Decizia penală nr. 186/6. Mentinere arest preventiv

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA cod operator 2618

TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._ /a2

DECIZIA PENA LĂ NR. 186/R Ședința publică din 6 august 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: ALB C. -VIOLETA - judecător

JUDECĂTORI: G. O. M. - președintele Secției penale

R. A. C. - vicepreședintele T. ui M.

GREFIER: C. M. O.

MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin procuror: B. L. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș

Pe rol este soluționarea recursurilor declarate de inculpații M. G. I. , (CNP 1., fiul lui I. și M. -Ana, născut la data de_ în Baia M.

, jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., str. 125, nr. 35, jud. M. ), M. B. , (CNP 1., fiul lui I. și A., născut la data de_ în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., nr. 121, jud. M. ), M. I. , (CNP 1., fiul lui I. și A., născut la data de_ în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., str. 127, nr. 35, jud. M. ), M. A. -N. , (CNP 1., fiul lui C.

D. și A. S., născut la data de 30.11.995 în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., str. 128, nr. 37, jud. M. ), arestați preventiv, deținuți în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii din 02 august 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a acestora.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, în stare de arest preventiv, recurenții-inculpați M. G. I. și M. A. -N., ambii asistați de apărătorul ales Groza A., recurenții-inculpați M. B. și M. I., în stare de arest preventiv, asistați de apărătorul ales Ciocoiu Dorel.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanța procedează la identificarea recurenților-inculpați, solicitându-le să precizeze dacă își mențin recursurile formulate.

Recurenții-inculpați M. G. I., M. B., M. I. și M. A. N. arată că își mențin recursurile declarate în cauză.

Neexistând chestiuni prealabile dezbaterii cauzei, instanța trece la soluționarea recursurilor.

Apărătorul recurenților-inculpați M. G. I. și M. A. N., avocat Groza A., solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și, pe cale de consecință, a se dispune revocarea măsurii arestării, punerea de îndată în libertate a inculpaților și efectuarea cercetării judecătorești cu aceștia în stare de libertate. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, a avut loc cercetarea judecătorească la instanța de fond, li s-au luat declarații inculpaților, aceștia a recunoscut săvârșirea faptelor, nu și încadrarea juridică (raportat la forma calificată a infracțiunii de viol, solicitând schimbarea încadrării judecătorești în viol în forma simplificată, instanța de fond urmând a se pronunța asupra cererii. În acest moment, scopul măsurilor preventive prevăzut de art.136 C.pr.pen. nu mai subzistă Dacă în cursul urmăririi penale s-a considerat ca oportună desfășurarea acesteia cu inculpații în stare de arest preventiv, pentru bunul mers al cercetărilor, azi acest scop nu mai subzistă, nu există riscul ca inculpații să se sustragă de la cercetarea judecătorească sau de la executarea pedepsei, raportat la poziția acestora de recunoaștere. Este evident că recunoscând săvârșirea faptei există

posibilitatea ca raportat la limitele de pedeapsă, urmare aplicării art. 3201

C.pr.pen., inculpaților să li se aplice pedepse privative de libertate cu suspendarea executării acestora, având în vedere că limita inferioară a pedepsei ce i-ar putea fi aplicate inculpatului M. este 3 ani și 6 luni închisoare, iar inculpatului M. urmând a i se reduce la jumătate, fiind minor. Raportat la circumstanțele personale și circumstanțele reale ale săvârșirii faptei (clarificate de declarațiile inculpaților în fața instanței de fond), apreciază că cercetarea judecătorească poate avea loc cu inculpații în stare de libertate, nemaiexistând teama că s-ar putea lua legătira cu partea vătămată sau cu martorii din dosar. Inculpații au ales să fie judecați în baza probelor de la dosar astfel că acest risc teoretic al influențării martorilor sau părții vătămate nu mai subzistă. Mai mult, având în vedere că aceștia domiciliază în B., bunul mers al procesului penal ar impune cercetarea cu inculpații în stare de libertate, fiindu-le mai ușor să se deplaseze câțiva km și nu câte sute de km. Mai arată că inculpații au înțeles faptele de care sunt acuzați, au mers pe recunoaștere, vor suporta rigorile legii pentru faptele pe care le-au săvârșit, vor executa pedeapsa în maniera în care instanța de fond va aprecia că se impune. Nu mai există temeri că nu ar putea fi judecați în stare de libertate.

Apărătorul recurenților-inculpați M. B. și M. I., avocat Ciocoiu Dorel, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii, revocarea măsurii arestării preventive în principal iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Scopul măsurilor preventive potrivit art. 136 C.pr.pen. este de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori

pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei. Urmărirea penală este finalizată, cercetarea judecătorească s-a încheiat și s-a amânat pronunțarea soluției pentru data de_, astfel că este posibil ca inculpaților să li se aplice câte o pedeapsă care să nu impună un regim de detenție, este în interesul lor de a se prezenta în fața instanței. La momentul luării măsurii arestării preventive urmărirea penală era abia la început dat între timp s-a finalizat, s-a încheiat și cercetarea judecătorească. Nu se impune menținerea stării de arest preventiv, este o măsură extremă, măsura obligării de a nu părăsi țara putând proteja sistemul și societatea de o posibilă, nefondată suspiciune căă inculpații ar încerca să se sustragă.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpați ca nefondat și menținerea încheierii ca legală și temeinică, instanța de fond în mod corect a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu s-au schimbat iarl lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Recurentul-inculpat M. G. I., la ultimul cuvânt, arată că regretă

fapta.

rău.

Recurentul-inculpat M. B., la ultimul cuvânt, arată că îi pare rău. Recurentul-inculpat M. I., la ultimul cuvânt, arată că îi pare rău.

Recurentul-inculpat M. A. N., la ultimul cuvânt, arată că îi pare Instanța reține cauza în pronunțare.

Prin încheierea penală din 02 august 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații M. G. I., M. B., M.

I. și M. A. N., prin apărătorii aleși și, în temeiul art. 3002Cod procedură penală, raportat la art.160bCod procedură penală s-a menținut pe o perioadă de câte 60 de zile măsura arestării preventive a inculpaților M.

G. I. (pentru care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 52/U din_ ), trimis în judecată sub acuzația de comitere a infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal; M. B. (pentru care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 53/U din_ ), trimis în judecată sub acuzația de comitere a infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal; M. I. (pentru care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 54/U din_ ), trimis în judecată sub acuzația de comitere a infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.

Prin aceeași încheiere, în temeiul art. 3002Cod procedură penală, raportat la art.160bși art. 160halin. 3 Cod procedură penală s-a menținut pe o perioadă de 40 de zile măsura arestării preventive a inculpatului M. A.

-N. (pentru care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 55/U din_ ), trimis în judecată sub acuzația de comitere a infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal.

Pentru a dispune astfel, judecătoria a reținut următoarele:

Prin încheierea penală nr. 1457/_ a Judecătoriei Baia M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților M. G. I., M. B. Și M.

I. pentru o perioadă de 29 de zile, precum și a inculpatului minor M. A.

N. pentru o perioadă de 19 de zile, cu începere de la data de 12 iunie 2013 și până la data de 10 iulie 2013, respectiv 30 iunie 2013 în privința inculpatului minor, sens în care au fost emise mandatele de arestare preventivă nr. 52/U, 53/U, 54/U și 55/U din_, sub acuzația de comitere a infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197, alin. 1, alin. 2, lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75, lit. c Cod penal în privința inculpaților M. G. I., M.

B. și M. I. și cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul minor M. A. N. .

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 2534/P/2013 din_, Judecătoria Baia Mare a fost sesizată cu judecarea în fond a cauzei, înregistrându-se dosarul penal nr._ din_, primul termen de judecată în fond fiind stabilit inițial la data de_, iar apoi preschimbat la data de 2 august 2013.

În data de 27 iunie 2013, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților la primirea dosarului de urmărire penală, în virtutea art. 3001Cod procedură penală, iar instanța de control judiciar a confirmat această soluție.

La primul termen de judecată, instanța a declarat ședința secretă pe tot parcursul judecării cauzei, în temeiul art. 290 Cod procedură penală, după ascultarea părților prezente și a procurorului, având în vedere natura infracțiunii ce face obiectul prezentului dosar.

La termenul de judecată din 2 august 2013, inculpații au arătat că înțeleg să se prevaleze de procedura simplificată, însă, având în vedere faptul că măsura arestării preventive urma să expire în 5 august 2013 pentru unul dintre inculpații arestați, iar pronunțarea în prezentul dosar a fost amânată pentru data de 9 august 2013, instanța, în temeiul art. 3002Cod procedură penală, a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.

Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și pe cele ale art. 160h,

alin. 3 și art. 148 Cod procedură penală, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpați, pe care a menținut-o, în raport de următoarele considerente:

Inculpații M. G. I., M. B., M. I. și M. A. N. au fost trimiși în judecată sub acuzația de săvârșire a infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 10/_, aflându-se în localitatea B. M., județul M., au constrâns-o moral pe partea vătămată C. A., prin întrebuințarea de amenințări și profitând de faptul că se aflau în superioritate numerică, să întrețină raporturi sexuale normale și orale cu ei, cauzându-i acesteia leziuni traumatice care s-au putut produce prin zgâriere în_ și care nu au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale.

Mijloacele de probă administrate în cauză până la acest moment permit să se contureze presupunerea rezonabilă în sensul că inculpații sunt autorii infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, în acest sens fiind avute în vedere: plângerea și declarațiile părții vătămate, certificat de încadrare în grad de handicap, raport de constatare medico-legală, proces-verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare aferente, proces-verbal de examinare îmbrăcăminte și fotografiile judiciare aferente, proces-verbal de recunoaștere după fotografie, declarații martori, raportul psihologic, procesele-verbale de examinare a telefonului mobil aparținând inculpatului

M. A. N., procese-verbale de examinare a telefonului mobil aparținând inculpatului M. I., proces-verbal examinare îmbrăcăminte și fotografiile judiciare aferente, dovezi de ridicare și predare obiecte, toate fiind probe administrate în cursul urmăririi penale, dar și declarațiile inculpaților date în aceeași fază procesuală, precum și în faza de judecată.

Din acest punct de vedere, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 143 Cod procedură penală.

Măsura arestării preventive a fost luată în raport de prevederile art.

148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală. Potrivit art. 160balin. 3 Cod

procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea măsurii arestării preventive.

În acest sens, instanța a reținut că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii nu au dispărut, ele impunând în continuarea privarea de libertate a inculpaților.

Astfel, pe de o parte, s-a reținut faptul că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, din acest punct de vedere fiind îndeplinită condiția prevăzută în teza inițială a art. 148, alin. 1, lit. f Cod procedură penală.

În ceea ce privește condiția impusă de teza finală a aceluiași text normativ, instanța a reținut că și aceasta este îndeplinită, existând probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

La analizarea acestei exigențe, instanța a avut în vedere, pe de o parte, modul concret de săvârșire a faptei și circumstanțele reale ale acesteia: pe timp de noapte, de către mai multe persoane, respectiv după ce inculpații M.

G. I. și M. A. -N. s-au înțeles să o conducă pe partea vătămată la o casă în construcție, acesteia spunându-i că va putea înnopta acolo, acțiunile inculpaților finalizându-se prin constrângerea părții vătămate în vârstă de 15 ani să întrețină relații sexuale normale și orale cu toți cei 4 bărbați.

Desfășurarea normală a relațiilor sociale necesită un climat de conviețuire pașnică, de securitate și încredere reciprocă, un climat în care fiecare persoană, având o conduită demnă, se bucură de stima și considerarea celorlalți membri ai societății. Tulburarea acestui climat prin nesocotirea acestor valori, sau prin încălcarea securității celor ce participă la viața socială, constituie o faptă periculoasă pentru societate.

Pe de altă parte, rezonanța socială a unor astfel de fapte, în rândul comunității locale, a căror frecvență de comitere este în creștere, coroborată cu circumstanțele reale și concrete ale comiterii faptei, îndreptățesc să se considere că în speță, în privința inculpaților, menținerea arestării preventive este o măsură proporțională și echilibrată, fiind justificată de interesul legitim general care primează astfel în raport cu interesele individuale ale inculpaților în plan procesual.

Faptul că inculpații s-au prevalat de dispozițiile art. 3201 Cod

procedură penală este un aspect care vizează un alt stadiu procesual, respectiv cel al pronunțării unei soluții în prezentul dosar, și nu are relevanță în aprecierea măsurii arestării preventive.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în mod constant, în jurisprudența sa, că nu se poate face o evaluare abstractă a caracterului rezonabil al duratei unei detenții și că aceasta trebuie examinată în fiecare caz, ținând seama de condițiile concrete. Astfel, dacă indicii concrete demonstrează o cerință veritabilă de interes public în menținerea măsurii, acestea prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii respectării libertății individuale (cauza Tiron contra României, 7 aprilie 2009).

De la momentul comiterii faptei, respectiv de la momentul luării măsurii arestării preventive, până la momentul prezent nu a trecut o perioadă de timp foarte mare, astfel încât să se concluzioneze că s-a estompat impactul comiterii faptei asupra opiniei publice.

De asemenea, nu se poate considera că menținerea măsurii preventive este doar o modalitate de anticipare a pedepsei, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, de la momentul luării acestei măsuri nu au trecut nici măcar 2 luni, iar fapta de care sunt acuzați inculpații este una foarte gravă, care încalcă un drept esențial al persoanei, respectiv libertatea sexuală a acesteia.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive în privința tuturor inculpaților, sens

în care au fost fi respinse solicitările formulate de inculpați, prin apărători, privind revocarea măsurii arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații M. G. I. ,

M. B., M. I. și M. A. N. , care au solicitat admiterea recursurilor, revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, întrucât lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Procedând la judecarea recursurilor, tribunalul constată că acestea sunt nefondate.

Așa cum rezultă din actele dosarului și cum în mod corect a reținut prima instanță, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate.

Astfel, pe lângă faptul că din datele cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunea pentru care sunt cercetați, respectiv că în noaptea de 10/_, aflându-se în localitatea B. M., județul M., au constrâns-o moral pe partea vătămată C. A., prin întrebuințarea de amenințări și profitând de faptul că se aflau în superioritate numerică, să întrețină raporturi sexuale normale și orale cu ei, cauzându-i acesteia leziuni traumatice care s-au putut produce prin zgâriere în_ și care nu au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale, față de aceștia sunt incidente în continuare dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală - pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

T. apreciază că pericolul social concret pentru ordinea publică subzistă în continuare și rezidă atât din gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, de modalitatea în care se presupune că au fost comise, dar și din reacția publicului față de săvârșirea lor, cunoscut fiind faptul că anumite infracțiuni pot produce o anumită tulburare socială de natură a justifica o măsură privativă de libertate pentru o anumită perioadă de timp.

Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor ce se prezumă că au fost comise de către inculpați, din activitatea infracțională desfășurată, cât și din datele referitoare la persoana acestora.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat în mod constant că la menținerea măsurii arestării preventive trebuie analizată persistența motivelor care justifică privarea de libertate a inculpatului, apreciind că după o anumită perioadă de timp motivele existente la luarea măsurii nu mai sunt suficiente pentru a justifica continuarea măsurii privative (W c. Elvetiei), însă a precizat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsura "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are

o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"; (Labita c.Italiei).

De asemenea, Curtea a hotărât, că referirea la antecedente nu poate fi suficientă pentru a justifica refuzul de punere în libertate (Richet c.Frantei), însa alături de invocarea altor motive plauzibile, poate să întemeieze menținerea în stare de detenție: pericolul de a săvârși și alte infracțiuni precum și tulburarea ordinii publice, apreciate în funcție de gravitatea și natura infracțiunii, circumstanțele în care a fost săvârșită (Bouchet c. Frantei), caracterul celui acuzat, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele, legăturile familiale (Neumaister c. Austriei).

Față de considerentele mai sus expuse, întrucât nu există temeiuri pentru a se dispune revocarea măsurii arestării ori înlocuirea acesteia cu o altă măsură privativă, recursurile inculpaților urmează a fi respinse ca nefondate, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

În temeiul art. 38514și art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.penală.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M. G. I. , (CNP 1., fiul lui I. și M. -Ana, născut la data de_ în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., str. 125, nr. 35, jud.

M. ), M. B. , (CNP 1., fiul lui I. și A., născut la data de_ în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., nr. 121, jud. M. ), M. I. , (CNP 1., fiul lui I. și A., născut la data de_ în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., str. 127, nr. 35, jud. M. ), M. A. -N. , (CNP 1., fiul lui C.

D. și A. S., născut la data de 30.11.995 în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., str. 128, nr. 37, jud. M. ), arestați preventiv, aflați în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii din 02 august 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._, pe care o menține.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală obligă pe recurenții-inculpați să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,				GREFIER,
Alb C. -Violeta	G.	O.	M. R. A.	C.	C.	M.

Red.A.C./T.red.N.A.

_ /6 ex.

J. ecător la fond: Fărcaș M.

R O M Â N I A cod operator 2618

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

Dosar nr._ /a2

din _

C Ă T R E

PENITENCIARUL GHERLA

Vă comunicăm alăturat, conform dispozițiilor art. 360 alin. 2 din Codul de procedură penală, copia dispozitivului deciziei penale nr. 186/R din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, privind pe inculpații M. G. I. , (CNP 1., fiul lui I. și M. -Ana, născut la data de_ în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., str. 125, nr. 35, jud.

D. și A. S., născut la data de 30.11.995 în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., str. 128, nr. 37, jud. M. ), arestați preventiv, în prezent în Penitenciarul Gherla.

PREȘEDINTE		GREFIER
Alb C. -Violeta	C.	M.

Tribunalul Maramureș cod operator 2618 Dosar nr._ /a2 Minuta deciziei penale

nr. 186/R/_

Decide:

În temeiul art. 38514și art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.penală.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală obligă pe recurenții-inculpați să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte J. ecători

Tribunalul Maramureș cod operator 2618 Dosar nr._ /a2 Copia minutei deciziei penale

nr. 186/R/_

Decide

În temeiul art. 38514și art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.penală.

D. și A. S., născut la data de 30.11.995 în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., str. 128, nr. 37, jud. M. ),

arestați preventiv, aflați în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii din 02 august 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._, pe care o menține.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală obligă pe recurenții-inculpați să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte J. ecători

s.s.indescifrabil s.s.indescifrabil s.s.indescifrabil

pt.conf.,

← Decizia penală nr. 16/2013. Mentinere arest preventiv		Decizia penală nr. 106/2013. Mentinere arest preventiv →

Decizia penală nr. 186/6. Mentinere arest preventiv

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 186/6. Mentinere arest preventiv