Decizia penală nr. 27/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ NR. 27/R/2013
Ședința publică din data de 12 februarie 2013
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. D., judecător
: G. A., judecător
: L. M. V., judecător
GREFIER: R. M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud reprezentat prin: SÎNGEORZAN ANGELA, procuror.
Pe rol fiind judecarea recursurilor penale formulate de recurenții F. M. P. și H. G., împotriva Sentinței penale nr. 1807 din 26 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, având ca obiect lovirea sau alte violențe (art. 180 C.p.) .
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cauza s-a judecat la data de 29 ianuarie 2013, concluziile părților fiind consemnate în scris în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin Sentința penală nr. 1807 din data de 26 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, în baza art. 180 alin. 2 C.pen. a fost condamnat inculpatul F. M. P. - fiul lui P. și E., născut la data de_ în C. -Napoca, jud. C., cetățean român, agent pază, studii 10 clase, necăsătorit, cu domiciliul în B., str. M., nr. 2, bl. 11, sc. B, ap. 12, jud. B. -Năsăud, fără antecedente penale, CNP 1. - la plata către stat a unei amenzi penale în cuantum de 2.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire în dauna părții vătămate
H. G. .
S-au pus în vedere condamnatului prevederile art. 631C.pen. conform cărora în caz de sustragere cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea
săvârșită (art. 180 alin. 2 prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani), ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.
În baza art. 180 alin. 2 C.pen. a fost condamnat inculpatul H. G. - fiul lui A. și Leontina, născut la data de_ în B., jud. B. -Năsăud, cetățean român, necăsătorit, cu domiciliul în B., str. D., nr. 10, jud. B. -Năsăud, fără
antecedente penale, CNP 1. - la plata către stat a unei amenzi penale în cuantum de 2.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire în dauna părții vătămate
F. M. P. .
S-au pus în vedere condamnatului prevederile art. 631C.pen. conform cărora în caz de sustragere cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită (art. 180 alin. 2 prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani), ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.
În baza art. 14 și 346 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul F. M. P. să plătească părții civile H. G. suma de 2.500 lei cu titlu de daune materiale și
2.000 lei daune morale.
În baza art. 14 și 346 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul H. G. să plătească părții civile F. M. P. suma de 4.500 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul F. M. P. la plata sumei de 330 lei despăgubiri civile către S. J. de U. B., cu sediul în B., str. G-ral G. B., nr. 43, jud.
B. -Năsăud.
În baza art. 191 alin. 2 C.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de câte 200 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În data de_, în jurul orelor 20.00, inculpatul F. M. P. și martorii
K. A. și M. C. (agenți BGS) se aflau în fața fast-food-ului situat la intersecția str. Împăratul Traian cu str. Gării din mun. B., pentru a-și cumpăra câte un sandwich. La un moment dat, în zonă, și-a făcut apariția un autoturism din care au coborât inculpatul H. G. și martorul B. G. A. . Dată fiind existența unui conflict anterior existent între martorii B. G. A. și M. C., aceștia au luat decizia "de a-și regla problemele personale" în acel moment, printr-o luptă directă, chiar în acel loc, fără ca inculpații să intervină între ei.
În aceste condiții a început o luptă între cei doi martori, aceștia lovindu-se reciproc, inculpații doar asistând la această altercație. La un moment dat, martorul M.
C. părea că va ieși învingător din altercația cu B. G. A., aspect ce 1-a determinat pe inculpatul H. G. să intervină în conflict, în sensul că i-a aplicat o lovitură martorului M. C. în zona capului (a se vedea declarațiile martorului
M. C. și învinuiților F. M. P. și K. A. ).
Urmare a acestei intervenții agresive a inculpatului H. G. (contrară, de altfel, "înțelegerii" anterioare dintre cei prezenți), inculpatul F. M. P. a încercat să-1 oprească, trăgându-l de mână și zicându-i să stea deoparte.
Acest ultim gest 1-a determinat, în mod spontan, pe inculpatul H. G. să se întoarcă și să-i aplice, cu rapiditate, o lovitură cu pumnul în zona toracică- abdominală inculpatului F. M. P. . K. A. a intervenit și el în această altercație în sensul că 1-a ținut (prinzându-1 din spate) pe inculpatul H. G., aspect de care a profitat inculpatul F. M. P., care i-a aplica mai multe lovituri cu pumnii și picioarele. S-a reținut faptul că lupta inițială dintre cei doi martori a continuat, în paralel, cu agresiunile exercitate reciproc între inculpații F. M. P. și H. G. .
Întrucât se apropia poliția, conflictul a încetat, iar inculpatul H. G. și martorul B. G. A. au fugit spre autoturismul cu care veniseră. În fugă,
inculpatul H. G. s-a împiedicat, căzând, moment în care inculpatul F. M. P. s-a apropiat de acesta și i-a mai aplicat o lovitură de picior.
Inculpații nu au recunoscut comiterea infracțiunilor de lovire, fiecare aruncând vina asupra celuilalt. Prima inst.a relevat că din analiza declarațiilor inculpaților (făcând, prin absurd, abstracție de declarațiile martorilor) rezultă că ambii au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, întrucât fiecare a descris agresiunea celuilalt. La aceasta se mai adaugă și certificatele medico-legale eliberate pe numele celor doi inculpați (f.20-21).
În cauză au fost identificați și audiați martorii A. B. P., Ț. I. R., persoane care se aflau întâmplător în zonă. Aceștia susțin că au văzut cum K. A. îl ținea pe inculpatul H. G., concomitent cu aplicarea mai multor lovituri de pumn acestuia din urmă de către inculpatul F. M. P. . Totodată, martorii declară că nu au observat lovitura dată anterior inculpatului F. M. P. de către inculpatul H. G., întrucât atenția lor era distrasă de lupta deja începută dintre martorii B. G. A. și M. C., luptă care a continuat în paralel, iar derularea evenimentelor la care au asistat a fost rapidă.
Neobservarea tuturor împrejurărilor precedente și concomitente derulării faptelor pe care le-au perceput cei doi martori a fost considerată logică, motivele fiind determinate de distanța de observație - cca. 30 m, timp de noapte, impact emoțional puternic normal pentru astfel de situații, derularea rapidă a evenimentelor, atenția distrasă de două altercații concomitente cu protagoniști diferiți, dar și de poziția de observație.
Martorul M. R. R. - vânzătoare la fast-foodul din apropierea locului faptei - confirmă în declarația sa olografa, de asemenea, împrejurările expuse de martorii ultim menționați. Acest martor nu a putut fi audiat și ulterior, pe parcursul urmăririi penale, din verificări, reieșind că se află pe teritoriul Austriei.
S-a subliniat că în general martorii audiați au declarații contradictorii, însă coroborându-le pe toate inclusiv cu cele date de inculpați rezultă că starea de fapt descrisă în actul de sesizare al instanței corespunde realității.
Singurul martor care a relatat integral cele petrecute în data de_ este K.
A., în declarația de la parchet din data de_ (f.47), cât și în cea pe care a dat-o în fața instanței de judecată la termenul din_ (f.183) când și-a menținut declarația inițială. Acesta a declarat că ambii inculpați s-au agresat reciproc, cu mențiunea că primul care a lovit a fost H. G., nemulțumit de faptul că F. M.
P. l-a tras deoparte pentru a nu-l mai agresa pe martorul M. C. .
Apoi, ceilalți martori se împart în două categorii, respectiv cei care afirmă că doar F. M. P. i-a aplicat lovituri lui H. G. (A. B. P. - f.143, Ț. I.
R. - f.144 și B. G. A. - f.213) și cei care susțin că doar H. G. l-a lovit pe F. M. P. (M. C. - f.181 și M. R. R. - f.227).
În concluzie, coroborând toate probele existente la dosar, instanța de fond a constatat că agresiunea a fost exercitată reciproc de ambii inculpați, astfel că se fac vinovați în egală măsură de comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 din Codul penal.
Săvârșirea faptelor de către cei doi inculpați, în modalitatea mai sus arătată, este dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângeri penale prealabile, f. 10-11; certificate medico - legale, f. 12-13; adresa S. J. de U. B. privind cuantum cheltuieli de spitalizare + acte medicale prrivind pe inculpatul H. G. ,
f. 15-25; declarații învinuit F. M. P. - f. 26-32; declarații învinuit H. G.
- f. 33-37; declarații învinuit K. A. - f. 38-44; declarațiile martorilor: M. C.
, f. 45-48; B. G. A., f. 49-53; A. B. P., f. 54-59; Ț. I. R., f. 60-64;
Ț. O. G., f. 65-66; și M. R. R., f. 67; procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală - f. 96-97.
Fapta inculpatului F. M. P., astfel cum a fost reținută de instanța de fond prin prisma probatoriului administrat, care în data de_, în jurul orei 20.oo, i-a aplicat mai multe lovituri inculpatului H. G., provocându-i acestuia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale, săvârșită cu vinovăție sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. si ped. de art. 180 alin.2 Cod penal, pentru care instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.000 lei.
Fapta inculpatului H. G. care, în data de_, în jurul orei 20.oo, i-a aplicat o lovitură cu pumnul inculpatului F. M. P., provocându-i acestuia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale, săvârșită cu vinovăție sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. si ped. de art. 180 alin.2 Cod penal, pentru care prima instanță l-a condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.000 lei.
Instanța de fond a considerat că se impune sancționarea identică a celor doi inculpați, cu toate că numărul zilelor de îngrijiri medicale este mai mare în cazul părții vătămate F. M. P., deoarece actele de violență exercitate de acesta în calitatea sa de inculpat au fost mai numeroase și mai violente, chiar dacă nu au avut urmări mai grave. Săvârșind aceeași faptă, lovindu-se reciproc prima instanță a considerat că și tratamentul penal trebuie să fie identic, cu reținerea motivului descris anterior.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.penal, respectiv: pericolul social concret al faptelor, persoana inculpaților, limitele speciale prevăzute de lege pentru faptele comise, atitudinea adoptată de inculpați.
De asemenea, instanța de fond a pus în vedere fiecărui inculpat prevederile art. 631C.penal, conform cărora în caz de sustragere cu rea-credință de la executarea amenzii, se va putea dispune înlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită (art. 180 alin. 2 prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani), ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.
Analizând probatoriul administrat sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat că acțiunile civile formulate de părțile vătămate nu vor putea fi admise decât în parte, pretențiile formulate fiind prea mari raportat la natura infracțiunilor comise.
Având în vedere, așa cum s-a precizat anterior, că inculpații s-au lovit reciproc, iar sancționarea acestora a fost identică și sub aspect civil instanța de fond a considerat că tratamentul trebuie să fie egal.
Pentru aceste considerente, în baza art. 14 și 346 C.pr.pen. a obligat pe inculpatul F. M. P. să plătească părții civile H. G. suma de 2.500 lei cu titlu de daune materiale (având în vedere declarația concubinei sale Ț. O. G.
- f.171, care a fost nevoită să-și vândă un colier din aur cu suma de 2.500 lei pentru a achita costurile tratamentului medical și tot ce impune vindecarea părții vătămate) și
2.000 lei daune morale.
De asemenea, în temeiul acelorași dispoziții legale, instanța l-a obligat și pe inculpatul H. G. să plătească părții civile F. M. P. suma de 4.500 lei cu titlu de daune morale (având în vedere că acesta nu a solicitat daune materiale și a fost cel agresat inițial de celălalt inculpat).
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 72/2006, având în vedere constituirea de parte civilă formulată de S. J. de U. B., instanța l-a obligat pe inculpatul F. M. P. la plata sumei de 330 lei despăgubiri civile către această unitate spitalicească, reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru inculpatul H. G. .
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, inculpații - părți vătămate H. G. și F. M. P., arătând că vor depune motivele atacării sentinței prin memorii scrise.
Ulterior, deși legal citați, recurenții nu s-au prezentat în instanță și nu au depus memorii referitoare la motivele de recurs.
Recursurile declarate sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru motivele arătate în continuare:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului penal nr._ al Judecătoriei
B. în care s-a pronunțat sentința atacată, se constată că în cauză cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 313 și urm. Cod procedură penală, administrându-se toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei.
În raport de cele menționate tribunalul constată că prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpaților pe baza unor probe concludente, legal administrate și temeinic apreciate în ansamblul lor.
Faptelor săvârșite de inculpați li s-a dat o corectă încadrare juridică iar pedepsele stabilite pentru fiecare dintre infracțiuni au fost just individualizate, în raport de toate criteriile prev. de art. 72 Cod penal. Față de circumstanțele concrete în care au fost săvârșite faptele, datele care caracterizează persoana inculpaților și necesitatea ca pedepsele aplicate să-și îndeplinească scopul prevăzut de art. 52 Cod penal, tribunalul apreciază că nu există temeiuri justificate de reducere a pedepselor.
În ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul apreciază că aceasta a fost soluționată în conformitate cu probele administrate și constituirea de parte civilă. Despăgubirile civile la plata cărora au fost obligați inculpații au fost stabilite într-un cuantum rezonabil și sunt de natură a compensa prejudiciul suferit de către fiecare dintre aceștia în urma actelor de violență exercitate reciproc în circumstanțele descrise în considerentele sentinței instanței de fond.
Tribunalul a examinat întreaga cauză conform art. 385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică și nu există temeiuri pentru casarea acesteia.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmează ca în baza art. 385/15 pct. 1 lit.
"b"; Cod procedură penală să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați- părți vătămate H. G. și F. M. P. împotriva Sentinței penale nr. 1807 din 26 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
Obligă recurenții să plătească în favoarea statului câte 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații H. G. și F.
M. P. împotriva Sentinței penale nr. 1807 din 26 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
Obligă recurenții inculpați să plătească în favoarea statului câte 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | ||||
B. | D. G. | A. | -L. | M. | V. R. M. |
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 27/R/2013
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații H. G. și F.
M. P. împotriva Sentinței penale nr. 1807 din 26 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
Obligă recurenții inculpați să plătească în favoarea statului câte 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
B. | D. | G. | A. | -L. | M. V. |
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI DECIZIEI PENALE NR. 27/R/2013
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații H. G. și F.
M. P. împotriva Sentinței penale nr. 1807 din 26 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
Obligă recurenții inculpați să plătească în favoarea statului câte 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
B. | D. G. | A. -L. | M. | V. R. M. |
Pentru conformitate cu originalul,
| ← Decizia penală nr. 303/2013. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 107/2013. Lovire sau alte violențe → |
|---|
