Decizia penală nr. 362/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 362/R/2013
Ședința publică de la 18 Decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. M. V., judecător
: P. L. E. ,vicepreședinte tribunal
: P. A. D., președinte secția penală
GREFIER: C. M.
P. de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, reprezentat prin: SÎNGEORZAN ANGELA, procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BISTRIȚA, împotriva Încheierii penale nr. 2035 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă inculpatul-intimat B. L. în stare de arest asist. de av. Moruțan Alin apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care .
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, instanța dispune judecarea recursului.
Reprezentanta parchetului, în temeiul disp. art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, ca fiind fondat, a se dispune casarea încheierii penale nr. 2035/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița prin care s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului B. L. ca fiind netemeinică și nelegală și rejudecând cauza să se dispună respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar ca neîntemeiată.
Consideră încheierea atacată ca fiind netemeinică și nelegală întrucât admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar s-a realizat în cauză cu încălcarea disp. art. 160/2 Cod procedură penală care prevede textual că liberarea provizorie sub control judiciar, nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a împiedica pe învinuit sau inculpat să comită alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului.
Susține că în cauză, inculpatul a fost cercetat penal în stare de arest preventiv pentru comiterea unor fapte care prin natura lor sunt grave, respectiv pentru 10 infracțiuni de corupție sexuală, constând în aceea că în perioada 2011 - octombrie 2013, inculpatul a comis acte cu caracter obscen asupra unui nr. de 10 părți vătămate pe care le antrena în discuții cu tentă sexuală, în unele cazuri, iar pe unele părți vătămate le atingea cu mâinile în zona organelor sexuale sau le cerea să comită fapte similare în patru cazuri, ori le solicita dezbrăcarea și trimiterea de către inculpat de imagini video în care se masturbau iar în condițiile refuzului asemenea imagini erau trimise de inculpat către părțile vătămate.
Inculpatul a săvârșit faptele pe parcursul a doi ani de zile în calitate de profesor de sport sau antrenor de fotbal pentru juniori premeditându-și intențiile asupra unor minori în vârstă de 14, 15 ani, elevi la școala generală.
Menționează că inculpatul a mai fost condamnat în anul 1997 pentru fapte de același gen respectiv corupție sexuală și răspândire de materiale obscene. Nerecunoașterea faptelor de către inculpat și inducerea în eroare că prin această modalitate intenționa să creeze un mediu de muncă mai apropiat de elevii pe care îi antrena dovedește că nu conștientizează gravitatea consecințelor faptelor sale și că își minimalizează răspunderea.
Față de inculpat urmare a perchezițiilor efectuate urmează a se extinde cercetările penale și pentru infracțiuni de pornografie infantilă întrucât în calculatorul său au fost identificate imaginii sau materiale pornografice cu minori, fapte incriminate prin simpla deținere de Legea nr. 678/2001 și Legea nr. 161/2003. În concret cu privire la perchezițiile informatice, relevă că în cursul urmăririi penale până în prezent sau efectuat percheziții informatice asupra sistemului informatic, calculator deținut de inculpat asupra unui hard-disk extern Toșiba și două stikuri USB, din acestea rezultând următoarele: în hard-disk-ul extern au fost găsite 204 fișiere cu imaginii, poze sau filmulețe cu minori în vârstă de la 8 la 12 ani până la 18 ani toți băieți în timp ce întrețineau raporturi sexuale anale sau se masturbau.
Prin urmare se poate aprecia că în cazul punerii în libertate a inculpatului sub control judiciar acesta ar avea posibilitatea să comită fapte penale similare în continuare și să influențeze aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cât în prezent cercetările penale nu sunt finalizate, inculpatul fiind arestat preventiv doar din data de 22 noiembrie 2013, neavând încă 30 de zile de arest preventiv, urmând a expira la 31 decembrie 2013.
Susține că și I. a stabilit în mai multe decizii de speță că, oportunitatea liberării provizorii a unui inculpat se impune a fi analizată prin raportare atât la stadiul procedurii judiciare cât și cu observarea probelor rămase de administrat, cu privire la durata arestării preventive, și mai ales cu privire la gradul actual de pericol social pe care îl poate prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
Din acest punct de vedere, consideră că se justifică admiterea recursului P. ui de pe lângă Judecătoria Bistrița, casarea încheierii penale cu consecința rămânerii în stare de privare de libertate a inculpatului B. L. .
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița ca netemeinic și nefondat.
Susține că, instanța de fond în momentul în care a analizat cererea de liberare provizorie sub control judiciar, consideră că a analizat în totalitate probatoriul administrat în cauză și a constatat că sunt întrunite toate condițiile liberării provizorii sub control judiciar, precum și faptul că cercetările pot continua și cu inculpatul în stare de libertate.
Prin Încheierea penală nr. 2035/2013 s-au stabilit și obligațiile care trebuie să le respecte inculpatul după ce va fi pus în libertate, respectiv: să nu depășească teritoriul României, să se prezinte la organele de urmărire penală, să se prezinte la sediul poliției ori de câte ori este chemat, să nu-și schimbe locuința, să nu dețină să nu poarte arme și, ceea ce dovedește că bunul mers al cercetărilor în continuare va fi
respectat, este impunerea obligației de a nu se apropia de părțile vătămate, și de a se afla în locuința acestora.
Susține că aceste condiții impuse în sarcina inculpatului sunt în măsură să garanteze bunul mers al cercetărilor penale.
Arată că deși se susține de către reprezentantul parchetului, că au mai rămas probe de administrat, menționează că este vorba despre câteva dispozitive de stocare date care nu poate inculpatul să le influențeze, întrucât dispozitivele sunt în custodia organelor de cercetare penală. Mai mult decât atât, în momentul în care ar fi pus în libertate și inculpatul nu ar respecta una dintre condițiile impuse de către instanța de fond, acesta va fi rearestat.
În ceea ce privește "rezonanța socială"; la care se face referire în recursul declarat, consideră că este estompată pe deplin în acest moment. Faptul că în data de 22 noiembrie, inculpatul a fost arestat, a dovedit că organele de cercetare au acționat, au început cercetările, iar după o vreme, în care instanța de fond care a luat măsura arestării pentru 10 zile și ulterior a prelungit-o pentru 30 de zile, a constatat faptul că inculpatul nu are antecedente penale și este reabilitat de drept, a dispus punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar apreciind că ar aduce atingere bunei desfășurării a procesului penal.
Se apreciază că nu se poate reține că, în raport de gravitatea faptelor aflate în curs de cercetare, cererea de liberare provizorie ar fi neîntemeiată, întrucât o astfel de apreciere ar institui o prevalență a criteriilor subiective asupra celor obiective reprezentate de cerințele textului legal incident.
Menționează că gravitatea unor asemenea fapte și faptul că inculpatul este cercetat pentru 10 fapte de corupție sexuală nu poate constitui un temei pentru al priva de libertate. În momentul în care se vor dovedi aceste fapte față de cele 10 părți vătămate, instanța care va soluționa cauza îi va aplica o pedeapsă căreia inculpatul se va supune însă până atunci nu i se poate îngrădi un drept, drept care este acordat de dispozițiile legale și anume acela de a fi liberat sub control judiciar.
Mai arată că se susține de către reprezentanta parchetului faptul că au fost găsite materiale pornografice în calculator. Consideră, sub acest aspect că trebuie să se analizeze dacă acele persoane sunt sau nu sunt părți vătămate, dacă sunt sau nu sunt persoane cunoscute, dacă acele fotografi au legătură cu cele 10 fapte de corupție, în situația în care se vor face extinderi ale cercetărilor penale cauza nu va mai fi de competența parchetul ci ar fi de competența DIICOT.
Apreciază că în prezenta cauză, instanța de fond și instanța de recurs, ar trebui să analizeze probele și toate actele dosarului ținând cont de cele 10 fapte de corupție sexuală pentru care este cercetat.
Consideră că, CEDO a stabilit în situații de acest gen, faptul că, după o perioadă de timp nu se mai justifică menținerea unei măsuri preventive față de inculpat mai ales dacă nu au apărut probe noi.
Inculpatul - intimat B. L., având ultimul cuvânt, arată că a muncit foarte mult și a reușit să ajungă cel mai bun antrenor și consideră că ceea ce i se întâmplă în acest moment se datorează invidiei celorlalți antrenori, din echipele cărora doreau copiii să plece pentru a veni în echipa sa. Mai arată că, în cei 13 ani ai carierei sale, a lucrat cu peste 300 de copii, dintre care nu se vor găsi 5 care să spună ceva rău despre el. Învederează că, din cauza unei glume și pentru că a avut prea mare încredere în
copii, s-a dus munca sa de atâția ani, deoarece, chiar daca va fi găsit nevinovat, nu va mai avea tăria să se întoarcă la antrenorat.
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin Încheierea penală nr. 2035 din 10 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul penal nr._, în baza art.160/8a alin.2 C.p.p. rap.la art. 160/2 alin.1,2 C.p.p., art. 160/6 alin.1 C.p.p. s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. L. , fiul lui L. și Tavifta, născut la data de_ în com. Rebrișoara, jud.B-N, domiciliat în mun. B., str. Drumul Dumitrei Vechi, nr.35, jud. B-N, CNP 1., CI seria XB, nr.2., cetățean român, studii superioare, fără antecedente penale.
S-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului B. L., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 31/2013, emis de Judecătoria Bistrița, în dosarul 11._ și în baza art. 160/8a alin.5 C.p.p. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului (la rămânerea definitivă a încheierii judecătorești), dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 160/2 alin.3 C.p.p. s-a dispus ca inculpatul B. L. să respecte, pe timpul liberării provizorii, următoarele obligații: a. să nu depășească limita teritorială a României, decât în condițiile stabilite de instanță; b. să se prezinte la organele de urmărire penală sau după caz la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; c. să se prezinte la sediul Poliției mun. B., desemnată cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; d. să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; e. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 160/2 alin.3/1 C.p.p. s-a dispus ca inculpatul B. L. să respecte, pe timpul liberării provizorii, următoarele obligații: 1. să nu se apropie de părțile vătămate Brîndușe A. Macedon, Măgherușan C. Paul, Bușiță Horațiu R.
, Gabor A. Emanuel,Irimieș Buia David Edward, Brîndușe M. Ionuț, Ciolpan
G. M., Munthiu Robert C., Mînzat Darius Nechita, C. Laurențiu Bogdan, martorii Tiniș A. M. V., Dobrin A., să nu comunice cu aceștia direct sau indirect; 2. să nu se afle în locuința părților vătămate sau a martorilor menționați la pct.1.
În baza art.160/2 alin.3/2 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului B. L. că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce îi revin pe durata liberării provizorii se poate lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.160/10 C.p.p. privind revocarea liberării provizorii.
Copia dispozitivului încheierii prin care instanța de fond a dispus măsura liberării provizorii sub control judiciar s-a va comunicat inculpatului, I.P.J. B-N, Poliției mun. B., Poliției Comunitare a mun. B., I.J.J.B-N, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră București, Serviciului public comunitar de evidență a
persoanelor B., Serviciului public comunitar pentru evidența și eliberarea pașapoartelor simple B., administrației locului de deținere.
Organele în drept vor refuza eliberarea pașaportului sau după caz vor ridica provizoriu pașaportul pe durata măsurii.
În baza art. 192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina
statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub dosarul nr._ al Judecătoriei B., petentul SEREȚAN MIHAI, aflat în Arestul I.P.J. B. -Năsăud, a solicitat instanței să dispună punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar.
În fapt, petentul-inculpat arată în cererea formulată prin apărător ales și însușită de el că, împotriva sa, s-a luat măsura arestului preventiv, de către Judecătoria Bistrița, în baza Încheierii penale nr.40/CC/_ pronunțată în dosarul penal nr.11_, emițându-se mandatul de arestare nr.31/_, măsură menținută în recursul formulat de inculpat la Tribunalul B. -Năsăud și prelungită ulterior, cu încă 30 de zile în baza Încheierii penale nr.42/CC/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
Această măsură a fost luată pentru comiterea infracțiunilor de infracțiunilor de corupție sexuală prev. și ped. de art.202 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.(10 fapte).
Petentul-inculpat B. L., prin cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată solicită verificarea și constatarea îndeplinirii tuturor condițiilor cerute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu stabilirea în sarcina sa a obligațiilor pe care instanța le apreciază ca fiind necesare, în raport de disp.art.160/2 Cod procedură penală și punerea acestuia, de îndată, în libertate.
Se invocă în cerere disp.art.160/2 al.1 Cod procedură penală, care stipulează că pedeapsa închisorii prevăzută de lege trebiue să nu depășească 18 ani, ori în speță, fiind vorba de corupție sexuală, prev.de art.202 al.1 Cod penal, maximul special al pedepsei se încadrează sub 18 ani închisoare. A doua condiție impusă de textul legal este aceea de a nu exista date certe din care să reiasă, indubitabil, faptul că cel arestat preventiv urmărește influențarea unor martori, părți sau experți, că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin distrugerea mijloacelor de probă sau că acesta ar fi pe cale să săvârșească o nouă faptă prevăzută de legea penală. Ori, până la această dată nu există nici un fel de date sau informații din care să reiasă că inculpatul ar urmări să comită o nouă faptă. Pe de altă parte, se mai arată în cerere că și după punerea în libertate a inculpatului, organele de urmărire penală și instanța de judecată au posibilitatea de a preveni comiterea unor fapte ce ar îngreuna bunul mers al anchetei sau aflarea adevărului, prin obligațiile ce urmează a fi stabilite în sarcina inculpatului.
Se mai arată în cerere că, principalul argument avut în vedere de instanța de judecată, la momentul la care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat, a fost acela că ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care faptele pentru care acesta este cercetat, prezintă grad de pericol social. Ori, în speță nici până la această dată nu există probe evidente din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică, se mai arată în cerere, constituie un element de fapt în aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie, dar nu poate atrage automat respingerea acesteia, fiind necesar a se aprecia în ce măsură trebuie acordată, prevalând reacția care ar putea fi stârnită de punerea sa în libertate, conduita procesuală a inculpatului, precum și orice alte circumstanțe reale sau personale care pot contura un grad mai sporit sau mai scăzut al pericolului concret pentru ordinea publică. Astfel,se invocă disp.art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că "orice persoană arestată în condițiile prevăzute la al.1 are dreptul să fie judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii";, dând exemplu cauza Neumaister contra Austriei.
Inculpatul-petent mai arată în cerere că, pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social, iar pericolul pe care l-ar prezenta punerea sa în libertate, nu trebuie să se presupună generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit. Invocând disp.art.136 al.1 Cod procedură penală, petentul mai arată că, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, fapt ce este evident în speță și în cazul său. Mai mult, pe toată durata derulării procesului penal, până la pronunțarea unei hotărâri definitive, asupra oricărei persoane acuzată de a fi comis o faptă penală, planează prezumția de nevinovăție, sens în care invocă art.6 paragraful 2 din CEDO.
Se concluzionează în cerere că, liberarea provizorie sub control judiciar, așa cum este reglementată de disp.art.160/2, art.160/3 Cod procedură penală, este o măsură provizorie, limitativă de drepturi, având ca finalitate înlocuirea măsurii arestului preventiv, situație premisă, cu o constrângere mai redusă a libertăților individuale și a altor drepturi, suficientă însă, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal aflat în faza de urmărire penală sau de judecată, considerente pentru care solicită a se dispune, în temeiul art.160/8 al.2 Cod procedură penală, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și stabilirea obligațiilor în sarcina inculpatului, conform disp.art.160/2 al.3 Cod procedură penală și punerea acestuia în libertate.
În drept s-au invocat disp.art.160/2 și următoarele Cod procedură penală.
Examinând cererea petentului-inculpat, prin prisma motivelor invocate de către acesta și a dispozițiilor legale în vigoare, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține, în fapt, următoarele:
Prin Încheierea penală nr.40/CC/_ pronunțată în dosarul penal nr.11_
, s-a luat, de către Judecătoria Bistrița, măsura arestului preventiv față de inculpatul
L., emițându-se mandatul de arestare nr.31/_, pe o durată de 10 zile, măsură menținută în recursul formulat de inculpat la Tribunalul B. -Năsăud și prelungită ulterior, cu încă 30 de zile în baza Încheierii penale nr.42/CC/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, pentru săvârșirea a 10 infracțiuni de corupție sexuală, prev.de art.202 al.1 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că:
În vara anului 2011, inculpatul B. L. 1-a abordat pe rețeaua de socializare Messenger pe minorul Brîndușe A. Macedon în vârstă de 14 ani, căruia i-a cerut să se dezbrace și să-i arate penisul. Văzând că minorul refuză să se dezbrace, învinuitul și-a arătat organele genitale prin camera web acestuia de mai multe ori, masturbându-se și odată ejaculând în fața camerei. Inculpatul a fost conștient că minorul vede ceea ce el face.
În vara anului 2012, numitul Măgherușan C. Paul în vârstă de 14 ani, întrucât nu mai avea loc în mașinile care se deplasau în loc. Cetate unde avea loc un turneu de fotbal pentru juniori, acesta 1-a rugat pe inculpatul să-1 ducă cu mașina alături de alți trei prieteni. In timpul deplasării învinuitul a început să-1 atingă cu mâna dreaptă pe coapsa piciorului stâng, în apropierea zonei pubiene.
3.În vara anului 2012, numitul Bușită Horațiu R. în vârstă de 12 ani, aflându-se în incinta Liceului cu program Sportiv din B., a fost abordat de către inculpat, acesta angrenându-1 în discuții cu tentă sexuală, după care i-a pus mâna pe picior, în zona coapsei, înspre organele genitale.
În vara anului 2013, numitul Gabor A. Emanuel în vârsta de 13 ani, aflându-se în incinta Bazei Sportive Alex din B., alături de doi prieteni, au fost abordați de către învinuit, acesta angrenându-i în discuții cu tentă sexuală, după care a început să-1 pipăie pe picior, după care i-a pus mâna în zona genitală, prinzându-1 de penis prin pantaloni.
În vara anului 2013, inculpatul 1-a abordat pe rețeaua de socializare Facebook, pe numitul Irimieș-Buia David-Edward în vârsta de 13 ani, angrenându- 1 în discuții cu tentă sexuală.
În vara anului 2013, numitul Brîndușe M. D. în vârsta de 13 ani, aflându-se în incinta Bazei Sportive Alex din B., alături de doi prieteni au fost abordați de către inculpat, acesta angrenându-i în discuții cu tentă sexuală. Dupa aprox. 2-3 săptămâni aflându-se în incinta aceleiași baze, a fost abordat de către învinuit, acesta mângâindu-1 cu mâna pe picior.
În vara anului 2013, minorul Ciolpan G. M. în vârsta de 13 ani, aflându-se pe marginea terenului de fotbal al școlii Generale nr.5 din B., a fost abordat de către învinuit, acesta angrenându-l în discuții cu tentă sexuală.
În luna octombrie a anului 2013, învinuitul l-a abordat pe rețeaua de socializare Facebook, pe numitul Munthiu Robert-C. în vârstă de 14 ani, angrenându-l pe acesta în discuții cu tentă sexuală.
În luna octombrie a anului 2013, învinuitul l-a abordat pe rețeaua de socializare Facebook, pe numitul Mînzat Darius-Nechita în vârsta de 13 ani, angrenându-l în discuții cu tentă sexuală. În data de_, acesta împreună cu câțiva colegi l-au rugat pe învinuit să-i ducă, după antrenamente, cu mașina de la Liceul cu Program Sportiv, până în zona de jos a orașului. În mașină, partea vătămată Mînzat Darius-Nechita s-a așezat pe scaunul din dreapta față iar în timpul deplasării inculpat i-a cerut acestuia, ca pedeapsă, să pună mâinile la ceafă, moment în care l-a prins cu mâna dreaptă de organele genitale și l-a strâns.
În data de_, învinuitul l-a abordat pe rețeaua de socializare Facebook, pe numitul C. Laurențiu Bogdan în vârsta de 13 ani, angrenându-l pe acesta în discuții cu tentă sexuală.
Față de materialul probator depus la dosarul cauzei instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit.f Cod procedură penală, întrucât fapta pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani și, există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, rezultând din natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, vizând persoane minore, modalitatea în care a fost comisă, urmările cauzate.
Procedând la analiza disp.art.160/2 al.1 și al.2 Cod procedură penală, cu privire la condițiile liberării provizorii sub control judiciar, instanța de fond a constatat că,
în speță, acestea sunt întrunite cumulativ, respectiv, pedeapsa prevăzută pentru faptele pentru care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv, nu depășește 18 ani și în prezent nu există date, ori indicii care să justifice temerea că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
Chiar dacă temeiurile arestării preventive subzistă, astfel cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune, după o anumită perioadă nu mai este suficientă, autoritățile trebuind să analizeze situația personală a acuzatului mai în detaliu și să găsească motive specifice pentru menținerea sa în detenție. Măsura arestării preventive-în acord cu practica CEDO și cea a instanțelor naționale-este o măsură de excepție, care trebuie luată și menținută doar în situația în care nici una dintre celelalte măsuri nu este potrivită datelor speței. Gradul de pericol social al faptei cercetate nu trebuie confundat cu pericolul concret pentru ordinea publică iar după o anumită durată a arestării, dacă se constată o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică și garanțiile oferite de cel arestat sunt suficiente, liberarea poate fi acordată potrivit reglementării prevăzute de Codul de Procedură Penală cât și a celei din art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit jurisprudenței instanței supreme, oportunitatea liberării provizorii trebuie analizată prin raportare la stadiul actual al procedurii, cu observarea probelor rămase a fi administrate, la durata arestării preventive, gradul actual pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
Instanța de fond consideră că o mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie trebuie să o aibă datele ce țin de circumstanțierea persoanei inculpatului, menținerea unei persoane în detenție trebuind să se raporteze nu numai la faptele pentru care este cercetat ci și la alte date. Inculpatul nu are antecedente penale, fiind reabilitat de drept, iar în stadiul actual al procedurii punerea sa în libertate sub control judiciar nu ar aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal. S-a apreciat că nu se poate reține că în raport de gravitatea faptelor aflate în curs de cercetare, cererea de liberare provizorie ar fi neîntemeiată, întrucât o astfel de apreciere ar institui o prevalență a criteriilor subiective asupra celor obiective, reprezentate de cerințele textului legal incident. Gravitatea faptelor nu poate legitima o lungă detenție provizorie în condițiile în care nu există indicii cu privire la un interes public real de a-l priva de libertate pe inculpat, interes care fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, să aibă o pondere mai mare decât cea regulii generale a judecării în stare de libertate.
Față de aceste considerente instanța de fond a apreciat că perioada petrecută în stare de arest de către inculpat, este suficientă pentru conștientizarea gravității faptelor comise, a urmărilor acestora și pentru evitarea comiterii de noi fapte antisociale iar prin admiterea cererii acestuia și dispunerea măsurii preventive a liberării provizorii sub control judiciar se poate asigura desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Pentru toate aceste motive instanța de fond în baza art.160/8a alin.2 C.p.p. rap.la art. 160/2 alin.1,2 C.p.p., art. 160/6 alin.1 C.p.p. a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. L., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 31/2013, emis de Judecătoria Bistrița, în
dosarul 11._ și în baza art. 160/8a alin.5 C.p.p. a dispus liberarea provizorie sub control judiciar și punerea de îndată în libertate a inculpatului (la rămânerea definitivă a încheierii judecătorești), dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 160/2 alin.3 C.p.p. s-a dispus ca inculpatul B. L. să respecte, pe timpul liberării provizorii, următoarele obligații: a). să nu depășească limita teritorială a României, decât în condițiile stabilite de instanță; b). să se prezinte la organele de urmărire penală sau după caz la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; c). să se prezinte la sediul Poliției mun. B., desemnată cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; d). să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; e). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 160/2 alin.3/1 C.p.p. s-a dispus ca inculpatul B. L. să respecte, pe timpul liberării provizorii, următoarele obligații: 1. să nu se apropie de părțile vătămate Brîndușe A. Macedon, Măgherușan C. Paul, Bușiță Horațiu R.
, Gabor A. Emanuel,Irimieș Buia David Edward, Brîndușe M. Ionuț, Ciolpan
G. M., Munthiu Robert C., Mînzat Darius Nechita, C. Laurențiu Bogdan, martorii Tiniș A. M. V., Dobrin A., să nu comunice cu aceștia direct sau indirect; 2. să nu se afle în locuința părților vătămate sau a martorilor menționați la pct.1.
În baza art.160/2 alin.3/2 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului B. L. că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce îi revin pe durata liberării provizorii se poate lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.160/10 C.p.p. privind revocarea liberării provizorii.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate ca nelegală și netemeinică și rejudecând, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. L. .
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că aspectele personale ale inculpatului enumerate în considerentele încheierii atacate, nu sunt suficiente pentru a fundamenta concluzia că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată și nici nu sunt de natură a influența ori de a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică sau interesul general al menținerii ordinii sociale, susținându- se că valorificarea datelor personale ale celui în cauză poate avea loc după trimiterea în judecată, cu ocazia individualizării pedepsei, conform prevederilor art. 72 C.pen.
Se mai arată că intervalul redus de numai 19 zile de la momentul luării măsurii arestării preventive nu justifică lăsarea în libertate a inculpatului în condițiile art. 160/2 C.pr.pen., considerându-se că nu a fost depășit termenul rezonabil și că durata arestării preventive nu este disproporționat în raport de complexitatea cauzei și gravitatea faptelor imputate.
Din perspectiva CEDO, în art. 5 paragraful 3, se arată că orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c din același articol, are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Cu valoare de principiu, instanța europeană a decis că termenul final al detenției
provizorii la care se referă art. 5, paragraf 3 din Convenție, este ziua când hotărârea de condamnare a devenit definitivă sau, aceea în care s-a stabilit asupra fondului cauzei, chiar numai în prima instanță.
P. de pe lângă Judecătoria Bistrița susține că odată pus în libertate inculpatul ar influența martorii care urmează să fie audiați în cauză, menționându-se că în timpul relativ scurt de la data luării măsurii privative de libertate nu s-a putut realiza audierea tuturor martorilor.
În fine, s-a făcut referire la rezonanța socială a faptei și starea de revoltă a părinților părților vătămate.
Recursul declarat este fondat și va fi admis cu motivarea de mai jos.
Prin Încheierea penală nr. 40/CC/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 11_, definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul B. L., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de corupție sexuală prev. de art. 202 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.(10 fapte). Ulterior, prin Încheierea penală nr. 42/CC/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ măsura preventivă luată față de inculpat a fost prelungită, iar recursul declarat de acesta a fost de asemenea respins.
Instanța care a dispus luarea și prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul B. L., a reținut că la dosar există probe și indicii, în sensul art. 143 C.pr.pen., că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat în modalitatea descrisă anterior în considerentele Încheierii penale nr. 40/CC/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 11_ . De asemenea, s-a avut în vedere că în privința inculpatului sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit. f C.pr.pen., menționându- se că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. L., tribunalul constată că formal condițiile prev. de art. 160/2 alin. 1 C.pr.pen. sunt îndeplinite. Însă, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, precum și împrejurarea că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, tribunalul apreciază că nu se justifică punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Tribunalul consideră că aplicarea acestei instituții este admisibilă în cazul infracțiunilor de natura celor care fac obiectul dosarului doar în situația în care inculpații oferă garanți suficiente că lăsați în libertate, nu vor împiedica buna desfășurare a procesului penal și nu vor săvârși alte fapte penale.
Aceste cerințe nu sunt îndeplinite în cazul inculpatului B. L., care, deși recunoaște în parte faptele de care este acuzat, minimalizează gravitatea lor. Este de subliniat că inculpatul a mai fost condamnat pentru o faptă similară și deși a executat pedeapsa în regim de detenție a continuat să săvârșească infracțiuni de același gen asupra unora dintre copii cărora le era antrenor de fotbal.
Raportat la circumstanțele concrete în care au fost săvârșite faptele de către inculpat, tribunalul apreciază că acesta nu oferă garanția că, cercetat în stare de libertate, nu va continua să comită alte fapte și nu va influența părțile vătămate sau martorii care urmează a fi audiați în cauză, chiar și în situația în care i-ar fi impuse obligațiile prevăzute de art. 160/2 alin. 3 și 3/1 C.pr.pen. Pe de altă parte, fapta pentru care este cercetat inculpatul este gravă și are o rezonanță negativă în rândul comunității locale, creând un sentiment firesc de dezaprobare din partea opiniei
publice, față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează asemenea acuzații sunt cercetate în stare de libertate.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen., tribunalul va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Încheierii penale nr. 2035/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, va casa hotărârea atacată și rejudecând, va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. L. .
Conform art. 192 alin. 2 C.pr.pen., inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, aferente judecării cauzei în fond.
Conform art. 192 alin. 3 C.pen. cheltuielile din recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Încheierii penale nr. 2035 din 10 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, casează încheierea atacată și rejudecând:
- respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. L. .
Obligă inculpatul să plătească în favoarea statului 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
L. M. V. | P. L. | E. | -P. | A. D. C. M. |
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI DECIZIEI PENALE Nr. 362/R/2013
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Încheierii penale nr. 2035 din 10 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, casează încheierea atacată și rejudecând:
- respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. L. .
Obligă inculpatul să plătească în favoarea statului 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | |||||
L. M. V. | P. | L. | E. | -P. | A. D. C. | M. |
Pentru conformitate cu originalul,
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
MINUTA DECIZIEI PENALE Nr. 362/R/2013
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Încheierii penale nr. 2035 din 10 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, casează încheierea atacată și rejudecând:
- respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. L. .
Obligă inculpatul să plătească în favoarea statului 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
L. M. V. | P. L. | E. | -P. | A. D. |
| ← Decizia penală nr. 223/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 4/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
