și a uneia din culpă.
În primul rând, instanța a considerat, raportat la probatoriul existent la dosarul cauzei din care rezultă că de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv seara zilei de 26 aprilie 2013, timp de 2 zile, până în seara zilei de 28 aprilie 2013, inculpatul nu a fost de găsit, fiind emise pe numele său mai multe mandate de aducere și fiind căutat de organele de poliție la mai multe adrese (f.100-f.109 dosar urmărire penală), există presupunerea rezonabilă că odată pus în libertate, inculpatul va încerca să se sustragă urmăririi penale. Nu are aici importanță în
vreun fel reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție întrucât instanța nu va analiza fondul cauzei, să se pronunțe asupra temeiniciei acestei acuzări, ci pur și simplu se constată că inculpatul a fost de negăsit de către organele de anchetă. De asemenea, instanța opinează că o persoană, odată implicată într-un eveniment rutier cu o asemenea consecință precum pierderea unei vieți omenești, datoria celui acuzat este de a sta la dispoziția organelor de cercetare penală prin indicarea unei adrese la care să poată fi găsită, nicidecum de a se lăsa căutată timp de 2 zile sau a sfida organele statului prin nerespectarea promisiunii de a se prezenta la o anumită dată și oră la sediul poliției. Față de aceste obiceiuri ale inculpatului, instanța consideră că nu are garanții suficiente că acesta se va prezenta ori de câte ori va fi necesar în cursul urmăririi penale.
Totodată, instanța a apreciat că un al doilea motiv pentru care se impune respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar este aceea că văzând acuzația de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de conducere suspendat, reținută prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, dar și fișa de cazier judiciar (f.96 dosar urmărire penală) și fișa de evidență auto (f.97-f.98 dosar urmărire penală), există reala temere că odată pus în libertate, inculpatul poate săvârși același gen de infracțiuni.
Este adevărat că la dosar au fost depuse de către apărătorii inculpatului mai multe rezoluții și ordonanțe de neîncepere a urmăririi penale și scoatere de sub urmărire penală, însă în acest stadiu procesual instanța nu apreciază probatoriul pe fondul cauzei, când sunt depuse acte atât în apărare, cât și în acuzare, ci face o apreciere sumară, iar la acest moment instanța nu are formată pe deplin convingerea că acuzația de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de conducere suspendat subzistă sau nu.
Toate aceste aspecte denotă caracteristici personale ale inculpatului, din care rezultă periculozitatea persoanei sale, dar și presupunerea rezonabilă că odată pusă în libertate, poate săvârși din nou infracțiuni similare, perioada scurtă de arest preventiv nefiind în măsură să constituie un avertisment suficient pentru inculpat, din contră poate fi apreciată ca o încurajare în continuarea activității infracționale.
Prin urmare, circumstanțele personale ale inculpatului, în concret lipsa antecedentelor penale, vârsta și faptul că este student și încadrat în muncă, nu pot constitui, din punctul de vedere al instanței, argumente suficiente care să justifice admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, circumstanțele privitoare la activitatea infracțională desfășurată de acesta justificând concluzia că lăsarea sa în libertate nu este oportună la acest moment.
Și în acord cu jurisprudența C.E.D.O., s-a constatat că au fost dezvoltate patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea provizorie: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să tulbure ordinea publică. În cauză, cel puțin două dintre aceste motive își găsesc justificarea.
Instanța a reținut că, chiar dacă din punct de vedere formal, în speță sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii, totuși, în acest stadiu procesual nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului W. A., buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor măsurii arestării preventive putând fi garantate numai prin menținerea acesteia sub incidența
măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar. În cauza de față, ținând seama de impactul social al faptelor de genul celor pentru care inculpatul este cercetat, buna desfășurare a procesului penal ar fi tulburată, prin cercetarea inculpatului în stare de liberare provizorie, opinia publică percepând că în cazurile cercetării acestui gen de infracțiuni, organele judiciare trebuie să acționeze prompt, pentru eradicarea fenomenului infracțional de acest gen.
Pentru considerentele anterior expuse, având în vedere și faptul că existența condițiilor generale de admisibilitate a cererii de liberare provizorie nu atrage de plano obligația instanței de a dispune o astfel de măsură, atâta timp cât pe fond cererea este neîntemeiată, în baza art.1608a alin.6 teza a II-a Cod procedură penală, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Contra acestei încheieri a declarat recurs în termen inculpatul W. A., pentru motivele susținute pe larg în ședința de azi, de către apărătorii săi aleși, av. Chiriță R. și av. Balog Roberth.
T. deliberând, găsește că hotărârea atacată este legală, temeinică și judicios motivată, în fapt și în drept, însușindu-și în totalitate considerentele acesteia. În ce privește criticile aduse de apărătorii inculpatului, instanța observă că acestea sunt irelevante în cauză, întrucât se referă în special la circumstanțele săvârșirii faptei care fac obiectul dosarului de urmărire penală și care urmează a fi avute în vedere de către instanța de judecată, cu ocazia cercetării fondului cauzei.
În schimb se vor reține concluziile procurorului, prin care solicită respingerea recursului formulat de inculpatul recurent W. A. și care relevă aspecte privind persoana și conduita inculpatului, atât în general cât și, mai ales, vizavi de victima accidentului și organele de cercetare și urmărire penală, după cum urmează: Consideră că cererea, ca formă, îndeplinește condițiile de admisibilitate însă pe fond este neîntemeiată. La soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar instanța trebuie să ia în considerare atât persoana inculpatului cât și împrejurările și modalitatea în care s-au săvârșit faptele. S-a început urmărirea penală față de inculpat pentru săvârșirea a trei infracțiuni cu intenție și o infracțiune din culpă existând indicii temeinice că toate aceste fapte au fost săvârșite de inculpat. Inculpatul a condus autoturismul având permisul de conducere suspendat, a produs un accident în urma căruia a murit un om iar în loc
să-i asigure victimei primul ajutor inculpatul a fugit de la locul accidentului iar din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul nu avea un comportament normal ci, probabil, se afla sub influența băuturilor alcoolice sau sub influența etnobotanicelor. După producerea accidentului, la fața locului s-a strâns multă lume, iar în momentul în care inculpatul a fugit cineva l-a imobilizat până la sosirea organelor de poliție. De asemenea, odată ajuns la spital a refuzat recoltarea de probe biologice, într-adevăr inculpatului i s-ai luat într-o primă fază probe biologice și i s-a verificat calciul și magneziul din sânge însă doar pentru a putea primi primul ajutor și pentru a-i fi stabilit tratamentul pentru rănile pe care el le avea în urma accidentului. Ori, în cazul recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei trebuie avute în vedere condițiile legale în care se fac aceste recoltări și acordul inculpatului.
În concluzie, tribunalul, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul W. A., împotriva încheierii penale nr.85/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Văzând și disp. art.189 și urm.,Cod procedură penală, privind suportarea cheltuielilor judiciare;
Pentru aceste motive, În numele Legii Decide:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul W. A. împotriva încheierii penale nr.85/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi, 17 mai 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
M. | S. | Ț. D. | B. | T. C. | B. | M. |
Red.MS/_
Dact.BM/_ Jud. fond/P. P.
| ← Sentința penală nr. 58/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Încheierea penală nr. 127/2013. Cerere de liberare provizorie... → |
|---|
