Decizia penală nr. 944/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR. 944/R/2013
Ședința publică din data de 03 iulie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: C. | I. | |
JUDECĂTORI: V. | V. | A. |
: M. | Ș. | |
GREFIER: G. | I. | -B. |
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin PROCUROR - AURELIA SLABU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. V. împotriva încheierii penale din_ a Tribunalului S. inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj nr. 258/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă agravată și continuată, prev. de art. 9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cor penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. V., în stare de arest, asistat de către apărător ales - avocat Ielciu Mihai din cadrul Baroului S.
.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care
Inculpatul arată că își menține recursul formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită instanței admiterea recursului formulat și în consecință, să constate că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă la această dată. În subsidiar, în măsura în care va aprecia că se impune luarea unei măsuri preventive solicită înlocuirea acesteia cu o măsura mai puțin restrictivă de libertate.
Arată că, după finalizarea urmăririi penale la această dată se poate forma o imagine de ansamblu asupra tuturor probelor existente la dosarul cauzei în ceea ce privește implicarea inculpatului C. V. cu privire la realizarea acestei infracțiuni.
Astfel, în prezenta cauză există săvârșită infracțiunea de evaziune fiscală, este probat faptul că din această societate s-a emis un număr mare de facturi care nu au fost înregistrate în contabilitatea societății, însă, această infracțiune nu a fost săvârșită de către inculpat, ci, a fost săvârșită de către o altă persoană. Administratorul societății este dl Sav N., iar organele de urmărire penală au suspectat faptul că acesta ar avea un rol pur fictiv, și că de fapt, întreaga conducere a societății ar fi fost realizată de către inculpatul C. V. .
Organele de urmărire penală, au constat realitatea tuturor operațiunilor menționate în actele contabile întocmite. Problema cu privire la aceste acte este că,
nu au fost înregistrate în contabilitatea societății, respectiv, nu au fost cuprinse într-un bilanț pentru a evidenția obligațiile fiscale ale acestor operațiuni.
În urma verificării fiecăreia dintre aceste operațiuni s-a constatat că, inclusiv discuțiile purtate cu partenerii contractuali ai societății au fost purtate atât de către numitul Sav N., cât și de către inculpatul C. V. . Din toate declarațiile martorilor de la dosarul cauzei, reiese că rolul inculpatului C. V. a fost acela de a ajuta administratorul societății la efectuarea anumitor operațiuni de livrări de produse.
Arată că, administratorul "fictiv"; al societății dl. Sav Nicoale își îndeplinea atribuțiile de administrator, conducea întreaga activitate a societății, era persoana care avea specimen de semnătură și dispunea plățile efectuate de pe această societate, era singura persoană abilitată care avea atribuții legale să dispună înregistrarea acestor documente. Indiferent cât de mult și-ar fi dorit inculpatul să întocmească aceste acte, care se reține că nu le-a întocmit, nu le putea întocmi pentru că nu avea această atribuție legală. Depunerea bilanțului la Finanțe sau la Registrul Comerțului este atributul și putea exclusivă a administratorului societății, respectiv a d-lui. Sav Nicoale și nicidecum a inculpatului. Arată că, numărul facturilor care nu au fost evidențiate în contabilitate este de 570 și nu de 900 așa cum se susține. Față de această societate s-a deschis procedura de insolvență și a fost numitul un administrator judiciar, iar în urma analizării tuturor aspectelor legate de conducerea activității și de neevidențierea în situațiile contabile a actelor emise, s-a dispus de către Tribunalul Sălaj antrenarea răspunderii civile a administratorului societății, respectiv, a d-lui. Sav Nicoale.
Astfel, pentru toate aceste lipsuri există deja antrenată o răspundere civilă și s-a stabilit cine este vinovat din perspectiva legii civile pentru neînregistrarea în contabilitatea respectivelor acte. Dacă din punct de vedere a legii civile, vinovat este acea persoană, nu înțelege de ce din punct de vedere a legii penale singura persoană cercetată și trimisă în judecată este exact acea persoană care nu avea posibilitatea să efectueze acele înregistrări.
În ceea ce privește, strict măsura preventivă dispusă, arată că nu se poate cerceta starea de libertate a unei persoane fără să avem în vedere fapta cu privire la care este cercetat sau pentru care a fost trimis în judecată.
Această măsură a fost dispusă inițial pentru acel sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice cu privire la rezonanța pe care o produc faptele săvârșite de către inculpat. Chiar dacă există acest sentiment de insecuritate, odată cu trecerea timpului acest sentiment se estompează, iar în prezentă se vorbește despre săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală nu despre săvârșirea unei infracțiuni de violență care să creeze un astfel de sentiment în rândul opiniei publice.
În prezenta cauză, din punctul său de vedere există posibilitatea achitării inculpatului, iar în ceea ce privește infracțiunea efectiv stabilită, chiar dacă s-ar
reține o anumită culpă exist teoretic posibilitatea pronunțării unei soluții de condamnare cu suspendare și nu se impune la această dată menținerea măsurii luate.
Reprezentanta M. ui P., arată că, în prezenta cauză organul de anchetă a constatat că sunt probe de comitere a infracțiunii de evaziune fiscală în forma art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, dovadă fiind întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată, respectiv Tribunalul Sălaj.
Instanța a fost sesizată în 20 iunie 2013, iar a doua zi, în data de 21 iunie 2013 s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării, prin prisma celor două
condiții cumulative prev. art. 143 C.pr.pen și art. 148 lit. f C.pr.pen. Instanța a constatat că sunt probe de comiterea acestei infracțiuni care urmează să fie reanalizate în faza de cercetare judecătorească.
În ceea ce privește temeiul de arestare, arată că, conform celor susținute de către apărătorul ales al inculpatului, pericolul pentru ordinea publică există în special în cazul infracțiunii de violentă, însă în opinia sa, există și în cazul unei infracțiuni de acest gen, când este vorba de un prejudiciu de peste 15 miliarde lei vechi. Apreciază că, acest prejudiciul nu se poate minimaliza în condiții de criză economică, când această sumă de bani nu intră la Bugetul Statului, iar păgubit este practic fiecare om în parte.
Instanța a ținut cont de modul concret în care s-au comis aceste acte continuate, repetate pe parcursul mai multor ani, și anume, în perioada 2007-2009; valoarea prejudiciului și importanța relațiilor sociale care sunt în acest mod ocrotite prin normele de incriminare.
Raportat la cele expuse consideră nefondat recursul formulat și ca atare, solicită respingerea acestuia.
Inculpatul C. V. P., având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat și în opinia sa, nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
C U R T E A :
Prin încheierea penală pronunțată la_ de Tribunalului S. în temeiul art. 300/1 și 160 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul C. V., prin încheierea penală nr.12/C/2013 a Tribunalului S., constatând că temeinicia și legalitatea acesteia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În perioada anilor 2009-2011, la scurte intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără a deține calitatea de administrator, ci doar aceea de reprezentant al S.C. URB SKF S.R.L. Z., inculpatul C. V. - P., a emis un număr de peste 1.000 (o mie) de facturi fiscale către diverse societăți comerciale, în numele societății mai sus arătate, având ca obiect prestări de servicii și livrări de mărfuri, în valoare totală de 6.283.799 lei (RON), dintre care aproximativ 900 (nouă sute) de facturi nu au fost înregistrate în evidențele contabile, în acest mod societatea sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, respectiv impozit pe profit și TVA, în sumă totală de 1.532.905 (RON) lei.
Examinându-se probele existente la dosarul cauzei până la această dată, respectiv declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, coroborate cu procese - verbale de inspecție fiscală; declarațiile martorilor; procese verbale de percheziție domiciliară, facturi fiscale în original și copie; rapoarte de constare tehnico-științifică grafologică (vol. I - IV, u.p.) se constată că în cauză există indicii temeinice, în sensul prevăzut de art. 68/1 Cod procedură penală, din care rezultă că
inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat și pentru care s-a făcut propunerea de arestare preventivă, fiind astfel îndeplinite una din cerințele prev. de art. 146 rap. la art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea acestei măsuri preventive.
Pentru a se putea dispune măsura preventivă a arestării nu este necesar să existe probe certe în ce privește stabilirea vinovăției, prezumția de nevinovăție fiind astfel prezervată, fiind suficientă existența unor indicii temeinice, în sensul definit
de art. 681C.p.p., adică presupunerea rezonabilă că persoană față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală, a săvârșit fapta. Prin sintagma "suspiciuni rezonabile"; se înțelege existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit cu vinovăție o faptă prevăzută de legea penală. (CEDO, hotărârea din_ cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii). Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu procesual, acesta fiind însăși scopul urmăririi penale, în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată. (CEDO, hotărârea din_ cauza N.C. contra Italiei).
Or, în cauza dedusă judecății, întregul comportament al inculpatului induce bănuiala că inculpatul a acționat fraudulos în nume propriu, ca administrator real și reprezentant al unei societăți comerciale, la înțelegere și sub acoperirea altei persoane, recte învinuitul Sav N., care, probabil, că a acceptat calitatea de administrator statutar, deci aparent și fictiv, al S.C. URB SKF S.R.L. Z. sau că, dimpotrivă, acesta din urmă, este adevăratul autor al infracțiunii de evaziune fiscală, pe care însă a săvârșit-o cu ajutorul direct, continuu și nemijlocit al inculpatului C. V. - P., în calitate de complice.
Inculpatul neagă că ar fi avut vreo calitate la S.C. URB SKF S.R.L. Z., (de administrator, asociat sau angajat) însă nu poate explica în mod plauzibil, de ce la solicitarea verbală a învinuitului Sav N., a executat tot felul de operațiuni, constând în completarea de facturi (îndeplinind cică rolul de "facturier";) sau contracte, (pe care uneori le-a mai și semnat în numele societății, atunci când se impunea, respectiv când susnumitul învinuit, nu era de față), ajutându-l pe acesta în mod benevol, fără a primi sume de bani. Declarația dată de inculpat la parchet, în prezența apărătorului său, în sensul celor tocmai arătate, apare astfel ca fiind din partea unei persoane de-a dreptul profană în materie de relații comerciale și chiar iresponsabilă, însă în final inculpatul precizează că în prezent este administrator al unei societăți comerciale, cu sediul în Colțești jud.Albă, unde, la fel, pretinde că se emit facturi fără știința și semnătura sa (f.34-35 vol.I, u.p).
În ce privește persoana inculpatului C. V. - P., este de reținut că acesta a mai fost condamnat prin Sentința penală nr. 164/_ a Judecătoriei Z.
, rămasă definitivă, pentru două infracțiuni la Legea cecului nr. 59/1934, la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare, cu suspendare, iar prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou, nr. 594/P/2009 din data de_, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal și art. 33 lit.a Cod penal, reținându-se că în calitate de persoană fizică autorizată (PF), în perioada anilor 2007-2009, a creat un prejudiciu bugetului de stat, în valoare totală de 960.077 de lei (RON), în prezent cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului S., în dosar nr._ . De asemenea prin Ordonanța nr. 2932/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în sumă de 1.000 lei, pentru infracțiunile prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 din Legea cecului nr. 59/1934 cu aplic. art. 33 lit. a)
C.p. iar prin Rechizitoriul nr. 255/P/2011 din data de_ Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului C. V. - P., pentru infracțiunea de înșelăciune în contracte, prin
emiterea de cec-uri fără acoperire, faptă prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 4 Cod penal.
Așa se face că urmare a acestui mod de "implicare"; a inculpatului în diferite activități comerciale, în nume propriu sau în numele unor societăți, în perioada anilor 2007 - 2011, printre care se află și cele desfășurate la S.C. URB SKF S.R.L. Z.
, această societate comercială a înregistrat, în cadrul procedurii de insolvență, un pasiv social de 5.200.127 lei, pentru care a fost atrasă răspunderea administratorului statutar Sav N., prin sentința civilă nr.5814/_, pronunțată de judecătorul-sindic în Dosar nr._ /a2 al Tribunalului S., însă trebuie observat că această răspundere a fost stabilită de judecătorul-sindic în virtutea prezumției de vinovăție, pe care o conferă statutul de administrator, fără a se putea stabili cu exactitate, în acel cadru procesual, cine s-a ocupat în realitate de administrarea respectivei societăți și cine a beneficiat de sumele de bani neînregistrate în contabilitate.
Apărările inculpatului cu privire la nevinovăția inculpatului și la inexistenta faptei au fost analizate în cursul cercetării judecătorești, pentru a se vedea care au fost adevăratele raporturi juridice dintre inculpat și numitul Sav N., încadrarea corectă a faptelor, din punct de vedere al răspunderii penale, cunoscut fiind că răspunderea civilă delictuală se subordonează răspunderii penale și nu invers, după cum susține apărătorul inculpatului.,la acest moment existând indiciile cerute de art.143 cpp.
În actualul cadru procesual, instanța a reținut că învinuitul Sav N., este plecat din anul 2011, la muncă în Austria, conform celor relatate de părinții săi (f.103 vol I, u.p),- neputând fi audiat până în prezent- fără a participa la procedura de lichidare a societății S.C. URB SKF S.R.L. Z., unde are calitatea de unic administrator, în timp ce inculpatul C. V. -P., a fost implicat, în perioada anilor 2009-2011, în foarte multe operațiuni economice ale acestei societăți, cu diferite alte firme, acționând ca reprezentant al S.C. URB SKF S.R.L. Z., fie cu ocazia încheierii unor contracte, fie cu ocazia emiterii unor facturi fiscale. Acesta din urmă nu își asumă însă nici o responsabilitate cu privire la aceste fapte și nici nu poate explica în mod plauzibil, calitatea juridică în care a acționat, inclusiv în cadrul procedurii de insolvență judiciară, deschisă la data de_, în dosar nr._ al Tribunalului S., la cererea administratorului statutar, învinuitul Sav N. și care, în cererea adresată tribunalului, arată că documentele societății vor fi depuse la lichidator, de numitul C. V. -P., conform hotărârii nr. 01 din_, acesta din urmă fiind împuternicit în efectuarea de operațiuni, pentru și în numele societății (f.37 vol.I, u.p.).
În raport de modul concret de concepere a activității infracționale, de durată și împrejurările comiterii faptelor, de importanța relațiilor sociale și economice ocrotite de lege și încălcate de inculpat, prin săvârșirea în mod repetat a unor infracțiuni deosebit de grave și în formă continuată, de prejudiciere a bugetului de stat, cu sume importante, de peste 1.000.000 lei și prin faptul că persistă în activitatea sa infracțională, de a acționa în afara cadrului legal în ce privește desfășurarea de activități comerciale și de a se sustrage astfel obligațiilor fiscale, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, și pentru climatul economic-social, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în bună desfășurare a relațiilor comerciale și fiscale. Asemene fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea
inculpatului impresia că poate persista în sfidarea legii (I.C.C.J. Secția penală, Decizia nr. 4665 din_ ).
Pericolul concret pentru climatul economico-social poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese și dintr-un pericol social deosebit de ridicat al faptelor, cum se întâmplă în cazul infracțiunilor de natură economică și, în special, cele incriminate prin Legea nr. 241/2005, care, prin natură, modul de săvârșire, prin repetabilitatea lor și prin valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, creează un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice. În acest context, nu trebuie scăpat din vedere faptul că măsurile preventive sunt menite să asigure nu doar prevenția specială, raportat la fiecare caz concret în parte ci au și un rol educativ și descurajator, pentru alte persoane care au un comportament antisocial asemănător, fiind vorba deci, cu alte cuvinte, și de o prevenție generală.
Apărările inculpatului cu privire la nevinovăția inculpatului și la inexistenta faptei vor fi analizate în cursul cercetării judecătorești, la acest moment existând indiciile cerute de art.143 C.proc.penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. V. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara (localitatea).
În motivarea recursului inculpatul a arătat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar alte temeiuri noi care să impună menținerea măsurii nu au apărut.
Pe de altă parte, inculpatul a arătat că prin trecerea timpului pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil și nu există probe că lăsarea în libertate ar prezenta în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpatului de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunea comisă de inculpat poate să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f C.pr.penală, iar arestarea preventivă a inculpatului se impune în vederea efectuării actelor de urmărire penală.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 385/9 C.pr.penală care să atragă casarea hotărârilor atacate.
Așa fiind, în temeiul art.385/15 pct. 1 lit.b C.proc.penală, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l conform art.192 alin.2 C.proc.penală, la 300 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul C. V., fiul lui I. și E., născut la_ în S. duc, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din 21 iunie 2013 a Tribunalului S. .
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 03 iulie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
C. I. | V. | V. | A. | M. | Ș. |
GREFIER,
G. I. -B.
Dact.V.V.A/_ .
Dact.H.C./3 ex./_ . Jud.fond. T. C. .
| ← Decizia penală nr. 101/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 390/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
