Decizia penală nr. 1196/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 1196/R/2013
Ședința publică din data de 23 septembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTORI: ANA C.
: L. | M. | |
GREFIER | : G. | I. -B. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism Serviciul Teritorial C. - reprezentant prin procuror DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. V. G. împotriva încheierii penale nr.130/F/2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. V. G., în stare de arest preventiv, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, avocat Negru C. S., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul C. V. G. arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul inculpatului prezintă spre vedere instanței în original următoarele acte medicale: un bilet de ieșire din spital de la Clinica de Chirurgie nr.5 C. -Napoca, o decizie de impunere pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS (2007-2012) de la C.A.S. C. ; o decizie similară emisă de C.A.S. C. privind aceeași perioadă; un buletin de analize medicale cu privire la markerii endocrini; o adresă de la C.A.S. C. cu privire la încasarea contribuțiilor de sănătate; o ecografie tiroidiană; un buletin de analize; bilet de trimitere; scrisoare medicală și o fișa de consultație medicală adult .
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, solicită în temeiul art.38515alin.2 lit.d C.pr.pen. admiterea recursului formulat, casarea încheierii penale recurate, iar rejudecând cauza să pronunțe o nouă hotărâre prin care să admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat.
În fața instanței de fond s-a admis în principiu această cerere, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev de art.1608C.pr.pen., însă pe fondul cererii aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că inculpatul nu are un loc de muncă, o locuință stabilă și deși a fost internat într-un centru de dezintoxicare, această internare nu și-a atins scopul și există riscul concret pentru ca acesta să își reia activitatea infracțională.
Precizează faptul că, anterior comiterii acestor infracțiuni inculpatul a lucrat ca și taximetrist, câștigându-și mijloacele necesare traiului. În ceea ce privește lipsa locuinței, trebuie avută în vedere situația familială a acestuia, inculpatul locuind în ultima perioadă chiar în mașina cu care își desfășura activitatea de taximetrie și a încercat să desfășoare activități legale.
Raportat la aspectele anterior invocate, inculpatul a încercat să nu aibă tangență cu legea penală.
În analiza acestei cereri de liberare provizorie trebuie să ne raportăm atât la situația personală a inculpatului, cât și la cea medicală, acesta suferind de mai multe boli, așa cum reiese din actele medicale prezentate azi instanței de recurs și are nevoie de tratament medicamentos. Fiind privat de libertate, acestuia nu i se asigură tratamentul necesar de către Arestul IPJ Bistrița, însă inculpatul dorește să își procure singur acest tratament. Dacă inculpatul ar fi în stare de libertate, ar putea să își câștige legal traiul și să își procure medicamentele imperios necesare.
Raportat la cererea formulată, arată că nu există probe din care să rezulte că inculpatul, dacă va fi cercetat în libertate, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea vreunui martor sau parte din prezentul doar.
La dosarul de fond s-a depus o caracterizare din partea Arestului IPJ Bistrița, din care rezultă comportarea bună a inculpatului pe durata arestului preventiv, acesta neavând abateri disciplinare. Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, apreciază că acesta ar trebui să beneficieze de liberarea provizorie sub control judiciar prin raportare la situația altor inculpați, care au antecedente penale și care au fost puși în libertate.
Solicită admiterea cererii formulate, cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul M. ui P., în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat. Apreciază încheierea penală recurată ca fiind legală, temeinică și laborios motivată.
În conformitate cu disp. art.1602alin.1 C.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și a infracțiunilor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mică de 18 ani. Din redactarea și lecturarea acestui text rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept absolut, ci este o posibilitate dată instanței de judecată, care poate să hotărască dacă inculpatul aflat în stare de arest poate fi liberat pe control judiciar, în acest sens trebuind analizate temeinicia și oportunitatea liberării.
În ceea ce privește analiza de temeinicie, Î. Curte de Casația și Justiție a statuat în repetare rânduri că, în mod evident trebuie să ne raportăm la existența unei stări de arest preventiv. În speță, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive există în continuare în cauză, dat fiind și faptul că s- a dispus prelungirea acestei masuri.
În ceea ce privește analiza de oportunitate, instanța trebuie să se raporteze la circumstanțele reale și personale din cauză, ori, potrivit art.1602alin.2 C.pr.pen care statuează că, liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși noi infracțiuni, trebuie observat că în cauză există riscul ca, odată pus în libertate inculpatul să continue săvârșirea unor infracțiuni legate de droguri.
Instanța de fond a reținut suficiente argumente pentru a respinge cererea
inculpatului, apreciind că nu este oportună liberarea sub control judiciar, iar circumstanțele personale al inculpatului nu sunt de natură să contracareze activitatea infracțională reținută în prezentul dosar, raportându-ne la lipsa mijloacelor de subzistență și lipsa locuinței acestuia.
Raportat la motivele expuse, apreciază că nu este oportună lăsarea în libertate în acest moment a inculpatului și ca atare, solicită respingerea recursului.
Inculpatul C. V. G. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului formulat și punerea sa în libertate. Precizează faptul că va respecta toate obligațiile care îi vor fi impuse de către instanța de judecată, iar raportat la situația medicală, arată că urmează să se interneze de urgență la Centrul de Endocrinologie din C. -Napoca.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.130/F/13 septembrie 2013 a Tribunalului Bistrița- Năsăud, pronunțată în dosar nr._, în temeiul art. 160/8a alin. 6 Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul inculpat C. V. G. în dosarul penal nr. 129D/P/2012 al DIICOT-Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud, iar inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 120 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, petentul C.
V. G., a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, cu stabilirea obligațiilor ce urmează a fi respectate, menționând că îi sunt cunoscute dispozițiile legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.
În motivarea cererii, s-a arătat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 160/2 Cod procedură penală și nu există indicii și îndoieli că, după trei luni de arest preventiv ar avea intenția să se sustragă de la urmărirea penală. Mai mult, își ia angajamentul că nu va zădărnici aflarea adevărului sau va influența vreo parte din dosar. Pe timpul cercetărilor a dat dovadă de o bună colaborare cu organele de anchetă și apreciază că după această perioadă petrecută în detenție a conștientizat gravitatea faptelor, iar în cazul în care va fi pus în libertate va respecta toate obligațiile ce-i vor fi impuse.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:
Prin Încheierea penală nr. 44/CC/_ pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul penal nr._, s-a admis propunerea formulată de procurorul din cadrul Direcției de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud și în consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. V. G. - cercetat pentru comiterea infracțiunilor de constituire/aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003 și de efectuare fără autorizație de operațiuni cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive prev.de art.16 al.1 din Legea nr.194/2011 cu aplic. art.41 al.2 C.p. și art. 33 lit. a C.p.
Pentru a pronunța această hotărâre, în ceea ce îl privește pe inculpatul C.
V. G., tribunalul a reținut următoarele:
Prin Rezoluția din data de_, s-a dispus începerea urmăririi penale față de numiții: Lingurar I., Blenche A. I., Bența R. Dan, Petruț I. C., C.
V. G., pentru comiterea infracțiunilor de constituire/aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art.7 al. 1 din Legea nr.39/2003 și de efectuare fără autorizație de operațiuni cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive prev. de art.16 al. 1 din Legea nr.194/2011 cu aplic. art.41 al. 2 C.p., constând în aceea că :
- în primăvara anului 2013, inculpații Lingurar I., Blenche A. I., Bența R. I., Petruț I. C., C. V. G. și AN "S. "; s-au constituit într-
un grup infracțional organizat coordonat de către învinuitul Lingurar I., pe care ulterior l-au sprijinit și învinuiții Baias Tomas Ștefan, Hlodec G. G., în scopul comiterii infracțiunii continuate de efectuare fără autorizație de operațiuni cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive prev.de art.16 al.1 din Legea nr.194/2011 cu aplic. art.41 al.2 C.p., prin procurarea în scop de comercializare, deținere fără drept și comercializarea în mai multe rânduri a mai multor cantități din diferite substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive precum: 4 - MEC (4- Metiletcatinonă), J_ 210 (calificate în raportul anual EMCDDA Europol 2010 privind implementarea deciziei nr.2005/387/JHA a Consiliului UE - Anexa 2 pozițiile 17, 28 și 15 ca făcând parte din cele 41 de noi substanțe psihoactive raportate pentru prima dată în anul 2010), AM-2201 și 2- Pyrolidinovalerophenone (raportate de aceeași instituție ca făcând parte din cele
49 de noi substanțe psihoactive raportate pentru prima dată în anul 2011) cunoscute pe piața consumatorilor sub denumiri precum " Maraciuca Ice";,
"Althea Officialis";, " Damiana";, "CM Extreme";, "CM 21";, "Crank";, "Headshot Radio";, "Jazz Blueberry"; - care se prezintă sub forma unor fragmente vegetale mărunțite de culoare verde-oliv care se consumă prin fumare - "Super Gold";,
"Crystal Diamonds"; - care se prezintă sub forma unei substanțe cristaline de culoare albă care se consumă prin ingerare sau prizare.
După ce inculpatul Lingurar I. procura și deținea fără drept diferite cantități din aceste substanțe, de fiecare dată le porționa împreună cu unii membrii ai grupului infracțional în pliculețe conținând cantități de 0,25-0,50 grame pe care punea la dispoziția celorlalți membrii ai structurii sale pentru a le vinde cu prețuri cuprinse între 20-40 lei/pliculeț de 0,25-0,50 gr. mai multor tineri consumatori din C. -Napoca sau din alte localități care veneau în municipiul C. -Napoca pentru a cumpăra astfel de substanțe, care erau cunoscuți de ei ca și consumatori.
După ce intrau în posesia pliculețelor cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive primite de la Lingurar I., inculpații Blenche A. I., Bența R. I., Petruț I. C., C. V. G. și AN "S. "; se grupau câte doi- trei pentru a se deplasa cu câte un autoturism închiriat - precum cel marca Matiz cu nr. de înmatriculare_, ș.a - pe raza municipiului C. -Napoca și vindeau aceste substanțe consumatorilor care îi contactau telefonic, lucrând în schimburi. Altfel spus, acești inculpați vindeau la stradă cantitățile de substanțe psihoactive primite de la Lingurar I., iar la ieșirea din schimb fiecare preda sumele de bani obținute conducătorului grupului, Lingurar I. . În această modalitate de organizare activitatea infracțională a continuat până la reținerea și respectiv arestarea celor implicați în comiterea ei.
Prin încheierea penală nr. 50/CC/31 iulie 2013 a Tribunalului Bistrița- Năsăud pronunțată în dosar nr._ s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, inclusiv a inculpatului C. V. G., cu 30 de zile,
încheiere rămasă definitivă prin respingerea recursurilor declarate în cauză.
Prin încheierea penală nr. 55/CC/26 august 2013 a Tribunalului Bistrița- Năsăud pronunțată în dosar nr._ s-a dispus prelungirea arestării preventive cu privire la mai mulți inculpați, inclusiv a inculpatului C. V. G.
, cu 30 de zile, încheiere rămasă definitivă prin încheierea penală nr.1060/R/2013 pronunțată de Curtea de Apel C. la 28 august 2013.
Instanțele care au dispus arestarea preventivă și ulterior prelungirea măsurii preventive au reținut că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați și că sunt incidente disp. art. 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că
lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din natura și gravitatea faptelor comise, caracterul organizat al activităților ilicite desfășurate, riscul ca inculpații să continue activitatea infracțională, cu atât mai mult cu cât, marea lor majoritate nu au o sursă licită de venituri, împrejurări de natură a crea în comunitatea locală un sentiment de
insecuritate în situația în care organele judiciare nu ar reacționa prompt și eficient împotriva celor bănuiți ca autori ai unor astfel de infracțiuni.
În privința altor inculpați, pericolul pentru ordinea publică a fost dedus și din faptul că aceștia au suferit, anterior, condamnări penale sau li s-au aplicat sancțiuni cu caracter administrativ pentru fapte de natură penală (inculpații Varga A. Nicolaie, Lingurar I., Kilin Robert Attila și Adam Arpad).
S-a mai reținut că pe parcursul urmăririi penale, s-a început urmărirea penală și s-au extins cercetările pentru alte acte materiale, componente ale acelorași infracțiuni, în ceea ce-i privește pe inculpații Dioszegi Florin, Kilin Robert Attila, Iuoraș A. L., Varga A. Nicolaie, Nădășan Mihai V., Adam Arpad, Lingurar I. și Petruț I. C. .
La menținerea stării de arest s-a avut în vedere și proliferarea fenomenului de trafic și consum de droguri sau substanțe cu efecte similare, apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpaților, față de amploarea activității infracționale desfășurate ar crea în comunitatea locală, un sentiment de insecuritate, determinat de lipsa unei reacții prompte și eficiente a autorităților împotriva acelor bănuiți ca autori ai unor asemenea infracțiuni.
S-a ținut seama și de durata relativ scurtă scursă de la data arestării preventive a inculpaților, care nu justifică aprecierea că pericolul social pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpaților s-ar fi diminuat considerabil.
Examinând cererea petentului, instanța a constatat că formal toate condițiile prev. de art.1602Cod procedură penală sunt îndeplinite. Însă, pentru admiterea cererii, pe lângă condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea ei în principiu, este necesar ca aceasta să fie și întemeiată. Sub acest aspect, având în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, precum și împrejurarea că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanța de fond a apreciat că nu se justifică punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
A apreciat tribunalul că cererea este lipsită de temeinicie, ținând seama de elementele concrete ale speței, referitoare la natura infracțiunilor comise, la gravitatea acestora și la persoana inculpatului, care a dovedit o perseverență infracțională nedorită. Atitudinea sinceră adoptată de inculpat sau împrejurarea că nu posedă antecedente penale nu sunt de natură să contracareze activitatea infracțională concretă, amplă, prezumat a fi desfășurată de inculpat, alături de inculpații Varga A. Nicolaie, Adam Arpad și Killin Robert Attila, cu atât mai mult cu cât aceștia au continuat să comercializeze substanțele interzise pentru care sunt cercetați și după arestarea inculpatului Dioszegi Florin.
Practica CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea unui arestat preventiv: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza
Smirnova contra R. iei-25 iulie 2003; cauza Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei-27 iunie 1968; cauza Letellier contra Franței-26 iunie 1991; Skrobal contra Poloniei-13 decembrie 2005 și Georgier contra Bulgariei-3 iulie 2008).
În privința inculpatului C. s-a reținut că acesta nu are nici un mijloc legal de subzistență, nu are locuință, locuind o perioadă chiar într-o mașină,
potrivit propriilor susțineri, a fost internat la dezintoxicare în clinici de specialitate, în două rânduri, nereușind să depășească dependența de substanțe psihotrope, împrejurare care l-a condus la comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat în prezenta cauză, astfel că există un risc crescut ca cercetat în stare de libertate să reia activitatea infracțională, în lipsa unor alternative de reintegrare în societate.
Pe de altă parte, s-a reținut că, în instrumentarea unor astfel de cauze, trebuie păstrat justul echilibru între reacția organelor judiciare și manifestarea expresiei drepturilor procedurale ale persoanei cercetate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând că protejarea libertății individuale împotriva
ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile organelor judiciare în administrarea probelor, în desfășurarea procesului în bune condiții.
Or, în atari condiții, admiterea unei astfel de cereri, la nici 3 săptămâni de la data la care măsura preventivă a fost confirmată prin respingerea recursului declarat de petentul inculpat împotriva încheierii prin care s-a prelungit arestarea preventivă, ar goli de conținut riposta judiciară a autorităților.
Susținerea inculpatului petent că în cauză sunt cercetate persoane față de care, raportat la reținerea aceleiași încadrări juridice a faptelor, s-au luat măsuri preventive mai puțin severe comparativ cu cea a arestării preventive, nu este întemeiată, atâta vreme cât situația juridică și personală a fiecăruia dintre cei cercetați nu s-a reținut a fi identică, gradul de implicare în activitatea infracțională, antecedentele penale, atitudinea acestora cu privire la faptele comise fiind diferite, aspect evidențiat în încheierile prin care s-a dispus luarea sau prelungirea măsurii preventive, inclusiv în căile de atac.
Pentru aceste considerente, ținând seama de gravitatea acuzației, activitatea infracțională concretă imputată, persistența inculpatului în câmpul infracțional, tribunalul a apreciat ca neîntemeiată cererea petentului inculpat, la nici trei luni de la data arestării preventive.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul C. V. G., pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală, personal și prin apărător, s-a solicitat casarea încheierii atacate și, rejudecând cauza, să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat.
Față de susținerile instanței de fond - în sensul că inculpatul nu are un loc de muncă, o locuință stabilă și a fost internat într-un centru de dezintoxicare
- s-a arătat că anterior comiterii acestor infracțiuni inculpatul a lucrat ca și taximetrist, câștigându-și mijloacele necesare traiului, iar în ceea ce privește lipsa
locuinței, trebuie avută în vedere situația familială a acestuia, inculpatul locuind în ultima perioadă chiar în mașina cu care își desfășura activitatea de taximetrie
încercând să desfășoare activități legale și să nu aibă tangență cu legea penală.
În analiza cererii de liberare provizorie, instanța trebuie să se raporteze atât la situația personală a inculpatului, cât și la cea medicală, acesta suferind de mai multe boli, așa cum reiese din actele medicale prezentate instanței de recurs și are nevoie de tratament medicamentos, care nu-i este asigurat în arest.
Inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală corespunzătoare și, nu există probe la dosar din care să rezulte că inculpatul, cercetat în libertate, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să împiedice în vreun fel ancheta penală.
Verif ic ând înche iere a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în
virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată fondat recursul în cauză, pentru următoarele considerente.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar - art.160/2 alin.1,2 C.pr.pen., rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin
influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie, creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță, de a admite cererea. Revine deci instanței, sarcina de a analiza temeinicia unei astfel de cereri, oportunitatea punerii în libertate a inculpatului, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte.
Instanța, într-adevăr, a analizat condiția impusă de art.160/2 alin.1 C.pr.pen., referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile în cazul cărora se poate acorda liberarea, constatând că acestea sunt îndeplinite în cauză.
În ceea ce privește condițiile negative prev. de art.160/2 alin.2 C.pr.pen., instanța nu a făcut vorbire de cele referitoare la existența sau inexistența datelor că, lăsat în liberate inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, arătând însă că, există un risc crescut ca, cercetat în stare de libertate, inculpatul să reia activitatea infracțională, în lipsa unor alternative de reintegrare în societate, acest risc rezultând din: lipsa mijloacelor legale de subzistență, lipsa unei locuințe, faptul că inculpatul a fost internat la dezintoxicare în clinici de specialitate, în două rânduri, nereușind să depășească dependența de substanțe psihotrope, concluzionând că cererea de liberare nu este întemeiată raportat la natura și gravitatea faptelor și la împrejurarea că subzistă temeiurile arestării.
Fără a ignora importanța acestor din urmă elemente, trebuie precizat însă că, se subânțelege că temeiurile arestării subzistă într-o astfel de procedură, privarea de libertate însăși fiind premisa, condiția sine qua non a formulării unei cereri de liberare provizorie, altfel, în lipsa temeiurilor arestării, fiind incidente alte instituții - revocarea arestării sau înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă.
Așa fiind, se constată de către Curte că în speță, sunt îndeplinite și celelalte condiții cerute de lege, respectiv că, în primul rând, la dosar nu există date că, lăsat în liberate inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere atitudinea acestuia față de acuzațiile ce i se aduc, recunoscând faptele reținute în sarcina sa, dând declarații în acest sens.
Apoi, nu se poate susține că împrejurările reținute de prima instanță - lipsa mijloacelor legale de subzistență, lipsa unei locuințe, faptul că inculpatul a fost internat la dezintoxicare și nu a reușit să depășească dependența de substanțe psihotrope - chiar reale fiind, conturează un risc concret ca, lăsat în libertate, inculpatul să reia activitatea infracțională, un astfel de potențial risc existând în cazul oricărei persoane, care nu are loc de muncă sau locuință. Mai mult, în condițiile în care, membrii presupusului grup infracțional sunt cercetați, au dat declarații în dosar, o parte din ei sunt arestați, riscul reluării activității infracționale trebuie apreciat și prin prisma sancțiunilor susceptibile a i se aplica inculpatului, sancțiuni pe care le cunoaște. Așadar, nu s-a făcut dovada certă a necesității imperioase de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni.
Chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat prin jurisprudența sa că, persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana
privată de libertate ar fi comis o infracțiune, după o anumită perioadă nu mai este suficientă, autoritățile trebuind să analizeze situația personală a acuzatului mai în detaliu și găsească motive specifice pentru menținerea sa în detenție (cauza Khudoyorov c. R. iei).
Astfel, Curtea a dezvoltat 4 motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul eliberării, acuzatul să împiedice desfășurarea procesului sau să comită alte infracțiuni; riscul să tulbure ordinea publică.
În privința primului aspect - riscul de a nu se prezenta la proces, în prezenta cauză, se constată a fi minim, deoarece în cazul liberării provizorii, legea instituie anumite obligații în sarcina inculpatului, a căror nerespectare atrage revocarea liberării și arestarea din nou a acestuia.
Pentru următoarele două riscuri, prevăzute de altfel și de legislația națională - riscul de a împiedica desfășurarea procesului sau de a comite alte infracțiuni, am arătat anterior că nu există date la dosar, pentru motivele, mai sus expuse. În plus, în privința temerii de repetare a faptelor, Curtea arată că, pe lângă gravitatea inculpării, mai este nevoie ca circumstanțele cauzei și, mai ales antecedentele și personalitatea acuzatului să facă plauzibil pericolul ( cauza Clooth c. Belgiei - 12 noiembrie 1991). Ori, în cauză, inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră.
În ceea ce privește riscul de tulburarea ordinii publice, chiar dacă această tulburare a fost evidentă și certă în primele faze ale anchetei, nu mai poate legitima detenția după un anumit timp, decât dacă ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată, ceea ce în cauză, apreciem că nu se realizează, inculpatul fiind arestat de aproape 3 luni, activitatea infracțională a grupului presupunându-se a fi practic anihilată, iar ecoul negativ al faptelor a început să se estompeze.
De asemenea, gravitatea faptelor, la care instanța de fond a făcut referire, deși un factor pertinent în aprecierea riscurilor mai sus arătate, nu poate să legitimeze o lungă detenție provizorie, pentru că analizarea acestui factor nu se face independent, ci în coroborare cu celelalte condiții legale, îndeplinite în cauză. Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că scopul unei măsuri preventive ce s-a considerat necesară în cazul acestui inculpat, poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, astfel că în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen. se va admite recursul inculpatului, se va casa încheierea atacată și, rejudecând, în temeiul art.160/8a alin.2 C.pr.pen., se va admite cererea de liberare provizorie a inculpatului C. V. G., și se va dispune punerea în
libertate provizorie a acestuia.
Pe timpul liberării provizorii, va fi obligat inculpatul să respecte obligațiile prev. de art.160/2 alin.3 lit.a-e și alin.3/1 lit.c C.pr.pen.( aceasta din urmă, în sensul de nu comunica direct sau indirect cu inculpații și martorii din dosar).
În baza art. 160/2 alin.3/2 C.pr.pen. se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor încălcării cu rea-credință a obligațiilor care îi revin.
Se va dispune punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției, pentru av. Negru C. .
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul C. V. G. (fiul lui V. Gavril și A., născut la_, aflat în Arestul IPJ Bistrița-Năsăud) împotriva încheierii penale nr.130/F/13 septembrie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care o casează în întregime și rejudecând,
În baza art.160/8a alin.2 C.pr.pen. admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. V. G. și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului.
În baza art.160/2 alin.3 C.pr.pen. dispune ca pe timpul liberării provizorii inculpatul să respecte următoarele obligații:
să nu depășească limita teritorială a municipiului C. -Napoca, decât în condițiile stabilite de instanță;
să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de cate ori este chemat;
să se prezinte la Poliția Municipiului Cluj-Napoca - organul de poliție desemnat cu supravegherea - conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.160/2 alin.3/1 C.pr.pen. impune inculpatului, ca pe timpul liberării provizorii să respecte și următoarele obligații:
- să nu se apropie de coinculpații și martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art.160/2 alin.3/2 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de el măsura arestării preventive.
Atrage atenția inculpatului și asupra dispozițiilor art.160/10 alin.1 lit.a, b C.pr.pen. (descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie și care justifică arestarea; inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului ori săvârșește din nou, cu intenție, o infracțiune pentru care este urmărit sau judecat).
Dispune punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă
cauză
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu pentru
apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției, pentru av. Negru
C. .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |
M. Ș. | ANA C. | L. M. |
Red.A.C./Dact.H.C.
4 ex./_
Jud.fond: B. D.
GREFIER
G. I. -B.
| ← Decizia penală nr. 67/5. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 305/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
