Decizia penală nr. 223/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a3
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 223/R/2013
Ședința publică de la 05 Iunie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE R. M.
Judecător L. F. Judecător L. -A. C. Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva încheierii penale fără număr din data de_ a Judecătoriei Cluj-Napoca privind pe inculpatul B.
, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul B. A.
, aflat în stare de arest preventiv, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Jiman Mara R., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror G. Prunean
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța întreabă participanții dacă sunt alte cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Reprezentanta M. ului Public și apărătorii inculpaților arată că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentanta M. ului Public arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a declarat recurs împotriva încheierii penale f.nr. din data de_, prin care instanța de fond, a dispus admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. A. . În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că la termenul de judecată de la data de_, procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, instanța de fond a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză, apreciind că judecarea în stare de arest preventiv a inculpatului este o măsură excepțională, iar intervalul de timp petrecut în arest de către inculpat se înscrie în limite rezonabile, lăsarea inculpatului în libertate neputând avea repercursiuni asupra desfășurării procesului penal. Recursul declarat de Parchet împotriva încheierii prin care s-a dispus punerea în libertate a inculpatului a fost admis de Tribunalul Cluj. Ulterior, la data de_ inculpatul a formulat prin apărător, o cerere de liberare provizorie sub control
judiciar, cerere admisă de instanța de fond prin încheierea f.nr. de la data de _
, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 și art.160/6 C.pr.pen. raportat la limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, neexistând de asemenea nici un element care să conducă la concluzia existenței riscului sustragerii, obstrucționării cursului justiției sau săvârșirii unei infracțiuni grave. Apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică, nefiind întrunită condiția referitoare la temeinicia cererii de liberare sub control judiciar, impunându-se în continuare menținerea măsurii privative de libertate, inculpatul a formulat cererea de liberare provizorie sub control judiciar invocând aceleași împrejurări care se regăsesc și în cuprinsul cererii formulate la data de_ (cerere respinsă de instanța de fond la data de_ ), cu excepția împrejurării referitoare la existența a doi copii minori în întreținerea inculpatului. Ulterior la data de_ instanța a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar întemeiată pe aceleași împrejurări ca și cea formulată anterior este de această dată întemeiată, deși în planul realității obiective nu a existat nici o schimbare a situației de fapt care să legitimeze o astfel de concluzie, circumstanțele personale ale inculpatului referitoare la existența a doi copii minori aflați în întreținerea sa și afecțiunile medicale de care suferă inculpatul fiind preexistente săvârșirii faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, acestea neîmpiedicându-l sub nici o formă a se angaja în comiterea de fapte contrare ordinii de drept si a normelor de conviețuire socială. Împrejurarea invocată de inculpat, respectiv necesitatea de a relua raporturile de muncă cu SC Negemag Com S., societate la care a fost încadrat în muncă anterior privării sale de libertate, în vederea obținerii unor venituri materiale care să-i permită repararea unor eventuale prejudicii, nu are nici o susținere reală, cât timp acesta nu a înțeles să-și asume comiterea faptelor de care este acuzat, în ciuda probatoriului administrat în cauză care dovedește indubitabil vinovăția sa. În concluzie, solicită respingerea cererii de liberare
provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată, întrucât nu sunt întrunite condițiile prev. de 160bC.pr.pen.,
Apărătorul inculpatului B. A. solicită respingerea recursului Parchetului și menținerea în totalitate, ca legală și temeinică a încheierii instanței de fond din data de_, dată la care instanța a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în urma analizării tuturor condițiilor legale a apreciat că cerere îndeplinește cerințele prev.de art.160/2 și art.160/6 C.pr.pen., raportat la limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, neexistând nici un element care să conducă la concluzia existenței riscului sustragerii, obstrucționării cursului justiției sau săvârșirii unei alte infracțiuni grave. Arată că, prin declarațiile sale, inculpatul a arătat în ce au constat acțiunile sale pentru care a fost trimis în judecată, acestea fiind în măsură să lămurească existența pericolului concret pentru ordinea publică, care, în opinia sa, a fost mult diminuat, a colaborat cu organele de cercetare penală ajutând la prinderea celorlalți coinculpați din cauză. În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică.
Inculpatul B. A., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și judecarea sa în stare de libertate pentru a-și putea ajuta familia. De asemenea, se obligă să respecte toate obligațiile impuse de instanța de fond.
T R I B U N A L U L
Asupra recursului penal de față reține că prin încheierea f.nr. de la data de_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. A., apreciindu-se ca fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate impuse de art. 160 ind. 2 C.pr.pen., cât și cele de temeinicie- raportat la circumstanțele personale ale inculpatului ( apreciindu-se că acesta se bucură de credibilitate în societate, fiind angajat la SC NEGEMAG COM S., societate care este dispusă să îl reangajeze. În același timp, inculpatul este tată a doi copii minori, care au nevoie atât de susținere materială cât și de prezența fizică a tatălui), de gravitatea redusă a faptei reținute în sarcina inculpatului, dar și de durata arestului preventiv, apreciată de instanța fondului ca nerezonabilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, criticând-o pentru motive de netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esență, că împrejurările invocate de inculpat nu justifică admiterea cererii de liberare provizorie întrucât motivele invocate sunt preexistente săvârșirii faptelor, iar atitudinea procesuală a inculpatului (care nu înțelege să își asume săvârșirea faptelor în pofida probatoriului) nu îl îndreptățește să beneficieze de instituția liberării provizorii.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu, prin raportare la normele și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține că acesta este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Conform art. 160/1 C.p.pen., în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, admisibilitatea unei astfel de cereri fiind subordonată îndeplinirii a două condiții, una pozitivă referitoare la fapta sau faptele comise, care în cazul infracțiunilor intenționate, cum este cazul în speță, nu trebuie să fie sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani și cealaltă, negativă referitoare la lipsa unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, așa cum rezultă din cuprinsul art. 160/2 al. 1 și 2 C.p.pen.
În mod indiscutabil, cele două condiții sunt îndeplinite de către inculpatul
A. Janos, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2, 3 C.pen. este de cel mult 15 ani și nu au fost evidențiate date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea
adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Totuși, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar este subordonată și condiției suplimentare ca aceasta să fie întemeiată, sau, cu alte cuvinte, liberarea inculpatului să fie oportună.
Este adevărat că, sesizată cu o astfel de cerere instanța de judecată nu este chemată să analizeze subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea ori menținerea măsurii arestării preventive, pentru că instituția liberării provizorii pleacă de la premisa existenței unei stări de arest preventiv luată cu respectarea legii și în mod temeinic. O interpretare contrară ar impune analizarea revocării sau înlocuirii măsurii arestului preventiv, ceea ce nu este cazul în speță.
Totuși, din economia dispozițiilor art. 160 ind. 2 C.pr.pen., rezultă că liberarea provizorie este o măsură facultativă, textul legal stipulând în mod expres că liberarea provizorie "se poate acorda";. Beneficiul liberării provizorii este deci o vocație a inculpatului și nu un drept al acestuia, instanța fiind abilitată să aprecieze asupra oportunității lăsării în libertate.
În lipsa unor criterii expres prevăzute de lege care să stea la baza aprecierii organului judiciar, jurisprudența a conturat o practică în sensul raportării la elementele ce privesc fapta săvârșită, gradul ei de pericol social concret, împrejurările comiterii acesteia, urmările produse și persoana inculpatului.
Jurisprudența amintită este în deplin acord cu viziunea instanței de contencios european, care a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni, ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra R. iei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991).
În cauză, tribunalul apreciază că gradul de pericol social al faptelor sesizate și circumstanțele personale ale inculpatului sunt de natură a împiedica admiterea cererii de liberare provizorie, cel puțin la acest moment procesual.
În acest sens, este de menționat faptul că obiectul sesizării instanței îl formează o activitate infracțională de inducere în eroare a unui număr de nu mai puțin de 5 societăți comerciale specializate în comercializarea de materiale de construcții și finisaje, după premeditarea activității infracționale, cu un prejudiciu în valoare totală de 120.956 lei, inculpatul având o poziție procesuală oscilantă (după ce la momentul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv la înregistrarea dosarului inculpatul B. a arătat că se va prevala de dispozițiile art. 320 ind. 1 C.pr.pen. privind procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, revenind ulterior asupra acestei poziții procesuale prin declarația dată în fața judecătorului fondului la debutul cercetării judecătorești), ceea ce pune sub semnul îndoielii intenția sa de recuperare a prejudiciului cauzat prin desfășurarea de activități licite.
Pe de altă parte, așa cum în mod just a subliniat Parchetul în motivele de recurs invocate, existența celor doi copii minori aflați în întreținerea inculpatului
B., ca de altfel și starea de sănătate a acestuia constituie împrejurări preexistente activității infracționale și nu l-au împiedicat să se angreneze în activități contrare ordinii sociale și de drept. În acest context, inculpatul nu poate invoca cu succes, cel puțin nu la acest moment procesual, aceste împrejurări de natură personală și familială pentru a obține liberarea provizorie.
Având în vedere anvergura activității infracționale, numărul de societăți comerciale de profil comercializare materiale de construcții și finisaje implicate, natura bunurilor care au făcut obiectul material al infracțiunii (care garantau o valorificare și implicit un câștig material ilicit cert) și prejudiciul produs, durata arestului preventiv (de numai 4 luni) nu poate fi considerată excesivă, în contextul în care în acest interval de timp a fost finalizată urmărirea penală, iar dosarul a fost deja deferit instanței de judecată în vederea soluționării cauzei.
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca urmează a fi admis și rejudecând cauza, în baza art. 160/8a alin. 6 C.pr.pen. se va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul B. A. JANOS, fiul lui I. și E.
, ns. la data de_, CNP 1., aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Gherla.
În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. Jiman Mara R., care se va avansa din FMJLC.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În baza art. 38515pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, împotriva încheierii penale f. nr. din data de_ a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțată în dosarul nr._, pe care o casează în întregime.
Rejudecând cauza, în baza art. 160/8a alin. 6 C.pr.pen. respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul B. A. JANOS, fiul lui I. și E., ns. la data de_, CNP 1., aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Gherla.
În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. Jiman Mara R., care se va avansa din FMJLC.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
R. | M. | L. | F. | L. -A. C. |
GREFIER
L. B.
LF/LF/3 ex/_
Jud. fond- O. Chirilă
| ← Decizia penală nr. 71/21. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 362/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
