Decizia penală nr. 263/2013. Furt
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.263/R/2013
Ședința publică din 25 februarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. M. JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C. GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR: VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G. O. împotriva sentinței penale nr.440 din 5 decembrie 2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev.și ped.de art.208 al.1 C.pen., cu aplic.art.37 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. O., asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.O. A. B. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind partea civilă A. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul G. O., arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul G. O. , în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., solicită admiterea recursului declarat de
inculpat, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, a se da eficiență circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.c C.pen., coroborate cu art.76 lit.d C.pen., aplicând inculpatului o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege, așa cum a fost redus conform art.320/1 al.7 C.pr.pen., având în vedere atitudinea sinceră de recunoaștere și regret pe tot parcursul procesului penal.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M. ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, stabilind vinovăția inculpatului. Sub aspectul individualizării pedepsei, arată că instanța a reținut art.320/1 C.pr.pen. însă a avut în vedere starea de recidivă a inculpatului așa cum rezultă din fiza de cazier iar în final, după efectuarea operațiunilor legale corespunzătoare, a reținut disp.art.83 C.pen., cuantumul pedepsei reflectând corect operațiunile menționate.
Raportat la situația dovedită în dosarul cauzei și circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că în cauză nu se impune reducerea pedepsei, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul G. O. , având ultimul cuvânt solicită a se avea în vedere memoriu depus la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.440 din 5 decembrie 2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.208 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a) Cod penal și art.3201Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul G. O., poreclit "Gheri";, fiul lui natural și O., născut la data de_, în localitatea Z., jud.Sălaj, cetățean român, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, stagiul militar neîndeplinit, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., str. P., nr.15, bl.T1, sc. C, ap.55, jud. Sălaj, locuind în fapt la C. l S. de U., CNP 1. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.83 alin.1 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.241/_ a Judecătoriei Z., definitivă la data de_ prin decizia penală nr.1573/R/_ a Curții de Apel C. și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, de 9 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 1 (un) an și 9 (nouă) luni închisoare cu privare de libertate.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală, art.161alin.2 și 3 Cod procedură penală și art.1357 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A. M. și a fost obligat inculpatul G.
O. zis "Gheri"; la plata sumei de 1.500 lei, reprezentând contravaloarea lănțișorului din aur sustras de inculpat.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul G. O. zis
"Gheri"; a fost obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, suma de 200 lei va fi avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj pentru apărătorul din oficiu, av.S. C. .
Pentru a hotărî astfel pria instanță a reținut că în cursul lunii noiembrie 2011, fără a se putea stabili data, partea vătămată A. M. a apelat la serviciile inculpatului G. O. și a martorilor Șerban V., Mărieș Aurel- Ionel și Lingurar O., cărora le-a solicitat să o ajute să facă curat în locuința acesteia situată în municipiul Z., b-dul M. Viteazul, nr.26A, bl.B120, sc. A, ap.21, jud. Sălaj și să aranjeze mobilierul după operațiunea de renovare a locuinței. În timpul activităților încredințate ce s-au derulat pe parcursul a 3 zile, atât inculpatul cât și martorii au avut acces la toate lucrurile din locuință, astfel că în cursul celei de-a doua zi, în timp ce mutau mobilierul, inculpatul G. O. a văzut într-o lădiță aflată pe balcon, un lănțișor confecționat din aur de 24 karate, pe care l-a luat și l-a pus în buzunar, fără să spună nimic celorlalte persoane, sperând că datorită dezordinii partea vătămată nu va sesiza lipsa acestuia. După ce a plecat din locuința părții vătămate, inculpatul G. O. i-a cerut martorului Mărieș Aurel-Ionel să-l ajute să valorifice lănțișorul sustras, fără a-i comunica că provine din furt, deoarece nu avea actul de identitate asupra sa și cunoscând că la amanet nu se preiau bijuterii fără act de identitate, astfel că i-a cerut acestuia să vândă el lănțișorul, acesta fiind de acord. Astfel, martorul Mărieș Aurel, având lănțișorul asupra sa, însoțit fiind de martora Lingurar
Ludovica și inculpat, s-a deplasat la amanetul situat pe b-dul M. Viteazul la parterul blocului T-2, unde martorii au pătruns în interior, iar inculpatul a așteptat afară. Martorul Mărieș Aurel a predat lănțișorul primind în schimb suma de 700 lei, pe care a înmânat-o inculpatului, care a păstrat 400 lei pentru sine, iar restul de 300 lei i-a înmânat martorilor, după care au cheltuit banii cumpărându-și diverse lucruri. În seara aceleiași zile, partea vătămată a constatat lipsa lănțișorului, astfel că în ziua următoare când inculpatul și ceilalți martori au revenit la locuința părții vătămate pentru a continua activitățile începute în ziua precedentă, i-a întrebat despre sustragerea lănțișorului, aflând în acest fel că lănțișorul a fost sustras de inculpat și predat la un amanet prin intermediul martorului Mărieș Aurel. Întrucât inculpatul s-a obligat să recupereze lănțișorul și să-l restituie părții vătămate, aceasta nu a reclamat furtul decât în data de_, sperând în zadar în promisiunea acestuia.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei date pe parcursul procesului penal (f.7-9, 32-33) coroborându-se cu declarațiile părții vătămate A. M.
(f.15-16) și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, Lingurar Ludovica (f.17- 18), Mărieș Aurel-Ionel (f.19-21), Șerban V. -S. (f.22-23) și Lingurar O. (f.24).
În drept, fapta inculpatului G. O. de a sustrage un lănțișor din aur în valoare de 1.500 lei, proprietatea părții vătămate A. M., fără consimțământul acestuia, pe timp de zi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a bunului din posesia părții vătămate fără consimțământul acesteia. Momentul consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunului din patrimoniul părții vătămate și trecerea sa în stăpânirea inculpatului. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părții vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acesteia a bunului sustras și, corelativ, aproprierea acestuia de către inculpat. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciul cauzat părții vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul G. O. a săvârșit
infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit. a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului a rezultat că acesta nu se află la prima confruntare cu legea penală, ci a mai suferit o condamnare anterioară și i- au fost aplicate 12 sancțiuni administrative și pentru alte infracțiuni contra patrimoniului.
Având în vedere că anterior comiterii infracțiunii pentru care a fost judecat în prezentul dosar a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 3 ani, prin sentința penală nr.241/_ a Judecătoriei Z., definitivă la data de_, iar fapta pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar a fost săvârșită în perioada termenului de încercare, instanța a constatat că infracțiunea s-a comis în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind aplicabile prevederile art.37 lit. a) Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social relativ redus, motivat prin faptul că a fost comisă pe timp de zi, singur, iar prejudiciul cauzat nu este unul ridicat și după ce anterior mai fusese condamnat și i-au fost aplicate și alte sancțiuni administrative pentru infracțiuni contra patrimoniului, ceea ce denotă persistență în câmpul infracțional.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este în vârstă de 25 ani, are studii medii, nu are ocupație sau loc de muncă și este necăsătorit. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând integral săvârșirea faptei și cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului.
La stabilirea pedepsei instanța a dat eficiență prevederilor art.3201alin.7 Cod procedură penală, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, având în vedere și limitele prevăzute de lege, închisoarea de la 1 la 12 ani, reduse conform dispozițiilor art.3201Cod procedură penală, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minim, de 9 luni va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Având în vedere că infracțiunea care face obiectul prezentului dosar a fost săvârșită de inculpat în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.241/_ a Judecătoriei Z., în baza dispozițiilor art.83 alin.1 Cod penal, instanța a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate aplicat prin hotărârea menționată anterior, iar această pedeapsă a fost cumulată aritmetic cu cea pronunțată prin prezenta sentință, rezultând o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare, care se va executa cu privare de libertate, singura modalitate de executare posibilă de altfel, raportat la starea de recidivă postcondamnatorie în care a fost comisă infracțiunea.
Pentru a complini rolul sancționator, educativ și preventiv al pedepsei cu închisoare aplicate inculpatului și având în vedere atât dispozițiile art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, împrejurarea că infracțiunea săvârșită de inculpat este independentă de aspecte privind modul de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor părintești, cât și dispozițiile art.3 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a făcut aplicarea art.71 alin.1 și 3 Cod penal și a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale cu închisoarea, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a II-a și de art.64 alin.1 lit. b) Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că, în baza art.346 Cod procedură penală și art.14 alin.3 Cod procedură penală, repararea
pagubei se va realiza potrivit dispozițiilor legii civile, partea vătămată A. M. constituindu-se parte civilă față de inculpat cu suma reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin infracțiune.
Legea civilă, mai exact, art.1357 cod civil prevede că răspunderea civilă delictuală este incidentă în ipoteza îndeplinirii următoarelor condiții: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, dovedit de către partea vătămată, existența unei fapte ilicite, în speță săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de furt, fiind dovedită vinovăția acestuia și, de asemenea, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Fiind vorba despre sustragerea unui bun, potrivit dispozițiilor art.14 alin.3 lit. b) Cod procedură penală, repararea pagubei se va face prin obligarea inculpatului la despăgubiri bănești, repararea în natură nemaiputând fi realizată. În aceste condiții, apreciind dovedite pretențiile părții civile, prin recunoașterea acestora de către inculpat, raportat la prevederile art.161alin.2 și 3 Cod procedură penală, instanța a admis acțiunea civilă formulată și a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de despăgubiri bănești pentru prejudiciul cauzat.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul G.
O. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, av.S. C. va fi avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj, conform art.189 alin.1 Cod procedură penală.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul G. O. solicitând instanței de control judiciar să procedeze la reluarea procesului de individualizare a pedepsei, să rețină în favoarea sa circumstanțe atenuante și în consecință să reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată sub minimul special prevăzut de lege, deoarece a avut o conduită sinceră pe parcursul întregului proces penal.
Analizând recursul declarat, din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art. 3856alin.3 C.pr. pen., Curtea constată că acesta este nefundat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului, constatând că în faza de urmărire penală au fost administrate, în condiții de legalitate probe suficiente din care rezultă fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului, raportat și la poziția procesuală exprimată de acesta în ședința publică din_ când a arătat că recunoaște în întregime faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și nu solicită administrarea de probe noi, a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.3201C. pr. pen.
Astfel, întreg materialul probator administrat, respectiv declarațiile inculpatului G. O., coroborate cu declarațiile părții vătămate A. M. și ale martorilor Lingurar Ludovica, Mărieș Aurel Ionel, Șerban V. S. și Lingurar
O. și cu procesele verbale de confruntare, dovedește, fără putință de tăgadă că inculpatul, în cursul lunii noiembrie 2011, de unul singur, pe timp de zi, a sustras din locuința părții vătămate un lănțișor de aur în valoare de 1.500 Ron în scopul însușirii pe nedrept.
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prev. de art.208 alin.1 C. pen.
Instanța fondului, în mod legal și temeinic a constatat că inculpatul a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat ce i-a fost aplicată prin s.p.241/_ .
Constatând că înăuntrul termenului de încercare inculpatul a comis o nouă infracțiune intenționată, prima instanță a dispus revocarea suspendării
condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată prin sentința recurată, urmând ca în final inculpatul să execute, în regim de detenție pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare.
Pedeapsa de 9 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința recurată, contrar criticilor formulate, a fost just individualizată având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, gradul de pericol social concret la faptei deduse judecății, împrejurările în care aceasta a fost comisă, urmările produse-un prejudiciu destul de însemnat, nerecuperat până la acest moment -, antecedența penală a inculpatului, precum și faptul că a fost sancționat cu amendă administrativă, în repetate rânduri pentru fapte similare, limitele de pedeapsă reduse cu o treime urmare a aplicării art.3201alin.7 C. pr. pen.
Apreciem că o pedeapsă redusă sub acest cuantum ar fi total lipsită de eficiență, deoarece inculpatul a dovedit că acea condamnare anterioară, la o pedeapsă mai mare, nu și-a atins scopul preventiv.
Constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit. b C. pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul G. O., conform dispozitivului.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. O. , cu reședința în Z., C. l Special de U. si str. Kiss Karoly, Punctul Termic nr. 9, jud. Sălaj împotriva sentinței penale nr. 440 din 5 decembrie 2012 a Judecătoriei
Z. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat O. A. B. .
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
L. M. M. | Ș. | ANA C. M. | B. |
Red.MS/VR 2 ex./_
Jud.fond: Ș. M. C.
| ← Decizia penală nr. 712/2013. Furt | Decizia penală nr. 8/2013. Furt calificat → |
|---|
