Decizia penală nr. 388/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 388/R/2013
Ședința publică din 16 Octombrie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE: A. Ț.
Judecător: M. L. Judecător: S. T. Grefier: Dan-P. O.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. V. împotriva sentinței penale nr. 199/_ a Judecătoriei T. prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 luni cu suspendare condiționată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.pen.
La apelul nominal făcut se constată lipsa părților.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a fost reprezentat prin procuror: G. PRUNEAN.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și poziția procesuală a părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L :
Prin sentința penală nr. 199/_ a Judecătoriei T., în baza art. 180 alin 2 C pen., pentru lovire a fost condamnat inculpatul M. V. - fiul lui V. si Ana, născut în data de_, in T., Cluj, roman, dom F., sat B., nr. 253, Cluj, CNP 1., fără antecedente penale - la o pedeapsa de 5 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C pen., art. 64 lit. a teza a doua C pen.
In baza art. 81 C pen. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pentru 2 ani 5 luni termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C pen.
Conform art. 359 C pr. pen. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra prev. art. 83 C pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin ult. C pen.
In baza art. 14 C pr. pen., art. 346 C pr. pen., art. 1357 C. civ, a fost respinsă ca neîntemeiata acțiunea civila formulate in cauza de partea civila T. D. - T., str. P., nr. 71, Cluj, com. F., sat F., nr. 864, Cluj.
In baza art. 193 C pr. pen. a fost respinsă ca neîntemeiata cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulate de către inculpat.
In baza art. 191 alin 1 C pr. pen. a fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
În data de_, aflat la jgheabul de adăpare a animalelor din F., inculpatul M.
V. a lovit-o pe partea civila, cu bata, peste corp, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.
Astfel, partea civila a arătat, constant, ca inculpatul a lovit-o cu bata de cioban de mai multe ori, acest aspect fiind confirmat de concluziile certificatului medico-legal, care arată ca leziunile s-au putut produce "prin lovire cu corp dur, posibil de forma alungita si pot data din_ "; - fila 15; leziunile au fost la nivelul antebrațelor, in zona gastric si hipocondrul stg, având dureri abdominal, la nivelul membrelor superioare.
Raportat la aceste concluzii s-au înlăturat ca nesincere declarațiile inculpatului - care nu a recunoscut comiterea faptei, precum si declarațiile martorilor M. Andrei V. si M.
V. (filele 17, 18), fratele si tatăl inculpatului, care au arătat următoarele: martorul M. Andrei Vlădut se afla cu animalele la adăpat, când partea civila l-a împiedicat sa adape animalele ; ca urmare, martorul i-a chemat pe inculpat si pe tatăl lor, martorul M. V. ; in aceste împrejurări, inculpatul a înjurat-o pe partea civila, dar nu a agresat-o.
Inculpatul, martorii arătați, precum si martorul A. Pantelimon au susținut ca partea civila ar fi avut un accident, cazând cu căruța, in zilele anterioare datei de_ . Acest aspect nu a fost contestat de partea civila, care a subliniat ca accidentul a avut loc cu mai mult timp înainte.
In privința accidentului cu căruța, instanța a reținut ca acesta a constat in ruperea unei rude a căruței, urmata de zgârierea la o mana a părții civile, aspect reieșind din declarația martorului A. Pantelimon, confirmat in parte de partea civila.
In ceea ce privește perioada in care accidentul a avut loc, se retine ca a avut loc in luna iulie 2012, conform declarațiilor martorilor, insa la începutul lunii, conform declarațiilor martorului A. Pantelimon.
Dar intre acest accident si leziunile constatate in certificatul medico-legal, nu exista legătura de cauzalitate, așa cum arata certificatul medico-legal - leziunile datează din _
, nu sunt mai vechi, au fost produse prin lovire cu un corp dur, cum susține partea civila si nu prin lovire de un corp dur, cum susține inculpatul si martorii M. V. si M. Andrei
V. ut.
In privința martorilor M. Andrei V. ut si M. V. instanța le-a înlăturat declarațiile, date exclusiv in favoarea inculpatului, urmare a gradului de rudenie dintre aceștia.
S-a reținut vinovăția inculpatului urmare a declarațiilor părții civile, coroborate cu certificatul medico-legal si cu declarația martorului A. Pantelimon.
Fapta inculpatului M. V. care in data de_ a lovit-o pe partea civilă T. V. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale constituie infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin 2 C. pen.
Inculpatul a comis fapta cu intenție directa, raportat la mijlocul folosit - o bata de lemn, la locul lovit - brațe, abdomen - susceptibile de a produce durere.
La individualizarea judiciara a pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C pen. si anume prevederile părții generale a codului penal, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al infracțiunii comise, persoana inculpatului, împrejurările concrete ale comiterii infracțiunii: instanța a avut in vedere vârsta părții civile - 64 ani, amploarea leziunilor concretizată in numărul destul de mare al zilelor necesare pentru vindecare, atitudinea nesincera a inculpatului, nivelul mediu al pregătirii școlare, dar si lipsa antecedentelor penale.
In baza art. 180 alin 2 C pen., lovire l-a condamnat pe inculpatul M. V. la o pedeapsa de 5 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C pen., art. 64 lit. a teza a doua C. pen.
Deoarece inculpatul nu are antecedente penale, pedeapsa aplicata este mai mica de 3 ani închisoare, iar instanța a apreciat ca reeducarea inculpatului, prevenirea comiterii de noi infracțiuni se pot face fără executarea în regim de detenție a pedepsei, in baza art. 81 C pen. a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pentru 2 ani 5 luni termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C pen.
Conform art. 359 C pr. pen. i-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 C pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A făcut aplicarea art. 71 alin. ult. C pen.
In baza art. 14 C pr. pen., art. 346 C pr. pen., art. 1357 C. civ., a respins ca neîntemeiata acțiunea civila formulate in cauza de partea civila T. D. .
In ceea ce privește pretențiile civile formulate de către partea civila instanța a reținut că acestea nu au fost dovedite, nedovedind ca a beneficiat de concediu ( 9 zile cate 100 lei pe zi), valoarea certificatului medico-legal, valoarea drumului la medic (30 lei ) - fila 10. Nefiind dovedita întinderea prejudiciului, existenta acestuia, nu sunt întrunite in cauza condițiile răspunderii civile delictuale.
In baza art. 193 C pr. pen. a respins ca neîntemeiata cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulate de către inculpat, fiind reținuta culpa sa procesuala.
In baza art. 191 alin 1 C pr. pen. a fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat recurs în termen legal inculpatul M.
V. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 199/2013 pronunțata de judecătoria T. si achitarea inculpatului in temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit. a raportat la dispozițiile art.10 lit. c C.pr.penala.
În memoriul de recurs se arată că instanța de fond in mod nelegal a înlăturat declarațiile martorilor M. Andrei si M. V., singurii martori ocular ai incidentului dintre partea vătămata si inculpat.
Legătura de rudenie dintre martor și una din părți nu creează prezumția de lipsă de obiectivitate, la o astfel de concluzie se poate ajunge numai din analiza declarațiilor martorului în complexul întregului material probator. Doar in situația în care instanța ajunge la concluzia că mărturia nu este sinceră, o va înlătura din proces.
Este evident, în opinia apărătorului inculpatului faptul ca declarațiile celor 2 martori se coroborează cu declarațiile inculpatului si cu ale unicului martor audiat in cauza (evident in afara celor doi martori ale căror declarații au fost înlăturate) Pantelimon A. . Este evident faptul ca declarațiile inculpatului si ale martorilor audiați in cauza sunt constante, nu exista nici un fel de contradicție intre ele. Se pune întrebarea de ce instanța de fond a ajuns la concluzia ca mărturia lor, ca singuri martori oculari este nesincera atâta vreme cat restul " probelor" care incriminează inculpatul sunt doar declarația părții vătămate si existenta certificatului medico-legal, care evident a fost eliberat urmare a celor relatate de partea vătămata.
Declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile martorilor oculari care au fost audiați in faza de urmărire - penala si in fata instanței de judecata. Astfel, martorul M. V.
, declara ( fila 9, 14 din dosarul de urmărire penala] ca: " fiul meu nu 1-a lovit pe T. D. ", martorul M. Andrei declara ( fila 8, 13 din dosarul de urmărire - penala):" fratele meu s-a certat cu T. D. . Nu am văzut sa-1 lovească", declarații pe care singurii martori oculari le mențin in fata instanței de judecata.
Mai mult decât atât, aceiași martori susțin faptul ca partea vătămată s-a răsturnat cu câteva zile înainte de incidentul dintre inculpat si partea vătămata cu căruța, iar leziunile traumatice ale părții vătămate așa cum sunt menționate in certificatul medico-legal ar putea fi urmarea acestei căzături. Martorul M. V. declara in fata instanței de judecata:"
Înainte cu câteva zile știu ca s-a rupt ruda căruței părții vătămate si din acest motiv căruța cu partea vătămata s-a răsturnat..." . Martorul M. Andrei susține faptul ca "Nu știu daca partea vătămata avea urme pe corp, dar știu ca a avut un accident cu căruța"
Susținerile acestor martori sunt întărite de martorul A. Pantelimon care susține in fata instanței de judecată - fila 22 din dosar - făcând referire la incidentul in care ruda căruței părții vătămate s-a rupt ca " am văzut ca era zgâriat pe mana, avea urme de sânge".
Acest martor susține ca incidentul a avut loc in cursul lunii iulie 2012 si ca partea vătămata i-a cerut in ziua audierii sale sa nu declare ca in acel incident ( cu căruța) povestit a văzut ca aceasta a fost lovita.
Este o declarație importanta care pune semne de întrebare asupra sincerității si temerii părții vătămate.
Instanța de judecată reține în motivarea sentinței în mod greșit ca acest martor ar fi declarat ca incidentul s-a produs la începutul lunii iulie, motivând in acest fel ca era imposibil ca leziunile traumatice la care se face referire in certificatul medico-legal existent la dosarul cauzei sa fie urmare a incidentului părții vătămate cu căruța, având in vedere perioada mare de timp dintre momentul căzăturii si cel al eliberării certificatului medico- legal. Fals.
Martorul a declarat cu certitudine ca incidentul a avut loc in cursul lunii iulie. Declarația acestuia este in concordanta cu cea a martorilor M., care au declarat ca incidentul cu căruța ar fi avut loc cu câteva zile înainte de incidentul dintre inculpat si partea vătămata. In concluziile certificatului medico-legal se arata ca leziunile pot data din_, deci nu este o certitudine cu privire la data, situație in care in concluzii era necesar sa fie menționat ca leziunile datează din data de.... Așadar leziunile pot data din 24.07-
25.07 si de ce nu din data de 27.07.
Este evident un dubiu care profita inculpatului.
Chiar si in situația in care leziunile datează din data de_ nu exista probe din care sa rezulte vinovăția inculpatului, nu exista dovezi din care sa rezulte existenta unui raport de cauzalitate dintre fapta inculpatului si leziunile traumatice ale părții vătămate. Exista doar declarația părții vătămate, care nu este susținuta de nici o proba, singurul martor propus de partea vătămata, Rus I., nu s-a prezentat in fața instanței de judecata pentru a întări cele declarate de partea vătămata. Mai mult decât atât, exista contradicții in declarațiile părții vătămate.
Astfel, la fila 5, 7 din dosarul de urmărire-penala partea vătămata a declarat ca inculpatul" m-a lovit cu bata de cioban peste mâini si burta", iar la fila 10 din dosarul de urmărire-penala spune ca" a început sa mă lovească cu bata si cu pumnii peste spate, stomac si fata". Din certificatul medico-legal nu rezulta ca partea vătămata a suferit leziuni traumatice la fata. Ori, daca a fost lovita într-adevăr cu bata de cioban peste fata, evident ca ar fi existat măcar niște echimoze.
Conform dispozițiilor art. 6 din CEDO, art. 23 alin. 1, din Constituția României si dispozițiilor Codului de procedura penala, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Conform art.65 C.pr.penala, coroborat cu art. 66 C.pr.penala, inculpatul nu este obligat sa-si dovedească nevinovăția. Orice soluție pronunțata de instanța de judecata nu se poate întemeia decât pe probe legal administrate si convingătoare, scopul procesului penal fiind acela ca orice persoana care a săvârșit o infracțiune sa fie pedepsita conform vinovăției sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la răspundere penala.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este
fondat însă nu prin prisma nevinovăției inculpatului ci din perspectiva individualizării pedepsei.
Astfel, concluziile certificatului medico-legal sunt deosebit de edificatoare în ceea ce privește zona corpului în care a suferit leziuni partea vătămată, forma leziunilor, data probabilă a producerii lor și mecanismul prin care s-au produs. Astfel concluziile certificatului medico-legal sunt următoarele: "deltoidian dr. posterolateral echimoză violacee roșie cu centrul palid dispus orizontal de 10/8. Antebrațul dr. anterior 1/3 superioară prezintă echimoză violacee cu dimensiuni cuprinse între 2/2 și 1/0,8 cm. În 1/3 inferioară antebraț dr. prezintă echimoză violacee roșie de 3/2 cm. Antebraț stg. posterior multiple echimoze cu dimensiuni cuprinse între 6/3 și 1/1 cm. iar pe fața anterioară 1/3 inferioară echimoză de 2/3 cm., cu același aspect. Eminența tenară stg. și falanga proximală stg. echimoză violacee neomogenă de 7/4 cm. Regiunea epigastrică și hipocondrul stg. echimoză violacee neomogenă cu centrul palid de 15/12 cm., dispus orizontal.";
Partea vătămată a susținut că a fost lovit de către inculpat în regiunea burții sau a stomacului, din punctul de vedere al oamenilor simpli zona fiind aceeași. Se observă că în regiunea epigastrică și hipocondrul stg. (adică în zona stomacului) există o echimoză violacee neomogenă cu centrul palid de 15/12 cm., dispus orizontal. Acest lucru coroborat cu declarația părții vătămate duce la concluzia că modalitatea în care se putea produce leziunea este aceea descrisă de partea vătămată, respectiv prin lovirea cu bâta de cioban, din lateral, peste zona abdomenului. Așa se explică de ce leziunea are o astfel de lungime. Mai departe, mai există o leziune similară, respectiv cea din zona deltoidiană dreaptă posterolateral, care are de asemenea centrul palid dispus orizontal de 10/8 cm. Împrejurarea că există două leziuni similare face ca ipoteza accidentării de ruda de la căruță să nu fie viabilă, iar cea a lovirii cu un același obiect (bâta de cioban) să fie sustenabilă. Dacă partea vătămată s-ar fi accidentat de acea rudă atunci ar fi fost logic să cadă peste ea în lungime, adică să cadă între cai, de-a lungul rudei, neavând cum să cadă de-a latul ei pentru că nu avea loc de cal.
Apoi, în medicina legală se apreciază vechimea echimozelor în funcție de culoarea lor. Cele roșii și violacee sunt cele mai recente, apoi acestea se colorează în albastru după 2- 3 zile, iar apoi în galben verzui după 5-10 zile. Se observă că fapta a avut loc în data de _
, iar examinarea de către medicul legist a avut loc în data de_, deci după numai o zi. Faptul că acele echimoze aveau culoarea roșie-violacee demonstrează fără dubiu că leziunile s-au produs înainte cu o zi și nu sunt vechi. De altfel, dacă nu ar fi fost așa medicul legist nu ar fi putut spune că leziunile pot data din_ cum a menționat. Cum singurul incident violent la care a participat partea vătămată înainte cu o zi este cel cu inculpatul, iar leziunile sunt poziționate la nivelul abdomenului și mâinilor așa cum a afirmat partea vătămată din chiar primul moment, deducem că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de lovire, declarația părții vătămate coroborându-se cu certificatul medico-legal, acest din urmă act având în speță importanța hotărâtoare.
Prin urmare, în mod corect au fost înlăturate declarațiile tatălui și fratelui inculpatului ca fiind nesincere de către instanța de fond și în mod corect a fost condamnat inculpatul. Totuși, raportat la numărul redus de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, la lipsa de antecedente penale a inculpatului și la vârsta acestuia, instanța de recurs apreciază că se impune aplicarea pedepsei amenzii penale și nu cea a închisorii, amenda de 1000 de lei fiind aptă să ducă la reeducarea inculpatului și la prevenirea săvârșirii de infracțiuni similare.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 38515pct. 2 lit. d C.pr.pen. se va admite
recursul declarat de inculpatul M. V. împotriva sentinței penale nr. 199/_ a Judecătoriei T. care va fi casată în ceea ce privește felul pedepsei principale aplicate și,
rejudecând în aceste limite, în baza art. 180 alin. 2 C.pen rap. la art. 63 alin. 3 teza a II-a C.pen va fi condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de lovire în dauna părții vătămate T. D. la pedeapsa de 1000 lei amendă penală.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631C.pen respectiv asupra
faptului că în caz de neachitare cu rea-credință a amenzii penale se va putea dispune înlocuirea acesteia cu pedeapsa închisorii, care se execută în detenție.
Se vor înlătura dispozițiile sentinței referitoare la suspendarea executării pedepsei principale, termenul de încercare, pedeapsa accesorie, suspendarea executării ei și referirea la dispozițiile art. 83 C.pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia dată fiind admiterea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUM ELE LEGII
D E C I D E :
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul M.
V., domiciliat în comuna F. sat B. nr. 253, jud. Cluj, împotriva sentinței penale nr. 199/_ a Judecătoriei T. pe care o casează în ceea ce privește felul pedepsei principale aplicate și, rejudecând în aceste limite, în baza art. 180 alin. 2 C.pen rap. la art. 63 alin. 3 teza a II-a C.pen condamnă pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire în dauna părții vătămate T. D. la pedeapsa de 1000 lei amendă penală.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631C.pen respectiv asupra faptului că în caz de neachitare cu rea-credință a amenzii penale se va putea dispune
înlocuirea acesteia cu pedeapsa închisorii, care se execută în detenție.
Înlătură dispozițiile sentinței referitoare la suspendarea executării pedepsei principale, termenul de încercare, pedeapsa accesorie, suspendarea executării ei și referirea la dispozițiile art. 83 C.pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | ||
A. Ț. | M. | L. | S. T. |
GREFIER DAN-P. O.
Red.S.T./C.B./2 ex. Jud. fond: P. C.
| ← Decizia penală nr. 296/11. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 139/2013. Lovire sau alte violențe → |
|---|
