Decizia penală nr. 1031/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR.1031/R/2013
Ședința publică din 14 august 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. H.
JUDECĂTORI: M. Ș.
: I. - C. M.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul D. I., împotriva încheierii penale din data de 31 iulie 2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de omor în forma tentativei, prev.de art.20 C.penal rap.la art.174 C.penal, cu aplicarea art.37 lit.a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. I. ,aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Negru C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat în cauză și că este de acord cu apărătorul desmenat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive apreciind că nu subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive. Consideră că nu există probe certe și indicii temeinice care să ducă la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei având în vedere atât poziția inculpatului cât și declarațiile părții vătămate. Nu s-a stabilit în concret modalitatea în care s-a comis fapta și nu există nici acel pericol concret pe care inculpatul l-ar putea prezenta prin lăsarea acestuia în libertate. Totodată, ținând cont de scopul măsurilor preventive, consideră că nu se impune luarea măsurii arestării preventive întrucât lăsarea acestuia în libertate nu va prejudicia în nici un fel continuarea judecății având în vedere că întreaga urmărire penală s-a finalizat. Cu onorar din FMJ.
Reprezentul Parchetului, apreciază că recursul este nefondat astfel că se impune respingerea lui. S-au analizat premisele legale ale verificării din perspectiva condițiilor legale și s-au avut în vedere elementele legate de subzistența temeiurilor care nu s-au modificat. Măsura arestării apare în continuare ca necesară tocmai pentru buna desfășurare a fazei de judecată iar din perspectiva duratei rezonabile a măsurii, nu se ridică probleme raportat la aspectul legat de sesizarea în termen a instanței. Prin urmare, soluția este temeinică și legală astfel că solicită respingerea recursului.
Inculpatul D. I., având ultimul cuvânt, solicită punerea lui în libertate întrucât nu se simte vinovat de faptă pentru că nu a comis-o. Solicită a se avea în
vedere că are o fetiță de 8 luni, soția lui nu are nici un sprijin, are o mamă de 80 de ani care este singură și este singurul întreținător al familiei. Depune la dosar un memoriu care să fie avut în vedere la soluționarea cauzei.
C U R T E A
Deliberând reține că prin încheierea penală FH din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ în temeiul art.3001C.pr.pen., s-a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpatul D. I., fiul lui Z. și
E., ns. la data de_ în com. Baciu, jud. C., cetățenie română, dom. în com. Gilău, sat Gilău nr. 1052, jud. C., f.f.lg. în com. Baciu, sat M. nr. 330 A, jud. C., fără ocupație și loc de muncă, CNP 1., în prezent deținut în Arestul IPJ C., este legală și temeinică.
În baza art. 300 ind. 1 alin. 3 C.pr.pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului D. I. (cu datele personale anterior menționate), începând cu data de astăzi,_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul M. ui P. - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul inculpatul
D. I., fiul lui Z. și E., ns. la data de_ în com. Baciu, jud. C., cetățenie română, dom. în com. Gilău, sat Gilău nr. 1052, jud. C., f.f.lg. în com. Baciu, sat M. nr. 330 A, jud. C., fără ocupație și loc de muncă, CNP 1. .
Sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de_ în vecinătatea imobilului nr. 330 A din satul M., com. Baciu, jud. C., într-o rulotă folosită ca locuință, a lovit-o în piept- zona toracic anterior paramedian stâng, cu un obiect înțepător-tăietor (cuțit), pe numita B. E., concubina sa, care se afla în stare de graviditate, pe fondul unui conflict spontan pe motiv de insatisfacție domestică.
Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 23 iulie 2013, fiind înregistrată sub nr._, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 20 august 2013.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, la primirea dosarului, instanța de fond a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpat.
În cauză subzistă indicii temeinice că inculpatul D. I. a săvărșit fapta care i se impută, în acest sens fiind declarațiile inițiale date de părți, dar și actele medicale care privesc pe partea vătămată B. E. .
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor de probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală, instanța de fond a constatat că în cauză există date care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală.
Sub acest aspect, instanța de fond a reamintit jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la Strasbourg, în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare, doar aceste din urmă probe fiind necesar a dovedi dincolo de orice
îndoială rezonabilă, faptul că persoanele trimise în judecată sunt autorii faptelor sesizate. Potrivit aceleiași jurisprudențe, rolul măsurii preventive este tocmai
acela de a permite clarificarea, sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor rezonabile că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală (cauzele Murray și Brogan împ. Regatului Unit). Se poate conchide că măsura arestării preventive este o excepție admisibilă de la prezumția de nevinovăție, raportat tocmai la indiciile temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații ar putea fi
autorii faptei sesizate, fără ca pe fondul pricinii să se poată concluziona că instanța care a menținut prevenția inculpatului se raportează la o adevărată prezumție de vinovăție a acestuia.
În al doilea rând, sub aspectul condițiilor prevăzute la litera f) a articolului
148 C.pr.pen., inculpatul este acuzat că a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de peste 4 ani, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită.
Referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, acesta este reflectat de gradul de pericol social abstract al infracțiunii de tentativă la omor, denotat de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, de gradul de pericol social concret al acestei infracțiuni- inculpatul exercitând acțiunea de violență care a pus în pericol viața părții vătămate pe fondul unei nemulțumiri minore legate de activitățile domestice ale cuplului, dar și din datele care caracterizează persoana inculpatului- acesta fiind recidivist cunoscut cu multiple antecedente penale inclusiv pentru infracțiuni comise cu violență (tâlhării), cea mai recentă condamnare datând din anul 2004, inculpatul fiind liberat condiționat la data de_ cu un rest de 968 zile închisoare.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că menținerea stării de arest preventiv se impune prin prisma scopului măsurilor preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal, având în vedere declarațiile oscilante și contradictorii date de inculpat, care se reflectă întocmai și în declarațiile date de partea vătămată (în fapt concubina inculpatului), subzistând un risc real de influențare a administrării justiției. Or, atâta timp cât chiar în stare de arest preventiv fiind, inculpatul a recunoscut indirect, în cadrul ultimului cuvânt, că s- a întâlnit cu partea vătămată și au discutat despre fapta dedusă judecății, cu atât mai mult ar exista riscul unei înțelegeri frauduloase între părți în scopul evitării angajării responsabilității penale a inculpatului.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 3001alin.3 Cod procedură penală, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpat, este legală și temeinică și c acatre a menținut-o.
Totodată instanța de fond a apreciat că la momentul de față, când încă cercetarea judecătorească nu a fost declanșată și inculpatul nu a fost încă audiat, revocarea arestării preventive și luarea unei alte măsuri de această natură dar mai puțin severă, nu este oportună pentru buna derulare a procesului penal și pentru desfășurarea în condiții normale a anchetei penale, fiind necesară cel puțin ascultarea părților de către instanța de fond, pentru ca această să perceapă direct și nemijlocit atitudinea inculpatului față de ancheta penală aflată în desfășurare împotriva sa.
In baza art. 192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal inculpatul D. I. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive apreciindu-se că nu subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive.
în motivarea recursului se arată că nu există probe certe și indicii temeinice care să ducă la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei având în vedere atât poziția inculpatului cât și declarațiile părții vătămate. Nu s-a stabilit în concret modalitatea în care s-a comis fapta și nu există nici acel pericol concret pe care inculpatul l-ar putea prezenta prin lăsarea acestuia în libertate. Totodată, ținând cont de scopul măsurilor preventive, se consideră că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive întrucât lăsarea acestuia în libertate nu va prejudicia în nici un fel continuarea
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului C. rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, în stare de arest preventiv,, pentru săvârșirea infracțiunii de omor în forma tentativei, prev.de art.20 C.penal rap.la art.174 C.penal, cu aplicarea art.37 lit.a C.penal. reținându-se că la data de_ în vecinătatea imobilului nr. 330 A din satul M., com. Baciu, jud. C., într-o rulotă folosită ca locuință, a lovit-o în piept- zona toracic anterior paramedian stâng, cu un obiect înțepător-tăietor (cuțit), pe numita B. E., concubina sa, care se afla în stare de graviditate, pe fondul unui conflict spontan pe motiv de insatisfacție domestică, luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării preventive a acestuia.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că fapta pentru care este cercetat inculpatul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunii comise, contra vieții, urmările acesteia și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nici nu a fost demarată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatului se impune în
baza art. 300 1raportat la art. 160 bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestuia în libertate.
În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea raportat și la disp. art. 139 C.p.p.
Astfel potrivit art. 139 C.p.p. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării, s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptei săvârșite de către acesta, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
Ca atare Curtea în baza art. 385 indice 15 pct.1 lit b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul D. I., deținut în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei încheierii fără număr din_ a Tribunalului C. .
Se va stabili în baza art.189 C.p. în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Negru C. .
În baza art. 192 alin.2 C.p.p.va obliga pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul D. I., deținut în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei încheierii fără număr din_ a Tribunalului C. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Negru C. .
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 august 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
L. | H. | M. | Ș. | I. | C. | M. |
Red.I.C.M./dact.L.C.C.
3 ex./_ Jud.fond: L. F.
GREFIER,
L. C.
| ← Decizia penală nr. 192/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 126/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
