Decizia penală nr. 2/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR. 2/R/2013
Ședința publică din data de 4 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. R.
JUDECĂTORI: V. V. A.
M. B.
G.: T. G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. reprezentat prin PROCUROR: A. M.
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de inculpatul H. D. împotriva încheierii din data de 20 decembrie 2012 pronunțată în dosar nr._ al T. ui Maramureș, prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H. D., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. Blăjan I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului H. D., av. Luca M. S., care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu și acordarea onorariului avocațial parțial.
Curtea constată încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu, urmând a se pronunța asupra cererii de acordare a onorariului avocațial parțial.
Curtea, din oficiu, în baza art. 34 lit. d C.pr.pen. pune în discuția părților conexarea la prezenta cauză a dosarului nr._ /a2 al Curții de Apel C., cu același termen de judecată, având în vedere obiectul dosarului, persoana inculpatului și că este același dosar de urmărire penală și fond.
Reprezentanta Parchetului solicită a se constata că în cauză sunt întrunite dispozițiile art. 34 lit. d C.pr.pen., cu consecința conexării celor două dosare.
Apărătorul inculpatului H. D. arată că formulează aceleași concluzii.
Curtea, pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție, în baza art. 34 lit. d C.pr.pen. va dispune conexarea la prezenta cauză a dosarului nr. _
/a2 al Curții de Apel C., cu același termen de judecată, având în vedere obiectul dosarului, persoana inculpatului și că este același dosar de urmărire penală și fond.
Apărătorul inculpatului H. D. depune motivele de recurs.
Inculpatul H. D., întrebat fiind de către instanță, arată că își menține recursurile formulate.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului H. D. în principal solicită admiterea recursului în baza art. 300 alin. 1 și 4 C.pr.pen., raportat la art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen., iar rejudecând solicită a se constata că nu se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv, cu consecința revocării măsurii preventive.
În subsidiar, solicită luarea față de inculpat a uneia dintre măsurile nepreventive prev. de art. 145 sau 145/1 C.pr.pen.
În cauza conexată solicită în subsidiar în baza art. 160/9 alin. 1 și 8 C.pr.pen. admiterea recursului și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar așa cum aceasta a fost formulată și susținută în fața instanței de fond.
Învederează instanței că în ceea ce privește menținerea stării de arest a invocat în motivele scrise cinci argumente de nemenținere a arestării preventive, cu mențiunea că insistă pe cel prezentat la punctul 5. Consideră că dincolo de argumentele de fapt și de drept judecătorul cauzei a avut în vedere disjungerea de către procuror și continuarea cercetărilor pentru luare de mită, deși această disjungere nu vizează fapte noi, ci elemente de denunț anterioare datei de 8 august 2012 și care infirmă infracțiunea pentru care s-a realizat fragrantul.
Dacă se apreciază că se impune luarea unei măsuri preventive față de inculpat, solicită a se avea în vedere cererea formulată în subsidiar.
Mai învederează și faptul că urmărirea penală a fost finalizată, inculpatul a fost trimis în judecată și că în opinia sa se va merge pe procedura prev. de art. 320/1 C.pr.pen.
În ceea ce privește înscrisul prezentat de către procuror în fața instanței de fond solicită a se avea în vedere că inculpatul a declarat că nu-l cunoaște, procurorul lăsând să se înțeleagă că acesta ar fi încercat să zădărnicească personal sau prin aparținători procesul penal, cu toate că era arestat și nu avea această posibilitate.
Pentru motivele expuse oral și în scris solicită admiterea recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat atât împotriva încheierii de constatare a legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv cât și a recursului declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs. Consideră că cele două încheieri atacate sunt rezultatul unei analize temeinice a judecătorului fondului, raportat la toate elementele ce caracterizează activitatea inculpatului.
Mai solicită a se constata că în cauză se regăsesc pe deplin dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen., raportat la fapta inculpatului, precum și că așa cum a arătat prima instanță, libertatea provizorie sub control judiciar este un beneficiu, de care inculpatul se poate bucura, dar nu este obligatorie.
Totodată, consideră că, criticile inculpatului nu sunt întemeiate pentru că deși a fost sesizată prima instanță cu rechizitoriu, acest aspect nu are semnificația penală și juridică acordată de inculpat.
Inculpatul H. D., având ultimul cuvânt, învederează instanței că la data de 11 decembrie când a fost reținut a realizat consecințele faptei sale, pe care o regretă, astfel că solicită cercetarea în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere că suferă de mai multe afecțiuni medicale, respectiv deși a suferit o operație la rinichi, problema pentru care s-a operat a recidivat și are hipertensiune oscilantă, pentru care face tratament cu fonduri proprii.
Mai arată că se va prezenta la fiecare chemare a organelor de anchetă, se obligă să nu părăsească localitatea, țara sau să ia legătura cu persoane sau martori din dosar. Achiesează concluziilor apărătorului său, solicitând cercetarea în stare de libertate deoarece urmărirea penală a fost finalizată.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 20 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, au fost respinse cererile de revocare și de
înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpatul H. D. prin apărătorul ales.
În temeiul art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3001Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului H. D. și în consecință a fost menținută arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de 10 decembrie 2012 a pretins denunțătoarei O. Marishkutsa, cetățean ucrainean cu rezidență în România, suma de 300 euro și băuturi alcoolice de proveniență ucraineană, iar la data de 11 decembrie 2012 a primit de la aceasta suma de bani arătată mai sus, în două plicuri conținând fiecare câte 150 euro, precum și două sticle de cognac ucrainean în valoare de 3.170,88 lei, pentru a interveni pe lângă funcționari publici din București asupra cărora are influență sau lasă să se creadă că are influență, pentru a-i determina să facă un act ce intră în atribuțiile
lor de serviciu în vederea acordării cetățeniei române denunțătoarei.
După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța constată că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale.
Pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului s-a reținut că din actele de urmărire penală se poate aprecia caracterul plauzibil al acuzației aduse inculpatului în ceea ce privește infracțiunea trafic de influență, respectiv că acesta, după mai multe discuții avute cu denunțătoarea O. Marishkutsa, în data de 10 decembrie 2012 i-a pretins suma de 300 euro și două sticle de cognac de proveniență ucraineană (în valoare de 3.000 lei) pentru a interveni pe lângă funcționari publici din București asupra cărora se bucură de influență, în vederea obținerii de către denunțătoare a cetățeniei române, funcționari cu atribuții în acest sens, iar în data de 11 decembrie 2012 a primit de la denunțătoare suma de bani și bunurile pretinse.
Sunt indicii temeinice în acest sens procesele-verbale de consemnare a denunțurilor făcute de numita O. Marishkutsa și declarația acesteia, procesul- verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșele foto, declarațiile martorilor Mariș V. și Grec Florentina, procesele-verbale de redare a discuțiilor purtate în mediu ambiental și declarația inculpatului dată în fața instanței.
În raport de actele dosarului, tribunalul a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea inculpatului de libertate.
Pericolul pe care lăsarea inculpatului în libertate îl prezintă pentru ordinea publică este circumstanțiat de natura infracțiunii pe care se presupune că ar fi comis-o, modalitatea în care se prezumă că fapta a fost săvârșită, precum și impactul social negativ și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional fără o ripostă fermă a societății.
Menținerea stării de arest a inculpatului este conformă și cu scopul măsurii preventive, astfel cum rezultă din dispozițiile art.136 Cod procedură penală, respectiv pentru buna desfășurare a procesului penal.
Toate acestea constituie motive pertinente care justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului, dat fiind și faptul că lăsarea sa în libertate ar fi de natură să tulbure ordinea publică și să creeze un sentiment de insecuritate, în condițiile în care este acuzat de comiterea unei asemenea fapte.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să succite o tulburare socială
de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a inculpatului este conformă scopului instituit prin dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii, în aprecierea acestuia nu se poate face abstracție de gravitatea faptei și circumstanțele concrete ale fiecărui caz.
Pentru considerente anterior expuse și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, au fost respinse cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpatul H. D. prin apărătorul ales și s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Prin încheierea penală din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, în temeiul art. 1608aCod procedură penală a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul H. D. arestat preventiv, aflat în Arestul I.P.J. Maramureș).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, în sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în data de 10 decembrie 2012 a pretins denunțătoarei O. Marishkutsa, cetățean ucrainean cu rezidență în România, suma de 300 euro și băuturi alcoolice de proveniență ucraineană, iar la data de 11 decembrie 2012 a primit de la aceasta suma de bani arătată mai sus, în două plicuri conținând fiecare câte 150 euro, precum și două sticle de cognac ucrainean în valoare de 3.170,88 lei, pentru a interveni pe lângă funcționari publici din București asupra cărora are influență sau lasă să se creadă că are influență, pentru a-i determina să facă un act ce intră în atribuțiile lor de serviciu în vederea acordării cetățeniei române denunțătoarei.
S-a apreciat, la momentul arestării inculpatului, că în cauză este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În raport de obiectul cererii de față, instanța a analizat în cauză incidența cerințelor art. 1602Cod procedură penală, potrivit cărora liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Conform art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă și prin alte asemenea fapte.
Întrucât a constatat că cele două condiții anterior menționate sunt îndeplinite, tribunalul a procedat la admiterea în principiu a cererii și la audierea inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, în cauzele privitoare la infracțiunile pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una dintre măsurile neprivative de libertate (măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara) ori măsura arestării preventive.
Conform art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Așadar, pentru a se dispune liberarea condiționată sub control judiciar sau pe cauțiune este necesar ca, în cauză, să existe o măsură a arestării preventive luată față de inculpat. În prezentul dosar, o asemenea măsură a fost dispusă prin Încheierea penală nr. 629 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, soluție ce a fost menținută de Curtea de Apel
C. care a respins ca nefondat recursul.
Cu privire la cererea de față prin care inculpatul solicită, prin apărătorul ales, liberarea sa provizorie sub control judiciar, instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei apreciază că, raportat la natura infracțiunii pentru care acesta este trimis în judecată, în pofida poziției manifestată în mod constant în faza de urmărire penală precum și a celorlalte motive invocate, simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de art. 1602din Codul de procedură penală nu determină admiterea automată a cererii. Aprecierea temeiniciei cererii nu se poate face independent de natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este trimis în
judecată, de persoana acestuia și, evident, de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
În consecință, tribunalul a apreciat că cererea formulată de către inculpatul
H. D. prin apărător este neîntemeiată și că se justifică privarea de libertate a acestuia în continuare, drept pentru solicitarea de a fi pus în libertate provizorie sub control judiciar a fost respinsă.
Conform art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească cheltuielile judiciare ocazionate statului în acest proces.
Împotriva ambelor încheieri a declarat recurs în termen legal, inculpatul criticând soluțiile primei instanțe ca nefiind temeinice și legale.
În ședința publică din data de_, s-a dispus în baza art.34 lit.d C.p.p. conexarea celor două dosare, în vederea unei mai bune înfăptuiri a justiției.
În motivarea recursurilor lui, inculpatul a învederat faptul că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică astfel că poate fi cercetat și în stare de libertate, că a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, de altfel
finalizată, urmând să solicite aplicarea dispozițiilor art.320 ind.1 C.p.p. că cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă raportat la criteriile prevăzute de art.160 ind.2 C.p.p. și este și întemeiată. Inculpatul apreciază că simplul fapt că acesta deținea calitatea de ofițer de poliție și de șef Birou pentru Imigrări Maramureș nu justifică menținerea în continuare a stării de arest preventiv a acestuia, cum nu justifică menținerea acestei măsuri nici existența unui dosar nou, în care inculpatul este cercetat pentru fapte anterioare datei de_ .
Analizând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent, probe ce stau la baza trimiterii în judecată a inculpatului prin rechizitoriul întocmit de DNA- Biroul Teritorial Maramureș rezultă existența indiciilor temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat.
Raportat la natura și gravitatea deosebită a faptei descrise în actul de sesizare al instanței ( inculpatul este bănuit că în data de 10 decembrie 2012 a pretins denunțătoarei O. Marishkutsa, cetățean ucrainean cu rezidență în România, suma de 300 euro și băuturi alcoolice de proveniență ucraineană, iar la data de 11 decembrie 2012 a primit de la aceasta suma de bani arătată mai sus, în două plicuri conținând fiecare câte 150 euro, precum și două sticle de cognac ucrainean în valoare de 3.170,88 lei, pentru a interveni pe lângă funcționari publici din București asupra cărora are influență sau lasă să se creadă că are
influență, pentru a-i determina să facă un act ce intră în atribuțiile lor de serviciu în vederea acordării cetățeniei române denunțătoarei) precum și la persoana
inculpatului, care se bănuiește că a comis faptele profitând de calitatea de ofițer de poliție pe care o deținea, apreciem că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru a conchide astfel, curtea a avut în vedere atât jurisprudența națională cât și hotărârile CEDO în materie, potrivit căreia menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
În ceea ce privește cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar apreciem, în consens cu instanța de fond că deși admisibilă în sensul art.160 ind.2 C.p.p. aceasta nu poate fi admisă în mod automat, fiind necesară verificarea temeiniciei unei astfel de cereri.
Ori, în contextul prezentat mai sus, văzând natura și gravitatea faptei presupuse a fi comise, perioada scurtă de timp de când inculpatul se află în arest preventiv, faptul că deși s-a finalizat urmărirea penală, urmează a fi demarată cercetarea judecătorească, apreciem că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Față de cele de mai sus, constatând lealitatea și temeinicia hotărârilor atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei (2x50 lei) ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Luca M. .
Va obliga pe recurentul H. D. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu a
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. D., deținut in Penitenciarul Gherla împotriva încheierilor penale din 20 decembrie 2012 a T. ui Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei (2x50 lei) ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av Luca M. .
Obligă pe recurentul H. D. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 ianuarie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. R. | V. | V. | A. | M. B. |
G.
T. G.
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./_ .
Jud.fond.S. L.
| ← Decizia penală nr. 390/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 268/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
