Decizia penală nr. 951/2013. Ucidere din culpă

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 951/R/2013

Ședința publică din data de 3 iulie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. R.

ECĂTORI: M. B.
1. D. L.

G.: T. G.

Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BAIA MARE, de inculpatul P. C.

și de către părțile civile K. I. și K. A. împotriva sentinței penale nr. 453 din data de 25 februarie 2013 pronunțată în dosar nr._ al J. ecătoriei B.

, privind pe inculpatul P. C., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, dat în dosar nr. 3410/P/2008, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtzea constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 iunie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.453 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul P. C. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 Cod penal cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal - 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa închisorii de 1 an.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal și suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală, art. 999 cod civil și art. 54 din Legea 136/1995, a fost obligat asigurătorul SC Groupama Asigurări SA cu sediul social în București, str. M. Eminescu, nr. 45, sector 1, să plătească:
- părții civile K. A., domiciliată în B. M., Bd. T., nr. 1, sc. D, ap. 99, jud. M., suma de 689 lei reprezentând despăgubiri materiale, precum și echivalentul în lei la data plății a sumei de 12.000 euro, cu titlu de daune morale;
- părții civile K. I., domiciliat în B. M., Bd. T., nr. 1, sc. D, ap. 99, jud. M., echivalentul în lei la data plății a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale;
- părții civile S. J. de U. "D. Constantin O. "; B. M., cu sediul în B. M., str. G. C., nr. 31, jud. M., suma de 1774,03 lei reprezentând cheltuieli cu asistența medicală acordată victimei K. Emanuel, cu dobânda legală aferentă începând cu data pronunțării și până la achitarea integrală a debitului;
- părții civile S. de A. J. M., cu sediul în B. M., str. P.

, nr. 17, jud. M., suma de 249,20 lei reprezentând cheltuieli cu asistența medicală de urgență și transport medical asistat acordate victimei K. Emanuel.

În temeiul art. 193 alin. 6 Cod procedură penală a fost obligat asigurătorul SC Groupama Asigurări SA să plătească părții civile K. I. suma de 5.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către acesta din urmă.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul P.

C. să plătească suma de 2500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de_, în jurul orei 18:20, inculpatul P. C. se deplasa la volanul autoturismului marca Seat L., cu numărul de înmatriculare MM - 06 - YCL, pe B-dul Independenței din Municipiul B. M., dinspre Biblioteca J. ă, spre Str. V. iei, cu intenția de a trece prin zona numită "Buclă"; și de a reveni pe B-dul Independenței în direcția de deplasare către B-dul Republicii.

La intersecția cu Strada V. iei, în dreptul indicatorului "Cedează trecerea";, inculpatul a virat la stânga și s-a încadrat pe banda de lângă bordura ce delimitează spațiul verde, pe care era aplicat marcajul rutier cu semnificația

"Înainte și la stânga";.

În mod concomitent, pe banda din mijloc, pe care era aplicat același marcaj rutier cu semnificația "Înainte și la stânga";, circula pe bicicletă victima K. Emanuel, care se deplasa din zona Parcului Municipal, spre intersecția Străzii V. iei cu B-dul Independenței.

În zona respectivă (cunoscută sub denumirea de "Buclă";), banda din mijloc se împarte și formează două bretele de ieșire, prin viraj spre stânga și spre dreapta, în B-dul Independenței, fiind separate de o insulă despărțitoare la începutul căreia este amplasat indicatorul cu semnificația "Ocolire";.

După ce a depășit zona de preselecție respectiv secțiunea de drum unde se află trecerea de pietoni din fața Universității de Nord și s-a apropiat de ieșirea din zona astfel delimitată prin marcaje rutiere, inculpatul P. C. și-a continuat deplasarea pe banda bretelei de ieșire spre stânga, cu toate că pe carosabil era aplicat vizibil marcajul rutier cu semnificația "La stânga";, iar banda pe care era încadrat autoturismul inculpatului era recomandată în vederea deplasării în direcția B-dul Unirii și nu înspre B-dul Republicii, așa cum își prefigurase inculpatul traseul.

La rândul său, victima K. Emanuel și-a continuat deplasarea cu bicicleta pe banda din dreapta a bretelei de ieșire, urmând marcajul rutier "Înainte și la stânga";, cu intenția probabilă de a se deplasa spre B-dul Unirii.

În această situație, inculpatul P. C., care se deplasa cu o viteză de aproximativ 46 km/h, și-a schimbat direcția de mers, prin viraj la dreapta, cu scopul de a schimba breteaua din stânga și de a intra pe breteaua de ieșire spre dreapta, în direcția intersecției dintre B-dul Independenței și B-dul Republicii. În timpul efectuării manevrei de schimbare a benzilor de circulație, inculpatul a

acroșat tangențial cu oglinda retrovizoare dreapta, mânerul din stânga al ghidonului bicicletei pe care se deplasa victima K. Emanuel, provocând dezechilibrarea acestuia.

În urma contactului dintre autoturism și bicicletă au fost imprimate în mod vizibil urme pe partea din dreapta a autoturismului, respectiv pe oglinda laterală, pe geamurile laterale, portiere și aripa din spate, cât și pe bicicletă, la nivelul mânerului din stânga al ghidonului și aripii de protecție a roții din față, care a fost parțial dislocată ( f. 11-13, 108 dos. urm.pen.).

În încercarea de a evita impactul, inculpatul P. C. a virat către stânga, atât cât i-a permis bordura insulei despărțitoare, iar după ce a mai parcurs aproximativ 16 metri, a oprit autoturismul pe banda din stânga a bretelei de ieșire spre B-dul Republicii.

În urma impactului, victima K. Emanuel a căzut în spatele autoturismului condus de inculpat, pe carosabil, lovindu-se cu capul de partea asfaltică.

Victima a fost transportată cu ambulanța la S. J. de U. "D. Constantin O. "; din Municipiul B. M., unde a decedat la data de_ .

Potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr. 825/131/_, efectuat de S. Medico-Legal J. B. M., moartea victimei K. Emanuel a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei și contuziilor meningo-cerebrale. Leziunile traumatice descrise la examenul extern al cadavrului, respectiv "Periorbital stâng echimoză violacee. Pe fața internă 1/3 medie coapsa dreaptă plagă suturată de 12 cm";, s-au putut produce în cadrul unui accident rutier,. Moartea datează din_ ( filele 22-24 dos. urm. pen.).

Atât conducătorului auto, cât și victimei le-au fost recoltate probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, dar rezultatul a fost negativ în ambele cazuri ( filele 18, 25 dos. urm. pen.).

Din concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară din data de _

, rezultă că accidentul putea să fie evitat de către inculpat, dacă înainte de a vira spre dreapta, nu ar fi circulat pe banda din stânga, marcată cu săgeată orientată spre stânga și s-ar fi asigurat că poate efectua acest viraj, fără să perturbe circulația vehiculelor care se deplasau pe banda din dreapta și de către victimă, dacă în momentul virării spre stânga, s-ar fi asigurat, deși se deplasa pe banda pe care era aplicat marcajul rutier "Înainte și la stânga"; ( filele 33-41 dos. urm. pen).

Inculpatul P. C. a considerat contradictorii concluziile acestei expertize tehnice judiciare și, la solicitarea sa, același expert tehnic a efectuat un supliment de expertiză tehnică judiciară, concluzionând de această dată că victima K. Emanuel nu a efectuat nici o manevră de virare spre dreapta sau spre stânga și nici nu a trecut de pe o bandă pe alta, neavând obligația să semnalizeze cu brațul stâng sau să se asigure din partea stângă ( Răspunsul nr. 4 - filele 46-47 dos. urm. pen.).

Pentru clarificarea tuturor aspectelor relevante cauzei, la solicitarea inculpatului, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice, de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C., care prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 164/_ a stabilit că inculpatul ar fi putut preveni producerea accidentului dacă "înainte de a schimba direcția de mers în vederea schimbării benzii de deplasare, s-ar fi asigurat că această manevră nu prezintă un pericol pentru vehiculele ce se deplasau pe banda a doua. Accidentul s-a produs din cauza schimbării benzii de deplasare, fără asigurare, de către inculpatul P. C. .

Victima K. Emanuel putea limita urmările accidentului dacă, pe timpul circulației pe drumurile publice, ar fi purtat cască de protecție omologată"; ( fila 80 verso dos. urm. pen.).

În drept:

Fapta inculpatului P. C., astfel cum a fost probată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 alin.2 Cod penal, cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal - 76 lit. d Cod penal .

Culpa inculpatului (apreciată de instanță la 50% care este concurentă cu cea a victimei - 25% și conjunctă cu altă cauză ce se regăsește în modul de concepere a semnalizării rutiere din zona respectivă -25%) în producerea accidentului de circulație de pe urma căreia a rezultat moartea victimei, constă în nerespectarea prevederilor art. 54 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, referitoare la obligația conducătorului auto de a semnaliza din timp și de a se asigura că poate să treacă de pe o bandă de circulație pe alta sau că poate vira spre dreapta ori spre stânga, fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, precum și ale art. 64 lit. b pct. 3, art. 78, art. 107 alin.1 și art. 109 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, referitoare la semnificația indicatoarelor și a marcajelor rutiere și la obligația conducătorilor auto ca în intersecțiile cu circulație dirijată să se încadreze pe benzile corespunzătoare direcției de mers voite, cu cel puțin 50 metri înainte de

intersecție și să respecte semnificația indicatoarelor și marcajelor.

Ceea ce i se reproșează inculpatului nu este faptul că a schimbat direcția de deplasare ( deși inițial a fost încadrat pe banda de lângă bordură, alăturată spațiului verde care prefigurează insula din zona respectivă) deși era recomandabil pentru traseul pe care dorea să se deplaseze, să se încadreze din timp, pe banda din mijloc, fapt ce i-ar fi permis să-și urmeze traseul către înainte în mod mult mai facil, ci împrejurarea că a efectuat această manevră prin schimbarea benzii de circulație fără să se asigure temeinic, și fără să previzioneze declanșarea unei situații potențial periculoase ( cu atât mai mult l-a observat pe biciclist poziționat într-o zonă astfel marcată încât i-ar fi permis acestuia să-și continue deplasarea fie către înainte, fie prin viraj la stânga), cu toate că, putea și trebuia să o facă ținând seama de particularității circulației rutiere din zona respectivă.

Culpa victimei - biciclist ( 25 %) care în situația respectivă nu purta cască, se regăsește în posibilitatea prefigurată de expertul criminalist, în sensul că, în momentele premergătoare producerii accidentului, biciclistul să se fi aflat în viraj spre stânga, dubiu care nu poate decât să profite inculpatului ( fila 80 dos. urm. pen.).

O altă cauză care a contribuit la producerea accidentului de circulație (25%) se referă la semnalizarea rutieră deficitară din zona respectivă care lasă loc de echivoc, având în vedere modul cum a fost concepută, corelarea marcajelor rutiere, cu indicatoarele rutiere.

Astfel, potrivit art. 30 alin.2 din O.U.G. 195/2002 mijloacele de semnalizare rutieră se constituie într-un sistem unitar, se realizează și se instalează astfel încât să fie observate cu ușurință și de la o distanță adecvată, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, de cei cărora li se adresează și trebuie să fie în deplină concordanță între ele, precum și într-o stare tehnică de funcționare corespunzătoare.

Din această perspectivă în Raportul de expertiză tehnică-judiciară întocmit de d-nul expert tehnic ing. Rajta Rudolf ( fila 33 - 45 dos. urm. pen.), este constatată necorelarea semnalizării rutiere din zona respectivă susceptibilă să deruteze într-un anumit fel conducătorii auto ( fila 37 dos. urm.pen.).

Instanța, a înlăturat apărările inculpatului care a susținut că, în realitate victima, care circula cu bicicleta, din cauza unui claxon ( ori poate dintr-o cauzalitate medicală) a întors capul, s-a dezechilibrat, și a acroșat în acest fel autoturismul inculpatului, fapt ce a determinat proiectarea sa ulterioară pe carosabil cu consecința unor traumatisme craniene tanatogeneratoare.

În acest sens, prin declarația dată în fața instanței ( fila 94 dos. instanță), inculpatul a arătat că a încălecat cu autoturismul marcajul care delimitează banda de lângă bordură de banda din mijloc, deci a schimbat direcția de deplasare, fapt ce se corelează cu concluziile expertizei criminalistice efectuate în cauză în care s-a stabilit că în realitate a fost vorba de un conflict de traiectorie

între autoturismul inculpatului și bicicleta victimei ( fila 79 dos. urm.pen.).

De asemenea, în concluziile expertizei criminalistice s-a reținut că în urma impactului tangențial bicicleta nu a dobândit viteza autoturismului din momentul coliziunii survenind doar dezechilibrul biciclistului ( fila 78 dos. urm. pen.), aspect care infirmă apărările inculpatului ce a contestat concluziile expertizei pe considerentul că masa autoturismului ar fi determinat în urma coliziunii o altă proiectare a bicicletei și alte urmăriri.

Este de subliniat, în această perspectivă că în momentele anterioare coliziunii bicicleta se afla în echilibru, nesurvenind răsturnarea acesteia spre stânga, anterior impactului cu autoturismul ( fila 81 dos. urm. pen).

Vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii ce i-a fost reținută în sarcină a fost pusă în evidență prin administrarea următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii, planșă cu fotografii judiciare, cuprinzând aspecte de la cercetarea la fața locului, planșă cu fotografii ce reprezintă aspecte de la locul accidentului, depuse de inculpat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, CD cu imagini foto de la cercetarea la fața locului, schița locului accidentului, procesul verbal de verificare a stării tehnice a autovehiculului condus de inculpat, Buletin de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 1501719/_, Buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 159721/_, Raport de constatare medico-legală nr. 825/131/_, Raport de expertiză tehnică judiciară din data de_, supliment de expertiză tehnică

judiciară din data de_, supliment de expertiză tehnică judiciară din data de_, Raport de expertiză criminalistică nr. 164/_, declarația martorului

P. L. ț, declarația părții vătămate K. A. Ana, precum și propriile declarații detaliate ale inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal respectiv: lipsa antecedentelor penale, pericolul social concret al faptei prin care s-a suprimat viața unei persoane, conduita parțial culpabilă a victimei, precum și particularitățile semnalizării rutiere din zona respectivă, parte din aceste aspecte fiind reținute și ca circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, conform art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal - 76 lit. d Cod penal .

Pentru individualizarea judiciară a executării pedepsei J. ecătoria a apreciat în raport cu împrejurările concrete ale speței și cu nevoile de apărare socială, faptul că scopul pedepsei va putea fi atins și fără executarea acesteia, sens în care s-a dat eficiență prevederilor art. 81 Cod penal.

Inculpatului i s-a interzis dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, fapta acestuia fiind incompatibilă cu respectul și încrederea pe care comunitatea le datorează autorităților publice, pedepse accesorii a căror executare va fi suspendată pe durata termenului de încercare.

Dat fiind faptul că în speță, a fost stabilită răspunderea civilă delictuală în sarcina inculpatului, pentru săvârșirea faptei ilicite, urmează ca asigurătorul de

răspundere civilă delictuală să fie ținut la plata de daune morale către fiul victimei și către soțul supraviețuitor, constituiți părți civile în cauză, în considerarea faptului că între aceștia și victimă au existat strânse legături de afecțiune, fapt de natură să genereze o traumă psihică puternică, ce reclamă a fi compensată.

Potrivit art. 54 din L.136/1995 drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.

La stabilirea cuantumului daunelor morale acordate părților civile K. A. și K. I., instanța a avut în vedere partea de culpă ce-i revine inculpatului, vârsta victimei dar și vârsta părților civile succesori ai acesteia, care sunt persoane mature, bine integrate în societate.

De asemenea, soția supraviețuitoare este îndreptățită să primească cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei, stabilite proporțional cu culpa inculpatului.

Tot astfel, părțile civile S. J. de U. B. M. și S. de A. J.

M., au fost îndestulate cu cheltuielile avansate pentru acordarea asistenței medicale a victimei, respectiv pentru transportul medical asistat al acestuia.

Partea civilă K. I. a fost îndreptățită să-și recupereze cheltuielile judiciare efectuate de acesta în procesul penal.

În ceea ce privește plata prestației periodice solicitată de către partea civilă

K. A. instanța a reținut că această parte civilă în calitate de soț supraviețuitor, nu s-a aflat în întreținerea victimei anterior decesului acesteia din urmă.

Din această perspectivă, faptul că victima accidentului contribuia la cheltuielile gospodăriei prin veniturile pe care le realiza, constituie o chestiune firească și o obligație ce revine fiecărui soț în cadrul desfășurării raporturilor de familie.

Pentru aceste considerente instanța a apreciat că părții civile K. A. nu i se cuvine plata unei prestații periodice din partea asigurătorului de răspundere civilă delictuală auto.

Fiind în culpă procesuală inculpatul a suportat cheltuielile judiciare avansate de stat în procesul penal.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, inculpatul P. C. și părțile civile K. I. și

K. A., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a învederat faptul că, în mod greșit instanța de fond a constatat culpa inculpatului ca fiind de 50 %, în condițiile în care accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care a efectuat o manevră necorespunzătoare de schimbare a direcției de mers, în sensul că nu s-a asigurat, acesta fiind și motivul principal care a cauzat impactul cu victima, aflată pe bicicletă. De asemenea, se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsa stabilită de prima instanța nereflectând gradul de pericol social concret al faptei comise.

În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, că accidentul s-a datorat conduitei în trafic a victimei care fără să se asigure a executat manevra de schimbare a direcției de mers, în timp ce inculpatul nu a circulat niciodată pe banda întâi astfel că nu avea motiv să treacă pe altă bandă. De altfel, culpa victimei constă și în faptul că acesta s-a uitat brusc spre dreapta, fapt ce a dezechilibrat-o și ca urmare a căzut pe partea laterală dreaptă a autoturismului

condus de către inculpat (existând probe clare în acest sens), iar inculpatul nu a făcut decât să încerce să evite impactul. Un alt argument în sensul achitării inculpatului este și cel privind semnalizarea rutieră deficitară de la locul accidentului, faptul că marcajele rutiere nu sunt corelate cu indicatoarele conduc la derutarea și inducerea în eroare a participanților la trafic. S-a criticat și cuantumul cheltuielilor judiciare în favoarea strtului.

În motivarea recursurilor lor, părțile civile au învederat faptul că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, faptul că victima nu purta cască de protecție nu este un motiv de reținere a culpei acestuia în condițiile în care nu s-a dovedit faptul că accidentul ar fi putut fi evitat în condițiile în care victima ar fi purtat cască de protecție. Cu privire la latura civilă a cauzei, se critică în primul rând cuantumul despăgubirilor civile acordate, raportat la jurisprudența în materie și faptul că în mod greșit a fost obligat asiguratorul la plata acestor despăgubiri civile, dispoziție nelegală, atâta vreme cât acesta răspunde doar în limita contractului de asigurare.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În baza unui vast probatoriu, precum și a analizei atente și detaliate a acestuia, prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Astfel se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului (sub forma culpei cerută de textul incriminator), care la data de_, în jurul orei 18:20, se deplasa la volanul autoturismului marca Seat L., cu numărul de înmatriculare MM - 06 - YCL, pe B-dul Independenței din Municipiul B. M., dinspre Biblioteca J. ă, spre Str. V. iei, cu intenția de a trece prin zona numită "Buclă"; și de a reveni pe B-dul Independenței în direcția de deplasare către B-dul Republicii.

"Înainte și la stânga";.

dreapta, în direcția intersecției dintre B-dul Independenței și B-dul Republicii. În timpul efectuării manevrei de schimbare a benzilor de circulație, inculpatul a acroșat tangențial cu oglinda retrovizoare dreapta, mânerul din stânga al ghidonului bicicletei pe care se deplasa victima K. Emanuel, provocând dezechilibrarea acestuia.

În urma impactului, victima K. Emanuel a căzut în spatele autoturismului condus de inculpat, pe carosabil, lovindu-se cu capul de partea asfaltică.

Victima a fost transportată cu ambulanța la S. J. de U. "D. Constantin O. "; din Municipiul B. M., unde a decedat la data de_ .

Potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr. 825/131/_, efectuat de S. Medico-Legal J. B. M., moartea victimei K. Emanuel a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei și contuziilor meningo-cerebrale. Leziunile traumatice descrise la examenul extern al cadavrului, respectiv "Periorbital stâng echimoză violacee. Pe fața internă 1/3 medie coapsa dreaptă plagă suturată de 12 cm";, s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, moartea datează din_ ( filele 22-24 dos. urm. pen.).

Coroborând probele testimoniale cu cele tehnice (în prezenta cauză fiind

întocmite un raport de expertiză tehnică judiciară, un supliment la acesta precum și un raport de expertiză criminalistică), curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a stabilit gradele de culpă și vinovăția inculpatului în producerea accidentului rutier.

Pentru a conchide astfel, curtea a constatat că accidentul ar fi putut fi evitat în condițiile în care inculpatul s-ar fi asigurat înainte de schimbarea direcției de mers că această manevră nu prezintă un pericol pentru vehiculele ce se deplasau pe banda a doua iar victima putea limita urmările accidentului dacă, pe timpul circulației pe drumurile publice, ar fi purtat cască de protecție omologată.

Susținerile inculpatului referitoare la faptul că acesta nu dorit schimbarea sensului de mers și că victima s-a dezechilibrat căzând pe autoturismul inculpatului, iar acesta a încercat doar evitarea impactului, s-au dovedit a fi nesincere astfel că, în mod corect au fost înlăturate de către instanța de judecată. Din dinamica accidentului, dinamică ce rezultă din probele de dosar ( proces verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică, schița întocmită, procesul verbal de verificare a stării tehnice în urma accidentului, rapoartele de expertiză tehnică și respectiv criminalistică întocmite în cauză), rezultă că inculpatul nu a respectat prevederile art.54 alin.1 din OUG 195/2002 precum și a art.78, 107alin.1 și art.109 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, iar în cazul victimei există posibilitatea, prefigurată de expertul criminalist, în sensul că, în momentele premergătoare producerii accidentului, biciclistul să se fi aflat

în viraj spre stânga, dubiu care nu poate decât să profite inculpatului.

Împărtășim opinia instanței de fond referitoare la cea de a treia cauză ce a contribuit la producerea accidentului și anume cea care se referă la semnalizarea rutieră deficitară din zona respectivă care lasă loc de echivoc, având

în vedere modul cum a fost concepută, corelarea marcajelor rutiere, cu indicatoarele rutiere. Chiar dacă această cauză nu este în măsură să înlăture caracterul penal al faptei, nefiind îndeplinite cerințele art.47 C.p., a cazului fortuit, este evident că în proporție de 25 % aceste împrejurări au contribuit la producerea accidentului.

Individualizarea judiciară a pedepsei s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art.72 C.p., cuantumul acesteia reflectând pe deplin pericolul social concret al faptei comise, raportat la gradul de culpă reținut în sarcina inculpatului, la urmarea produsă, la limitele de pedeapsă prevăzute de texul incriminator, precum și la persoana inculpatului, care nu a avut o conduită procesuală sinceră dar care se află la prima confruntare cu legea penală.

Așa fiind, apreciem în consens cu instanța de fond că pedeapsa de 1 an închisoare este în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpatului și scopul acesteia poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciem că instanța de fond în mod temeinic și raportat la gradul de culpă reținut în sarcina inculpatului, precum și la jurisprudența în materia a stabilit un cuantum al daunelor morale corect în măsură să contribuie la repararea prejudiciului moral cauzat.

Este evident că părțile civile au suferit, afectate în mod deosebit și ireversibil de decesul victimei, dar cu toate acestea ne însușim opinia cristalizată în literatura de specialitate potrivit căreia, scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral este compensarea suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.

Cu privire la restul pretențiilor civile solicitate, curtea apreciază c ă nu se justifică plata unei prestații periodice către partea civilă K. A., întrucât deși aceasta are calitatea de soție supraviețuitoare a victimei, nu s-a făcut dovada faptului că se afla în întreținerea victimei.

Curtea împărtășește opinia instanței de fond referitoare la obligarea directă a asiguratorului, întrucât, conform art.26 din Norma emisă la_ în legătură cu Ordinul CAS nr.20/2008, asiguratorul are obligația de a despăgubi partea prejudiciată prin accidentul de circulație pe care asiguratul l-a produs, pentru pagubele materiale și cheltuieli de judecată efectuate de persoana prejudiciată, dar nu are obligația de a plăti cheltuielile de judecată efectuate în procesul penal de conducătorul vehiculului asigurat.

Având în vedere că inculpatul este răspunzătoare de prejudiciile cauzate părților civile mai sus menționate, dar și împrejurarea că potrivit contractului de asigurare încheiat cu Groupama Asigurări, aceasta din urmă are obligația de a garanta și plăti despăgubirile stabilite prin hotărâri judecătorești în sarcina celor asigurați, în speță, inculpatul, se poate dispune prin hotărâre, obligarea directă a asiguratorului la plata despăgubirilor în favoarea părților civile și în limitele contractului de asigurare încheiat, pentru a se realiza în mod eficient punerea în executare a acestor hotărâri.

Cheltuielile judiciare în favoarea statului în cuantum de 2500 lei au fost corect și legal stabilite în sarcina inculpatului în conformitate cu dispozițiile art.191 C.p.p. și raportat atât la cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, cât și la cele din cursul judecății și a culpei stabilite.

Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, va respinge, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. ca nefondate recursurile declarate.

În baza dispozițiilor art.192 alin.2 C.pr.pen. va obliga pe inculpat și pe părțile civile K. I. și K. A. la plata cheltuielilor judiciare în recurs în sumă de câte 300 lei, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.38515pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, inculpatul P. C. și părțile civile K. I. și K. A. împotriva sentinței penale nr.453/_ a J. ecătoriei B. M. .

În baza dispozițiilor art.192 alin.2 C.pr.pen. obligă pe inculpat și pe părțile civile K. I. și K. A. la plata cheltuielilor judiciare în recurs în sumă de câte 300 lei, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE			JUDECĂTORI
M. R.	M.	B.	A. D. L.

Plecat în C.O. semnează preș.compl.

T. G.

Red.M.R./S.M.D.

2 ex./_

J. .fond.O. F.

#Uciderea din Culpa. Jurisprudenta

← Decizia penală nr. 205/2013. Ucidere din culpă		Decizia penală nr. 336/2013. Ucidere din culpă →

Decizia penală nr. 951/2013. Ucidere din culpă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 951/2013. Ucidere din culpă