Decizia penală nr. 268/2013. Mentinere arest preventiv

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a2

DECIZIA PENALĂ NR.268/R/2013

Ședința publică din 25 februarie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: L. M. JUDECĂTORI: M. Ș.

ANA C. GREFIER: M. B.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR: V. TRĂISTARU

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. G. împotriva încheierii penale f.n., din data de 6 februarie 2013 a Tribunalului B. Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. G., asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Leahu M. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și apărător ales av.Cupșa Aris din cadrul Baroului B. Năsăud, fără delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. G. solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului M. G. solicită admiterea recursului și, în consecință, revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat.

În susținerea recursului arată că deși inculpatul este judecat pentru săvârșirea infracțiunii de omor, timp de aproximativ un an de zile a fost judecat în stare de libertate, luându-se față de acesta o altă măsură preventivă.

Ca atare, susținerile parchetului și ale instanței cum că ar exista un pericol iminent și că opinia publică va reacționa într-un mod negativ în situația în care inculpat nu va fi menținut în stare de arest, nu se justifică și nu sunt incidente în cauză întrucât inițial parchetul a apreciat că raportat la încadrarea în drept a faptei și la persoana inculpatului, cauza poate fi soluționată cu acesta în stare de libertate.

Raportat la martora pe care se susține că a influențat-o inculpatul, arată că aceasta a fost ulterior audiată în fața instanței și a confirmat împrejurarea că între ea și inculpat a avut loc un conflict legat de aspecte sentimentale și nicidecum de situația din dosar.

Ca atare, confirmându-se faptul că inculpatul nu a încercat influențarea vreunui martor, apreciază că în cauză se impune revocarea măsurii arestării preventive luată față de acesta.

În ce privește reținerea instanței în sensul că odată ce se revocă măsura preventivă, hotărârea s-ar afla în puterea autorității de lucru judecat, apreciază că este nelegală întrucât duce la ideea că odată revocată măsura arestului preventiv pentru o faptă care ar justifica acest lucru, această revocare ar rămâne

perpetuă și măsura arestului preventiv nu se impune a fi revocată sau schimbată pe durata procesului penal.

Ca atare, în opinia sa, se poate reanaliza poziția inculpatului având în vedere probele administrate până în prezent, din care rezultă elemente care nu susțin vinovăția acestuia.

De asemenea, apreciază că termenul rezonabil prevăzut pentru existența unei măsuri preventive a fost depășit în cauză.

Așa fiind, în principal, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar a se lua o altă măsură preventivă față de inculpat așa cum a fost luată inițial.

Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, instanța valorificând corect elementele necesare pentru evaluarea situației și pentru darea unei soluții.

Consideră că în mod corect s-a stabilit că unele aspecte legate de modul în care s-a luat această măsură restrictivă de libertate față de inculpat pe durata procesului penal, se bucură de autoritate de lucru judecat, deoarece aceasta este împrejurarea ce rezultă din situația dosarului și din dispozițiile legale.

Nu consideră că este lipsit de importanță modul în care s-a ajuns la luarea acestei măsuri privative de libertate, pentru că în acest fel se justifică temeiurile de arestare din perspectiva legalității măsurii care stau la baza verificărilor ulterioare. Susține că aceste temeiuri subzistă în continuare din perspectiva circumstanțelor inițial constatate și a evoluției ulterioare a procesului în cauză.

De asemenea, susține că în mod corect s-a pornit de la premisa că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză ca urmare a încălcării condițiilor în care inițial s-a luat față de acesta doar o măsură restrictivă de drepturi, tocmai pornindu-se de la premisa că raportat la situația dosarului cauzei și la persoana

inculpatului, această măsură a fost considerată suficientă.

Elementele dovedite în dosar care au atestat împrejurarea că inculpatul nu și-a respectat obligațiile impuse de instanță tocmai în considerarea luării acestei măsuri, sunt semnificative în continuare pentru că ele creează din principiu elementul de îndoială în ceea ce privește instanța, cu privire la posibilitățile de lăsare în libertate în continuare a inculpatului în condițiile evoluției cauzei.

Din această perspectivă, în mod corect prima instanță a reținut că nu s-au modificat premisele avute în vedere inițial și care au făcut obiectul reverificărilor pentru că evoluția procesului în această cauză, atestată de mersul cercetării judecătorești, nu confirmă o poziție a inculpatului care să conducă instanța la alte concluzii decât cele pe care în final le-a stabilit și prin încheierea ce se atacă azi.

Are în vedere că împrejurările legate de tendința permanentă a inculpaților de manipulare a probatoriului în scopul de a nu se afla adevărul, au fost confirmate inclusiv în faza de cercetare judecătorească. Solicită a se avea în vedere încheierea de la termenul de judecată din data de_, când s-au purtat discuții aprinse cu privire la posibilitățile de reaudiere a acestei martore, din perspectiva pe care o deduce din încheiere a efectuării de cercetări penale sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă. Se poate constata care a fost poziția acestei persoane, care confirmă în opinia parchetului, elementele inițiale pe care instanța le-a avut în vedere care concretizează conduita inculpaților de determinare a unor persoane la mărturie mincinoasă. De altfel, nu este numai o aserțiune care se bazează pe supoziții pentru că ulterior acestui termen, martora a și fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, această împrejurare urmând a fi privită în corelație cu împrejurarea că și inculpații au fost trimiși în judecată pentru o infracțiune corelativă.

Prin urmare, toate aceste elemente nu conduc la concluzia că inculpatul trebuie judecat în stare de libertate deoarece nu s-au modificat în vreun fel circumstanțele procesuale și de conduită procesuală a acestuia iar în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, nu este de acord cu afirmația instanței că s-ar pune problema diluării pericolului pentru ordinea publică odată cu trecerea timpului. Consideră că acest pericol nu se schimbă prin trecerea timpului, ci doar percepția opiniei publice pentru faptă dar aceasta este cu totul altă problemă. Dacă am accepta un punct de vedere de modificare a pericolului inculpatului față de situația creată în opinia publică, ar trebui să acceptăm că acestuia nu trebuie să i se aplice pedeapsa în limitele legale care nu suferă modificări din această perspectivă a trecerii timpului doar sub aspectul prescripției.

Prin urmare, din perspectiva parchetului, soluția instanței de fond prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului este legală și temeinică pentru că împrejurările care au determinat luarea acestei măsuri la un moment dat procesual subzistă în continuare, nefiind înlăturate de nici un element care să conducă la concluzia că ar fi intervenit vreo schimbare care să permită punerea în libertate a inculpatului din perspectivele vizate de legiuitor atunci când a reglementat instituția restrângerii drepturilor pe durata procesului care urmărește evident și buna desfășurare a procesului penal.

Așa fiind, apreciază că soluția este corectă din toate aceste perspective, temeiurile arestării subzistă în continuare și nu în ultimul rând referindu-se și la problema duratei rezonabile, solicită a se constata că ne aflăm încă în condițiile stabilite cu parametrii determinați de CEDO în ceea ce privește durata rezonabilă care are acest caracter raportat la evoluția măsurilor luate față de inculpat în cursul procesului penal, coroborate cu complexitatea deosebită a acestei cauze atât din perspectiva modului de determinare a elementelor constitutive a infracțiunii cât și din perspectiva conduitei procesuale ale inculpatului și a coinculpatei de permanentă intenție de alterare a probatoriului, care a și necesitat pentru instanță activități complexe și substanțiale de cercetare judecătorească în vederea stabilirii adevărului.

În consecință, nu consideră că există vreun motiv pentru a se incuviința cererea formulată de către inculpat, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Apărătorul ales al inculpatului M. G. , în replică, arată nu a susținut niciodată că nu a existat acea discuție și conflict între părți. A susținut că s-au clarificat motivele pentru care a existat acel conflict, instanța de fond constatând că nu are nici o legătură cu influențarea în vreun fel sau că s-au exercitat presiuni pentru cauza de față.

În această nouă situație, apreciază că se justifică revenirea fie la judecarea inculpatului în stare de libertate, fie înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.

Inculpatul M. G. , având ultimul cuvânt, susține că nu a influențat martora ci a avut o ceartă legată de refuzul său de a se căsătorii cu această martoră. Solicită cercetarea sa în stare de libertate.

C U R T E A

Prin încheierea penală din 06 februarie 2013 a Tribunalului B. Năsăud, pronunțată în dosar nr._ în baza disp. art. 300 ind.2 Cod procedură penală, rap. la art. 160 ind.b Cod procedură penală:

S-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării luată față de inculpații M. R. fiica lui I. și Onița, născută la data de_ în comuna

Rebrișoara județul B. -Năsăud, cetățean român, studii 6 clase, pensionară, căsătorită, domiciliată în B., cartier Unirea nr. 116 județul B. -Năsăud, CNP - 2. și M. G. N. , fiul lui Ghiorghe și R., născut la data de_ în B., cetățean român, studii 12 clase, elev la Grupul Școlar "Grigore

il"; B., necăsătorit, domiciliat în B., cartier Unirea nr. 116 județul B.
-Năsăud, CNP - 1., ambii în prezent încarcerați în Penitenciarul Gherla și menține această măsură.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud nr. 303/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M. R. fiica lui I. și Onița, născută la data de_ în comuna Rebrișoara județul B. -Năsăud, cetățean român, studii 6 clase, pensionară, căsătorită, domiciliată în B., cartier Unirea nr. 116 județul B. -Năsăud, CNP - 2. și M. G. N.
, fiul lui Ghiorghe și R., născut la data de_ în B., cetățean român, studii 12 clase, elev la Grupul Școlar "Grigore M. il"; B., necăsătorit, domiciliat în B., cartier Unirea nr. 116 județul B. -Năsăud, CNP - 1.
, pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav și instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 174 alin.1 comb. cu art. 175 alin.1 lit. "i"; Cod penal și art. 176 alin.1 lit. "a"; Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 260 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. "a"; Cod penal.
În sarcina inculpaților s-au reținut următoarele:
La data de_, ora 9.37 organele de poliție din cadrul Poliției Mun. B.
- Biroul Investigații Criminale, au fost sesizate prin serviciul de urgență 112 de către martorul Cîrcu I. V. - cu privire la faptul că 1 -a găsit pe numitul L. I.
, domiciliat în Unirea, nr.147, jud. B. - Năsăud, în apropierea aerodromului Unirea, prezentând numeroase urme de lovituri, căzut la pământ într-o stare gravă.
Organele de poliție s-au deplasat la fața locului, respectiv în zona aerodromului din cart. Unirea, constatând că victima L. I. fusese deja transportat de către un echipaj SMURD, la S. J. B. -Năsăud.
S-a procedat la cercetarea locului faptei, astfel identificându-se pe malul stâng al Râului B., la o distanță de 250 metri față de aerodromul Unirea și 60 metri față de grajdurile martorului Cîrcu I. V., o porțiune de teren pe care iarba prezenta urme de tasare, pe sol se aflau mai multe pete de culoare brun-roșcată, fiind găsite un briceag, două fragmente din lemn ce puteau fi de la o bâtă întrucât au o formă cilindrică și o șapcă de soare.
Procedându-se la examinarea de către medicul legist a victimei L. I., au fost emise la data de_ constatările preliminare, concluzionându-se că leziunile traumatice suferite s-au putut produce prin lovire cu corp dur, necesitând 45-50 de zile de îngrijiri medicale. La momentul constatării leziunile nu întruneau caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții, concluzia neavând caracter definitiv și fiind dependentă de posibila evoluție ulterioară a patologiei. Leziunile pledează pentru posibile urmări de tipul
infirmității, o concluzie definitivă putând fi formulată doar după investigarea completă a cazului, în cadrul unei clinici universitare. Leziunile pot data din noaptea de 31.07 -_ .
După o examinarea preliminară în S. J. de U. B., pe fondul agravării stării de sănătate, victima a fost transferată la C. a de Chirurgie Buco- Maxilo-Facială II C. -N., unitate în care la data de_, ca urmare a evoluției negative a stării de sănătate, victima L. I. a decedat.
Efectuându-se cercetări în cauză, s-a stabilit că victima L. I. era cioban la o turmă de capre inițial angajat al martorul P. V., fiind plătit de acesta cu
suma de 3.000.000 lei și mâncare, iar din anul 2005 turma de capre a fost cumpărată de inculpata M. R., victima rămânând cioban la turma de capre a acesteia.
S-a stabilit că încă din anul 2002 între victimă și inculpata M. R. s-a stabilit o relație de concubinaj, deși inculpata era căsătorită și avea un băiat, pe
inculpatul M. G. N. . Pe fondul relației de concubinaj, inculpata și-a neglijat familia stând mai mult timp în compania victimei(chiar și perioade de câte o săptămână) decât a membrilor de familie, victima exprimându-și chiar intenția de a se căsători cu inculpata.
Deși familia și rudele inculpatei au încercat, nu au reușit să o determine să renunțe la relația de concubinaj, probabil și datorită faptului că victima îi promisese că îi va da o parte din averea pe care o va dobândi urmare a unui proces civil.
Întrucât victima era caracterizată și cunoscută în comunitate ca o persoană cu o forță ieșită din comun, având o constituție atletică, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și de cele mai multe ori influențat de inculpată devenea violent și agresa persoane, îndemnat de inculpată care astfel încerca să obțină satisfacție urmare a unui conflict cu persoana în cauză, la originea multor conflicte ale victimei fiind inculpata M. R. . Martorul M. Ghiorghe și inculpatul M. G.
nu aveau posibilitatea să-i reproșeze ceva inculpatei care îi amenința că vor avea probleme cu victima L. I. care i-ar fi agresat, ambii fiind obligați să se conformeze inculpatei în tot ceea făceau, inculpata M. R. având rolul hotărâtor în luarea deciziilor.

Relația dintre inculpată și victima L. I. a fost caracterizată de inculpatul

M. G. N. ca una tumultoasă cei doi consumând adesea băuturi alcoolice după care se agresau reciproc. Deși victima avea relații apropiate cu inculpata căreia îi promisese o parte din averea pe care urma să o dobândească urmare a unui proces, între ei existau dese conflicte legate de faptul că victima nu era plătită pentru că păzea caprele, iar cu aproximativ două luni anterior comiterii agresiunii care a provocat decesul victimei, între aceasta și inculpată certurile și scandalurile s-au intensificat întrucât procesul victimei, de care se ocupa inculpata, fusese pierdut, motiv pentru care victima a afirmat că nu-i va mai da inculpatei parte din avere iar caprele de asemenea sunt ale lui întrucât valoarea muncii sale pe timp de 5 ani depășea valoarea caprelor.

Pe fondul relațiilor victimei cu inculpata, la data de_, în jurul orelor 22, victima L. I. s-a deplasat la domiciliul inculpatei aducând cu căruța laptele obținut de la capre și pentru a lua alt bidon pentru lapte și mâncare. Împreună cu inculpata și cu soțul acesteia au consumat cantitatea de aproximativ un litru de țuică de cazan. Martorul M. Ghiorghe după un timp s-a retras și s-a dus la culcare. După acest moment, în jurul orei 1 noaptea, între victimă și inculpată a izbucnit un conflict, fiind reiterate neînțelegerile redate mai sus. Victima L. I. i- a aplicat inculpatei M. R. mai multe lovituri cu un bici, inculpata ripostând și ea. Deși a cerut ajutorul soțului ei, datorită violenței victimei inculpata M. R. a părăsit în grabă domiciliul, plecând să ceară ajutor.

Inculpata M. R. i-a cerut fiului ei să se deplaseze împreună la stână întrucât victima ar fi bătut-o și că ar fi afirmat că va da foc la stână. În jurul orei 2,28 în aceeași noapte inculpatul M. G. N. 1-a apelat și pe Bodiu G. .

Inculpații M. R. și M. G. N. au luat astfel hotărârea de a pleca cu autoturismul către stână, pentru a o agresa pe victimă. După ce inculpații l- au ajuns din urmă pe victimă, i-au cerut socoteală pentru faptele sale. Victima a scos un briceag pe care îl avea asupra sa însă, profitând de neatenția victimei, inculpatul M. G. N., după ce îi reproșase loviturile aplicate mamei sale, 1

-a lovit cu pumnul în cap pe victimă. Urmare a loviturii, victima L. I. a căzut jos din căruță și a scăpat din mănă briceagul, de acest moment profitând inculpata, care a luat o bâtă din căruța victimei, cu care i-a aplicat mai multe lovituri în diferite zone ale corpului iar inculpatul M. G. N. i-a aplicat apoi lovituri cu pumnii și cu picioarele.

Agresivitatea inculpaților a fost una mare, forța loviturilor acestora fiind evidențiată pe de o parte de natura și gravitatea leziunilor constatate pe corpul victimei precum și prin fragmentele din lemn de formă cilindrică și care probabil s-au desprins din bâta folosită la agresiune.

Consecutiv agresiunilor inculpații au dezbrăcat victima, astfel încât aceasta a fost găsită doar cu brâul pe ea.

Cu ocazia audierii victimei L. I. de către organele de cercetare penală, în data de_, acesta a declarat că în data de_ s-a deplasat la numita M.

R., domiciliată în cartier Unirea, nr.116, în jurul orelor 22.oo, pentru a-i cere acesteia un bidon de plastic. La domiciliul acesteia a consumat, împreună cu M.

R. și M. G., aproximativ un litru de țuică. Pe fondul consumului de alcool, între aceștia au avut loc discuții contradictorii, ce au degenerat, astfel că a fost lovit de către inculpații M. R. și M. G. N. și de o altă persoană pe care nu și-o amintește, agresiunile având loc în curtea locuinței inculpaților. L. I. nu a mai putut da alte detalii, precizând însă că a fost găsit de către numitul Cîrcu Ionuț, în afara cartierului Unirea, acesta fiind și cel care a sunat la serviciul de urgentă 112.

Tot victima, în timp ce se afla la Secția UPU a S. ui J. B., i-a relatat fiicei sale L. M. că îl bătuseră R. și mai mulți, iar martorului Cîrcu

I. V. că a fost bătut de inculpata M. R., fiul ei și încă trei însă nu a mai putut preciza numele altor persoane. Partea vătămată L. M. a susținut în declarații că auzise prin sat(cartierul Unirea) că pe tatăl ei l-ar fi bătut inculpații

M. R., M. G. N., Bodiu G., învinuitul Artene L. și un anume

"Malup".

La data de_, organele de poliție i-au căutat pe inculpați ocazie cu care au constat că inculpata era plecată în mun. B., situație relatată de martorul

M. Ghiorghe, care în prima sa declarație(olografa) a susținut că inculpata ar fi venit acasă în dimineața zilei de_, când deja afară era ziuă și că ar fi solicitat ajutorul altor persoane și că l-au bătut pe L. I. .

Nici inculpatul M. G. N. nu se afla la domiciliu, astfel încât organele de poliție s-au deplasat în localitatea Leșu unde inculpatul se deplasase cu Bodiu G., cu soția și cu copilul acestuia precum și cu învinuitul Artene L.

. În primele sale declarații, învinuitul Artene L. a susținut că pe timpul deplasării spre Leșu inculpatul M. G. N. povestise cum în noaptea anterioară împreună cu mama sa îl bătuseră pe victima L. I. .

În seara zilei de_, după ce poliția îi audiase deja pe inculpații M. R. și M. G. N., aceștia s-au întâlnit la locuința lui Bodiu G., cu acesta și cu verișorii lor, martorii Bodiu M. și Bodiu I. Florin.

Din relatările ultimului a rezultat că inculpații păreau speriați întrucât le luase deja poliția declarații. Inculpații discutau și asupra faptului că toți ar trebui să dea declarații la fel și să nu schimbe declarațiile. Tot atunci Bodiu G. s-ar fi lăudat că el a dat un pumn victimei și că după pumnul aplicat de Bodiu victima ar fi căzut iar inculpații M. R. și M. G. N. l-au lovit cu o bâtă, cu pumnii și cu picioarele.

Același martor a relatat că inculpatul M. G. N. a susținut că trebuia să-1 lege pe victimă de căruță la care Bodiu G. a susținut că dacă el nu era l-ar fi omorât pe loc pe victimă.

Consecutiv decesului victimei inculpata M. R. a susținut că doar ea a comis agresiunile asupra victimei, că fiul ei, deși a însoțit-o la locul agresiunii nu a lovit victima, ci dimpotrivă i-a cerut să înceteze agresiunea și că la un moment dat s-ar fi împiedicat și a căzut peste corpul victimei moment în care și-a murdărit pantalonii cu sângele victimei. Despre faptul că în aceeași noapte, fiul ei îl apelase pe Bodiu G., inculpata M. R. a susținut că a făcut-o pentru a-1 chema să tracteze autoturismul cu care se blocase datorită faptului că terenul era denivelat și că acesta nu ar fi fost de față la agresiune. După decesul victimei,

inculpatul M. G. N. a declarat în același fel ca mama sa. Bodiu G. în mod constant a negat participarea la agresiune.

Despre faptul că inculpata M. R. le impunea altor persoane, inclusiv fiului ei ce să declare a relatat martora Nicolai Ana, care la acea vreme era prietena inculpatului M. G. N. .

Martora Nicolai Ana a aflat de la sora sa Ștefanuț M. Saveta, după câteva zile de la agresiune că inculpații l-ar fi agresat pe victima L. I. și a purtat discuții cu inculpatul M. G. N. care i-a relatat că agresiunea s-a întâmplat datorită faptului că inculpata M. R. i-a cerut să meargă după victimă și să-1 bată, chiar să-1 omoare din cauză că o bătuse.

Descrierea agresiunii făcută de inculpat martorei a fost similară cu cea percepută în discuții de martorul Bodiu I. Florin cu precizarea că martorei îi relatase inculpatul M. G. N. că el ar fi lovit victima și cu un lanț, Bodiu fiind cel care a intervenit în sprijinul victimei, oprindu-le inculpaților acțiunile agresive și luându-i lanțul din mână. Inculpatul i-a mai relatat martorei Nicolai Ana că în prima declarație pe care o dăduse mama sa, inculpata M. R. îi ceruse să susțină că a lovit victima doar cu piciorul, precum și faptul că în timpul agresiunii ar fi sărit stropi de sânge pe pantalonii săi însă i-a relatat martorei că trebuie să spună, dacă va fi întrebată, că s-ar fi împiedicat de corpul victimei și că așa s-ar fi pătat pantalonii cu sânge.

La sfârșitul lunii august 2010, întrucât inculpata M. R. nu era acasă, inculpatul M. G. N. a organizat o petrecere la domiciliul său, invitând prieteni de-ai săi, printre care și pe fosta sa prietenă Peter C. V. a, pe care a adus-o de la domiciliu cu autoturismul familiei. A doua zi dimineața, după ce petrecerea a luat sfârșit, inculpatul M. G. N. s-a deplasat la volanul autoturismului său înspre cartierul Slătinița să o ducă pe martora Peter C. V. a la domiciliul ei. La intrarea în Slătinița, inculpatul a pierdut controlul volanului iar autoturismul s-a răsturnat în șanț.

Despre "escapada" inculpatului a aflat și martora Nicolai Ana care i-a reproșat întâlnirea cu fosta prietenă și pe fondul geloziei 1-a "amenințat" că va spune tot ce știe la poliție situație în care va ajunge în temniță, după care i-a spus: "Să vedem dacă te mai caută C. la temniță?"

Față de noua situație creată inculpații M. G. N. și M. R. au trecut la amenințări la adresa martorei Nicolai Ana în sensul că o vor bate și chiar omorî(arunca în apă). Despre amenințările primite de martoră au aflat și părinții martorei Nicolai M. și Nicolai Emil care au sfătuit-o pe fiica lor să renunțe la relația cu inculpatul M. G. N., întrucât dacă acesta a fost în stare să participe la un omor ar fi în stare să o omoare și pe ea.

Consecutiv amenințărilor, martora Nicolai Ana la data de_, fiind audiată de procurorul criminalist, de teama inspirată de inculpați a negat că ar cunoaște împrejurările în care a avut loc agresiunea împotriva victimei L. I. .

La sfârșitul lunii noiembrie sau începutul lunii decembrie 2010, martora Nicolai Ana a rupt relația de prietenie cu inculpatul M. G. N. . în contextul în care inculpata M. R. avea reprezentarea că martora Nicolai Ana 1-a părăsit pe fiul ei nu în relații amicale și bănuind că martora va mai fi audiată

în cauză, a căutat-o prin telefon pe aceasta, însă nereușind să vorbească cu ea, în cursul lunii decembrie 2010, s-a deplasat în comuna Livezile, la martora Ștefănuț M. Saveta și i-a cerut acesteia să-i transmită ca nu cumva să declare ceea ce știe despre agresiunea victimei L. I. că altfel fiul ei o va omorî.

După un interval de o jumătate de oră inculpata a revenit la domiciliul martorei Ștefănuț și i-a repetat amenințarea.

Susținerile martorei Nicolai Ana se coroborează și cu înregistrările convorbirilor telefonice pe care aceasta le-a purtat cu inculpatul M. G. N.

Inculpata M. R. a făcut deplasarea în comuna Livezile în condițiile în care față de ea și fiul ei se luase măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

Aspecte despre comiterea agresiunii a relatat de asemenea martora Peter C.

V. a, care a susținut că inculpatul M. G. N. i le-ar fi relatat într-o seară, la scurt timp după comiterea agresiunii, fiind însoțit de Bodiu G. .

După audierea martorei Peter C. V. a de către procuror, inculpata M.

R. a aflat de la apărătorul fiului ei conținutul declarației martorei și i-a adus la cunoștință lui Bodiu G. ceea ce aflase.

Profitând de relația de prietenie a lui Bodiu G. cu martorul Peter C., tatăl martorei Peter C. V. a, împreună cu inculpata M. R. i-au cerut insistent acestuia să-i ceară fiicei sale să retracteze declarația întrucât ar fi mincinoasă.

Deși martorul Peter C. a acceptat să vină cu fiica sa la parchet, să dea curs cererii inculpaților, ulterior, fiind audiat, martorul a susținut că fiica sa nu- și va schimba declarația întrucât a declarat adevărul.

Declarații cu privire la împrejurările în care a fost comisă agresiunea, aflate de la alte persoane, au mai dat martora Ștefanuț M. Saveta și persoana cu identitate protejată Partene Grigore.

Este evident că până la data de_, când a intervenit decesul victimei,

inculpații, în diferite împrejurări au relatat altor persoane despre corecția aplicată victimei chiar lăudându-se cu faptele lor, însă ulterior nu au mai făcut comentarii, ba dimpotrivă negau orice implicare în comiterea faptelor, inculpata

R. însușindu-și în totalitate faptele.
Cu privire la martorele Nicolai Ana și Peter C. V. a, inculpații M. R. și M. G. N. au susținut că acestea au dat declarații împotriva inculpatului M. G. N. datorită refuzului acestuia de a se căsători cu ele și că astfel de afirmații ar fi fost făcute de martore în prezența altor persoane, însă martorii M. I. junior și M. I. senior, propuși în acest sens, au negat că ar fi auzit asemenea afirmații.
Întrucât în cauză s-a făcut dovada că inculpații încălcaseră măsurile preventive luate față de ei și că încercau să zădărnicească adevărul prin influențarea martorilor, instanța de judecată a dispus înlocuirea măsurilor preventive luate față de inculpații M. G. N. și M. R. și arestarea preventivă a acestora.
Inițial cercetările s-au efectuat față de inculpați pentru comiterea infracțiunii de omor calificat însă întrucât în actul medico-legal s-au constatat un număr de 32 de leziuni traumatice dintre care 13 în zona capului și a feței, iar restul leziunilor fiind prezente pe aproape tot corpul, intensitatea loviturilor fiind una mare întrucât a provocat fracturi multiple, iar victima a fost abandonată dezbrăcată pe timp de noapte un interval de 8 ore în stare de semi-conștiență, faptele provocând grele suferințe victimei precum și oroare comunității din cartierul Unirea al municipiului B., încadrarea juridică a faptelor a fost schimbată în omor calificat și deosebit de grav.
Prin același act medico-legal s-a constatat că moartea victimei L. I. a fost violentă și s-a datorat traumatismului cranio-cerebral închis cu contuzie cortico- subcorticală și edem cerebral complicat în evoluție cu hematom cerebral, în cadrul unui politraumatism prin agresiune.
Inculpata M. R. s-a prezentat la SML B. Năsăud la data de_, ocazie cu care s-a constatat că are un număr de 10 leziuni pe corp care necesită 23-24 zile de îngrijiri medicale.
Prin ordonanța din 12 august 2010 nr. 303/P/2010 dată de procuror în dosarul de urmărire penală, față de inculpați a fost luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură care s-a prelungit succesiv, până la data de_, inculpaților punându-li-se în vedere să nu comunice direct sau indirect cu martorii audiați în cauză.
Prin ordonanța din 20 septembrie 2011 dată de procuror în dosarul de urmărire penală s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat și instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal și de art. 25 Cod penal rap. la art. 260 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, ulterior, prin ordonanța din_ (f.9) dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, astfel cum s-a reținut încadrarea juridică a faptelor inculpaților prin actul de trimitere în judecată, respectiv în omor calificat și omor deosebit de grav și instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art.. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal și art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal, precum și de art. 25 Cod penal rap. la art. 260 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Prin încheierea penală nr. 93/CC/2011 pronunțată la 19 octombrie 2011 de Tribunalul B. -Năsăud în dos. nr._ s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, luată față de inculpații M. R. și M. G.
cu măsura arestării preventive, reținându-se incidența disp. art. 143 Cod procedură penală și a art. 148 lit. a/1, lit. b și f Cod procedură penală. Ulterior, măsura arestării preventive a celor doi inculpați a fost prelungită succesiv, în mai multe rânduri.

Instanța care a luat și prelungit măsura arestării preventive a reținut că există probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile cu privire la care sunt cercetați, apreciind-se relevante în sensul disp. art. 143 Cod procedură penală îndeosebi: declarațiile victimei, declarațiile martorilor Cîrcu I. V., L.

M. ela, Niculai Ana, Ștefănuț M. Saveta, Peter C. V. a, Bodiu M. D., Cîrcu I. Viorle, Man Lup F., Bodiu I. Florin, Partene Grigore(martor cu identitate atribuită), probe care au fost coroborate cu declarațiile date de către inculpați și transcrierile interceptărilor telefonice aflate la dosarul de urmărire penală vol.II.

S-a reținut totodată incidența disp. art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că faptele reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin prisma gravității faptelor, modalității concrete de săvârșire a acestora, urmările produse, tulburării create în comunitatea locală, în contextul creșterii frecvenței infracțiunilor cu violență.

În ce privește incidența disp. art. 148 lit. a/1 Cod procedură penală s-a reținut că inculpații au încălcat cu rea-credință măsura obligării de a nu părăsi localitatea (municipiul B. ) impusă de procuror, aspect dovedit de probele aflate la dosar.

În ce privește incidența disp. art. 148 lit. b Cod procedură penală, s-a reținut că inculpații au încercat să zădărnicească direct sau indirect aflarea adevărului în cauză, prin influențarea martorilor.

Tribunalul, procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive luate față de inculpați, prin prisma disp. art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală, a apreciat că măsura preventivă dispusă în cauză este temeinică și legală și se impune menținerea acesteia, deoarece subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, privarea de libertate impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal.

Astfel, analizând actele și lucrările dosarului s-a constatat incidența unor indicii temeinice în sensul disp. art. 68 ind. 1 Cod procedură penală care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor pentru care sunt cercetați, aspect care rezultă din coroborarea întregii probațiuni administrate până în prezent, probațiune care a fost analizată pe larg cu ocazia luării față de inculpați a măsurii privative de libertate și ulterior, cu ocazia prelungirii acesteia. Desigur, stabilirea vinovăției inculpaților, gradul de implicare a acestora în evenimentele soldate cu moartea victimei, încadrarea juridică a faptelor, etc. se va face numai în urma efectuării cercetării judecătorești. Probațiunea administrată în faza de urmărire penală pune în evidență existența unor indicii temeinice, în înțelesul disp. art. 143 Cod procedură penală, care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați.

Totodată, sunt îndeplinite cumulativ și în prezent cerințele disp. art.148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, întrucât faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul social concret rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, consecințele produse, împrejurările și modalitatea în care se presupune că ar fi putut fi comise faptele, aspecte care conduc la aprecierea că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea un sentiment de tulburare în comunitatea locală, generat de neîncrederea în instituțiile chemate să apere ordinea de drept în cauze de natura celor deduse judecății.

Nu este lipsită de relevanță nici împrejurarea că inițial s-a luat față de inculpați o măsură preventivă neprivativă de libertate, respectiv cea a obligării de a nu părăsi localitatea, însă aceștia și-au încălcat obligațiile ce le reveneau, aspect consfințit cu putere de lucru judecat de hotărârile judecătorești menționate anterior.

Pe de altă parte, în cauză, s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că inculpații au încercat să zădărnicească, în mod direct sau indirect, aflarea adevărului, prin influențarea unora dintre martorii audiați în dosar.

Aceste împrejurări au fost confirmate și prin deciziile instanței de recurs

(ultima dintre acestea Decizia penală nr.1857/_ ), reținându-se că inculpații au fost cercetați inițial în stare de libertate, dar s-a constatat prin hotărârea judecătorească definitivă, ce are autoritate de lucru judecat în cauză, faptul că aceștia și-au încălcat, cu rea credință, obligațiile ce le reveneau, conform disp.art. 145 Cod procedură penală.

Ca urmare, chiar în condițiile în care pericolul social concret pentru ordinea publică, s-ar fi diluat odată cu trecerea timpului, astfel cum s-a invocat, celelalte două temeiuri legale evocate anterior, consfințite prin textele disp.art.

148 lit. "a/1"; și "b"; Cod procedură penală, subzistă și în prezent, acestea dobândind prioritate în raport cu cerințele cuprinse în alin.1 lit. "f"; al aceleași dispoziții procedurale.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu disp. art. 300/2 Cod procedură penală, rap. la art. 160/b Cod procedură penală,instanța a constatat că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați, iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților.

În conformitate cu disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul M. G.

N., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.

În ședința publică din data de 25 februarie 2013, prin apărător ales, inculpatul a solicitat admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive sau, în subsidiar, luarea altei măsuri preventive neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.

Susținerile inculpatului prin apărător ales din ședința publică din data de 25 februarie 2013 sunt redate integral mai sus, în practicaua hotărârii.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, se constată că inculpatul recurent M. G. a fost trimis în

judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud nr. 303/P/2010 pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav și instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 174 alin.1 comb. cu art. 175 alin.1 lit. "i"; Cod penal și art. 176 alin.1 lit. "a"; Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 260 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. "a"; Cod penal.

Acuzațiile care se aduc inculpatului recurent constau în aceea că în noapte de 31.0./_ împreună cu mama sa M. R., după ce victima L. I. o agresase pe inculpata M. R., din răzbunare, ar fi lovit victima pe un teren aflat în apropierea aerodromului din cartierul Unirea din mun. B., aplicându- i acestuia un număr mare de lovituri prin care i-au cauzat 32 de leziuni traumatice din care 13 în zona capului și a feței, restul fiind prezente aproape pe tot corpul victimei, apoi ar fi dezbrăcat și abandonat victima, ceea ce a dus la decesul acesteia.

Față de inculpatul recurent M. G. a fost luată măsura arestului preventiv la data de_, prin încheierea penală nr.93/CC/2011 a Tribunalului B. -Năsăud, prin care s-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestului preventiv, ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.a/1, lit.b și f Cod procedură penală.

În mod corect instanța de fond verificând la data de_ măsura arestului preventiv al inculpatului a constatat că aceasta este temeinică și legală, dispunând menținerea stării de arest.

Probele administrate până în prezent, probe ce au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, precum și probele administrate în cursul cercetării judecătorești, conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor imputate, fiind în continuare îndeplinite cerințele art.143 Cod procedură penală.

De asemenea, verificând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, cele prevăzute de art.148 lit.a/1, lit.b și f Cod procedură penală, curtea constată că acestea subzistă în continuare și că nu au intervenit împrejurări noi din care să rezulte încetarea sau schimbarea acestora.

În mod corect a reținut instanța de fond că temeiurilor invocate mai sus subzistă, reținând mai întâi faptul că inculpatul a încălcat cu rea-credință

măsura obligării de a nu părăsi localitatea B. și că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor.

Încălcarea cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea B. a fost stabilită cu caracter definitiv prin încheierea prin care s-a dispus înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului preventiv.

În ce privește încercarea de a zădărnici aflarea adevărului se constată că inculpatul este trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii de instigare la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, constând în aceea că ar fi determinat-o prin amenințări cu moartea pe martora Nicolai Ana să nu spună ceea ce cunoaște cu privire la cele întâmplate în noaptea de 31.07./_, existând probe și indicii temeinice cu privire la comiterea acestei fapte.

În ceea ce privește temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, raportat la natura și gravitatea deosebită a faptelor imputate inculpatului, la modul și mijloacele în care se bănuiește că au fost comise, la persoana inculpatului, care se presupune că acționat cu o violență deosebită, apreciem că și acesta subzistă, lăsarea în liberate a inculpatului prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât acesta nu are o sursă legală de venituri, existând riscul comiterii de noi infracțiuni.

Referitor la durata rezonabilă a arestării preventive în sensul dispozițiilor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană privind apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, curtea reține că există o practică constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia durata rezonabilă se apreciază în fiecare caz concret în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și de gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale distincte respectiv urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac.

Se constată că în cauza de față autoritățile au depus diligențele necesare, de la luarea măsurii arestării preventive -_ - și până în prezent fiind efectuate cercetări, fiind dispusă trimiterea în judecată a inculpatului, cercetarea judecătorească fiind aproape de finalizare.

Curtea conchide că în circumstanțele cauzei durata arestării preventive a inculpatului recurent M. G. nu a atins un nivel care să poată fi apreciat ca nerezonabil.

Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. G. N., fiul lui G. si R., născ. la 0_, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 6 februarie 2013 a Tribunalului B. Năsăud.

În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțal pentru apărător din oficiu, avocat Leahu M. .

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. G. N., fiul lui G. si R., născ. la 0_, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 6 februarie 2013 a Tribunalului B. Năsăud.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu partial pentru apărător din oficiu, avocat Leahu M. .

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2013.

PREȘEDINTE,				JUDECĂTORI,
L. M.	M.	Ș.	,	ANA C.

GREFIER,

M. B.

Red.L.M./dact.L.C.C.

3 ex./2_

Jud.fond: P. A. D.

← Decizia penală nr. 2/2013. Mentinere arest preventiv		Decizia penală nr. 288/2013. Mentinere arest preventiv →

Decizia penală nr. 268/2013. Mentinere arest preventiv

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 268/2013. Mentinere arest preventiv