Decizia penală nr. 404/2013. Furt calificat

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR.404/R/2013

Ședința publică din 26 martie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE	: I.	M.	, judecător
JUDECĂTORI: V.	V.	A.
	: L.	H.
G.: L.	C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU

S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul V. C., împotriva sentinței penale nr.266/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. M., inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a,i C.pen., cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a C.pen..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. C. aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Bădău C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă P. L. I. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recuruslui.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen. Consideră că din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă cu certittudine că inculpatul ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa. Mai mult, din declarațiile martorilor rezultă că aceștia nu l-au văzut pe inculpat sustrăgând bunurile. În circumstanțiere, solicită a se avea în vedere vârsta inculpatului la data comiterii faptei, împrejurarea că acesta a muncit în penitenciar și faptul că acesta susține că în ziua furtului nu se afla în zonă.Cu onorar din FMJ.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Din probele administrate în cauză, prima instanță în mod corect a dedus vinovăția inculpatului. Astfel, aspectele relevate de partea vătămată în plângeri și declarațiile sale se coroborează cu consemnările din procesul verbal de cercetare la fața locului dar și cu declarațiile martorilor oculari care și- au menținut declarațiile date și în fața instanței ori, unul din acești martori l-a văzut pe inculpat cu o rangă în timp ce disloca grilajul metalic de la geamul părții vătămate iar celălalt l-a văzut pe inculpat când sustrăgea bunul. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpatul V. C., având ultimul cuvânt, se consideră nevinovat și solicită a se lua în considerare că martorul care spune că l-a văzut prin trecere are ură pe el întrucât a conviețuit cu concubina lui.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 266 din 5 februarie 2013 a Judecătoriei B. M., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și i C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul V. C., născut în data de_ în localitatea B. M. , județul Maramureș, fiul lui C. și H. E., CNP 1., de cetățenie română, studii 6 clase, fără ocupație, domiciliat în municipiul B. M., str. G. nr. 112/55, județul Maramureș, recidivist, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 61 C.pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 263 de zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 856/_ a

Judecătoriei B. M., rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre în pedeapsa de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a C.pen..

În baza art. 350 alin. 1 C.proc.pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat prin Încheierea penală nr. 2514/_ a Judecătoriei B. M. .

În baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv de la_ la zi.

În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și i C.pen., a fost condamnat inculpatul V.

A. , fiul lui I. și T., născut la data de_ în B. M., jud. Maramureș, - CNP: 1.

, cetățenie română, studii 5 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, stagiul militar satisfăcut, divorțat, domiciliat în B. M., str. G., nr. 112/56, jud. Maramureș, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 3 ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II- a C.pen..

În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, iar în baza art. 82 C.pen. s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 al. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 14 C.proc.pen., rap. la art. 346 C.proc.pen. au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 3000 de lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă P.

L. I. domiciliat în Ulmeni, sat Mânău, nr. 135, jud. Maramureș.

În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul V. C. la plata sumei de 900 de lei cheltuieli judiciare către stat, suma de 300 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu către av.Sopoian A. S., ce a fost avansat din fondurile M. ui Justiției.

În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul V. A. la plata sumei de 600 de lei cheltuieli judiciare către stat, suma de 300 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu către av. Ș. Dan, a fost avansat din fondurile M. ui Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul înregistrat pe rolul Judecătoriei B. M. sub nr. de dosar_, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților V. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a,i C.pen., cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a C.pen. și V. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 al.1, 209 al.1, lit.a,i C.pen..

În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut că în perioada_ -_, fără a se putea stabili cu exactitate data, în baza unei înțelegeri prealabile, pe timp de zi, inculpatul V. C., împreună cu inculpatul V. A., precum și cu alte persoane

rămase până în prezent neidentificate, s-au deplasat la imobilul părții vătămate cu intenția de a sustrage bunuri din interiorul acestuia.

Cu ajutorul unei răngi inculpatul V. C. a forțat grilajul metalic al ferestrei, apoi fereastra și a pătruns prin escaladarea geamului în interiorul locuinței.

Din interior, inculpatul V. C. împreună cu V. A., respectiv cu persoanele necunoscute, au sustras mai multe bunuri, părți componente ale instalațiilor sanitare și de încălzire, după cum urmează: o cadă de baie, din fontă, o chiuvetă de bucătărie, din inox, un convector pe gaz, un autogaizer, un aragaz, precum și grilajul metal al ferestrei. Susnumiții au scos bunurile susmenționate pe fereastra pe care au pătruns și le-au depozitat pe zona verde din fața garsonierei, apoi le-au valorificat.

Fiind audiați, inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptei.

Sub aspectul probatoriului, a fost încuviințată și administrată proba testimonială, declarațiile martorilor fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut în fapt următoarele: Partea vătămată P. L. I. locuiește în localitatea Mânău, jud. Maramureș,

însă deține o garsonieră în localitatea B. M., str. G. nr. 112/41, care nu este locuită.

În perioada_ -_, fără a se putea stabili cu exactitate data, în baza unei înțelegeri prealabile, pe timp de zi, inculpatul V. C., împreună cu inculpatul V. A., precum și cu alte persoane rămase până în prezent neidentificate, s-au deplasat la imobilul părții vătămate, unde, cu ajutorul unei răngi inculpatul V. C. a forțat grilajul metalic al ferestrei, apoi fereastra și a pătruns prin escaladarea geamului în interiorul locuinței.

În timp ce forța grilajul, inculpatul a fost observat de către martora Birtoc D. E., care locuiește în imobilul de vis a vis, care de altfel îl cunoaște pe inculpat. Martora și-a menținut declarația dată în fața organelor de urmărire penală potrivit căreia l-a văzut pe inculpat forțând grilajul metalic și în fața instanței de judecată (f. 26 dos.u.p., f. 62 dos. fond).

În timp ce scoteau bunurile din apartament, inculpații au fost observați de către martorul Balha A., vecin cu aceștia, pe zona verde din fața locuinței părții vătămate, martorul observând că în interior se mai afla cineva care trecea peste fereastră bunuri, înmânându-le inculpaților (f. 23 dos.u.p., f. 57 dos.fond)

Totodată, inculpatul V. C. a fost observat și de către martora Birtoc care ieșise din nou pe balconul locuinței sale, martora observându-l singur pe inculpat, iar lângă el se aflau bunurile sustrase, respectiv o cadă, o chiuvetă, precum și alte bunuri.

Prin săvârșirea faptei părții vătămate P. L. i s-a cauzat un prejudiciu în cuantum de 3000 lei, sumă cu care acesta s-a constituit parte civilă în cauză.

În cursul urmăririi penale, inculpatul V. A. a solicitat audierea unor martori afirmând că aceștia au cunoștință despre adevărații autori ai infracțiunii de furt atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, acești martori au fost constanți în declarații arătând că nu au cunoștință despre infracțiune sau despre autorii faptei (f. 54- 56 dos.fond, f. 67-59 dos.u.p.).

La dosarul cauzei a fost depusă și o declarație dată în scris de fratele inculpatului V.

C., numitul V. A., însă, chemat fiind în fața instanței, acesta a refuzat să dea declarații.

În drept, fapta inculpatului V. C. care, în perioada în baza unei înțelegeri prealabile, pe timp de zi, împreună cu inculpatul V. A., precum și cu alte persoane rămase până în prezent neidentificate, s-au deplasat la imobilul părții vătămate P. L.

I. de pe str. G., nr. 112/41 din B. M., unde, cu ajutorul unei răngi inculpatul V.

C. a forțat grilajul metalic al ferestrei, apoi fereastra și a pătruns prin escaladarea geamului în interiorul locuinței, de unde cei doi inculpați au luat mai multe bunuri, fără a avea consimțământul părții vătămate și în scopul însușirii pe nedrept, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a și i C.pen..

La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (de la 3 la 15 ani), împrejurările săvârșirii faptei (pe timp de zi, prin forțarea grilajului ferestrei locuinței părții civile, de mai multe persoane), urmarea produsă (din locuința părții civile au fost sustrase în lipsa acesteia o cadă de baie, din fontă, o chiuvetă de bucătărie, din inox, un convector pe gaz, un autogaizer, un aragaz, prejudiciul cauzat și nerecuperat fiind în cuantum de 3000 de lei), dar și persoana inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei și a fost condamnat de mai multe ori pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat ceea ce denotă perseverență infracțională în săvârșirea faptelor contra patrimoniului.

Potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 3 ani aplicată prin Sentința penală nr. 856/_ a Judecătoriei B. M., la data de_, cu un rest neexecutat de 263 de zile. Anterior executării în întregime a pedepsei, inculpatul a săvârșit fapta care face obiectul prezentei cauze, instanța urmând să constate incidența dispozițiilor art. 37 lit. a privind recidiva postcondmnatorie, precum și ale art. 61 C.pen. care prevăd revocarea beneficiului liberării condiționate.

În drept, fapta inculpatului V. A. care, în perioada în baza unei înțelegeri prealabile, pe timp de zi, împreună cu inculpatul V. C., precum și cu alte persoane rămase până în prezent neidentificate, s-au deplasat la imobilul părții vătămate P. L.

I. de pe str. G., nr. 112/41 din B. M., unde, cu ajutorul unei răngi inculpatul V.

Pentru aceste considerente, în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și i C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., instanța l-a condamnat pe inculpatul V. C. la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 61 C.pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 263 de zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 856/_ a

Judecătoriei B. M., rest pe care îl va contopi cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre în pedeapsa de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a C.pen., având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.

În baza art. 350 alin. 1 C.proc.pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat prin Încheierea penală nr. 2514/_ a Judecătoriei B. M., apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului.

În baza art. 88 C.pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv de la_ la zi.

În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și i C.pen., instanța l-a condamnat pe inculpatul V. A. , la pedeapsa închisorii de 3 ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a C.pen., având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C.pen. apreciind că acesta se poate realiza și fără privare de libertate instanța având in vedere că sunt întrunite condițiile din art. 81 C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 5 ani stabilit potrivit art. 82 din Codul Penal atrăgând inculpatului atenția asupra faptului că nerespectarea cerințelor legale din art. 83 C.pen. atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. 5 C.proc.pen. s-a suspendat aplicarea pedepselor accesorii.

În baza art. 14 C.proc.pen., rap. la art. 346 C.proc.pen. au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 3000 de lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă P.

L. I. constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită săvârșită de inculpați cu intenție directă, prin săvârșirea căreia s-a cauzat părții civile un prejudiciu nerecuperat până în prezent.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul V. C. , criticând solutia instantei de fond ca fiind netemeinică si nelegală si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună,în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen., iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei.

În motivarea recursului inculpatul V. C. a arătat că din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă cu certittudine că ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa, iar martorii audiati au arătat că nu l-au văzut sustrăgând bunurile. Referitor la solicitarea subsidiară, inculpatul a arătat că sanctiunea aplicată este prea severă raportat la vârsta tânără avută la data comiterii faptei si valoarea prejudiciului.

Analizând sentinta penala atacată în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele sustinute de recurenti, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:

Instanta de fond a retinut o stare de fapt conform cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii, ajungând în final la concluzia corectă că inculpatul a comis infractiunea care face obiectul cauzei.

Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care tribunalul și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia

poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpat următoarele:

Din perspectiva art.62 Cod Procedură Penală instanța este datoare ca în vederea aflării adevărului judiciar să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, probe ce nu au o valoare dinainte stabilita (art.63 alin.2 Cod Procedură Penală).

De asemenea inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție garantată de prevederile art.5/2 Cod Procedură Penală, sarcina administrării probelor în procesul penal revenind organelor de urmărire penală și instanței de judecată. Totodată, inculpatului îi este recunoscut dreptul de a nu face nici o declarație în fata organelor judiciare exercitându-și dreptul la tăcere, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția (art.66 alin.1 Cod procedură penală). Cu toate acestea, în cazul în care există probe de vinovăție inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

Pe de altă parte, conform art.69 C.proc.pen., declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Or, fată de ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului Curtea concluzionează că prezumția de nevinovăție garantată de dispozițiile art.5/2 Cod procedură penală și art.66 Cod procedură penală de care se bucură inculpatul a fost răsturnată, fapta și vinovăția acestuia rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă din declarațiile martorilor si din probele stiintifice administrate în cauză.

Astfel, în timp ce forta grilajul de la geamul locuintei victimei, inculpatul recurent a fost observat de către martora Birtoc D. E., persoană care îl cunoaste pe inculpat si care locuiește în imobilul de vis a vis, declaratia martorei în acest sens fiind constantă în tot cursul procesului penal (f. 26 dos.u.p., f. 62 dos. fond). Aceeasi martoră, din balconul locuintei sale, l-a văzut pe recurent stând lângă bunurile scoase din locuinta victimei,

Apoi, martorul Balha A., vecin cu inculpatii din cauză, i-a văzut pe acestia în timp ce scoteau bunurile din apartament, pe zona verde din fața locuinței părții vătămate, martorul observând că în interior se mai afla cineva care trecea peste fereastră bunuri, înmânându-le inculpaților (f. 23 dos.u.p., f. 57 dos.fond)

Asa fiind, Curtea concluzionează că în mod corect instanta de fond a retinut că în perioada_ -_, fără a se putea stabili cu exactitate data, în baza unei înțelegeri prealabile, pe timp de zi, inculpatul V. C., împreună cu inculpatul V. A., precum și cu alte persoane rămase până în prezent neidentificate, s-au deplasat la imobilul părții vătămate, unde, cu ajutorul unei răngi inculpatul V. C. a forțat grilajul metalic al ferestrei, apoi fereastra și a pătruns prin escaladarea geamului în interiorul locuinței de unde a sustras o cadă de baie, din fontă, o chiuvetă de bucătărie, din inox, un convector pe gaz, un autogaizer, un aragaz, prejudiciul cauzat și nerecuperat fiind în cuantum de 3000 de lei.

Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata, instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidenta (infracțiunea de furt calificat prev. si ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și i C.pen.).

Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată recurentului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

În acest context nu poate fi omis faptul că inculpatul recurent este recidivist, a comis fapta pe timp zi si împreună cu mai multe persoane ceea ce probează îndrazneală infractională, a cauzat un prejudiciu însemnat care nu a fost recuperat si, în ciuda probelor evidente de vinovătie, a negat comiterea faptei.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la stabilirea sancțiunii situată spre minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social a infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs, dar și totalității urmărilor faptelor din perspectiva atingerii dreptului de proprietate a altei persoane.

În acest context, Curtea concluzionează că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, in masura sa asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.

Totodată, aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II C.pen. s-a impus raportat la natura si gravitatea faptei comise, dispozitia primei instante fiind în acord cu Decizia nr.74/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,precum si cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.

Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.

Aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel, "conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C.pen., presupune, între altele, absența antecedentelor penale (conditie care nu este îndeplinită deoarece inculpatii sunt);

"stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză deoarece recuperarea prejudiciului nu s-a realizat.

Totodată, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - constând în "atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților"; - nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunilor, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare.

Pentru aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.

În baza art. 88 C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 14 noiembrie 2012 și până în prezent.

Inculpatului i s-a asigurat asistenta juridica din oficiu astfel ca in temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C. -Napoca suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.

In baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. C. împotriva sentinței penale nr. 266 din 5 februarie 2013 a Judecătoriei B. M. .

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 14 noiembrie 2012 și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 martie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. M. V. V. A. L. H.

G. ,

L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_

J. .fond. C. R.

← Decizia penală nr. 28/2013. Furt calificat		Decizia penală nr. 1426/2013. Furt calificat →

Decizia penală nr. 404/2013. Furt calificat

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 404/2013. Furt calificat