Decizia penală nr. 38/29. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL
DECIZIA PENALĂ NR. 38 Ședința publică de la 29 mai 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE: M. S., judecător
: H. I. D., judecător
: T. C., președinte secție penală
: O. I. -M., grefier șef secție penală
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Bogdan R., prim procuror adjunct.
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpatul W. A. , în prezent deținut în Arestul I.P.J.S., contra încheierii penale din data de_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei și a încheierii penale din data de_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă și liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul - în stare de arest - asistat de apărător ales av. Chiriță R. din cadrul Baroului C. .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, desființarea încheierii Judecătoriei Șimleu Silvaniei, apreciind că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea nu sunt legale și temeinice. În cauză nici unul din cele două temeiuri prev.de art.148 lit.a și f Cod procedură penală nu mai subzistă. Față de temeiul de la litera "a" precizează că inculpatul a fost dus la poliție, vineri seara, a dat declarație, a fost liber să plece de la poliție, nu i s-a aplicat nici o interdicție de a nu părăsi localitatea sau țara. Apoi, sâmbătă seara se emite mandat de aducere, încălcându-se astfel disp. art. 175 Cod procedură penală, care prevăd că chemarea unei persoane în fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecată se face prin citație scrisă și numai în situația în care persoana nu se prezintă, poate fi emis mandat de aducere. Susține că polițistul nu este organ de urmărire penală, în înțelesul art.183 Cod procedură penală, iar conform art.184 din același cod, organul de executare, dacă nu găsește pe nimeni, trebuie să facă cercetări. Inculpatul a fost dus la poliție vineri seara, apoi i s-a spus că poate să plece, nu i s-a pus în vedere să se prezinte la poliție să dea declarații. Două zile mai târziu inculpatul a fost reținut. Nu se poate susține că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală atâta timp cât s-a pus în executare un mandat de aducere care era emis ilegal. Consideră că inculpatul nu s-a sustras astfel că acel temei nu subzistă, el nu a subzistat de fapt niciodată. Față de condiția de la tit.f Cod procedură penală arată că inculpatului nu i s-a stabilit nici o interdicție în ziua de vineri când a fost la poliție, iar duminică a fost arestat. Din actele dosarului rezultă că dreptul de a conduce al inculpatului a fost suspendat în baza unui dosar penal din anul 2009 aflat la I.P.J.C. . la fila 185 se află răspunsul I.P.J.C. în care se arată că s-a trimis o propunere de scoatere de sub urmărire penală, fără însă a arăta motivele. Au existat mai multe dosare privind dreptul de a conduce, ultimul finalizat în luna octombrie 2012 în care s-a stabilit că inculpatul are dreptul de a conduce. Ulterior, inculpatul nu a știut că nu are drept de a conduce. Apreciază că inculpatul nu ar mai comite alte infracțiuni dacă ar fi în stare de libertate. Reiterează că temeiul de la litera "a" a art.148 C.p.p.nu a existat niciodată, cum nu există nici unul din cele două motive de la lit.f din același cod. Starea de libertate este regula iar privarea de libertate este excepția, iar arestarea nu
este o formă de executare a pedepsei. Apreciază că sunt îndeplinite condițiile liberării condiționate, inculpatul nu ar mai lua legătura cu martorii, controlul judiciar ar putea fi instituit. Pentru cele ce preced și pentru cele susținute în fața instanței de fond solicită admiterea ambelor recursuri și punerea în libertate sub control judiciar.
Procurorul arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, respectiv art.148 lit.a și f C.p.p.au subzistat și subzistă în continuare, s-a dovedit faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală. S-a prezentat la poliție, i s-a dat termen pentru a-și angaja avocat, însă inculpatul nu a mai fost de găsit decât după 2 zile de căutări. Art.148 lit.f Cp.p. a avut în vedere faptele pentru care este cercetat, patru infracțiuni foarte grave, pentru fiecare din acestea legea prevăzând pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Pericolul pentru ordinea publică îl reprezintă modalitatea de săvârșire a faptei, deși știa că nu are permis de conducere, fiind în stare de ebrietate a condus autoturismul și în urma impactului a ucis un om, la spital a refuzat recoltarea probelor biologice și are un cazier stufos cu fapte la legea circulației, astfel că aceste fapte prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Cere respingerea recursului declarat împotriva încheierii de menținerea măsurii arestării. Față de recursul inculpatului privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar arată că chiar dacă condițiile de formă sunt îndeplinite, pe fond, pentru motivele expuse anterior, pune concluzii de respingere.
Inculpatul, însușindu-și punctul de vedere al apărătorului său, solicită admiterea ambelor recursuri și cercetarea în stare de libertate pentru a fi alături de familia sa.
T R I B U N A L U L,
Prin încheierea din data de_, J. Șimleu Silvaniei, în baza art.3001alin.1 Cod procedură penală constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse prin încheierea 7/P din data de_ în dosarul_ al Judecătoriei Șimleu Silvaniei față de inculpatul W. A. , fiul lui Ș. -A. și Ana, născut la data de_ în Marghita, județul Bihor, domiciliat în Z., str. Gen. Ion D. nr.24, bl.D7, sc.A, et.2, județul S., CNP 1.
, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.2/P din_ emis de J. Șimleu Silvaniei.
În baza art. 3001alin.3 C.pr.pen., menține măsura arestării preventive a inculpatului W.
A. .
În baza art.139 alin.1 C.pr.pen., respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestului cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Constată stabilit termen de judecată a cauzei pentru data de_ .
Disjunge cererea de liberare provizorie sub control judiciar și fixează termen pentru judecarea acesteia pentru data de 28 mai 2013, orele 12.00, în ședință publică, pentru când se va cita inculpatul petent.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Asupra verificării legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Șimleu Silvaniei din data de_, Dosar nr. 597/P/2013, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul W. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție care efectuează cercetarea la fața locului, refuzul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat, fapte prev. de art. 178 alin. 2 Cod pen., art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 rep. și art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 rep., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod pen.
Cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 23 mai 2013 sub nr._, acordându-se primul termen de judecata la data de_ .
S-a reținut prin rechizitoriu că la data de_, inculpatul W. A. , după ce a consumat în localitatea Z. împreună cu martorul Andrași Csaba aproximativ 2,5 litri de vin, s-a deplasat cu autoturismul marca VW Golf, cu numărul de înmatriculare_ pe raza localității Crasna, iar la intersecția cu sens giratoriu, din cauza vitezei foarte mari cu care circula, respectiv 103 km/h, neadaptată la condițiile de drum, autoturismul a lovit scuarul din centrul intersecției, stâlpul electric din centrul scuarului, a trecut peste acestea, după care s-a oprit într-un stâlp din
beton din fața Bisericii Ortodoxe din localitate. În urma impactului pasagerul L. Cristian-Dănuț a decedat pe loc.
Imediat după impact, ceilalți participanți la trafic și persoanele aflate în zonă au intervenit pentru a acorda primul ajutor. Martorii prezenți la fața locului au constatat că în mașină se aflau două persoane, respectiv pe locul din față inculpatul W. A. și în spate, victima L. Cristian
D. uț. Martorul Haias Lajos, împreună cu alte persoane l-au ajutat pe inculpat să iasă din autoturism. După aproximativ 20 de minute, timp în care inculpatul și-a revenit, a încercat, în primă fază, să plece de la locul accidentului în direcția Ratin apoi în direcția Cizer, nereușind din cauza mulțimii prezentă la fața locului. Profitând de o breșă creată în mulțime inculpatul a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției, luând-o la fugă pe un teren situat între Biserica Ortodoxă și Școala din localitatea Crasna. Acesta a fost urmărit de către martorii oculari și prins de către aceștia printre ei fiind și martorii Varga Berci Karoly și Bodizs Tiberiu. Inculpatul a fost imobilizat, și în acest timp întreba martorii ce să le dea și cât îl costă să îi dea drumul. Martorii care l-au imobilizat pe inculpat l-au predat organelor de poliție locală, respectiv martorilor Pap Reka și Szabo Zolt Miklos care l-au urcat în mașina poliției și l-au dus în fața postului de poliție din Crasna ținându-l în mașină până la sosirea ambulanței.
Inculpatul avea un comportament anormal și prezenta leziuni ușoare motiv pentru care a fost transportat cu ambulanța la S. J. de Urgență Z., pentru acordarea de îngrijiri medicale și pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Anterior conducerii la spital organele de poliție în prezența martorului asistent Serej Lajos i-au solicitat inculpatului să efectueze testarea în vederea stabilirii alcoolemiei în aerul expirat, dar acesta a refuzat.
La Secția de urgență a S. ui Z., inculpatul W. A. a avut o atitudine nepotrivită față de cadrele medicale, iar în momentul în care i s-a solicitat de către organele de poliție să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei acesta a refuzat, în prezența cadrelor medicale și a martorului asistent.
Inculpatul a fost condus la sediul Poliției Municipiului Z. pentru a fi audiat cu privire la cele întâmplate însă acesta a refuzat orice colaborare cu poliția.
Organele de poliție au procedat la verificarea permisului de conducere al inculpatului. Astfel, conform adresei emisă de S. Rutier C. nr. 276249/SR/MA/_, inculpatul W.
A. nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice din România, întrucât permisul său figurează în baza de date ca fiind "Reținut"; pentru comiterea de infracțiuni prevăzute de OUG 195/2002 rep.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 526/III/79 din data de_, emis de S.
J. de Medicină Legală S., rezultă că moartea numitului L. Cristian-Dănuț este violentă și se datorează unui traumatism cranio facial cu fractură multieschiloasă de calotă și endobază craniană, facturi cominutive ale oaselor masivului facial, hemoragie, contuzie și dilacelare meningo-cerebrală; leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire de părțile dure interioare al unui autovehicul aflat în decelerație bruscă, în cadrul unui accident de trafic rutier; între leziunile constatate la necropsie și deces există legătură directă de cauzalitate iar decesul poate data din_ .
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară auto întocmită de expert Pădurean Gregoriu, din concluziile căreia rezultă, printre altele că viteza probabilă a autoturismului, din momentul impactului, a fost de 103 km/h, iar W. A. putea preveni producerea accidentului rutier dacă respecta prevederile art. 48 din OUG 195/2002 rep., respectiv dacă respecta regimul legal de viteză și o adapta la condițiile de drum pentru a intra în siguranță în intersecția în care a avut loc accidentul coroborat cu purtarea centurilor de siguranță atât de către acesta cât și de către victima L. Cristian-Dănuț.
Prin Ordonanța din data de_ a organelor de cercetare penală a fost dispusă față de inculpatul W. A. măsura reținerii pentru o durată de 24 de ore, de la data de_ ora 23,20.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă de către J. Șimleu Silvaniei
, prin încheierea penală 7/P/_ din dosar nr._, pe o durată de 29 de zile, de la data de_ până la data de_, fiind pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă
nr.3/_ . Temeiul avut în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatului a fost cele prevăzute de art.148 alin.1 lit.a și f Cod procedură penală.
Potrivit art.3001alin.1 Cod procedură penală, "după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive";, iar conform art.3001alin.3 Cod procedură penală, "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.";
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiul de drept avut în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive, instanța constată că măsura arestării preventive a inculpatului este temeinica si legala, corespunzând și scopului prevăzut de art.136 Cod procedură penală, constând în buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, instanța constată că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv cele prevăzute de art.143 Cod procedură penală, art. art.148 alin.1, lit.a și f Cod procedură penală, subzistă si justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, instanța apreciază că există suficiente indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală, din care rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, relevante în acest sens sunt proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f. 18-37), declarații învinuit/inculpat (f. 44-49), declarații martori (f. 91- 145), declarații părți civile (f. 87-89), raport de constatare medico-legal ( f. 153-154), proces- verbal refuz testare aparat alcooltest (f. 155), buletin de examinare clinică (f. 156-157), proces- verbal de constatare a refuzului recoltării de probe biologice (f. 158), proces-verbal verificare tehnică vehicul (f. 159), proces-verbal pentru recunoaștere și planșe foto (f. 170-172, 174-179), raport întocmit de organele de poliție privind evenimentul rutier din data de_ (f. 121-122), CD conținând imaginile surprinse de camerele de supraveghere din localitatea Crasna în data de_, adrese IPJ CLUJ (f. 183, 185, 188), proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante dosar 553/P/2011 al Parchetului de pe lângă J. C. (f. 188), raport de expertiză tehnică judiciară auto (f. 222-232), CD conținând imaginile surprinse de camerele de supraveghere din localitatea Crasna în data de_, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f. 18-37), declarații martori (f. 91-145), raport de expertiză tehnică judiciară auto (f. 222-232), raport de constatare medico-legal ( f. 153-154), proces verbal pentru recunoaștere și planșe foto (f. 170-172, 174-179), raport întocmit de organele de poliție privind evenimentul rutier din data de_ (f. 121-122 ), proces-verbal verificare tehnică vehicul (f. 159), raport întocmit de organele de poliție privind evenimentul rutier din data de_ (f. 121-122), proces-verbal refuz testare aparat alcooltest (f. 155), proces-verbal de constatare a refuzului recoltării de probe biologice (f. 158), buletin de examinare clinică (f. 156-157), declarații martori Cadar Felician- Traian (f. 117-120), Futo Robert-Geza (f. 123-125), Dragoș V. -C. (f. 126-127), Șereș Lajos (f. 146), raport întocmit de organele de poliție privind evenimentul rutier din data de_ (f. 121-122), proces-verbal pentru recunoaștere și planșe foto (f. 170-172, 174-179), declarații martori Hajas Lajos (f. 91-95), Varga Berci-Karoly (f. 101-103), Vincze Attila-Istvan (f. 104- 106), Pap Reka (f. 107-110), Szabo Zsolt-Miklos (f. 111-113), Major Zsolt-Istvan (f. 128-130), Bodizs Tiberiu (f. 135-136), raport întocmit de organele de poliție privind evenimentul rutier din data de_ (f. 121-122), adrese IPJ CLUJ (f. 183, 185, 188), proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante dosar 553/P/2011 al Parchetului de pe lângă J. C. (f. 188), cazier rutier (f. 189-191).
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, relevat de modalitatea concretă în care a acționat (există date conform cărora a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volan deși situația juridică a permisului de conducere era incertă, a condus cu o viteză mult mai mare decât cea legal admisă, a provocat un accident de circulație în urma căruia o persoană și-a pierdut viața, iar ulterior acestuia, din anumite declarații de martori reiese că ar fi încercat să părăsească locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, ca mai apoi să fie de negăsit la adresele de domiciliu, respective reședință) și de datele referitoare la persoana inculpatului care posedă numeroase antecedente cel puțin contravenționale conform
înscrierilor de la f.189-190 și de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare, având in vedere caracterul repetitiv al faptelor sale.
Este evident că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 alin.1 lit. a și f.
Cu privire la lit. a, instanța consideră, raportat la probatoriul existent la dosarul cauzei din care rezultă că de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv seara zilei de 26 aprilie 2013, timp de 2 zile, până în seara zilei de 28 aprilie 2013, inculpatul nu a fost de găsit, fiind emise pe numele său mai multe mandate de aducere și fiind căutat de organele de poliție la mai multe adrese (f.200-f.212 dosar urmărire penală), există indicii temeinice că odată pus în libertate, inculpatul va încerca să se sustragă de la judecarea cauzei. Nu are aici importanță în vreun fel reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție întrucât instanța nu va analiza fondul cauzei, să se pronunțe asupra temeiniciei acestei acuzări, ci pur și simplu se constată că inculpatul a fost de negăsit de către organele de anchetă. De asemenea, instanța opinează că o persoană, odată implicată într-un eveniment rutier cu o asemenea consecință precum pierderea unei vieți omenești, datoria celui acuzat este de a sta la dispoziția organelor de cercetare penală prin indicarea unei adrese la care să poată fi găsită, nicidecum de a se lăsa căutată timp de 2 zile sau a sfida organele statului prin nerespectarea promisiunii de a se prezenta la o anumită dată și oră la sediul poliției. Față de aceste obiceiuri ale inculpatului, instanța consideră că nu are garanții suficiente că acesta se va prezenta ori de câte ori va fi necesar în cursul cercetării judecătorești.
Cu privire la îndeplinirea condițiilor impuse de lit.f, in sensul ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute in sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar din probele existente la dosar reiese că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește aprecierea pericolului concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, în lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, instanța are în vedere atât gradul de pericol social concret al faptelor, decurgând din modalitatea de comitere, din limitele de pedeapsa prevăzute de lege, cât și circumstanțele personale ale inculpatului. Instanța reține perseverența în eludarea dispozițiilor legale a acestuia în special în săvârșirea de infracțiuni la regimul circulației.
Instanța va analiza și dacă pericolul reprezentat de inculpat, așa cum a fost analizat anterior poate fi contracarat prin măsuri preventive mai puțin restrictive și limitative decât arestarea preventivă. În acest sens, instanța are în vedere și dispozițiile art.5 din CEDO care prevede nu numai dreptul de a fi judecat într-un interval rezonabil și de a fi eliberat în cursul procesului, ci și ca eliberarea poate fi condiționată de existenta unor garanții ca acuzatul se va prezenta la proces. Având în vedere jurisprudența CEDO în acest sens (c. Khudoyorov c. R. iei), chiar dacă inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală și a recunoscut faptele, tocmai în acest context, inculpatul poate prefigura iminența aplicării unei pedepse și pentru a evita acest lucru există posibilitatea să se sustragă de la judecată și executarea unei eventuale pedepse.
Instanța apreciază că nici recunoașterea faptelor, nici perioada de arest preventiv efectuată și nici faptul că a fost încheiată urmărirea penală, nu sunt de natură a duce la schimbarea temeiurilor avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, iar măsurile preventive alternative la detenție ar fi insuficiente pentru a înlătura această stare de pericol. Având în vedere că faptele care au fost săvârșite pe raza județului în care inculpatul locuiește fac ca ecoul faptelor acestuia să nu se fi stins, să persiste starea de temere a locuitorilor pentru siguranța rutieră, iar o măsură preventivă mai puțin restrictivă precum obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara nu este în măsură să înlăture starea de pericol reprezentată pentru patrimoniul persoanelor de lăsarea inculpatului în libertate. Totodată, buna desfășurare a procesului penal impune, așa cum am arătat anterior, luarea unei măsuri preventive privative de libertate, conform art.136 alin.1 Cod procedură. Având în vedere riscul săvârșirii unor noi infracțiuni, pericol social pe care persoana inculpatului îl reprezintă, luarea față de inculpat a
măsurii de a nu părăsi țara sau localitatea sunt excluse nefiind îndeplinite condițiile în acest sens. În conformitate cu disp. art.3001 alin.3 Cod procedură penală, în baza actelor dosarului,
pentru considerentele avute în vedere atât la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a
inculpatului, cât și pentru considerentele de mai sus, instanța constată că subzistă temeiurile concrete avute în vedere de instanța de arestare, temeiuri care rezultă din modalitatea de săvârșire a faptelor, urmările produse, perseverența în eludarea dispozițiilor legale, sentimentul creat în rândul familiei persoanei decedate și a opiniei publice, iar aceste temeiuri impun pe mai departe privarea de libertate a inculpatului.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere prevederile legale conform cărora asemenea cereri se judecă în ședință publică, instanța va disjunge această cerere și va fixa termen pentru judecarea acesteia la data de 28 mai 2013, ora 12.00, în ședință publică, pentru când va fi citat petentul-inculpat. În baza art.192 alin.3 C.pr.pen, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Prin încheierea din_, J. Șimleu Silvaniei, în baza art.1608aalin.6 teza a II-a Cod procedură penală, respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul W. A., fiul lui Ș. - A. și Ana, născut la data de_ în localitatea Marghita, județul Bihor, domiciliat în Z., str. C. Coposu nr.37, județul S., cetățean român,
CNP 1., în prezent aflată în stare de arest preventiv la C. de R. și A. P. din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului S. .
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Măsura dispusă prin prezenta va fi adusă la cunoștința inculpatului de către administrația locului de detenție.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:
Prin cererea formulată cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv în baza art.300 ind.1 C.pr.pen. a inculpatului W. A. , trimis în judecată la data de 23 mai 2013 în dos._ al Judecătoriei Șimleu Silvaniei, acesta a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar. Instanța a dispus disjungerea prezentei cereri și judecarea sa în procedura obișnuită, respectiv în ședință publică. La data de_, în cameră de consiliu, în baza art.300 ind.1 alin.1 C.pr.pen., instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse prin încheierea nr.7/P/_, pronunțată de J. Șimleu Silvaniei în dos._, încheiere recurată de inculpat în aceeași zi.
În motivarea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul W. A. apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri, întrucât acțiunea penală s-a pus în mișcare pentru infracțiuni al căror maxim special de pedeapsă este mai mic de 18 ani, potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, iar la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
S-a apreciat de către apărare că scopul măsurilor preventive enunțat la art.136 C.pr.pen., respectiv acela de a nu împiedica desfășurarea procesului penal și de a asigura buna desfășurare a justiției poate fi atins fără probleme fără prelungirea măsurii arestării preventive. Se arată că inculpatul nu are antecedente penale și nu prezintă un pericol concret la adresa ordinii publice, neexistând probe în acest sens și nici măcar indicii temeinice. Precizează că nu au existat acțiuni realizate de inculpat cu scopul de a se sustrage de la judecată ori de a zădărnici în mod direct ori indirect aflarea adevărului nici prin distrugere ori sustragere a probelor materiale ori a corpurilor delicte și nici prin influențarea martorilor.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, se învederează instanței faptul că deși a fost cercetat în mai multe dosare penale de infracțiuni la legea circulației, niciunul dintre acestea nu s-a finalizat cu trimiterea în judecată a inculpatului, care nu are astfel antecedente penale.
S-a mai arătat că măsura arestării preventive nu se mai impune în momentul de față, iar procesul penal poate fi continuat și fără a se aplica o măsură atât de drastică, regula în procesul penal fiind cercetarea în stare de libertate, arestarea preventivă fiind excepția.
Instanța constată atașat la dosarul cauzei dosarul_ al Judecătoriei Șimleu Silvaniei având ca obiect soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este neîntemeiată și o va respinge ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
La data de_, prin rechizitpriul Parchetului de pe lângă J. Șimleu Silvaniei din dosar nr.597/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului W. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție care efectuează cercetarea la fața locului, refuzul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de conducere suspendat, prevăzute de art.178 alin.2 C.pen., art.89 alin.1 din OUG 195/2002 rep., art.87 alin.5 din OUG 195/2002 rep. și art.86 alin.2 din OUG 195/2002 rep, totul cu aplicarea art.33 lit.a C.pen..
Prin încheierea de ședință nr.7/P din data de_, pronunțată în dosar nr._, J. Șimleu Silvaniei a admis propunerea Parchetului de pe lângă J. Șimleu Silvaniei și a dispus arestarea preventivă a inculpatului W. A. pe o perioadă de 29 de zile, de la_ la _
, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.178 alin.2 C.pen., art.89 alin.1 din OUG 195/2002 rep., art.87 alin.5 din OUG 195/2002 rep. și art.86 alin.2 din OUG 195/2002 rep, totul cu aplicarea art.33 lit.a C.pen., constând în aceea că la data de_, inculpatul W. A. după ce a consumat alcool, a condus autoturismul marca VW GOLF cu numărul de înmatriculare_ pe raza localității Crasna, iar la intersecția cu sensul giratoriu din centrul localității, inculpatul a pierdut controlul direcției din cauza neadaptării vitezei la condițiile de drum, a lovit scuarul din centrul intersecției, stâlpul electric din centrul scuarului și a trecut peste acestea, după care s-a oprit într-un stâlp din beton din fața bisericii. În urma evenimentului rutier, pasagerul L. Cristian-Dănuț a decedat pe loc. Inculpatul a rămas la fața locului o scurtă perioadă de timp, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție fugind pe un teren situat între Biserica Ortodoxă și Școala din localitatea Crasna, fiind prins imediat de mai mulți localnici care l-au urmărit și apoi imediat fiind condus la sediul Postului de Poliție Crasna. Inculpatul a avut un comportament anormal și a prezentat leziuni ușoare motiv pentru care a fost transportat cu ambulanța la S. J. de Urgență Z., pentru acordarea de îngrijiri medicale și pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. La Secția de urgență a S. ui Z., inculpatul W. A. a avut o atitudine nepotrivită față de cadrele medicale, iar în momentul în care i s-a solicitat de către organele de poliție să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta a refuzat.
Măsura a fost pusă în executare prin emiterea de către J. Șimleu Silvaniei a mandatului de arestare preventivă nr.3/_ pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de_ până la data de_ .
Împotriva încheierii nr.7/P/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, inculpatul a declarat recurs, acesta fiind respins de Tribunalul Sălaj.
Temeiurile de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost cele prevăzute de art.148 alin.1 lit.a) și f) C.pr.pen. Instanța a apreciat că există o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, că după săvârșirea faptei a încercat să se sustragă urmăririi penale și legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru faptele săvârșite, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La data de_, în baza art.300 ind.1 alin.1 C.pr.pen., instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse prin încheierea nr.7/P/_, pronunțată de J. Șimleu Silvaniei în dos._ .
Potrivit art.1602alin.1 și 2 C.pr.pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar liberarea provizorie sub
control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte. Conform art.1608a alin.2
C.pr.pen., în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Pentru a stabili dacă cererea de liberare provizorie este întemeiată, instanța trebuie, pentru început, să verifice dacă este îndeplinită atât condiția pozitivă prevăzută la art.1602alin.1 C.pr.pen., cât și cele două condiții negative înscrise în alin. 2 al aceluiași articol, acordarea liberării provizorii sub control judiciar având un caracter facultativ chiar și în ipoteza în care inculpatul nu se află în cele două cazuri de împiedicare prevăzute de art.1602alin.2 Cod procedură penală.
Fără îndoială, sesizată cu o astfel de cerere, instanța de judecată nu analizează și subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive, deoarece instituția liberării provizorii pleacă de la premiza existenței unei stări de arest preventiv luată cu respectarea legii și în mod temeinic, în caz contrar punându-se problema revocării măsurii arestării preventive, motiv pentru care se va reține că, în cauză există indicii temeinice de săvârșire a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, indicii prezentate cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, precum și ulterior, cu ocazia verificării legalității luării acestei măsuri de către instanța de control judiciar sau cu ocazia analizei acestei măsuri în baza art.300 ind.1 C.pr.pen.
Astfel, pentru soluționarea cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere nu numai natura și gravitatea faptelor, cuantumul prejudiciului, ci în primul rând persoana petentului și, în ansamblu, încrederea pe care o conferă circumstanțele acestuia, încât punerea în libertate provizorie să nu aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, să nu reprezinte un pericol concret pentru ordinea publică și să nu existe riscul săvârșirii altor infracțiuni sau riscul ca acesta să zădărnicească aflarea adevărului.
În privința persoanei inculpatului, instanța are în vedere faptul că aceasta nu are antecedente penale, însă în analiza circumstanțelor personale ale acesteia nu se poate face abstracție nici de gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat și nici de modul de săvârșire a acestora. Activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului este una complexă. Astfel, i s-a reținut comiterea a 3 infracțiuni intenționate și a uneia din culpă.
În primul rând, instanța consideră, raportat la probatoriul existent la dosarul cauzei din care rezultă că de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv seara zilei de 26 aprilie 2013, timp de 2 zile, până în seara zilei de 28 aprilie 2013, inculpatul nu a fost de găsit, fiind emise pe numele său mai multe mandate de aducere și fiind căutat de organele de poliție la mai multe adrese (f.200-f.209 dosar urmărire penală), există presupunerea rezonabilă că odată pus în libertate, inculpatul va încerca să se sustragă urmăririi penale. Analizând declarația dată de inculpat în fața instanței, conform căreia noaptea de 27/_ a petrecut-o la locuința unei prietene, instanța opinează din nou că, luând în considerare adresa indicată de inculpat în dos._ (liberare provizorie sub control judiciar respinsă) - Z., str. C. Coposu nr.37, județul S., ca fiind cea la care poate fi găsit - și adresa indicată de mama acestuia, ca adresă de domiciliu, în cadrul procesului-verbal de la f.147 dosar urmărire penală, raportat la declarația consemnată în acest proces-verbal, conform căreia numita W. Ana nu poate oferi detalii cu privire la locul la care s-ar putea afla inculpatul la data de 28 aprilie 2013, orele 10.20, inculpatul a dorit să se ascundă, cel puțin o perioadă de timp. Mai mult decât atât, instanța observă și o inadvertență între cele declarate de inculpat cu ocazia judecării prezentei cereri, respectiv faptul că nu-și mai amintește nimic despre acea seară, despre cum s-au petrecut lucrurile, decât de momentul la care s-a aflat la parcul de dezmembrări auto, ca mai apoi să susțină că organele de poliție nu i-au pus în vedere să se prezinte în zilele următoare la sediu, ci doar a fost lăsat să plece.
Nu are aici importanță în vreun fel reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție întrucât instanța nu va analiza fondul cauzei, să se pronunțe asupra temeiniciei acestei acuzări, ci pur și simplu se constată că inculpatul a fost de negăsit de către organele de anchetă. De asemenea, instanța opinează că o persoană, odată implicată într-un eveniment rutier cu o asemenea consecință precum pierderea unei vieți omenești, datoria celui acuzat este de a sta la dispoziția organelor de cercetare penală prin indicarea unei adrese la care să poată fi găsită, nicidecum de a se lăsa
căutată timp de 2 zile. Față de aceste obiceiuri ale inculpatului, instanța consideră că nu are garanții suficiente că acesta se va prezenta ori de câte ori va fi necesar în cursul urmăririi penale.
Totodată, instanța apreciază că un al doilea motiv pentru care se impune respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar este aceea că văzând acuzația de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de conducere suspendat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, dar și fișa de cazier judiciar (f.41 dosar urmărire penală) și fișa de evidență auto (f.189-190 dosar urmărire penală), există reala temere că odată pus în libertate, inculpatul poate săvârși același gen de infracțiuni.
De asemenea, instanța va lua în considerare și declarația martorului Goia Gabriel - Cristian, care la f.140 verso declară că « ...am văzut că pleacă cu mașina am strigat către W. să se oprească știind că nu are permis de conducere ». Analizând sumar această declarație, fără a fi audiat în mod nemijlocit acest martor, instanța are bănuiala că această persoană cunoștea că inculpatul nu are dreptul de a conduce chiar de la acesta, iar în aceste condiții susținerea inculpatului că nu știa că are permisul reținut raportat la faptul că în luna octombrie 2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva sa, apare neverosimilă.
Toate aceste aspecte denotă caracteristici personale ale inculpatului, din care rezultă periculozitatea persoanei sale, dar și presupunerea rezonabilă că odată pusă în libertate, poate săvârși din nou infracțiuni similare, perioada scurtă de arest preventiv nefiind în măsură să constituie un avertisment suficient pentru inculpat, din contră poate fi apreciată ca o încurajare în continuarea activității infracționale.
Prin urmare, circumstanțele personale ale inculpatului, în concret lipsa antecedentelor penale, vârsta și faptul că este student și încadrat în muncă, nu pot constitui, din punctul de vedere al instanței, argumente suficiente care să justifice admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, circumstanțele privitoare la activitatea infracțională desfășurată de acesta justificând concluzia că lăsarea sa în libertate nu este oportună la acest moment.
Și în acord cu jurisprudența C.E.D.O., se constată că au fost dezvoltate patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea provizorie: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să tulbure ordinea publică. În cauză, cel puțin două dintre aceste motive își găsesc justificarea.
Instanța reține că, chiar dacă din punct de vedere formal, în speță sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii, totuși, în acest stadiu procesual nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului W. A. , buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor măsurii arestării preventive putând fi garantate numai prin menținerea acesteia sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar. În cauza de față, ținând seama de impactul social al faptelor de genul celor pentru care inculpatul este cercetat, buna desfășurare a procesului penal ar fi tulburată, prin cercetarea inculpatului în stare de liberare provizorie, opinia publică percepând că în cazurile cercetării acestui gen de infracțiuni, organele judiciare trebuie să acționeze prompt, pentru eradicarea fenomenului infracțional de acest gen.
Pentru considerentele anterior expuse, având în vedere și faptul că existența condițiilor generale de admisibilitate a cererii de liberare provizorie nu atrage de plano obligația instanței de a dispune o astfel de măsură, atâta timp cât pe fond cererea este neîntemeiată, în baza art.1608aalin.6 teza a II-a Cod procedură penală, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul W. A. , iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva încheierilor din_ și_ a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea și punerea în libertate sub control judiciar, pentru motivele arătate și susținute pe larg în fața instanței, de către apărătorul său ales, av.Chiriță R., din cadrul Baroului C. .
Asupra recursurilor declarate, tribunalul, reține următoarele:
Soluționând cauza, prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare a normelor legale în materie de arestare preventivă și liberare provizorie sub control judiciar. De asemenea argumentele dezvoltate în sprijinul soluțiilor adoptate, sunt pertinente și convingătoare și nu sunt contrazise în nici un fel prin motivele învocate de apărătorul inculpatului în fața
instanței de recurs, astfel că, tribunalul însușindu-și întru totul considerentele hotărârii atacate, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inc. W. A., împotriva încheierii penale din data de_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei și a încheierii penale din data de_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
În baza art.192 alin.(2) Cod pr. pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inc. W. A. împotriva încheierii penale din data de_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei și a încheierii penale din data de_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi_ . Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. S. T. C. H. I. O. I. -M.
În concediu de odihnă Semnează Vicepreședinte tribunal
| ← Decizia penală nr. 363/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 364/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
