Decizia penală nr. 425/2013. Înșelăciune

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 425/R/2013

Ședința publică din data de 29 martie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: I. C. M. JUDECĂTORI: C. I.

: V. C. GREFIER: A. B. H.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - V. GĂZDAC

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații R. B. și

C. C. împotriva sentinței penale nr.35 din 25 ianuarie 2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., inculpatul R. B. fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, iar inculpatul C. C. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. B. - avocat Misin N. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, inculpatul C. C. asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat M. Mirel, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul R. B., partea vătămată B. R., reprezentantul părții vătămate SA H. S. și partea vătămată P. Ana.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că inculpatul C. C. a formulat recursul dedus judecății deoarece nu este vinovat, cu precizarea că în prezent lucrează în străinătate. Totodată, acesta arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și nu are posibilitatea angajării unui apărător ales.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

Apărătorul inculpatului C. C. susține recursul promovat de către inculpat și în temeiul dispozițiilor art.385 ind. 1 pct. 2 lit. d C.pr.pen. raportat la art.385 ind. 9 al.1 pct.14 C.pr.pen. solicită admiterea acestuia deoarece apreciază că față de inculpatul pe care îl asistă s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată raportat la dispozițiile art.72 C.pen. Astfel, în cuprinsul soluției de fond, instanța de judecată a reținut că infracțiunea comisă de către inculpatul C. C. este de un pericol minim, că acesta are o vârstă spre 35 ani, vârstă până la care nu a mai intrat în raport cu legea penală și că a fost sincer pe întreg parcursul

procesului penal. Or, față de toate aceste aspecte, consideră că instanța trebuia să aplice o pedeapsă mai mică, acesta fiind motivul recursului.

În final, solicită acordarea onorariului din fondurile M. ui Justiției.

Apărătorul inculpatului R. B. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr.35 din 25 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Zalău și rejudecând cauza, a se dispune aplicarea unei pedepse mai reduse față de pedeapsa aplicată de către instanța de fond. Apreciază că pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului este prea aspră raportat la gradul de pericol social al infracțiunilor comise și la natura acestora, respectiv infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, nu împotriva persoanei.

Prin urmare, în procesul de reindividualizare a pedepselor solicită a se da o mai mare aplicare prevederilor art.74 lit. c C.pen. raportat la art.76 C.pen., având în vedere că inculpatul a recunoscut faptele în faza de urmărire penală, precum și împrejurarea că în unele situații prejudiciul a fost recuperat în natură. Totodată, solicită a se acorda onorariul din fondurile M. ui Justiției.

Reprezentantul M. ui P. apreciază temeinică și legală hotărârea primei instanțe atât în ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților, cât și în ceea ce privește vinovăția acestora, probele administrate în cauză atestând că aceștia sunt răspunzători de comiterea faptelor reținute în sarcină. Astfel, s-au aplicat celor doi inculpați pedepse stabilite în limitele legale și într-un cuantum corespunzător având în vedere că inculpatul R. B. este recidivist, iar inculpatul

C. C. nu are antecedente penale, situație în care a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere.

În final, respingând recursurile celor doi inculpați, solicită obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului ocazionate de procedura recursului.

Inculpatul C. C., având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră vinovat, că nu a semnat nimic și că nu a făcut nicio șmecherie. Solicită admiterea recursului și achitarea sa pentru fapta reținută în sarcină deoarece nu este vinovat.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.35 din 25 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, în baza art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b) Cod penal, a fost condamnat inculpatul R. B., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b) Cod penal, a fost condamnat pe inculpatul R. B. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și complicitate la înșelăciune în formă continuată pentru care inculpatul R. B. a fost cercetat în prezentul dosar și infracțiunile de înșelăciune și abuz de încredere pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința

penală nr.468/_ a Judecătoriei T. M., definitivă față de inculpat la data de_, sentința penală nr.607/_ a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin neapelare la data de_, sentința penală nr.1123/_ a Judecătoriei D., definitivă prin nerecurare la data de_, sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei Oradea și sentința penală nr.20/_ a Judecătoriei Dunakeszi - Ungaria,, recunoscută prin sentința penală nr.448/2011 a Curții de Apel B., definitivă la data de_ prin încheierea nr.885/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție sunt concurente.

A fost descontopită sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei Oradea, repune pedepsele în individualitatea lor: 2 ani și 2 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei Oradea), 2 ani și 2 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei Oradea), 2 ani închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin sentința penală nr.468/_ a Judecătoriei Tg.M. ), 3 ani și 6 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin sentința penală nr.607/_ a Judecătoriei Petroșani), 1 an închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere prin sentința penală nr.1123/_ a Judecătoriei D. ), 5 ani (aplicată prin sentința penală nr.20/_ a Judecătoriei Dunakeszi - Ungaria), 1 lună (spor aplicat prin sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei Oradea) și, în baza art.36 Cod penal, raportat la art.33 lit.a) și art.34 lit.b) Cod penal, contopește pedepsele repuse în individualitatea lor, de 2 ani și 2 luni, 2 ani și 2 luni, 2 ani, 3 ani și 6 luni, 1 an, 5 ani închisoare cu pedepsele de 1 an și 7 ani închisoare aplicate inculpatului prin prezenta, iar pedeapsa cea mai

grea, de 7 ani închisoare o sporește cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, cu privare de libertate.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că prin sentința penală din data de_ pronunțată în dosarul nr.8.B.202/2010/27 al Judecătoriei Dunakeszi a fost aplicată inculpatului măsura de siguranță a expulzării de pe teritoriul Ungariei pe o perioadă de 5 ani.

S-a constatat că inculpatul a început executarea pedepsei rezultante de 5 ani și 1 lună închisoare aplicată prin sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei Oradea la data de_, iar la data de_ acesta a fost pus în

libertate, ca urmare a rămânerii definitive a sentinței penale nr.1065/_ a Judecătoriei Oradea, prin care a fost admisă propunerea Comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată în privința inculpatului R. B. .

În baza art.36 alin.3 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate partea din pedeapsă executată, respectiv de la data de_ la_ .

În baza art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. C., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În baza art.86¹alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului Oros C. C. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.86²alin.1 Cod penal.

S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.86³alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.86⁴Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.86³alin.2 Cod penal, un exemplar al prezentei sentințe s-a comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală și art.998 și art.1003 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. R., cu domiciliul în localitatea B., str.Morii, nr.32/A, jud.Bistrița Năsăud și obligați inculpații R. B. și C. C., în solidar, la plata în favoarea părții civile a sumei de 100 lei cu titlu de daune morale.

În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă P. Ana, cu domiciliul în municipiul S. M., str.Bobocului, nr.22, bl.UK, ap.4, jud.S. M. și obligat inculpatul R. B., la plata în favoarea părții civile a sumei de 2.000 euro, echivalent în lei la data efectuării plății, reprezentând prejudiciu cauzat și nerecuperat.

În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SA H. S., cu sediul în municipiul C. - N., str.Detunata, nr.8, jud.C. și obligat inculpatul R. B. la plata în favoarea părții civile a sumei de

49.361 lei, reprezentând prejudiciu cauzat și nerecuperat.

S-a luat act că partea vătămată S. C. I. S., cu sediul în municipiul B.

, Calea V. iei, nr.155, bl.D1, tronson V, et.8, sector 1 nu s-a constituit parte civilă în cauză, nesuferind niciun prejudiciu.

S-a luat act că partea vătămată V. I. cu domiciliul în municipiul Z., str.A. Ș., nr.26, jud.Sălaj nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul suferit fiind recuperat integral.

S-a luat act că părțile vătămate P. A., cu domiciliul în localitatea Sântana de M., bl.1, et.2, ap.6, jud.M., M. V., cu domiciliul în municipiul Z., str.Colinei, nr.1, ap.6B, jud.Sălaj și reședința în municipiul Z., str.Pietriș, nr.7, bl.11, ap.20, jud.Sălaj și S. E. K. R. S., cu sediul în B.

, bd.DP, nr.9-9A, sector 2 nu s-au constituit părți civile în cauză, deși prejudiciul cauzat nu a fost recuperat.

S-a luat act că părțile civile S. L. R. SA S., cu sediul în municipiul Z., str.G. Doja, bl.D48, ap.21, jud.Sălaj și S. Car Class S., cu sediul în localitatea D., str.Octavian G., nr.26, jud.C. au renunțat la constituirile de parte civilă formulate în faza de urmărire penală, deși prejudiciul cauzat nu a fost recuperat.

În baza art.118 alin.1 lit.b) Cod penal, s-a dispus confiscarea sumelor de

5.000 euro și 5.053,20 lei de la inculpatul R. B. și de 900 euro de la inculpatul

C. C., ca fiind dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor.

În baza art.348 Cod procedură penală, s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv adeverința de salariu nr.790/_ (f.26).

În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum total de 5.500 lei, cheltuieli care au fost suportate astfel: R. B. - 4.300 lei și C. C. - 1.200 lei.

În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, suma de 600 lei a fost avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj pentru apărătorii din oficiu, av.P. A. (300 lei pentru asistența juridică acordată inculpatului R. B. în faza de judecată) și av.Gavriș I. Darie (300 lei pentru asistența juridică acordată inculpatului C. C. în faza de judecată).

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la începutul anului 2007, Inculpatul R. B. s-a deplasat la magazinul de confecționat ștampile aparținând S. Trodat S. Z., unde a solicitat confecționarea unei ștampile cu însemnele "S. Nicolau Impex S. ,"; declarând că este angajatul acestei societăți și a fost trimis de administrator să confecționeze ștampila. Martorul Miko I. A. l-a crezut și i-a înmânat ștampila. Cu această ștampilă, inculpatul a ștampilat două adeverințe pe care le-a luat de la magazinele "Altex"; și "Flanco"; din Z., adeverințe necesare cumpărării de mărfuri în rate. Una dintre adeverințe a fost completată de inculpat cu numele învinuitei Kercso Ana, care la data respectivă se numea Ghiurcuța Ana, adeverința atestând faptul că învinuita era angajată a

S. Nicolau Impex S. în calitate de magazioneră. Învinuita s-a prezentat cu această adeverință la magazinul Flanco pentru a achiziționa mărfuri, respectiv un computer și un laptop, pe care le-a transportat la locuința sa cu un taxi, însă imediat după aceea s-a prezentat la ea inculpatul R. B. care a luat bunurile spunând că-i trebuie la firmă.

În data de_, inculpatul R. B. s-a deplasat la partea vătămată S. L.

R. SA S., unde a încheiat un contract de închiriere pentru autoturismul marca Mercedes C2200, cu nr.SJ-20-TTT, închiriere valabilă până în data de _

. În aceeași zi, inculpatul s-a deplasat în Ș. S. unde a vândut autoturismul inculpatului C. C. cu suma de 2500 Euro. Inculpatul R. B. i-a spus inculpatului C. C. precum și fratelui său, învinuitul C. E. I. că mașina este proprietatea părții vătămate T. A. și a fost închiriată pentru o zi. Inculpatul C. E. I. l-a sunat pe partea vătămată T. A. care i-a confirmat acest lucru spunându-i totodată că doar el poate vinde autoturismul. Cu toate acestea, inculpatul C. C. a cumpărat autoturismul, achitând inculpatului R. B. suma de 1.200 Euro, rămânând de achitat un rest de 300 Euro. Cei doi au încheiat și un act scris însă ulterior l-au rupt, înțelegându-se să vândă împreună autoturismul iar din prețul obținut, 300 Euro să rețină R. B., iar restul să revină lui C. C. . C. C. a găsit un cumpărător în T.

autoturismul Opel Vectra l-a reținut pentru el. A. turismul Opel Vectra avea ca proprietar în acte pe martorul Kalman Lajos din Odorheiul Secuiesc. Acesta declară că a vândut mașina în anul 2002, dată de la care s-au mai făcut vânzări însă fără ca mașina să fie transcrisă. În data de_, inculpatul C. C. a vândut autoturismul Opel Vectra părții vătămate V. I., fără să-i spună că provine dintr-o infracțiune.

În ce privește autoturismul marca Mercedes cu nr. SJ-20-TTT, proprietatea părții vătămate T. A., a fost identificat, aflându-se în posesia părții vătămate B. R. din localitatea B., în custodia căruia se află în prezent bunul și care declară că l-a cumpărat de la martorul C. V. din C. iar acesta din urmă declară că l-a cumpărat de la partea vătămată P. A. din T. M.

, prezentând și un act în acest sens, respectiv un contract încheiat cu fratele acestuia P. E. .

În data de_, inculpatul R. B. a închiriat de la partea vătămată S.

C. S. D., autoturismul marca Opel Zafira, cu numărul de înmatriculare CJ-10-KHP, perioada de închiriere expirând în data de_ . La începutul lunii ianuarie 2008, inculpatul R. B. s-a deplasat cu autoturismul la locuința părții vătămate M. V., cerându-i să-l împrumute cu suma de 3.500 Euro până în data de_, împrumut pentru care o să-i lase autoturismul în garanție. Inculpatul i-a spus că are autoturismul de la o persoană pe nume F. pe care el a împrumutat-o cu suma de 22.000 Euro până în data de_, autoturismul fiindu-i lăsat garanție de persoana respectivă astfel că la data respectivă și inculpatul va restitui împrumutul către partea vătămată M. V. . Partea vătămată M. l-a crezut și i-a împrumutat 3.500 Euro, iar mașina a rămas în garanție, fiind parcată lângă blocul său. La scadență, respectiv în_, partea vătămată M. l-a sunat pe inculpat să se deplaseze la proprietar pentru a restitui autoturismul și a recupera banii însă acesta i-a spus că persoana lipsește din țară. După acest episod, partea vătămată M. a verificat actele autoturismului și a constatat că era înmatriculat pe S. C. S., iar pe suportul numărului de înmatriculare era trecut și numărul de telefon al societății. A apelat și a răspuns martorul F. care i-a relatat adevărata situație a mașinii, astfel că în data de_ cei doi s-au întâlnit în Z., partea vătămată

M. acceptând să predea autoturismul către partea vătămată S. C. S., deoarece la Poliția Municipiului Dej se cerceta plângerea acestei părți vătămate pentru abuz de încredere.

În data de_, inculpatul R. B. s-a deplasat în localitatea C. N. la partea vătămată SA H. S., unde a închiriat autoturismul marca VW Passat, cu nr.CJ-40-ARC, până în data de_ . Ulterior acesta nu a mai restituit autoturismul la termenul stabilit iar autoturismul, cu toate cercetările efectuate nu a fost găsit până în prezent.

În data de_, inculpatul R. B. a închiriat de la partea vătămată P. Ana din S. M., autoturismul marca VW Golf cu nr.SM-05-RAH pentru două zile. În data de_, acesta a vândut autoturismul martorului V. R. din Z. cu suma de 2.000 Euro, asigurându-l pe cumpărător că este proprietarul autoturismului și că o să-l ajute la transcriere. Ulterior, partea vătămată P. Ana a aflat că mașina se găsește în posesia martorului V. R., i-a achitat acestuia suma de 2.000 Euro și și-a recuperat bunul.

Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, inculpații R. B. și C.

C. au recunoscut și regretat săvârșirea faptelor. Inculpatul C. C. a recunoscut faptele și cu ocazia audierii în instanță, iar inculpatul R. B. nu a putut fi audiat, ulterior momentului în care i-a fost comunicat rechizitoriul și apoi a fost pus în libertate nemaiprezentându-se la niciunul dintre termenele de judecată pentru a-și exprima poziția.

Coroborând întregul material probator administrat în cauză, instanța a constatat că săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și vinovăția

acestora sunt pe deplin dovedite.

Astfel, declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală, în care aceștia au expus pe larg modalitatea de comitere a faptelor reținute în sarcina lor se coroborează atât între ele, cât și cu declarațiile învinuiților față de care s-au pronunțat soluții de scoatere de sub urmărire penală și care au fost audiați în cauză în calitate de martori, C. E. I. și Kercso Ana.

În drept, fapta inculpatului R. B. de a întocmi în fals 2 adeverințe de venit, atestând împrejurări necorespunzătoare adevărului și încredințându-le pentru a fi folosite de învinuita Kercso Ana întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art.290 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de întocmire a unor adeverințe de venit falsificate, în scopul producerii de consecințe juridice, urmată de încredințarea acestora pentru a fi folosite de către învinuită. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin crearea unei stări de pericol pentru valoarea probantă a înscrisurilor respective. Momentul consumării infracțiunii este marcat de momentul în care s-a produs urmarea imediată, iar legătura de cauzalitate dintre acțiunea de întocmire a adeverințelor de venit falsificate și cea de încredințare a acestora pentru a fi folosite și urmarea imediată rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul R. B. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a urmărit producerea consecințelor juridice.

Având în vedere intervalul de timp scurs între cele 2 acte materiale și modul similar de acționare, se apreciază că fapta a fost comisă în formă continuată, fiind incidente în cauză prevederile art.41 alin.2 Cod penal.

În drept, fapta inculpatului R. B. de a induce în eroare, în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, un număr de 6 părțile vătămate, cu ocazia încheierii unor contracte de închiriere autoturisme, de vânzare-cumpărare sau de împrumut, prin prezentarea unei situații false a autoturismului și a

intențiilor sale, în scopul obținerii pentru sine a unui folos material, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de inducere în eroare a părților vătămate, prin prezentarea unei situații necorespunzătoare adevărului. Momentul consumării infracțiunii este marcat de momentul producerii urmării imediate, ca element component al laturii obiective și care se caracterizează prin prejudiciul cauzat părților vătămate, constând în sumele de bani achitate ca preț al vânzării sau în valoare autoturismului închiriat și nerestituit. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și prejudiciul cauzat părților vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul R. B. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că

desfășoară o activitate de inducere în eroare a părților vătămate și că prin aceasta cauzează o pagubă.

Fapta săvârșită de inculpat este o complicitate la înșelăciune în condițiile art.215 alin.1 și 3 Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită cu prilejul încheierii unor contracte, scrise sau verbale și în așa fel încât, fără această eroare, părțile vătămate nu ar fi încheiat înțelegerea în condițiile stipulate.

Având în vedere intervalul de timp scurs între cele 6 acte materiale și modul similar de acționare, s-a apreciat că fapta a fost comisă în formă continuată, fiind incidente în cauză prevederile art.41 alin.2 Cod penal.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că aceasta nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat anterior de numeroase ori pentru comiterea unor infracțiuni similare.

Prin sentința penală nr.507/_ a T. ui S. M., definitivă la data de_, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, pedeapsă a cărei executare a început la data de_, la data de_ inculpatul fiind liberat condiționat cu nu rest neexecutat de 685 zile. Față de această împrejurare, întrucât faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar sunt sancționate cu pedepse mai mari de 1 an închisoare și au fost săvârșite după executarea hotărârii menționate anterior, instanța a constatat că infracțiunile au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, fiind aplicabile prevederile art.37 lit.b) Cod penal.

Reținând vinovăția inculpatului R. B., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și înșelăciune în formă continuată, comise în stare de recidivă postexecutorie, prevăzute de art.290 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b) Cod penal și art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b) Cod penal.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.18¹alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit,

împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpatul R. B., instanța a apreciat că acesta este unul ridicat, relevat de modul de săvârșire al acesteia, prin inducerea părților vătămate în eroare în mod repetat, dar și în raport cu valoarea prejudiciului cauzat.

Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Aceasta este în vârstă de 41 de ani și nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni similare, comise inclusiv în străinătate.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră și cooperantă în faza de urmărire penală, recunoscând comiterea faptelor și contribuind la aflarea adevărului în cauză, prin declarațiile date în faza de urmărire penală, însă ulterior, în fața instanței de judecată, după ce a fost pus în libertate nu s-a mai prezentat pentru a-și exprima poziția față de acuzațiile care i se aduc, deși i s-a acordat inclusiv posibilitatea de a opta pentru procedura simplificată, raportat la conduita sa din faza de urmărire penală. Cu toate acestea, raportat la gradul de pericol social al faptelor, astfel cum a fost acesta apreciat de către instanță, la incidența a două cauze de agravare a

pedepsei, respectiv forma continuată a infracțiunilor și starea de recidivă postexecutorie, instanța a apreciat că nu se justifică reținerea atitudinii ulterioare a inculpatului ca o circumstanță atenuantă, însă aceste împrejurări au fost avute în vedere la stabilirea în concret a pedepselor aplicate.

Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la pedepse orientate spre mediu, de 1 an închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune. Instanța a apreciat că aplicarea unor astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.

Din analiza fișei de cazier judiciar și a hotărârilor judecătorești de condamnare a inculpatului existente la dosar, instanța a reținut că infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și complicitate la înșelăciune în formă continuată pentru care inculpatul R. B. a fost cercetat în prezentul dosar și infracțiunile de înșelăciune și abuz de încredere pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.468/_ a Judecătoriei T.

M., definitivă față de inculpat la data de_, sentința penală nr.607/_ a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin neapelare la data de_, sentința penală nr.1123/_ a Judecătoriei D., definitivă prin nerecurare la data de_, sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei Oradea și sentința penală nr.20/_ a Judecătoriei Dunakeszi - Ungaria, recunoscută prin sentința penală nr.448/2011 a Curții de Apel B., definitivă la data de_ prin încheierea nr.885/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție sunt concurente.

Pe cale de consecință, s-a descontopit sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei Oradea, au fost repuse pedepsele în individualitatea lor: 2 ani și 2 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei Oradea), 2 ani și 2 luni închisoare

(aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei Oradea), 2 ani închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin sentința penală nr.468/_ a Judecătoriei Tg.M. ), 3 ani și 6 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de

înșelăciune prin sentința penală nr.607/_ a Judecătoriei Petroșani), 1 an închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere prin sentința penală nr.1123/_ a Judecătoriei D. ), 5 ani (aplicată prin sentința penală nr.20/_ a Judecătoriei Dunakeszi - Ungaria), 1 lună (spor aplicat prin sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei Oradea) și, în baza art.36 Cod penal, raportat la art.33 lit.a) și art.34 lit.b) Cod penal, au fost contopite pedepsele repuse în individualitatea lor, de 2 ani și 2 luni, 2 ani și 2 luni, 2 ani, 3 ani și 6 luni, 1 an, 5 ani închisoare cu pedepsele de 1 an și 7 ani închisoare aplicate inculpatului prin prezenta, iar pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare a fost sporită cu 6 luni, apreciindu-se necesar acest spor raportat la numărul mare de infracțiuni de același gen aflate în concurs, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, cu privare de libertate.

Totodată, constatând că inculpatul a început executarea pedepsei rezultante de 5 ani și 1 lună închisoare aplicată prin sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei Oradea la data de_, iar la data de_ acesta a fost pus în

a făcut aplicarea prevederilor art.36 alin.3 Cod penal și, pe cale de consecință, a dedus din durata pedepsei aplicate partea din pedeapsă executată, respectiv de la data de_ la_ .

În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului R. B. drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor parlamentare și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.

Instanța a apreciat că, față de prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, "deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată";. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de Convenție, o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea

de drept sau bazele democrației. Instanța a apreciat că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației.

Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect.

De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.

În drept, fapta inculpatului C. C. de a induce în eroare partea vătămată P. A., cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a unui autoturism, prin prezentarea unei situații neadevărate și apoi de a vinde autoturismul primit în schimb unei alte persoane, V. I., inducându-l și pe acesta în eroare cu privire la proveniența bunului și obținând în acest mod un folos material injust, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea frauduloasă a inculpatului de inducere în eroare a părților vătămate, cu prilejul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a autoturismelor, prezentându-le acestora o situație neadevărată a obiectului contractelor. Acestea erau împrejurări esențiale, pe care dacă partea vătămată le- ar fi cunoscut, nu ar fi încheiat contractul de creditare pentru achiziționare de bunuri. Momentul consumării infracțiunii este marcat de momentul producerii urmării imediate, ca element component al laturii obiective și care se

caracterizează prin prejudiciul cauzat părților vătămate, constând în suma de bani achitată pentru achiziționarea bunurilor. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de inducere în eroare și prejudiciul cauzat părților vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul C. C. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta cauzează o pagubă.

Fapta săvârșită de inculpat este o înșelăciune în condițiile art.215 alin.1 și

3 Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită cu ocazia încheierii unor contracte și în așa fel încât, fără această eroare, partea vătămată nu ar fi încheiat înțelegerea în condițiile stipulate.

Față de intervalul de timp scurs între cele două acte materiale de inducere în eroare, se reține comiterea infracțiunii în forma continuată, prevăzută de art.41 alin.2 Cod penal.

Reținând vinovăția inculpatului C. C., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptelor săvârșite de inculpatul C. C., instanța a apreciat că acesta este unul mediu, relevat de modul de săvârșire al acesteia, prin inducerea părții vătămate în eroare, dar și în raport cu valoarea prejudiciului cauzat.

Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Aceasta este în vârstă de 35 de ani și nu este cunoscut cu antecedente penale, însă i-a mai fost aplicată anterior o sancțiune administrativă pentru comiterea unei infracțiuni de distrugere.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale.

Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la pedepse orientate spre minim, de 4 ani închisoare, aceasta fiind de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului C. C. drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c.Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a

dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art.3 din Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.

Instanța a avut în vedere decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu se va face automat și a fost supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.86¹alin.l Cod Penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 4 ani închisoare, așadar se încadrează în limita prevăzută la alin.1 lit.a), inculpatul nu are antecedente penale fiind astfel respectată și cerința de la alin.1 lit.b), iar experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de normele legale și regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

În consecință, în baza art.86¹Cod penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei ce-i va fi aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, termen stabilit potrivit dispozițiilor art.86²alin.1 Cod penal.

În baza art.86³alin.1 lit.a) Cod penal, a fost desemnat Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj responsabil cu supravegherea inculpatului, iar în baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.86⁴Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile pană la expirarea termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că părțile vătămate B. R., P. Ana și EFG SA H. S. s-au constituit părți civile în cauză cu sumele reprezentând prejudiciu cauzat prin faptele inculpaților.

Legea civilă, mai exact, art.998-999 cod civil prevede că răspunderea civilă delictuală este incidentă în ipoteza îndeplinirii următoarelor condiții: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, dovedit de către părțile vătămate, existența unei fapte ilicite, în speță săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, fiind dovedită vinovăția acestora și, de asemenea, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Instanța a apreciat că prejudiciul pretins de părțile civile este dovedit, pe baza înscrisurilor depuse de acestea la dosar, astfel încât au fost admise acțiunile civile formulate în cauză și, pe cale de consecință, în baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, raportat la art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul R. B. la recuperarea prejudiciilor cauzate, respectiv la plata sumei de 2.000 euro, echivalent în lei la data efectuării plății, reprezentând prejudiciu cauzat și nerecuperat în favoarea părții civile P. Ana și de 49.361 lei, în favoarea părții civile SA H. S.

De asemenea, întrucât partea civilă B. R. a formulat doar pretenții de natură morală, instanța a apreciat întemeiate pretențiile acesteia, chiar dacă subevaluate, considerând că a suferit un prejudiciu nepatrimonial raportat inclusiv la incertitudinea care a planat asupra păstrării autoturismului achiziționat, în cursul procesului fiind formulate pretenții asupra acestuia, astfel că a fost admisă integral acțiunea civilă, cu respectarea principiului disponibilității părții și a obligat inculpații R. B. și C. C., în solidar, la plata în favoarea părții civile a sumei de 100 lei cu titlu de daune morale.

Sub același aspect al laturii civile, instanța a luat act de pozițiile exprimate de celelalte părți vătămate din cauză, respectiv că partea vătămată S. C. I.

S.A nu s-a constituit parte civilă în cauză, nesuferind niciun prejudiciu, partea vătămată V. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul suferit fiind recuperat integral, părțile vătămate P. A., M. V. și S. E. K. R.

S. nu s-au constituit părți civile în cauză, deși prejudiciul cauzat nu a fost recuperat, iar părțile civile S. L. R. SA S. și S. Car Class S. au renunțat la constituirile de parte civilă formulate în faza de urmărire penală, deși prejudiciul cauzat nu a fost recuperat.

Totodată, raportat la aceste poziții, la faptul că s-a cauzat un prejudiciu nerecuperat și că nu se formulează sau s-a renunțat la pretențiile aferente recuperării acestuia, iar inculpații au beneficiat de anumite sume de bani în urma comiterii infracțiunilor pentru care au fost condamnați, în baza art.118 alin.1 lit.b) Cod penal, s-a dispus confiscarea acestor sume, respectiv de 5.000 euro și 5.053,20 lei de la inculpatul R. B. și de 900 euro de la inculpatul C.

C., ca fiind dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpații la plata sumei totale de 5.500 lei cheltuieli judiciare către stat, potrivit dispozitivului hotărârii, cheltuieli determinate de administrarea mijloacelor de probă și de asigurarea asistenței juridice obligatorii a inculpaților în faza de urmărire penală și în faza de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal inculpații R. B. și Cioboncai C. .

Inculpatul C. C. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate, și în consecință reducerea pedepsei deoarece i s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată raportat la dispozițiile art.72 C.pen. Astfel, în cuprinsul soluției de fond, instanța de judecată a reținut că infracțiunea comisă de către inculpatul C. C. este de un pericol minim, că acesta are o vârstă

spre 35 ani, vârstă până la care nu a mai intrat în raport cu legea penală și că a fost sincer pe întreg parcursul procesului penal.

Inculpatul R. B. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr.35 din 25 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Zalău și rejudecând cauza, să se dispună aplicarea unei pedepse mai reduse față de pedeapsa aplicată de către instanța de fond. În motivarea recursului se arată că pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului este prea mare raportat la gradul de pericol social al infracțiunilor comise și la natura acestora, respectiv infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, nu împotriva persoanei, prin urmare, în procesul de reindividualizare a pedepselor se solicită a se da o mai mare aplicare prevederilor art.74 lit. c C.pen. raportat la art.76 C.pen., având în vedere că inculpatul a recunoscut faptele în faza de urmărire penală, precum și

împrejurarea că în unele situații prejudiciul a fost recuperat în natură.

Examinând probele dosarului Curtea va constatat că recursul declarat de inculpatul R. B. este nefondat iar cel al inculpatului C. este fondat.

Instanța de fond ca urmare a administrării unor probe, utile, pertinente și concludente respectiv proces verbal de sesizare din oficiu, plângerile și declarațiile părților vătămate, adresele părților vătămate și dovezile privind prejudiciile cauzate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, adrverința de salariu falsă, acte de constatare, proces verbal de confruntare, proces verbal de custodie și contract de vânzare-cumpărare a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea iar încadrările juridice ale faptelor se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru inculpatul R. B. și ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru inculpatul C. C. .

Astfel s-a reținut în esență că la începutul anului 2007, Inculpatul R. B. s-a deplasat la magazinul de confecționat ștampile aparținând S. Trodat S. Z.

, unde a solicitat confecționarea unei ștampile cu însemnele "S. Nicolau Impex S.

,"; declarând că este angajatul acestei societăți și a fost trimis de administrator să confecționeze ștampila. Martorul Miko I. A. l-a crezut și i-a înmânat ștampila. Cu această ștampilă, inculpatul a ștampilat două adeverințe pe care le-a luat de la magazinele "Altex"; și "Flanco"; din Z., adeverințe necesare cumpărării de mărfuri în rate. Una dintre adeverințe a fost completată de inculpat cu numele învinuitei Kercso Ana, care la data respectivă se numea Ghiurcuța Ana, adeverința atestând faptul că învinuita era angajată a S. Nicolau Impex S. în calitate de magazioneră. Învinuita s-a prezentat cu această adeverință la magazinul Flanco pentru a achiziționa mărfuri, respectiv un computer și un laptop, pe care le-a transportat la locuința sa cu un taxi, însă imediat după aceea s-a prezentat la ea inculpatul R. B. care a luat bunurile spunând că-i trebuie la firmă.

În data de_, inculpatul R. B. s-a deplasat la partea vătămată S. L.

R. SA S., unde a încheiat un contract de închiriere pentru autoturismul marca Mercedes C2200, cu nr.SJ-20-TTT, închiriere valabilă până în data de _

Cu toate acestea, inculpatul C. C. a cumpărat autoturismul, achitând inculpatului R. B. suma de 1.200 Euro, rămânând de achitat un rest de 300 Euro. Cei doi au încheiat și un act scris însă ulterior l-au rupt, înțelegându-se să vândă împreună autoturismul iar din prețul obținut, 300 Euro să rețină R. B., iar restul să revină lui C. C. . C. C. a găsit un cumpărător în T.

M., astfel că toți trei s-au deplasat cu autoturismul în T. M. unde s-au întâlnit într-un bar cu partea vătămată P. A. care era însoțit de fratele său și o femeie. Inculpatul R. B. i-a declarat părții vătămate P. că este proprietarul autoturismului, dobândit în contul unei datorii pe care proprietarul inițial îl avea la el iar în cazul cumpărării îi va facilita transcrierea și obținerea cărții de identitate. Frații C. au asistat la discuție și, deși cunoșteau că autoturismul nu aparține inculpatului R. B., nu au intervenit, ci mai mult, au confirmat spusele acestuia. Partea vătămată P. A. a fost de acord să cumpere mașina cu suma de 1.300 Euro și un autoturism marca Opel Vectra. Din cei 1.300 Euro inculpatul R. B. a reținut 300 Euro, iar restul i-a dat inculpatului C. C., care, la rândul lui, i-a dat fratelui său 100 Euro, iar autoturismul Opel Vectra l-a reținut pentru el. A. turismul Opel Vectra avea ca proprietar în acte pe martorul Kalman Lajos din Odorheiul Secuiesc. Acesta declară că a vândut mașina în anul 2002, dată de la care s-au mai făcut vânzări însă fără ca mașina să fie transcrisă. În data de_, inculpatul C. C. a vândut autoturismul Opel Vectra părții vătămate V. I., fără să-i spună că provine dintr-o infracțiune.

, prezentând și un act în acest sens, respectiv un contract încheiat cu fratele acestuia P. E. .

În data de_, inculpatul R. B. a închiriat de la partea vătămată S.

M. acceptând să predea autoturismul către partea vătămată S. C. S., deoarece la Poliția Municipiului Dej se cerceta plângerea acestei părți vătămate pentru abuz de încredere.

În data de_, inculpatul R. B. s-a deplasat în localitatea C. N. la partea vătămată SA H. S., unde a închiriat autoturismul marca VW

Passat, cu nr.CJ-40-ARC, până în data de_ . Ulterior acesta nu a mai restituit autoturismul la termenul stabilit iar autoturismul, cu toate cercetările efectuate nu a fost găsit până în prezent.

Probele administrate confirmă vinovăția ambilor inculpați, astfel că o soluție de achitare a inculpatului C. C. în sensul că nu este vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune sub aspectul laturii subiective, este exclusă.

Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpaților au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C.p. adică gradul de pericol social al faptelor, modul concret de comitere al acestora precum și persoana inculpaților.

Astfel din fișa de cazier judiciar al inculpatului R. B. rezultă că acesta se află în stare de recidivă postexecutorie fiind incidente disp. art.37 lit.b C.p., fiind condamnat anterior la mai multe pedepse pentru comiterea și a unor infracțiuni similare, iar pe de altă parte inculpatul a avut o atitudine sinceră în faza de urmărire penală însă ulterior acesta după ce a fost pus în libertate nu s-a mai prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția sa procesuală deși i s-a adus la cunoștință drepturile procesuale inclusiv că poate să se prevaleze de disp. art.320/1 C.p.p. referitoare la recunoașterea vinovăției .

Numai poziția de recunoaștere a inculpatului R. B. adoptată în faza de urmărire penală și care nu a fost reiterată la instanța de fond nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante care constituie o facultate și nu o obligație în procesul individualizării pedepselor, iar pe de altă parte inculpatul nu a depus diligențe pentru recuperarea prejudiciilor cauzate, a comis mai multe infracțiuni în formă continuată și în concurs, raportat și la antecedența penală a acestuia nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Reintegrarea socială a inculpatului R. B. poate fi realizată numai prin privare de libertate având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor comise precum și perseverența infracțională manifestată de către acesta astfel că executarea pedepsei în regim de detenție este oportună.

Ca atare Curtea în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. B. împotriva sentinței penale nr.35 din 25 ianuarie 2013 a Judecătoriei Z. .

Referitor la persoana inculpatului C. C. acesta a participat doar la două acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune și se află la prima confruntare cu legea penală astfel că pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare se impune a fi redusă, iar reintegrarea socială a acestuia poate fi realizată și fără privare de libertate astfel că fiind îndeplinite condițiile prev. de art.81, 82 C.p. suspendarea condiționată a executării pedepsei este oportună.

În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art.385/15 pct.2 lit.d

va admite recursul declarat de inculpatul C. C. împotriva aceleiași sentințe, pe care o va casa cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și modalitatea de executare a acesteia și rejudecând va reduce pedeapsa aplicată inculpatului C. C. pentru infracțiunea de înșelăciune
prev.de art.215 alin.1 și 3 C.pen., cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.
Se va face aplic.art.71 și art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art.81, 82 C.pen. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 4 ani.
Se va face aplic.art.71 alin.5 C.pen.
În baza art.359 C.p.p. va atrage atenția inculpatului asupra disp.art.83 C.pen. a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.189 C.p.p. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 600 lei (3x 300 lei) onorarii pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, ce se va plăti din FMJ.
În baza art.192 alin.2 C.p.p. va obliga pe inculpatul R. B. să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, iar celelalte cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. B., fiul lui C. și E., născut la_, domiciliat în Z., str.Tudor Vladimirescu nr.13 bl.P20, sc.A, ap.19, jud.Sălaj, cu reședința în com. T. nr.275 jud.Sălaj, împotriva sentinței penale nr.35 din 25 ianuarie 2013 a Judecătoriei Z. .
2. Admite recursul declarat de inculpatul C. C., fiul lui I. și M., născut la_, dom.în Ș. S., str.Ialomiței nr.52 jud.Sălaj împotriva aceleiași sentințe, pe care o casează cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și modalitatea de executare a acesteia și rejudecând:
  Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C. C. pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 și 3 C.pen., cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.
  Face aplic.art.71 și art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
  În baza art.81, 82 C.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 4 ani.
  Face aplic.art.71 alin.5 C.pen.
  Atenționează pe inculpat asupra disp.art.83 C.pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
  Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 600 lei (3x 300 lei) onorarii pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, ce se va plăti din FMJ.
  Obligă pe inculpatul R. B. să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, iar celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
  Definitivă.
  Pronunțată în ședința publică din 29 martie 2013.
  PREȘEDINTE
  JUDECĂTORI
  I.
  C. M.
  C.
  I.
  V.
  C.
  GREFIER
  1. B. H.

Red.I.C.M/S.M.D.

3 ex./_

#Inselaciune. Jurisprudenta

← Sentința penală nr. 24/2013. Înșelăciune		Decizia penală nr. 1739/2013. Înșelăciune →

Decizia penală nr. 425/2013. Înșelăciune

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 425/2013. Înșelăciune

	PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
I.	C. M.	C.	I.	V.	C.