Decizia penală nr. 380/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
ROMA. A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a3
DECIZIA PENALĂ NR. 380/R/2013
Ședința publică din data de 20 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. C. M. JUDECĂTORI: DP
V. G. GREFIER: A. B. H.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C. - reprezentat prin procuror
DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul D. C.
M. împotriva încheierii penale fără număr din data de 07 martie 2013 a Tribunalului C. privind verificarea legalității măsurii arestului preventiv, pronunțată în dosarul nr._ în care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C. dat în dosar nr. 77D/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de minori prev. de art. 26 Cod penal raportat la art.13 al.1, 2, 3 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și trafic de persoane prev. de art. 12 al.1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. C.
M., în stare de deținere, asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat Prodan G. M. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că inculpatul D.
C. M. menține recursul formulat împotriva încheierii penale fără număr din data de 07 martie 2013 a Tribunalului C. .
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestului preventiv menținut prin încheierea din data de_ pentru că nu mai subzistă temeiurile arestării preventive și nimic nu justifică continuarea judecării prezentei cauze cu inculpatul în stare de arest preventiv având în vedere că probatoriul a fost epuizat, dosarul de fond fiind soluționat.
Face trimitere la regula potrivit căreia judecata inculpatului trebuie să se desfășoare cu acesta în stare de libertate, în favoarea lui operând și
prezumția de nevinovăție până la soluționarea definitivă a dosarului, iar starea de arest preventiv reprezintă excepția. În speță, apreciază că o eventuală continuare a privării de libertate a inculpatului nu poate fi folosită ca anticipare a pedepsei cu închisoarea, ci trebuie să existe argumente clare și pertinente care să conchidă că lăsarea acestuia în libertate ar crea o tulburare reală a ordinii publice.
Prin urmare, apreciază că motivele invocate care au justificat arestarea preventivă a inculpatului D. C. M. nu mai subzistă, iar pericolul social a fost atenuat pe măsura administrării probelor la dosar. Cu onorariu din fondul M. ui Justiției.
Reprezentantul M. ui P., în temeiul art.385 ind.15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., solicită respingerea ca nefondat a recursului inculpatului împotriva încheierii de ședință din data de_ a Tribunalului C. deoarece apreciază că încheierea atacată este legală și temeinică și judicios motivată. Astfel, în mod corect Tribunalul Cluj a menținut starea de arest preventiv a inculpatului constatând că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă în continuare în cauză, respectiv sunt îndeplinite cumulativ atât dispozițiile art.143 C.pr.pen. întrucât există indicii și probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv complicitate la trafic de minori prev. de art. 26 Cod penal raportat la art.13 din Legea nr.678/2001 și trafic de persoane prev. de art. 12 al.1 din Legea nr. 678/2001, și că în cauză subzistă și temeiurile prevăzute de dispozițiile art.148 lit. b, e și f C.pr.pen. având în vedere că în faza de urmărire penală și în timpul judecății s-a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea martorilor și s-a încercat o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată.
Raportat la temeiul prevăzut de art.148 lit. f C.pr.pen., și acesta este îndeplinit având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumat a fi săvârșite de către inculpat este mai mare de 4 ani închisoare și judecarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, în cauză există indicii și probe cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, aspect care a fost analizat cu ocazia luării măsurii arestării preventive de către Tribunalul Cluj, dar și de către instanța de control judiciar - Curtea de Apel C. cu ocazia respingerii recursurilor promovate împotriva acestor încheieri. Deci, existența acestor indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile a intrat în puterea autorității de lucru judecat.
În cauză s-a reținut și incidența dispozițiilor art.148 lit. b și e C.pr.pen. deoarece în mod corect Tribunalul Cluj a reținut că atât în faza de urmărire penală atât inculpatul, cât și familia sa a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorului Bota Virginica și să ajungă la o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată Pethe SS . Aceste aspecte au fost analizate anterior și se regăsesc în actele de urmărire penală și în dosarul instanței de fond, unde frecvent s-a constatat starea de teamă și de frică cu ocazia prezentării părții vătămate și a martorului în fața instanței de judecată, precum și în faptul că aceasta a refuzat să se mai prezinte la instanța de fond.
Raportat la incidența art.148 lit. f C.pr.pen., este îndeplinită atât prima condiție privind pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile
prezumat a fi săvârșite de către inculpat care sunt mai mari de 4 ani, precum și a doua condiție referitoare la pericolul concret reținut în motivarea temeinică a instanței de fond. Acest pericol concret este generat de gravitatea deosebită a infracțiunii, de modalitatea de săvârșire a faptelor, de impactul negativ pe care l-ar avea asupra conștiinței membrilor comunității judecarea în stare de libertate a unei persoane bănuită de a fi săvârșit astfel de infracțiuni grave și sentimentul de neîncredere în instituțiile abilitate să înfăptuiască justiție pe care l-ar induce judecarea în stare de libertate a inculpatului.
Pentru motivele ce preced, solicită a se dispune respingerea recursului inculpatului.
Inculpatul D. C. M., având ultimul cuvânt, solicită să fie pus în libertate. Învederează că are doi copii minori în întreținere, că mama sa este bolnavă și dorește să își găsească un loc de muncă pentru a-și ajuta copii.
C U R T E A
Deliberând reține că prin încheierea penală din 7 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ în baza art.300/2 rap. la art.160/b al.3 C.p.p., a fost menținută măsura arestului preventiv luată față de inculpatul D. C. M., și s-a respins implicit cererea de revocare a măsurii formulate în cauză.
Pentru a pronunța această soluție instanța verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul D. C.
M., prin prisma dispozițiilor art.143 și art.148 lit.b,e și f C.p.p, a constatat că, a fost luată în mod temeinic și cu respectarea dispozițiilor legale în materie, că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, din probele administrate până în prezent în cauză, instanța de fond a constatat că, există suficiente indicii în sensul disp. art.68/1 C.p.p. și chiar probe potrivit disp. art.63 C.p.p., care fac rezonabilă presupunerea că, inculpatul D. C. M. ar fi autorul pretinselor fapte pentru care a fost trimis în judecată; în acest sens sunt declarațiile părții vătămate Pethe
SS, ale martorei Bota Virginica Aurelia, ale inculpatului Elekeș F. Claudiu, ale martorilor audiați în cauză, percheziție domiciliară, procese verbale de investigații, procese verbale de recunoaștere după planșe foto, procese verbale de redare a unor convorbiri telefonice, raport de evaluare psihologică a părții vătămate și a martorei Bota Virginica Aurelia, procese verbale de constatare a contravențiilor pentru partea vătămată și pentru martora Bota Virginica Aurelia, procese verbale de conducere la fața locului, copia fișelor medicale întocmite de UPU C. în raport de martora Bota Virginica Aurelia.
Temeiurile prevăzute la lit.b și e ale art.148 C.p.p. subzistă în condițiile în care, sus-numitul a luat măsuri pentru a îngreuna și zădărnici aflarea adevărului, cerându-i martorei Bota Virginica Aurelia să nu dea declarații împotriva lui. Cu ocazia unei vizite la familia martorei, mama acesteia a insistat să afle ce se întâmplă cu fiica ei, întrucât, primise la domiciliu procese-verbale din care rezulta că aceasta practică prostituția. La insistențele mamei, martora a recunoscut că desfășoară această activitate, fiind însă obligată de către sus-numit, care a bătut-o în acest scop. În
prezența mamei ei, inculpatul D. C. M. a lovit-o pe Bota Virginica Aurelia cu palma peste față, reproșându-i că a spus adevărul. Ulterior, familia martorei Bota Virginica Aurelia a discutat în mod repetat cu inculpatul, spunându-i că îl vor reclama la poliție, însă acesta i-a sfidat spunându-le că, poliția nu are ce să-i facă.
Totodată, încă înainte de finalizarea percheziției domiciliare la acesta, rudele inculpatului s-au deplasat la spitalul unde martora Bota Virginica Aurelia era internată cu fiul ei, pentru a o aduce la parchet să dea declarații
"corespunzătoare";, să vadă " ce pot să facă"; pentru inculpat.
O dovadă în plus că, inculpatul, precum și familia acestuia au exercitat și încearcă să exercite în continuare autoritate și control asupra martorei o constituie și faptul că, atât, la termenul din data de_, cât și la termenul din_, persoana vătămată Bota Virginica Aurelia s-a prezentat în instanță, deși nu a fost legal citată, exprimându-și poziția procesuală în sensul că, nu dorește să participe în calitate de parte vătămată, nu se constituie nici parte civilă, dar dorește a fi audiată în calitate de martor;
Audiată în cauză în calitatea mai sus amintită, martora și-a schimbat total declarația dată în faza de urmărire penală; mai mult, la acest termen de judecată, din proprie inițiativă, sus-numita s-a prezentat în fața instanței și a invederat faptul că, dorește să dea o nouă declarație, în sensul revenirii asupra celei date la termenul din data de_ și care nu corespunde adevărului, fiind dată sub imperiul fricii, fiind amenințată de familia inculpatului cu bătaia, de la care a reușit să fugă în urmă cu aprox. o lună;
inclusiv azi, până la strigarea apelului în prezenta cauză, martora a fost amenințată de familia inculpatului cu bătaia.
Astfel, martora a arătat că, declarația dată în faza de urmărire penală reflectă adevărul, respectiv inculpatul D. C. M. a obligat-o să practice prostituția pentru a obține venituri, în acest sens fiind și amenințată și bătută de către sus-numit.
În plus, aspectele reținute conduc la concluzia rezonabilă că și asupra părții vătămate Pethe SS există riscul exercitării de presiuni similare, ca și în cazul martorei Bota Virginica Aurelia.
De asemenea, temeiul prev. de art.148 lit.f C.p.p. subzistă, inculpatul fiind acuzat că a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani; pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a acestuia rezidă mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din împrejurările în care faptele au fost comise: astfel, timp de aprox. un an, respectiv aprox. 4 luni, inculpatul a obținut venituri din activitatea de prostituție desfășurată de martora Bota Virginica Aurelia, respectiv partea vătămată minoră Pethe SS, încălcând grav drepturile acestora, cu scopul de a le comercializa ca pe o marfă, pentru a-și asigura astfel obținerea de venituri, în contextul în care societatea este informată constant, pe diferite canale, oficiale și neoficiale de pericolul proliferării fenomenului infracțional de acest gen, cu consecințe de nebănuit pentru dezvoltarea ulterioară fizică, dar mai ales psihică a persoanelor ce cad victime ale unor asemenea infracțiuni, ca și pentru climatul familial din care provin acestea.
Pe de altă parte, împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică a fost
constatată și prin încheierile penale pronunțate de Curtea de Apel, în baza cărora au fost respinse până în prezent recursurile declarate de inculpat împotriva încheierilor prin care s-a dispus arestarea preventivă a acestuia și respectiv menținerea acestei măsuri.
Față de cele arătate, întrucât nu au intervenit împrejurări din care să rezulte încetarea sau schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, instanța, în baza art. 300/2 al.3 rap. la art.160/b al.3 C.p.p., a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul D. C. M. și a fost respinsă implicit cererea de revocare a măsurii formulate în cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul D. C. M. solicitând admiterea recursului și revocarea măsurii arestului preventiv menținut prin încheierea din data de_ pentru că nu mai subzistă temeiurile arestării preventive și nimic nu justifică continuarea judecării prezentei cauze cu inculpatul în stare de arest preventiv având în vedere că probatoriul a fost epuizat, dosarul de fond fiind soluționat. Judecata inculpatului trebuie să se desfășoare cu acesta în stare de libertate, în favoarea lui operând și prezumția de nevinovăție până la soluționarea definitivă a dosarului, iar starea de arest preventiv reprezintă excepția. În speță se apreciază că o eventuală continuare a privării de libertate a inculpatului nu poate fi folosită ca anticipare a pedepsei cu închisoarea, ci trebuie să existe argumente clare și pertinente care să conchidă că lăsarea acestuia în libertate ar crea o tulburare reală a ordinii publice.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Din examinarea dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului C. rezultă că inculpatul D. C. M. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C. dat în dosar nr. 77D/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de minori prev. de art. 26 Cod penal raportat la art.13 al.1, 2, 3 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și trafic de persoane prev. de art. 12 al.1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal. ,luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării acestuia în baza art. 148 lit.b, e și f C.pr.penală.
În mod corect a constata instanța de fond că temeiurile prevăzute la lit.b și e ale art.148 C.p.p. subzistă în condițiile în care, inculpatul D. C.
M. a luat măsuri pentru a îngreuna și zădărnici aflarea adevărului, cerându-i martorei Bota Virginica Aurelia să nu dea declarații împotriva lui. Cu ocazia unei vizite la familia martorei, mama acesteia a insistat să afle ce se întâmplă cu fiica ei, întrucât, primise la domiciliu procese-verbale din care rezulta că aceasta practică prostituția. La insistențele mamei, martora a recunoscut că desfășoară această activitate, fiind însă obligată de către sus- numit, care a bătut-o în acest scop. În prezența mamei ei, inculpatul D.
C. M. a lovit-o pe Bota Virginica Aurelia cu palma peste față, reproșându-i că a spus adevărul. Ulterior, familia martorei Bota Virginica Aurelia a discutat în mod repetat cu inculpatul, spunându-i că îl vor reclama la poliție, însă acesta i-a sfidat spunându-le că, poliția nu are ce să-i facă. Totodată, încă înainte de finalizarea percheziției domiciliare la acesta, rudele
inculpatului s-au deplasat la spitalul unde martora Bota Virginica Aurelia era internată cu fiul ei, pentru a o aduce la parchet să dea declarații
"corespunzătoare";, să vadă " ce pot să facă"; pentru inculpat.
Mai mult, inculpatul, precum și familia acestuia au exercitat și încearcă să exercite în continuare autoritate și control asupra martorei o constituie și faptul că, atât, la termenul din data de_, cât și la termenul din_, persoana vătămată Bota Virginica Aurelia s-a prezentat în instanță, deși nu a fost legal citată, exprimându-și poziția procesuală în sensul că, nu dorește să participe în calitate de parte vătămată, nu se constituie nici parte civilă, dar dorește a fi audiată în calitate de martor; Audiată în cauză în calitatea mai sus amintită, martora și-a schimbat total declarația dată în faza de urmărire penală; mai mult, la acest termen de judecată, din proprie inițiativă, sus-numita s-a prezentat în fața instanței și a învederat faptul că, dorește să dea o nouă declarație, în sensul revenirii asupra celei date la termenul din data de_ și care nu corespunde adevărului, fiind dată sub imperiul fricii, fiind amenințată de familia
inculpatului cu bătaia, de la care a reușit să fugă în urmă cu aprox. o lună; inclusiv azi, până la strigarea apelului în prezenta cauză, martora a fost amenințată de familia inculpatului cu bătaia. Astfel, martora a arătat că, declarația dată în faza de urmărire penală reflectă adevărul, respectiv inculpatul D. C. M. a obligat-o să practice prostituția pentru a obține venituri, în acest sens fiind și amenințată și bătută de către sus- numit.
În plus, aspectele reținute conduc la concluzia rezonabilă că și asupra părții vătămate Pethe SS există riscul exercitării de presiuni similare, ca și în cazul martorei Bota Virginica Aurelia.
De asemenea și condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că fapta pentru care este cercetat inculpatul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea
acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatei, cum se susține, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea
ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând
"suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni";, măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Instanța de fond în mod corect a apreciat că în momentul procesual la care a procedat la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatului se impune în baza art. 300 2raportat la art. 160 bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acesteia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acesteia în libertate.
Referitor la existența anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatei -respectiv absența antecedentelor penale, precum și situația familială vor fi relevante într-un momentul procesual când instanța va pronunța o soluție conform art. 345 C.p.p, ceea ce până la soluționarea prezentului recurs s-a și întâmplat astfel că prin Sent. Pen. 84/_, tribunalul C. s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată la o pedeapsă rezultantă a închisorii cu executare în regim de detenție fiind menținută totodată și măsura arestării preventive a acestuia fără însă să îi fie afectată prezumția de nevinovăție prev. de art. 5 indice 2 C.p.p.și care operează până la rămânerea definitivă a hotărârii e condamnare.
În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea sa în libertate atât raportat și la disp. art. 139 C.p.p.
Ca atare, Curtea în baza art. 385 15pct.1 lit. b) C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de recursul declarat de inculpatul D. C.
M., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 7 martie 2013 a Tribunalului C.
În baza art.189 C.p.p. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat Prodan
G. ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga pe pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. C. M.
, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 7 martie 2013 a Tribunalului C.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu., avocat Prodan G.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2013 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. DP V. G.
GREFIER
B. H.
Red.I.C.M./S.M.D.
3 ex./_
Jud.fond. I. .N.B.
| ← Decizia penală nr. 60/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 1731/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
