Decizia penală nr. 277/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.277/R/2013
Ședința publică din 27 februarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: I. C. M., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
: DP
G.: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - SUCIU D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și de inculpatul D. R. B. împotriva sentinței penale nr.2843 din 19 decembrie 2012 a Judecătoriei B. M., privind și pe
inculpatul O. I. M., trimiși în judecată pentru:
inculpatul D. R. B. pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolice ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002
inculpatul O. I. M. pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. 1Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului
D. R., av.I. D. și apărătorul ales al inculpatului O. I., av.Moțoc Andrada, în substituirea av.Rambu M., ambii avocați din Baroul Maramureș, cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorii din oficiu ai inculpaților, av.F. Oltița și av.Dumbrăveanu D., care solicită acordarea parțială a onorariilor avocațiale pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului O. I. pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului, prev.de art.264 alin.1 C.pen. la pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege. Inculpatul O. a susținut că a condus autoturismul în seara zilei de_ cu scopul de a-l sustrage de la răspunderea penală pe inculpatul
D., știind că împotriva sa nu există probe pentru a fi tras la răspundere penală pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. Susține că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea de favorizare a infractorului în cea de mărturie mincinoasă și astfel se impune casarea sentinței și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Apărătorul inculpatului O. I. solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Susține că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu suntem în prezența infracțiunii de favorizare a infractorului, ci de mărturie mincinoasă. Inițial, inculpatul a susținut că el a condus autoturismul, dar apoi a revenit și a afirmat că inculpatul D. este cel care a condus în seara respectivă. Infracțiunea de favorizare a infractorului se referă la o altă formă de ajutor decât a da declarații mincinoase, astfel că în mod corect s-a reținut infracțiunea de mărturie mincinoasă și având în vedere că a intervenit acea cauză prev.de art.260 alin.2 C.pen. în mod corect a fost încetat procesul penal.
Apărătorul inculpatului D. R. B. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.pen. pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolice ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, deoarece la volanul autoturismului se afla inculpatul O. și nu inculpatul D. . Autoturismul era proprietatea tatălui inculpatului D. și pentru că i-a fost frică să nu-l certe pentru că a încredințat autoturismul unei alte persoane, l-a rugat pe inculpatul O. să spună că el a condus autoturismul, după care a realizat consecințele faptei sale și a revenit asupra declarației, spunând adevărul, că autoturismul a fost condus de O. . Martorii audiați în cauză au declarat în faza de urmărire penală că la volanul autoturismului era inculpatul O. . Cu privire la recursul Parchetului, lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpatul D., având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că acesta a condus autoturismul. Martorul Laszlo Sorin a arătat la instanța de fond că după producerea accidentului, inculpatul D. i-a cerut să declare că inculpatul O. a condus autoturismul.
C U R T E A
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Baia Mare prin sentința penală nr.2843 din 19 decembrie 2012, a condamnat pe inculpatul D.R. B. , fiul lui V. și C., născut la data de_ în B. M., jud. Maramureș, CNP 1., cetățean român, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, conducător auto, fără antecedente penale, domiciliat în B. M., str. V. Ț., nr. 2B/14, jud. Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal și s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare, conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. i/1 Cod procedură penală combinat cu art. 260 alin. 2 Cod penal s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului O. I. M. , fiul lui T. și M., născut la
data de_ în B. M., jud. Maramureș, CNP 1., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în B. M., str. V. Ț., nr. 2B/11, jud. Maramureș și fără forme legale în S. U., nr. 84, jud. Maramureș, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 260 alin. 1 Cod penal, după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală și art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală au fost obligați inculpații D. R. B. să plătească suma de 600 lei cheltuieli judiciare statului și O. I. M. să plătească suma de 550 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 300 lei reprezintă onorariului pentru avocat oficiu M. D., ce s-a virat din fondurile M. ui Justiției.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 2344/P/2011 din_ au fost trimiși în judecată inculpații: D. R. B. pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolice ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 și inculpatul O. I. M. pentru comiterea infracțiunii de favorizare a
infractorului, prevăzută de art. 264 alin. 1Cod penal.
S-a reținut în conținutul actului de acuzare faptul că inculpatul D. R.
B., după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus un autovehicul situație în care a provocat un accident de circulație. Ulterior, inculpatul O. I. M. a făcut declarații necorespunzătoare adevărului susținând împrejurarea că nu inculpatul D. R. B. ar fi condus autoturismul în momentul producerii accidentului.
Inculpatul O. I. M. a arătat că el este cel care a condus autoturismul în momentul producerii accidentului rutier.
La data de_, după ce în prealabila consumat băuturi alcoolice în localul "La pod"; din S. U., inculpatul D. R. B. a condus autoturismul proprietate personală, marca Ford cu numărul de înmatriculare MM - 18 - DFL, pe drumurile publice dintre localitatea S. U. și Vicea, cu intenția de a ajunge în localitatea Arduzel.
În autoturismul condus de inculpat se aflau ca pasageri martorii Laszlo Sorin și O. M. Ionuț.
În jurul orei 00:30, aflându-se pe raza localității Vicea, pe fondul consumului de alcool, inculpatul D. R. B. a pierdut controlul asupra direcției de deplasare a autovehiculului, acesta intrând în coliziune cu gardul imobilului cu nr. 10, aparținând martorului Cuibuș I., în urma accidentului rezultând doar pagube materiale.
În scurt timp, fiind sesizat prin S.N.A.U.U. 112, un echipaj de poliție a intervenit la locul accidentului.
Întrucât s-a constatat faptul că inculpatul D. R. Bgodan emană miros de alcool, a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 0,93 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 01:01 ( fila 9 dosar urmărire penală), iar apoi a fost condus la Centrul de Permanență Ariniș, pentru recoltarea probelor biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1. din_ al Serviciului Medico-Legal J. ețean Maramureș inculpatul D. R. B. a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 1,60 g%o la prima probă recoltată la ora 01:40 și
respectiv 1,40 g%o la cea de-a doua probă recoltată la ora 02:40 -(fila 10 dosar urmărire penală).
În cursul urmăririi penale, fiind audiat în calitate de martor, la data de _, inculpatul O. I. M., a declarat inițial în mod mincinos că el este cel care a condus autoturismul implicat în evenimentul rutier ( fila 24 dos. urm. pen.)
Ulterior inculpatul O. I. M. fiind audiat tot în calitate de martor, la data de _ , a revenit asupra declarației inițiale și a susținut că inculpatul D.
R. B. este autorul accidentului de circulație ( fila 25 dos. urm. pen.).
Este de menționat faptul că Ordonanța de extinere a cercetărilor a fost dată de pocurorul de caz la data de _ , situație în care inculaptul O. I.
M. a dobândit calitatea de învinuit în cadrul anchetei penale ( fila 33 dos. urm. pen.).
În drept:
Fapta inculpatului D. R. B., astfel cum a fost probată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
Vinovăția inculpatului D. R. B. pentru săvârșirea infracțiunii ce i-a fost reținută în sarcină a fost pusă în evidență prin administrarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii, procesul verbal de sesizare din oficiu, Buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1. din_ al Serviciului Medico-Legal J. ețean Maramureș, procesul verbal de prelevare a probelor biologice, buletinul de examinare clinică a inculpatului D.
R. B., declarațiile martorilor Laszlo Sorin, O. M. Ionuț, Cuibuș I., precum și propriile declarații ale inculpatului.
Deși inculpatul D. R. B. a dat declarații contradictorii și oscilante în cursul procesului penal cu privire la asumarea vinovăției pentru fapta imputată, mijloacele de probă adminsitrate în cauză conduc în mod neechivoc la stabilitarea vinovăției acestuia.
Astfel, în procesul verbal de constatare agenții autorității publice consemnează că la fața locului a fost identificat inculpatul D. R. B. în prezența martorului asistent Cuibuș I., nefăcându-se nici o mențiune cu privire la eventuale obiecțiuni ale inculpatului cu privire la calitatea sa de conducător auto ( fila 6 dos. urm. pen.).
De asemenea, cu prilejul prelevării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, respectiv la încheierea procesului verbal de prelevare, inculpatul nu a formulat nici o obiecțiune și a semnat acest documente în calitate de conducător de autovehicul (fila 11 dos. urm.pen.).
Tot astfel, prin declarația olografă din data de_ (data comiterii faptei) inculpatul D. R. B. își asumă responsabilitatea pentru săvârșirea faptei ( fila 15 dos. urm. pen.).
În aceeași măsură martorul Laszlo Sorin prin declarațiile date la datele de_ și respectiv_, confirmă vinovăția inculpatului D. R. B. în comiterea faptei penale (filele 16 și 18 dos. urm. pen.) împrejurare întărită și prin depoziția martorului O. M. (fila 22 dos. urm. pen.).
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal respectiv: lipsa antecedentelor penale, pericolul social concret ridicat al faptei reflectat și în valoarea alcoolemiei testate, precum și atitudinea nesinceră a inculpatului în raport cu autoritățile judiciare, toate aceste aspecte determinând aplicarea unei pedepse orientate peste minimul special prevăzut de lege.
Pentru individualizarea judiciară a executării pedepsei J. ecătoria a apreciat în raport cu împrejurările concrete ale speței și cu nevoile de apărare socială, faptul că scopul pedepsei va putea fi atins și fără executarea acesteia, sens în care se va da eficiență prevederilor art. 81 Cod penal.
Inculpatului i s-a interzis dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, fapta acestuia fiind incompatibilă cu respectul și încrederea pe care comunitatea le datorează autorităților publice, pedepse accesorii a căror executare va fi suspendată pe durata termenului de încercare.
În ceea ce privește situația juridică a inculaptului O. I. M., trimis în judecată sub aspectul săvrâșirii infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin.1 Cod penal, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin.1 Cod penal, pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de mărturie mincinoasă incriminează o faptă specifică bine determinată săvârșită de martor prin afirmațiile mincinoase pe care le face în cursul unei proceduri judiciare.
În raport cu infracțiunea de mărturie mincinoasă, fapta de favorizare a infractorului este una subsidiară și se referă la o altă formă de ajutor dată infractorului decât aceea de a face declarații mincinoase.
Prin urmare, inculpatul O. I. M., audiat fiind în calitate de martor și susținând în mod mincinos că el este cel care a condus autoturismul în momentul producerii accidentului de circulație și nu inculaptul D. R. B., declarație ulterior retractată, a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, faptă care însă nu se pedepsește întrucât a intervenit o cauză specială de impunitate prev. de art. 260 alin. 2 Cod penal.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și inculpatul D. R. B. .
Parchetul prin motivele scrise și orale a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței judecătoriei și rejudecând dosarul, a se dispune condamnarea inculpatului O. I. M. pentru infracțiunea de favorizarea infractorului prev.de art.264 alin.1 C.pen., la o pedeapsă cu închisoarea, întrucât probele dosarului atestă comiterea acestei fapte penale pentru care a fost trimis în judecată prin actul de sesizare al instanței.
Inculpatul D. R. B. prin motivele scrise și orale ale recursului, a solicitat achitarea sa în baza art.10 lit.a rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., întrucât la volanul autovehiculului se afla inculpatul O. I. M. și pe cale de consecință, nu poate răspunde pentru faptele săvârșite d eo terță persoană.
Curtea examinând recursurile promovate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul Parchetului:
Curtea reține că, în ceea ce privește situația juridică a inculpatului O.
I. M., trimis în judecată sub aspectul săvrâșirii infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin.1 Cod penal, judecătoria a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin.1 Cod penal, pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de mărturie mincinoasă incriminează o faptă specifică bine determinată săvârșită de martor prin afirmațiile mincinoase pe care le face în cursul unei proceduri judiciare.
În raport cu infracțiunea de mărturie mincinoasă, fapta de favorizare a infractorului este una subsidiară și se referă la o altă formă de ajutor dată infractorului decât aceea de a face declarații mincinoase.
Pe cale de consecință, inculpatul O. I. M., audiat fiind în calitate de martor și susținând în mod mincinos că el este cel care a condus autoturismul în momentul producerii accidentului de circulație și nu inculpatul D. R. B., declarație ulterior retractată, a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, faptă care însă nu se pedepsește întrucât a intervenit o cauză specială de impunitate prev. de art. 260 alin. 2 Cod penal.
Pe de altă parte, Curtea reține că așa cum se arată în "explicațiile teoretice ale Codului penal român - prof.Vintilă Dongoroz, "favorizarea infractorului are caracterul de infracțiune autonomă, de sine stătătoare, iar nu de act de participație, întrucât favorizarea are loc atunci când nu există o înțelegere prealabilă între persoana care a săvârșit o infracțiune și cel care îi dă ajutor pentru a îngreuna sau zădărnicii urmărirea penală sau judecata, ori executarea pedepsei sau pentru a-i asigura folosul sau produsul infracțiunii.
Favorizarea are caracterul de infracțiune conexă, corelativă, cu infracțiunea al cărei făptuitor este ajutat prin fapta de favorizare, existența favorizării ca faptă subsecventă depinzând de existența faptei antecedente.
În fine, favorizarea are caracterul de incriminare generală dar subsidiară, ajutorul dat unui infractor primind calificarea de favorizare numai atunci când alte dispoziții de lege nu incriminează ipoteze speciale de favorizare cum ar fi, mărturia mincinoasă sau înlesnirea evadării";.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a apreciat că inculpatul O. I.
M. a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, favorizarea infractorului având un caracter subsidiar.
Pe cale de consecință, recursul Parchetului se va respinge ca nefondat în baza art.38515pct.1 lit.b C.proc.pen.
Cu privire la recursul inculpatul D. R. B. :
Motivul invocat, constând în inexistența faptei, nu are corespondent în probele dosarului, acestea convergând indubitabil către confirmarea existenței infracțiunii, în condițiile cerute de latura obiectivă.
De altfel, pentru a putea invoca achitarea întemeiată pe art.10 lit.a C.pr.pen., inculpatul ar fi trebuit să dovedească că nu a existat o faptă în materialitatea ei și nu neapărat penală.
Ori, în cauză, inculpatul a recunoscut într-o primă fază că în prezența martorilor asistenți și a agenților constatatori de poliție că s-a aflat lângă acel autoturism, neefectuând nicio obiecțiune și de asemenea, nici cu prilejul prelevării probelor biologice, astfel că achitarea solicitată, fundamentată pe acest temei de drept, este neîntemeiată, nesprijinindu-se pe argumente de natură a zdruncina încrederea curții în justețea probatoriilor administrate.
Așa fiind, nu se impune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a C.p.p.
În esență, critica inculpatului vizează interpretarea eronată de către judecătorie a probelor administrate, testimoniale și științifice prin prisma dispozițiilor art.63 și 64 C.pen.
Premisa coerenței și predictibilității sistemului judiciar constă în previzibilitatea interpretării și aplicării normelor de drept.
În operațiunea de interpretare a normelor juridice, magistratul este chemat să deslușească voința legiuitorului în edictarea acestora.
Una din cele mai utilizate metode de interpretare și, de regulă, prima la care apelează magistratul, este cea literală sau gramaticală, deoarece în acest fel se asigură, cu cea mai mare certitudine, condiția previzibilității legii.
În acest sens, în Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului consultativ al J. ecătorilor Europeni, în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătorești se arată că "examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. Această putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea, atât a conținutului regulii de drept, cât și a aplicării sale și contribuie la calitatea sistemului judiciar";.
Existența unor contradicții între probe și mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse și nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns și administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesențiale, nerelevante pentru aflarea adevărului și corecta stabilire a situației de fapt, dar altele pot afecta judicioasa deslușire a stării de fapt și în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.
În unele cazuri, contradicțiile invocate de părți sunt consecința evaluării subiective a probatoriului administrat și constituie o motivare a apelului sau recursului.
Potrivit art.63 alin.2 C.proc.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Ministri ai Statelor Membre asupra Independenței eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor";.
Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziție a instanței de recurs, este reliefată și de practica CEDO - cauza Boldea contra României în care se arată că "judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți";.
Analizând susținerile inculpatului din ambele faze ale procesului penal, Curtea reține că acestea sunt nesincere și nu se coroborează cu celelalte probe testimoniale și științifice.
Deși inculpatul a negat constant comiterea faptelor, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia nu au suport probator.
Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, Curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului
preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).
Curtea reține că vinovăția inculpatului D. R. B. pentru săvârșirea infracțiunii ce i-a fost reținută în sarcină a fost pusă în evidență prin administrarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a săvârșirii faptei, procesul verbal de sesizare din oficiu, Buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1. din_ al Serviciului Medico-Legal J. ețean Maramureș, procesul verbal de prelevare a probelor biologice, buletinul de examinare clinică a inculpatului D. R. B., declarațiile martorilor Laszlo Sorin, O. M. Ionuț, Cuibuș I., precum și propriile declarații ale inculpatului.
Deși inculpatul D. a dat declarații contradictorii și oscilante în cursul procesului penal cu privire la asumarea vinovăției pentru fapta imputată, mijloacele de probă administrate în cauză conduc în mod neechivoc la stabilirea vinovăției acestuia.
Astfel, în procesul verbal de constatare, organele de poliție consemnează că la fața locului a fost identificat inculpatul D. R. B., în prezența martorului asistent Cuibuș I., nefăcându-se nici o mențiune cu privire la eventuale obiecțiuni ale acestuia cu privire la calitatea sa de conducător auto (fila 6 dos. urm. pen.).
De asemenea, cu prilejul prelevării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, respectiv la încheierea procesului verbal de recoltare, inculpatul nu a formulat nici o obiecțiune și a semnat acest act în calitate de conducător al autovehiculului (fila 11 dos. urm.pen.).
Tot astfel, prin declarația olografă din data de_ (data comiterii faptei) inculpatul D. R. B. își asumă responsabilitatea pentru săvârșirea acesteia ( fila 15 dos. urm. pen.).
În aceeași măsură martorul Laszlo Sorin prin declarațiile date la datele de_ și respectiv_, confirmă vinovăția inculpatului D. R. B. în săvârșirea infracțiunii, (filele 16 și 18 dos. urm. pen.) împrejurare întărită și prin depoziția martorului O. M. (fila 22 dos. urm. pen.).
Pentru motivele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului în baza art.38515pct.1 lit.b C.proc.pen.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de câte 150 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av.Dumbrăveanu D. și F. Oltița, conform art.189 C.proc.pen.
Cheltuielile judiciare în recursul Parchetului vor rămâne în sarcina statului, în baza art.192 alin.3 pct.3 C.proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen. recurentul D. va plăti în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare si inculpatul D. R. B. împotriva sentintei penale nr. 2843 din 19 decembrie 2012 a Judecătoriei B. M. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de câte 150 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu,av.F. și Dumbrăveanu.
Cheltuielile judiciare în recursul Parchetului rămân în sarcina statului.
Obligă pe recurentul D. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
I. | C. M. | V. | G. | DP |
G.
DS
Red.D.P./A.C.
2 ex. - _
J. .fond.O. F.
| ← Decizia penală nr. 755/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... | Decizia penală nr. 778/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... → |
|---|
