Decizia penală nr. 345/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
R. IA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.345/R/2013
Ședința publică din 13 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: C. I.
DP
GREFIER: DS
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ NAPOCA, împotriva sentinței penale nr.1067 din 08 octombrie 2012 a Judecătoriei Cluj Napoca, privind pe inculpatul O. P. A.
, acesta fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av.P. escu R. Mihnea, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere gradul ridicat de îmbibație alcoolică (2,85 g/l alcool pur în sânge) la momentul opririi în trafic și distanța parcursă pe drumurile publice de peste 60 km. De asemenea, solicită să i se interzică inculpatului să mai conducă autovehicule pe durata termenului de încercare. Nu mai solicită confiscarea autoturismului condus de inculpat.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul a înțeles să se prevaleze de disp.art.320/1 C.pr.pen., că este încadrat în muncă și nu are antecedente penale. Cu onorariu avocațial din FMJ.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința penală nr.1067 din 8 octombrie 2012, în temeiul articolului 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea articolului 3201Codul de procedură penală a condamnat pe inculpatul O. P. A. , fiul lui P. și Nița, născut la data de
_ în Câmpia Turzii, județul Cluj, posesor al C.I. seria KX nr. 7., CNP 1.
, cetățenie română, studii medii, fără antecedente penale, căsătorit, cu domiciliul în comuna G., sat G. nr. 432A, jud. Cluj, la pedeapsa de 2 ani 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani 2 luni și în temeiul articolului 359 din Codul de procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.
În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat Miloș A. V., în sumă de 200 lei s-a avansat din Fondul M. ui Justiției în favoarea Baroului Cluj și au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj emis la data de_ în dosarul penal nr. 264/P/2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului O. P. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că în data de 09 mai 2010, în jurul orelor 1400, inculpatul a condus pe drumurile publice ale mun. Cluj-Napoca, autoturismul marca Nissan cu număr de înmatriculare E 3047 BRP, având în sânge o
îmbibație alcoolică de 2,85‰.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii (fila 5), dovada testării cu etilotestul "Drager"; (fila 13), buletin de analiză toxicologică-alcoolemie (fila 10), buletin de examinare clinică (filele 11-12), declarațiile martorilor asistenți (filele 6, 7, 8), declarațiile învinuitului (filele 14, 21, 22-23), copii acte identitate (fila 9), cazierul judiciar (fila 24) și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 25).
În faza de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând personal (fila 10) că recunoaște comiterea faptei reținute în sarcina sa și își asumă responsabilitatea săvârșirii acesteia.
La data de 09 mai 2010, în jurul orelor 1625, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției municipiului Cluj-Napoca au oprit autoturismul marca Nissan cu număr de înmatriculare 3047 BRP care se deplasa pe strada T. Vuia din Cluj-Napoca din direcția comunei G. spre Cluj-Napoca, la volanul căreia se afla o persoană de sex masculin, identificat ulterior ca fiind O. P. A. . Dat fiind că acesta
emana vapori cu miros specific de alcool, conducătorul auto a fost supus testului cu aparatul alcooltest din dotarea lucrătorilor de poliție, al cărui rezultat a indicat valoarea de 1,45 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Întrebat fiind despre consumul de băuturi alcoolice, inculpatul a declarat că înainte de a se urca la volanul autoturismului a consumat între orele 1400-1600un pahar cu țuică de prune - aproximativ 150 ml, în timp ce se afla la domiciliul soacrei sale (filele 5, 12).
Față de acest rezultat, inculpatul a fost condus la Clinica UPU 1, pentru recoltarea probelor biologice, în baza art. 88 alin. 6 din OUG 195/2002. Din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 3559/IX/a/1153 emis în data de_ de IML Cluj (fila 10) a rezultat că inculpatul a avut o alcoolemie de 2,85 g‰ pentru proba recoltată la orele 1715și de 2,60 g‰ pentru proba recoltată la orele 1815.
Cu ocazia audierii în calitate de învinuit, inculpatul a recunoscut că în data de 09 mai 2010, în timp ce se afla la domiciliul soacrei sale a consumat în jurul orelor 1400aproximativ 150 ml țuică de prune, fără aport alimentar. Inculpatul a relatat că la scurt timp după aceasta s-a urcat la volanul autoturismului marca Nissan cu număr de înmatriculare 3047 BRP, proprietate personală, pe care l-a condus din comuna Chinteni spre Cluj-Napoca pentru a merge la fiica lui, până la momentul opririi în trafic. Inculpatul a menționat că a fost testat cu aparatul etilotest, după care i s-au recoltat două probe biologice de sânge (filele 14, 23).
Din declarațiile martorilor asistenți P. I. și Pența M. M. el a rezultat că au participat la controlul efectuat de către lucrătorii de poliție cu privire la conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare 3047 BRP. Martorii au asistat la testarea conducătorului auto cu aparatul alcooltest și au auzit când acesta a declarat un consum de țuică de prune (filele 6, 7, 8).
În fața instanței de judecată inculpatul a declarat că recunoaște în integralitate fapta și că regretă săvârșirea acesteia.
Instanța a apreciat că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Starea de fapt a fost în mod corect reținută în actul de sesizare, cu respectarea dispozițiilor art. 69 Codul de procedură penală referitoare la aprecierea coroborată a mijloacelor de probă. Declarațiile inculpatului din care a recunoscut săvârșirea infracțiunii se coroborează cu declarațiile martorilor asistenți P. I. și Pența M. M. el, cu conținutul procesului verbal de constatare întocmit de organele de poliție, iar valoarea alcoolemiei rezultă din buletinul de analiză toxicologică întocmit de IML Cluj, coroborat cu rezultatul testării inculpatului cu aparatul etilotest.
Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța a constatat că în drept:
Fapta inculpatului O. P. A., care în data de 09 mai 2010, în jurul orelor 1400a condus pe drumurile publice din mun. Cluj-Napoca, autoturismul marca Nissan cu număr de înmatriculare 3047 BRP, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,85‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului O.
A. s-a concretizat în acțiunea de a conduce pe drumurile publice un autoturism în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, acțiune care a
avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă punerea în pericol a siguranței circulației.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției indirecte, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptei sale, și, deși nu a urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
Potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză instanța constată întrunite aceste condiții, astfel că va condamna inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată.
În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepsei la care urmează să fie condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială OUG 195/2002, modificate prin aplicarea prevederilor art. 3201alin. 7 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social al faptei raportat evident și la gradul de alcoolemie, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Odată reținute dispozițiile art. 3201alin. 7 din Codul de procedură penală, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală suferă modificări în sensul reducerii acestora cu o treime, situație în care acestea se situează între 8 luni închisoare și 3 ani 4 luni închisoare.
Astfel, instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpatul O. P. A. prezintă un grad mediu de pericol social, că acest inculpat este la primul conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa de cazier atașată la dosar și din celelalte înscrisuri, el nu a suferit nici o condamnare până în prezent și că a manifestat o atitudine de asumare a responsabilității comiterii faptei pe tot parcursul desfășurării procesului penal.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța nu a reținut vreo circumstanță atenuantă având în vedere cantitatea de băuturi alcoolice consumată reflectată în rezultatul testării inculpatului cu aparatul etilotest și a buletinului de analiză toxicologică alcoolemie.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală o pedeapsă de 2 ani 2 luni închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor. La stabilirea acestui cuantum al pedepsei, orientat spre mediu, instanța a luat în considerare alcoolemia deosebit de mare a inculpatului, așa cum a rezultat în urma testării acestuia.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii s-a atras de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării
pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În consecință, în
temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal instanța va interzice inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.
Instanța nu va interzice dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabău și Pârcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul O. P. A. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare, că a manifestat regret față de fapta săvârșită și a conștientizat gravitatea acesteia, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81, literele a și b din Codul penal pentru aplicarea suspendării
condiționate a executării pedepsei, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani 2 luni închisoare.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, motiv pentru care instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul articolului 359 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Cu privire la solicitarea reprezentantului M. ui P. de dispunere în temeiul art. 118 alin. 1 lit. b și alin. 4 din Codul penal față de inculpat a măsurii de siguranță a confiscării speciale în parte prin echivalent bănesc a autoturismului proprietate personală a inculpatului, instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se dispune această măsură.
Pentru a fi dispusă de instanța de judecată această măsură de siguranță trebuie îndeplinite trei condiții:
săvârșirea de către o persoană a unei fapte prevăzute de legea penală sau după caz a unei infracțiuni;
existența unei stări de pericol;
organul judiciar să aprecieze că prin luarea măsurii de siguranță este înlăturat pericolul social, ce decurge din deținerea anumitor bunuri, de a săvârși noi fapte prevăzute de legea penală.
Astfel, dispunerea confiscării speciale are la bază existența unei stări de pericol ce decurge din dobândirea, deținerea sau folosirea unor bunuri ce au
legătură cu săvârșirea infracțiunii și posibilitatea de a fi folosite în viitor la săvârșirea altor fapte prevăzute de legea penală - așa numita "periculozitate
obiectivă";. În literatura de specialitate s-a arătat că existența pericolului social trebuie să rezulte din constatarea bazată pe datele concrete ale cauzei, care relevă că anumite obiecte au căpătat caracter de bunuri social periculoase în urma săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală (V. Dongoroz și colaboratorii, Explicații teoretice ale Codului penal român, Ed. Academiei, B. ești, 1969, vol. II, p. 317).
Verificând condițiile menționate anterior, instanța a apreciat că prin confiscarea în parte prin echivalent bănesc a contravalorii autoturismului nu s-ar înlătura pericolul social ca inculpatul O. P. A. să comită din nou
infracțiuni.
Conform articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală, în caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Prin urmare, întrucât inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, în temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală instanța a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, care a solicitat casarea acesteia cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, iar pe de altă parte să se dispună confiscarea în parte, prin echivalent, a autoturismului folosit la săvârșirea
infracțiunii.
În esență, în motivarea recursului, parchetul a învederat că atât fapta cât și persoana inculpatului prezintă un pericol social sporit, raportat la dispozițiile art.72 și 52 C.pen și numai o pedeapsă care să fie executată prin suspendare sub supraveghere, poate contribui la resocializarea sa pozitivă viitoare.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal, obligație respectată în prezenta cauză conform speței (D. contra României).
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Raportând conținutul recursului parchetului, motivele invocate, la actele și probele din dosar, la modul de administrare, prin prisma principiilor procesual penale enumerate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele argumente.
Inculpatul O. P. A. s-a prezentat în fața judecătoriei la 8 octombrie 2012, ocazie cu care a solicitat judecarea cauzei în baza art. 3201C.pr.pen., în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Alcoolemia de 2,85 gr.%o deși este suficientă prin ea însăși pentru condamnarea inculpatului, poate fi interpretată într-un context mai larg întrucât pericolul social nu rezultă doar din expunerea pur și simplu a cifrelor ce exprimă alcoolemia, ci din faptul că aceasta duce, când este cazul, la o stare virtual periculoasă prin ea însăși, motiv pentru care legiuitorul a și prevăzut ca infracțiune distinctă o faptă nu doar probată prin cifre, ci constatată clinic, în teza a II-a a textului incriminator.
Desigur că în situația când starea exprimată cifric este însoțită și de o evidentă situație sanitară alterată, constatabilă clinic, nu mai este loc de interpretarea împrejurării, că respectiva stare ar fi lipsită de pericol social. Dar, în speță tocmai datorită constatării urmărilor clinice, se poate aprecia ca prezentând pericol social fapta comisă de inculpat.
Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.
Acțiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public, de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, sau aflată în stare de ebrietate, are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulației rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta.
Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârșirea acțiunii constitutive, și nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanțele în care a avut loc săvârșirea faptei și din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.
Fiind implicat în mod necesar de elementul material al infracțiunii, rezultatul - starea de pericol pentru traficul rutier - nu trebuie dovedit; el există în aceeași măsură în care există și acțiunea constitutivă a faptei penale.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică peste limita legală, are ca rezultat o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere. Această urmare este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei "conduceri"; pe drumurile publice a acestuia. În acel moment are loc și consumarea infracțiunii.
Instanța apreciază că mobilul sau scopul ce stă la baza comiterii faptei este indiferent pentru existența infracțiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii.
Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul a dat dovadă de sinceritate.
În fine, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,85 gr.%o, este o infracțiune de pericol, acest pericol constând tocmai în aceea că legea a stabilit că, a conduce un
autovehicul cu o alcoolemie de o anumită valoare, constituie infracțiune și nu contravenție. Pericolul unei astfel de fapte este obiectiv, legal, și efectiv. Așa încât, a considera că o astfel de faptă este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, ar însemna că se adaugă la lege, scoțându-se din sfera penalului ceea ce însăși legea stabilește a fi infracțiune.
Considerarea lipsei de pericol social al unei infracțiuni poate fi reținută numai în cazul infracțiunilor de rezultat, situație în care pericolul social are o arie mai vastă, cu elemente multiple de apreciere a acestuia. Aceasta, spre deosebire de infracțiunile de pericol, ca și în speță, când acest pericol există fără dubiu.
În concluzie, atâta vreme cât inculpatul a condus autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolică cu mult peste limita legală respectiv 2,85 gr%o, într-o zonă cu o circulație intensă, la o oră de vârf, ar fi greșită aprecierea instanței de recurs că fapta comisă nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni, iar soluția de aplicare a unei sancțiuni cu suspendarea condiționată sub supraveghere ar fi netemeinică, nepunând în evidență periculozitatea deosebită a infracțiunii și a inculpatului. Deși inculpatul a uzat de prevederile art. 320 ind.1 C.pr.pen., după termenul de judecată din_, fără să aștepte ca soluția să rămână definitivă, a părăsit teritoriul României, deplasându-se în Spania. Într-o asemenea situație, susținerea parchetului de a i se aplica o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere este și netemeinică, iar pe de altă parte, nici nu poate fi pusă în executare, inculpatul aflându-se în străinătate. Nu poate fi ignorată nici concentrația alcoolului în sânge, care depășește limitele comei alcoolice, care se instalează la 2 gr %0.
Împrejurarea că inculpatul nu a fost implicat într-un eveniment rutier cu consecințe grave, este de domeniul hazardului, însă Curtea în procesul de stabilire a pedepsei nu poate ignora acest aspect, a faptului că în miezul zilei s-a deplasat pe drumurile publice, la ora 14.00, la volanul autoturismului proprietate personală, pe care l-a pilotat din comuna Chinteni spre Cluj-Napoca, în timp ce avea în sânge o alcoolemie de 2,85 gr.%0.
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Sub aspectul individualizării pedepselor în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise, agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră cu privire la fapta comisă, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier, dar a părăsit teritoriul țării, înainte ca soluția de condamnare să rămână definitivă.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
Fapta este neîndoielnic gravă, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, curtea va ține seama că acțiunea
inculpatului O. P. A. a avut drept consecință o stare de pericol pentru siguranța traficului rutier și ea demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispoz.art.1 din Codul penal, ce prevăd că "legea penală apără…persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept";.
Instanța de recurs apreciază că pedeapsa aplicată de judecătorie este satisfăcătoare ca și cuantum, dar netemeinică ca modalitate de individualizare, astfel că se va dispune izolarea inculpatului de societate și executarea acesteia prin privare de libertate.
Nu este fondat nici al doilea motiv de recurs al parchetului, de a se confisca prin echivalent valoarea autoturismului folosit la comiterea faptei, întrucât, dispunerea confiscării speciale are la bază existența unei stări de pericol, ce decurge din dobândirea, deținerea sau folosirea unor bunuri ce au legătură cu săvârșirea infracțiunii și posibilitatea de a fi folosite în viitor la săvârșirea altor fapte prevăzute de legea penală - așa numita "periculozitate obiectivă";. În literatura de specialitate s-a arătat că existența pericolului social trebuie să rezulte din constatarea bazată pe datele concrete ale cauzei, care relevă că anumite obiecte au căpătat caracter de bunuri social periculoase în urma săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală.
Curtea apreciază că prin confiscarea, prin echivalent bănesc, a contravalorii autoturismului inculpatului nu s-ar înlătura pericolul social ca acesta să comită din nou infracțiuni.
Pentru motivele ce preced, se va admite ca fondat în baza art.385/15 pct.2 lit.d recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentintei penale nr. 1067 din 8 octombrie 2012 a Judecătoriei Cluj Napoca, pe care o va casa numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului O. P. A. si rejudecând:
Va dispune ca pedeapsa de 2 ani si 2 luni închisoare aplicată acestuia, pentru infractiunea prev. de art. 87 al.1 din OUG nr. 195/2002 să se execute in regim de detenție.
Se va înlătura aplicarea art. 81, 82 si art. 71 al.5 Cod penal. Se vor mentine celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Se va stabili onorariu avocat oficiu la 200 lei in favoarea Baroului Cluj, suma ce se va suporta din fondurile Ministerul Justiției, în baza art. 189 C.p.p.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192 pct.3 alin.3 C.p.p.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca împotriva sentintei penale nr. 1067 din 8 octombrie 2012 a Judecătoriei Cluj- Napoca, pe care o casează numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului O. P. A. si rejudecând:
Dispune ca pedeapsa de 2 ani si 2 luni închisoare aplicată inculpatului O.
P. Asdrian pentru infractiunea prev. de art. 87 al.1 din OUG nr. 195/2002 să se execute in regim de detenție.
Înlătură aplicarea art. 81, 82 si art. 71 al.5 Cod penal. Mentine celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Stabilește onorariu avocat oficiu 200 lei in favoarea Baroului Cluj, suma ce se va suporta din fondurile MJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 13 martie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | ||||
V. G. | C. | I. - D. | P. | D. | S. |
red.PD/CA 3 ex. - _
jud.fond.M. D.
| ← Decizia penală nr. 576/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... | Decizia penală nr. 273/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... → |
|---|
