Decizia penală nr. 39/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a2 Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.39
Ședința publică de la 3 iunie 2013 Completul compus din:
Președinte: T. C., președ. secție penală
: M. S., judecător
: H. I., judecător
: B. M., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror.
S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul recurent P. S. C., în prezent deținut în Arestul I.P.J. S., împotriva încheierii penale din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză, a răspuns inculpatul recurent P. S. C.
, în stare de arest, asistat de apărător ales av. Crihan Tudor (delegație f.3).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța, în baza prevederilor art.38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent P. S. C., av. Crihan Tudor, solicită admiterea recursului inculpatului recurent P. S. C. cu consecința admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Arată că în urma lecturării motivării instanței de fond rezultă că inculpatul recurent nu are niciodată posibilitatea judecării în stare de libertate apreciind că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală fugind de la locul accidentului și încercând să părăsească țara, fapt care duce la concluzia că acesta nu poate beneficia de liberare provizorie sub control judiciar. Este real că inculpatul recurent a părăsit locul accidentului și a încercat să părăsească țara dar legiuitorul nu a prevăzut în mod expres că sustragerea duce inevitabil la imposibilitatea liberării provizorii sub control judiciar. Arată că pentru inculpatul recurent accidentul a fost o experiență traumatizantă, acțiunile sale ulterioare sunt de înțeles prin prisma nefericitului accident. Consideră că în cauză nu există probe că inculpatul recurent ar avea intenția de a se sustrage din nou sau de a săvârși noi fapte penale. Arată că inculpatul recurent a săvârșit o infracțiune din culpă și alte două infracțiuni intenționate dar acestea au un grad de pericol social relativ scăzut și nu pot duce la arestarea inculpatului. De asemenea, arată că victima era sub influența alcoolului
care este o circumstanță care profită inculpatului dar nu se știe care va fi importanța acestui element în soluționarea cauzei, inculpatul recurent nu a negat niciodată faptele reținute în sarcina sa dar este posibil să aibă importanță faptul că victima era sub influența băuturilor alcoolice, nefiind vorba, așa cum a reținut instanța de fond, că inculpatul recurent nu-și recunoaște faptele săvârșite. Consideră că în sarcina inculpatului recurent au fost reținute fapte cu pericol social redus care nu pot duce la arestarea sa. Apreciază și cu inculpatul în libertate se poate asigura buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentanta parchetului apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul recurent P. S. Coprian constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile privind liberarea provizorie sub control judiciar. Consideră că raportat la faptele reținute în sarcina inculpatului recurent, raportat la circumstanțele personale, la conduita inculpatului înainte și după accident și la perseverența infracțională a acestuia, soluția instanței de fond este temeinică și legală motiv pentru care solicită respingerea recursului inculpatului P. S. C. .
Inculpatul recurent P. S. C., având cuvântul, declară că regretă faptele săvârșite, s-a aflat într-o stare de șoc după accident luând decizii greșite. Solicită judecarea sa în stare de libertate luându-și totodată angajamentul că va lua legătura cu familia victimei. Dorește de asemenea să fie împreună cu familia sa și declară că nu va încerca să se sustragă de la urmărirea penală și judecată.
Instanța, în baza actelor și lucrărilor existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin încheierea penală din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art.1608aalin.6 raportat la art.1602Cod procedură penală, s- a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. S. C., fiul lui M. și M., născut la data de _
, în localitatea Z., jud. S., domiciliat în municipiul Z., str. Tudor Vladimirescu, nr.38, bl. Dalia, sc. A, ap.3, jud. S., CNP 1. .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată la data de_ sub nr._ inculpatul P. S. C. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că în momentul de față nu există date din care să rezulte că acesta va zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, nu există indicii potrivit cărora ar fi încercat să influențeze în vreun fel buna desfășurare a procesului penal, în acest sens fiind relevantă lipsa de interes a inculpatului în zădărnicirea aflării adevărului acesta având tot interesul să colaboreze cu organele judiciare, să recupereze prejudiciul cauzat părților civile, întrucât o astfel de atitudine procesuală va influența individualizarea pedepsei aplicabile. Inculpatul arată că susținerea familiei de care beneficiază este o garanție în plus că nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal și că va recupera prejudiciul. Întrucât la acest moment procesual ordinea publică nu mai este efectiv amenințată, se arată că privarea de libertate nu mai este necesară, fiind suficientă
pentru realizarea scopului măsurilor preventive, restrângerea libertății inculpatului, prin instituirea controlului judiciar.
Dosarul_ având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar a fost reunit la dosarul nr._ al Judecătoriei Z. în care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv. A fost atașat la dosarul cauzei dosarul_ al Judecătoriei Z. având ca obiect soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului.
Analizând actele dosarului instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_ din dosar 1006P/2013, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul P. S.
C. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prev. de art. 178 alin.2 C.p., art. 86 alin.1 și art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
Cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de_ sub nr._ acordându-se primul termen de judecata la data de_ .
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă de către Judecătoria Zalău prin încheierea nr. 26/A din data de_ dosar_, pe o durata de 29 zile, începând cu data de_ până la data de_ inclusiv.
Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatului P. S. C. au fost cele prevăzute de art.148 alin.1 lit.
a) și f) Cod procedură penală. Judecătorul a reținut că inculpatul a părăsit locul producerii accidentului fără încuviințarea organului de poliție, intenționând să părăsească teritoriul țării, acesta fiind de altfel localizat și reținut la punctul de trecere a frontierei Borș, existând așadar riscul ca acesta să se sustragă de la urmărire penală sau judecată, impunându-se ca atare, în baza art.148 lit.a), luarea unei măsuri preventive privative de libertate față de acesta.
După înregistrarea dosarului la instanță, prin încheierea din data de_ definitivă prin Decizia penală 35/_ a Tribunalul Sălaj, în temeiul art. art.3001Cod procedură penală, instanța a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este temeinica si legala, iar temeiurile avute in vedere la luarea acestei masuri, respectiv cele prevăzute de art.143 Cod procedură penală, art. art.148 alin.1 lit. a și f Cod procedură penală, subzistă si justifică in continuare privarea de libertate a inculpatului P. S. C. .
Față de cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpat, după completarea acesteia de către inculpat cu mențiunile obligatorii, instanța a constatat potrivit art. 1608Cod procedură penală că aceasta este admisibila în principiu.
Pentru a stabili dacă cererea de liberare provizorie este întemeiată, instanța trebuie pentru început să verifice dacă este îndeplinită atât condiția pozitivă prevăzută la art. 1602alin.1 C.p.p. cât și cele două condiții negative înscrise în alin. 2 al aceluiași articol. Însă din coroborarea celor două texte menționate anterior rezultă caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar chiar și în ipoteza în care inculpatul nu se află în cele două cazuri de împiedicare prevăzute de art.1602alin.2 C.p.p. Cu prilejul aprecierii temeiniciei unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar nu se analizează dacă se mențin temeiurile
care au determinat arestarea preventivă, ci doar dacă, în funcție de circumstanțele cauzei, o astfel de liberare este oportună. Dacă nu s-ar menține temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive sau acestea s-ar schimba, instanța ar avea obligația să dispună revocarea sau înlocuirea arestării preventive și nu s-ar mai pune problema liberării provizorii. În verificarea temeiniciei cererii de liberare provizorie instanța trebuie să pornească de la una din premisele esențiale ale liberării provizorii și anume subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în consecință instanța pentru a constata temeinicia liberării provizorii trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive care să justifice convingerea că lăsarea în libertate a inculpatului este oportună, nu implică riscurile
de la art.1602alin.2. C.p.p. și poate asigura realizarea scopurilor măsurilor preventive prev. de art. 136 alin.1 C.p.p.
Potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o
persoană ce nu posedă permis de conducere, prev. de art. 178 alin.2 C.p., art. 86 alin.1 și art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mică de 18 ani, se constată că în speță sunt îndeplinite cerințele prev. de art.1602alin.1 Cod procedură penală.
Conform alin. 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
De asemenea trebuie reținută și condiția ca prin liberarea provizorie să fie asigurată realizarea scopurilor măsurilor preventive: a asigura buna desfășurare a procesului penal și a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei. Având în vedere condițiile de mai sus, pentru verificarea îndeplinirii acestora și soluționarea cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere nu numai natura și gravitatea faptelor, prejudiciul produs, ci în primul rând persoana petentului și, în ansamblu, încrederea pe care o conferă circumstanțele petentului, încât punerea în libertate provizorie să nu aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, să nu existe riscul săvârșirii altor infracțiuni, riscul sustragerii inculpatului de la judecată sau riscul ca acesta să zădărnicească aflarea adevărului.
Având în vedere stadiul procedurii și atitudinea procesuală a inculpatului care a recunoscut faptele și și-a însușit probele administrate în faza de urmărire penală nu poate fi reținut un risc real privind încercarea inculpatului de zădărnicire a aflării adevărului în cauză prin influențarea părților martorilor, distrugerea sau ascunderea probelor, un asemenea temei nici nu a fost reținut la momentul luării măsurii arestării preventive.
Pornind de la premisa că liberarea provizorie sub control judiciar presupune menținerea temeiurilor arestării preventive, instanța a analizat, prin prisma circumstanțelor personale ale inculpatului și a garanțiilor oferite de acesta, dacă riscul sustragerii inculpatului de la judecată /executarea pedepsei și pericolul social concret reprezenta de lăsarea acestuia în libertate pot fi contracarate prin măsurile de control judiciar.
Instanța a constatat că este probat faptul că inculpatul a fugit inițial de la locul accidentului iar ulterior a încercat să părăsească țara, iar în contextul dat apreciază că scopul acestuia a fost de a se sustrage de la urmărire penală și judecată, nefiind plauzibile justificările inculpatului că ar fi intenționat să meargă la tatăl său după bani pentru a despăgubi persoanele vătămate. În condițiile în care inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind cercetat în mai multe dosare penale, finalizate cu condamnări definitive, potrivit fișei de cazier, acesta cunoștea mersul procesului penal, obligațiile pe care le are făptuitorul, inclusiv importanța prezenței sale în fața organelor judiciare pentru stabilirea adevărului în cauză, dar și influența unei atitudini sincere și cooperante asupra angajării răspunderii penale și individualizării pedepsei (aspecte care în prezent le invocă ca și o garanție a prezenței sale în fața instanței de judecată). Intenția declarată de inculpat de a ajuta victima și familia acesteia nu este credibilă, nefiind necesar să se deplaseze personal la tatăl său pentru a primi banii, în schimb prezența sa alături de victimă, în acel moment internată în spital în stare gravă, trăda o mai multă compasiune față de aceasta și interes pentru acoperirea prejudiciului produs prin faptele sale. În ce privește apărarea inculpatului că ar fi fugit stăpânit de starea de șoc în care se afla, o asemenea apărare poate fi reținută ca verosimilă doar în ce privește plecarea înspre loc. Letca, imediată producerii accidentului, dar nu și ulterior, când din modul de acțiune și discuțiile purtate la telefon rezultă clar că nu acționează în virtutea stării de șoc în care se află, ci cu scopul precis de a nu fi găsit și a nu-i fi angajată răspunderea penală, fiind preocupat de acest aspect, de ancheta poliției și de posibilitatea de a fi ascuns adevărul în cauză. Fuga inculpatului nu trădează preocuparea inculpatului pentru starea victimei și nici preocuparea de a o despăgubi, așa cum acesta se apără, ci contrariul.
Având în vedere atitudinea anterioară a inculpatului față de procesul penal, față de faptele săvârșite și mai ales față de starea victimei, instanța nu a putut reține ca garanții ale prezenței inculpatului în fața organelor judiciare afirmațiile acestuia că este interesat de despăgubirea părților vătămate și de a nu-și îngreuna situația juridică. Recunoașterea faptelor de către inculpat -intervenită ulterior, după cunoașterea probatoriului administrat în cauză (de altfel și în prezent susține existența unei culpe concurente a victimei în ciuda stării de fapt reținute de procuror în rechizitoriu) și intenția manifestată de inculpat de a solicita judecarea cauzei în procedură simplificată nu poate fi reținută ca o garanție a prezentării acestuia la proces și a faptului că a renunțat la ideea inițială de a se sustrage de la răspundere penală. Ba chiar mai mult în aceste condiții, cunoscând antecedența sa penală și gravitatea crescută a faptelor (între timp, după luarea măsurii arestări preventive, urmarea faptelor s-a agravat prin decesul victimei, implicit și încadrarea juridică, respectiv pedepsele prevăzute de lege) inculpatul prefigurând posibilitatea aplicării unei pedepse, este și mai crescut riscul ca acesta să își pună
în aplicare intenția inițială de a se sustrage de la judecată sau de la executarea pedepsei.
Nici argumentele invocate de către inculpat cu privire la faptul că are o familie și un copil de 2 ani, lângă care dorește să fie, nu sunt apreciate de instanță o garanție suficientă în măsură să convingă cu privire la prezentarea sa în fața instanței de judecată pe parcursul procesului penal,întrucât și la momentul producerii accidentului și ulterior la momentul fugii inculpatului, situația sa familială era aceeași. Inculpatul nu are un loc de muncă sau o sursă de venit, în consecință nu rezultă că ar avea o contribuție esențială pentru întreținerea familiei, aspect care să denote asumarea responsabilității inculpatului față de familia acestuia și să fie o garanție a faptului că va rămâne alături de familie, nu se va ascunde și nu va mai comite fapte penale.
Raportat la persoana inculpatului, instanța a reținut perseverența infracțională extrem de crescută a acestuia, faptul că pedepsele aplicate și perioada executată în regim de detenție nu au avut nici un rol de reeducare a acestuia și nu au fost măcar un avertisment pentru inculpat. Faptul că a fost condamnat anterior și eliberat din executarea pedepsei închisorii, cu doar un an în urmă, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, nu l-a împiedicat pe inculpat să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă deși nu deținea permis de conducere. O asemenea conduită a inculpatului creează convingerea că nimic nu îl poare reține să conducă din nou și să genereze oricând o stare de pericol pentru viața persoanelor participantei la traficul rutier.
Pornind de la aspectele reliefate anterior, instanța a apreciat că există riscul sustragerii inculpatului de la judecată, împrejurare de natură a împiedica buna desfășurare a procesului penal, iar odată lăsat în libertate există riscul ca acesta să comită din nou infracțiuni, în condițiile date nefiind întrunite condițiile acordării liberării provizorii.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art.5 din CEDO care prevăd nu numai dreptul de a fi judecat intr-un interval rezonabil și de a fi eliberat in cursul procesului, ci și că eliberarea poate fi condiționată de existenta unor garanții ca acuzatul se va prezenta la proces. Având în vedere jurisprudența CEDO în acest sens (c. Khudoyorov c. Rusiei) chiar dacă inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală și a recunoscut faptele, tocmai în acest context, inculpatul poate prefigura iminența aplicării unei pedepse și pentru a evita acest lucru există posibilitatea să se sustragă de la judecată și executarea unei eventuale pedepse. O asemenea presupunere este susținută de atitudinea inculpatului ulterioară săvârșirii faptei, așa cum a fost argumentat anterior.
Întrucât din considerentele expuse mai sus, instanța a reținut că există riscul sustragerii inculpatului de la judecată, dar în același timp odată pus în libertate există riscul ca acesta să aducă încălcări normelor de conviețuire socială, apreciază că măsurile de control judiciar prev. de art. 1602 alin.3lși alin.31C.p.p. nu sunt în măsură să înlăture producerea unor asemenea riscuri.
Având în vedere considerentele de mai sus instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cele două condiții negative cuprinse în art. 1602alin.2 C.p.p. și lăsarea în libertate a inculpatului nu asigură, potrivit art. 136 alin.2 C.p.p, scopul instituit de legiuitor pentru luarea măsurilor preventive prin art. 136 alin. 1 C.p.p,
si anume, a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei. În consecință, în temeiul art.1608aalin.6 Cod procedură penală, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. S. C. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P. S., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate și judecarea sa în stare de libertate.
În motivele de recurs susținute oral de către apărătorul sau ales, s-a arătat ca pentru inculpatul recurent accidentul a fost o experiență traumatizantă, acțiunile sale ulterioare sunt de înțeles prin prisma nefericitului accident și consideră că în cauză nu există probe că inculpatul recurent ar avea intenția de a se sustrage din nou sau de a săvârși noi fapte penale. Mai mult ,acesta dorește să se înțeleagă cu moștenitorii victimei, pentru recuperarea prejudiciului cauzat, aspect care se poate realiza doar cu inculpatul în stare de libertate.
Examinând motivele de recurs formulate tribunalul a reținut că recursul declarat este nefundat,urmând a fi respins pentru următoarele considerente :
Faptele reținute în sarcina inculpatului în actul de sesizare al instanței constau, în esență, în aceea că: în data de_ în jurul orei 23.15 inculpatul P. S.
C. în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ proprietatea lui Bircina N. A., pe b-dul M. Viteazu din mun. Z., în condițiile în care nu deținea permis de conducere, nu a acordat prioritate de trecere victimei T. Marinică P., ce traversa regulamentar pe trecerea de pietoni din zona Astralis, acroșând victima cu partea din față dreapta a autoturismului, victima fiind preluată pe parbriz, apoi căzând pe carosabil. Inculpatul a oprit autoturismul a coborât s-a îndreptat spre victimă pentru a-i vedea starea, apoi s-a urcat în autoturism și a plecat fără a acorda primele îngrijiri victimei și fără a anunța producerea accidentului rutier. Inculpatul a încercat ulterior să părăsească teritoriul României, fiind reținut în data de_ ora 22.15 în punctul de trecere a frontierei Borș. În urma accidentului victima T. Marinică a suferit leziuni traumatice, fiind transportat la S. J. Z. pentru îngrijiri medicale, unde în data de_ a decedat.
Analizând actele dosarului de urmărire penală se reține că față de învinuitul
P. S. C., prin rezoluția din data de_ confirmată de procuror, a fost începută urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție și conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fără a deține permis de conducere, prev. de art. 184 alin.1 și 3 C.p., art. 86 alin.1 și art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 rep, cu aplicarea art. 33 lit.a C.p,ulterior schimbată încadrarea juridică în infracțiunea prev. de art. 178 alin.2 C.p., art. 86 alin.1 și art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a cp,având în vedere că victima a decedat.
Inculpatul a fost reținut la data de_ de către Poliția municipiului Z. pentru 24 de ore din data de_ ora 22.15 până la data de_ ora 22.15, iar prin ordonanța din_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din dosar nr.1006/P/2013 a fost revocată această măsură preventivă, în temeiul art.1401
alin.3 Cod procedură penală, dispunându-se punerea de îndată în libertate a învinuitului la ora 15.30.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă de către Judecătoria Zalău prin încheierea nr. 26/A din data de_ dosar_, pe o durată de 29 zile, începând cu data de_ până la data de_ inclusiv.
Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatului P. S. C. au fost cele prevăzute de art.148 alin.1 lit.
a) și f) Cod procedură penală. Judecătorul a reținut că inculpatul a părăsit locul producerii accidentului fără încuviințarea organului de poliție, intenționând să părăsească teritoriul țării, acesta fiind de altfel localizat și reținut la punctul de trecere a frontierei Borș, existând așadar riscul ca acesta să se sustragă de la urmărire penală sau judecată, impunându-se ca atare, în baza art.148 lit.a), luarea unei măsuri preventive privative de libertate față de acesta. Existența pericolului public se reține că rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul și din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către altă persoană în absența unei reacții ferme față de cei suspectați ca fiind autori ai unor asemenea fapte. De asemenea urmările faptelor inculpatului, de o gravitate necontestată, dar și atitudinea acestuia de a se urca la volan în condițiile în care nu deține permis de conducere, se apreciază de către judecător că sunt de natură a avea valoarea unor probe suficiente care să justifice pericolul concret pentru ordinea publică.
Instanță de fond, examinând temeinicia și oportunitatea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpat, a constat, în mod legal, că aceasta este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite condițiile cerute de art.160/2 alin.1 Cod procedură penală, însă în privința oportunității acesteia a reținut că inculpatul nu a prezentat garanții suficiente ca judecata se poate realiza și cu inculpatul în stare de libertate.
În mod corect a avut în vedere conduita anterioară a inculpatului, care a mai fost condamnat pentru o faptă de conducere fără permis, aflându-se în termenul de încercare al suspendării condiționate aplicate pentru acea faptă, și cu toate acestea s-a urcat la volanul autoturismului conducând din nou,dar de această dată accidentând mortal o persoană,reținând astfel ca nefiind astfel îndeplinită cerința prevăzută de art.160/1alin.2 Cod procedură penală, potrivit căreia liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care exista date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni.
De asemenea, fiind incident temeiul de arestare prevăzut de art.148 lit.a Cod procedură penală, respectiv faptul că inculpatul a fugit, în scopul de a se sustrage de la urmărire penală, inculpatul trebuie să prezinte garanții temeinice care să justifice convingerea că lăsarea sa în libertate este oportună.
Or, așa cum de altfel a reținut și instanță de fond inculpatul nu a prezentat nici o garanție suplimentară, motiv pentru care având în vedere toate circumstanțele cauzei, persoana inculpatului,conduita acestuia, tribunalul reține că hotărârea pronunțată de judecătorie este temeinică și legală, în baza art.38515pct.1
lit.b Cod penal, urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. S. împotriva încheierii penale din_ a Judecătoriei Z. .
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi, 3 iunie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
T. | C. | M. | S. H. | I. | B. M. |
Red.TC/_
Dact.BM/_ Ex.3
Jud. fond/M. D.E.
| ← Decizia penală nr. 98/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 96/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
