Decizia penală nr. 43/2013. Tâlhărie
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.43/R/2013
Ședința publică din 15 ianuarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. H., judecător
JUDECĂTORI: V. V. A.
: I. M.
G.: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul C. C., împotriva sentinței penale nr.2614/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. M., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2, lit. b,c, alin.21lit. a C.pen., cu aplic.art.37 lit. a C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. C. aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Negru C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul învederează instanței că nu și-a angajat apărător ales.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen. Poziția inculpatului a fost de nerecunoașterea faptei, el recunoscând că a avut loc un incident între celălalt inculpat și partea vătămată însă poziția inculpatului a fost aceea că a intervenit între cei doi ca să-i despartă. Din declarațiile celor doi coinculpați rezultă că inculpatul C. nu ar fi implicat în mod direct în săvârșirea infracțiunii, ci a încercat doar să-i despartă pe cei doi. Chiar dacă partea vătămată a declarat că a fost agresat de două persoane, apreciază că raportat la starea tensionată în care se afla partea vătămată, aceasta ar fi putut interpreta activitatea inculpatului C. ca fiind o infracțiune de tâlhărie. Susține că nu există probe certe și directe care să ducă la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii astfel că ar trebui să se rețină principiul " in dubio pro reo";. În subsidiar, solicită reducerea cuantumului pedespei aplicate pe care o apreciază prea mare raportat la faptul că în cauză nu există prejudiciu, acesta fiind recuperat iar asupra părții vătămate nu s-au constatat leziuni. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Apreciază că vinovăția inculpatului a fost corect stabilită în cauză prin probele administrate în cauză. Mai mult, inculpații au arătat modul în care au procedat cu ocazia reconstituirii. În ceea ce privește reindividualizarea pedepsei, arată că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, acesta
are antecedente penale, astfel că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul C. C., având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 2416 din 31 octombrie 2012a Judecătoriei B. M., pronunțată în dosarul nr._, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul L. I., prin apărător.
Au fost condamnați inculpații:
C. C. , CNP 1., fiul lui Natural și M., născut la data de_ în Gârbou, jud. Sălaj, cetățean român, studii 2 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, doi copii majori, recidivist, domiciliat în sat P., nr.7 A, com. Gârbou, jud. Sălaj, arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de:
tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2, lit. b,c, alin.21lit. a C.pen., cu aplic.art.37 lit. a C.pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În temeiul art.61 C.pen. s-a revocat liberarea condiționată cu privire la restul de 627 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.1239/_ a Judecătoriei C. Napoca definitivă prin Decizia penală nr. 97/A/2008 a T. ului C., rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, rezultanta fiind de 7 ani închisoare.
L. I. , CNP 1., fiul lui D. și M., născut la data de_ în B. M., jud. Maramureș, cetățean român, studii 3 clase, îngrijitor de animale, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, 1 copil minor, fără antecedente penale, domiciliat în sat P., nr.7, com. Gârbou, jud. Sălaj, arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de:
tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2, lit. b,c, alin.21lit. a C.pen., cu aplic.art.74 lit. a, art.76 lit. b C.pen., la pedeapsa de 3 a n i și 6 lu n i î n ch isoa re.
Cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit. a teza II C.pen. față de ambii inculpați.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și în baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu data de_, la zi.
S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de câte 1.500 lei, din care câte 300 lei reprezintă onorariul pentru apărătorii din oficiu, care s-a avansat din fondurile M. ui Justiției către av.Ban Ș. ania și av. B. M. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, din 23 mai 2012 - dos. nr. 1975/P/2012, au fost trimiși în judecată inculpații: C. C. , pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2, lit. b,c, alin.21lit. a C.pen., cu aplic.art.37 lit. a C.pen. și L. I. , pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2, lit. b,c, alin.21lit. a C.pen..
Inculpații au avut pe parcursul procesului penal o poziție oscilantă. Astfel, dacă în faza de urmărire penală, în declarațiile date în fața organelor de cercetare penală, au recunoscut fapta, susținând că se aflau sub influența băuturilor alcoolice ( f. 20 și 27 dos. urm. pen.), în fața instanței nu au mai recunoscut fapta, inculpatul C. susținând că a intervenit între inculpatul L. și partea vătămată pentru a-i despărți, iar inculpatul L. a arătat că doar a ridicat de jos telefoanele părții vătămate și le-a predat polițiștilor.
Trecând la soluționarea cauzei, instanța a reținut în fapt următoarele:
În data de_, inculpații C. C. și L. I. s-au întâlnit în Gara Municipiului B. M. . Inculpații au consumat băuturi alcoolice ( bere și spirt medicinal) atât în incinta unui local din zona gării, cât și pe spațiul verde din fața unui imobilului de pe b- dul Decebal.
În jurul orei 2350inculpații au observat-o pe partea vătămată H. C. -L. care se deplasa pe b-dul Decebal înspre farmacia "Cardio"; vorbind la telefonul mobil. Inculpații s-au înțeles să-i sustragă părții vătămate telefonul mobil.
Astfel, inculpatul C. C. s-a apropiat de partea vătămată și i-a cerut o țigară, iar partea vătămată i-a răspuns că nu are țigări. Imediat de partea vătămată s-a apropiat și inculpatul L. I., care i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona toracelui. Apoi amândoi inculpații au tras-o pe partea vătămată pe spațiul verde din fața imobilului nr. 18, într-un loc neiluminat, și au trântit-o la pământ.
Inculpatul C. C. a imobilizat-o pe partea vătămată ținând-o de mâini și de gură, timp în care coinculpatul L. I. a lovit-o cu pumnii și a controlat-o în buzunare. Partea vătămată a strigat de mai multe ori după ajutor. Inculpatul L. I. a sustras din buzunarul bluzei părții vătămate un telefon mobil marca Nokia și un telefon mobil marca Samsung. Apoi inculpații au plecat de la fața locului.
Strigătele părții vătămate au fost auzite de martorul Pogăciaș A. Sorin, care se deplasa pe partea opusă a străzii. Partea vătămată a apelat la ajutorul martorului căruia i- a relatat ce i s-a întâmplat și care a sesizat telefonic organele de poliție. Patrula de poliție sosită la fața locului a reușit să-i identifice și să-i rețină pe inculpați pe str. George Coșbuc, în apropierea Policlinicii MedCenter pe baza semnalmentelor furnizate de partea vătămată.
Telefoanele mobile sustrase au fost găsite cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului L. I., fiindu-i restituite părții vătămate. În timpul agresiunii părții vătămate i-au căzut din buzunar un aparat MP 3 Player pentru autoturism și un dispozitiv pentru stocarea datelor informatice, bunuri care au fost descoperite la fața locului cu ocazia cercetării efectuate de organele de cercetare penală și restituite părții vătămate.
Prejudiciul cauzat prin infracțiune a fost evaluat de partea vătămată la 200 lei. În urma actelor de violență părții vătămate nu i-au fost cauzate leziuni corporale.
Fapta și vinovăția inculpaților rezultă din coroborarea următoarelor probele, administrate în cursul procesului penal: declarațiile constante ale părții vătămate ( f. 6-7 dos. urm. pen. și fila 47 dos. inst.), constatările proceselor verbale încheiate atât cu ocazia constatării infracțiunii cât și cu prilejul cercetării la fața locului și a reconstituirii (f. 3-4 dos. urm. pen., f. 9-14 dos. urm. pen. și fila 30 dos. urm. pen.). și declarațiile martorilor Pogăciaș A. Sorin și Ciupa Giorgiana R. ( f. 35 și 37 dos. urm. pen. și f. 95 și 104 dos. inst.).
Astfel, martorul Pogăciaș A. Sorin a arătat că a auzit strigătele de ajutor ale părții vătămate și a observat-o căzută la pământ și imediat ce a reușit să scape de cei doi inculpați, partea vătămată i-a relatat că a fost bătută de aceștia și că inculpații i-au sustras telefoanele mobile.
Mai arată martorul, că nu i-a auzit pe inculpați să strige după partea vătămată, în sensul înapoierii vreunui bun.
Relevantă, în sensul reținerii vinovăției inculpaților este și declarația martorei Ciupa Giorgiana R., în prezența căreia, cu ocazia efectuării reconstituirii, inculpații au recunoscut fapta (f. 30 dos. urm. pen.).
Poziția procesuală oscilantă a inculpaților și scuza că uneori nu-și mai amintesc ce s-a întâmplat, întrucât se aflau sub influența băuturilor alcoolice, nu-i pot exonera pe aceștia de răspundere penală. Nici chiar faptul că la un moment dat au încercat să evite tragerea la răspundere a unuia dintre ei, respectiv a inculpatului C. C., care a susținut doar că a intervenit între inculpatul L. și partea vătămată pentru a-i despărți.
De asemenea, nici cererea formulată de inculpatul L. I., prin apărător, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiune de lovire, eventual în concurs cu cea de furt calificat, nu poate fi acceptată, având în vedere starea de fapt reținută în actul de inculpare și susținută de probele administrate în cauză, din care rezultă fără echivoc intenția inculpaților de a-și însuși pe nedrept bunuri aparținând părții vătămate, în acest scop folosind violența.
Astfel, declarațiile de nerecunoaștere a inculpaților au fost înlăturate, întrucât acestea nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, inculpații prin aceste poziții încercând doar, în mod nejustificat, să se sustragă de la răspunderea penală.
În drept: Fapta inculpatului C. C. care, în data de_ în jurul orei 2350, împreună cu coinculpatul L. I., pe b-dul Decebal din B. M., a exercitat acte de violență asupra părții vătămate H. C. L., în vederea sustragerii, de către
coinculpatul L. I. a celor două telefoane mobile în valoare de 200 lei din posesia părții vătămate, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2, lit. b,c, alin.21lit. a C.pen., cu aplic.art.37 lit. a C.pen., faptă pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
Inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a C.pen., față de o condamnare anterioară la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.1239/_ a Judecătoriei C. Napoca definitivă prin Decizia penală nr. 97/A/2008 a T. ului C., din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de_ cu un rest neexecutat de 627 zile închisoare.
Cum înainte de împlinirea acestui rest, inculpatul a comis fapta cercetată în prezentul dosar, instanța în temeiul art.61 C.pen. a revocat liberarea condiționată cu privire la restul de 627 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1239/_ a Judecătoriei C. Napoca definitivă prin Decizia penală nr. 97/A/2008 a T. ului C., rest pe care l-a contopite cu pedeapsa aplicată prin prezenta, rezultanta fiind de 7 ani închisoare.
Fapta inculpatului L. I. care, în data de_, în jurul orei 2350, împreună cu coinculpatul C. C., pe b-dul Decebal din B. M., prin exercitarea de violențe asupra părții vătămate H. C. -L. i-a sustras acestuia din buzunarul îmbrăcămintei două telefoane mobile marca Nokia și Samsung, în valoare totală de 200 de lei, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2, lit. b,c, alin.21 lit. a C.pen., faptă pentru care după reținerea circumstanței atenuante prev. de
art.74 lit. a C.pen. și reducerea pedepsei conform art.76 lit. b C.pen., l-a condamnat la pedeapsa de 3 a n i și 6 lu n i în ch isoa re .
În temeiul art. 71 C.pen., pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II din Codul penal, apreciind, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite precum și de persoana inculpaților, că sunt incompatibili să-și exercite drepturile arătate mai sus.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere atât gravitatea faptei, apreciată în abstract prin prisma limitelor de pedeapsă stabilite de legiuitor, dar și în concret, prin modalitatea în care au acționat, respectiv după o înțelegere prealabilă, prin exercitarea de violențe asupra părții vătămate, într-un loc public, pe timp de noapte, la aceste ce evidențiază un ridicat potențial criminogen al inculpaților, adăugându-se și elementele personale ale inculpaților.
Astfel, s-a avut în vedere că inculpatul C. C. este recidivist, cu multiple condamnări anterioare pentru fapte de furt calificat, lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliu și tâlhărie, iar ultima condamnare suferită de acest inculpat a fost tot pentru o infracțiune de tâlhărie, însă cuantumul acesteia de 5 ani, nu și-a atins scopul preventiv și evident reeducativ, astfel că înainte de împlinire restului rămas neexecutat, a
comis o nouă infracțiune, tot de tâlhărie, ceea ce a determinat instanța să-i aplice o pedeapsă într-un cuantum mai mare decât cel precedent.
Inculpatul L. I. nu are antecedente penale, astfel că instanța a reținut această împrejurare în favoarea inculpatului și făcând aplicarea disp. art. 74 lit. a C.pen., a aplicat o pedeapsă, conform art. 76 lit. b C.pen..
De asemenea, instanța a avut în vedere și poziția nesinceră a inculpaților, în ciuda unor probe evidente care le confirmau vinovăția.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și în baza art. 88 C.pen. a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu data de_, la zi.
S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză. Văzând și dispozițiile art.191 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. C. , criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat, în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedespei aplicate.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că nu există probe certe și directe care să ducă la concluzia că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii astfel că ar trebui să se rețină principiul " in dubio pro reo";. A mai arătat că, în fapt, a intervenit pentru a-i despărti pe victimă și celălalt inculpat între care a intervenit un conflict și că, raportat la starea tensionată în care se afla partea vătămată, aceasta ar fi putut interpreta activitatea sa ca fiind o infracțiune de tâlhărie.
Referitor la petitul subsidiar, inculpatul a arătat că pedeapsa aplicată este prea severă având în vedere că în cauză nu există prejudiciu, acesta fiind recuperat, iar partea vătămată nu a prezentat leziuni.
Procedând la solutionarea recursului în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele sustinute de inculpat, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:
Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conformă cu realitatea pe baza unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instantei si pe care l-a evaluat în mod just, ajungând în final la concluzia corectă că inculpatul recurent se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Fără a relua argumentația detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește în întregime, se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpat următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza potrivit căreia nu există probe care să susțină vinovăția inculpatului recurent, martorii audiati atât în cursul urmăririi penale, cât și în instanță confirmând că susnumitul a participat activ, alături de coinculpatul L. I., la actiunea a cărei victimă a fost partea vătămată și care a constat, în esență, în sustragerea de bunuri prin comiterea de acte de violență.
Astfel, martorul Pogăciaș A. Sorin (f.35, 36 dos.u.p., f. 104 dos.fond) se afla în zona imediat apropiată locului unde victima a fost agresată și personal a auzit strigătele părții vătămate, precum și o persoană de sex feminin strigând "lăsați-l în pace";, după care, imediat, a venit partea vătămată care i-a spus că a fost atacat de doi bărbați de etnie romă care i-au sustras două telefoane. Martorul a arătat că personal a apelat organele de politie si a așteptat împreună cu victima sosirea acestora.
La rândul său martora Ciupa Giorgiana R. (f. 37-39 dos.u.p., f. 95 dos.fond) a relatat că inculpații au fost identificați si retinuti în prezența sa de către organele de poliție
în timp ce aceștia se deplasau pe stradă, că telefoanele au fost găsite, din câte își amintește, asupra inculpatului C. și că se învinuiau reciproc de comiterea faptei.
Inculpații s-au apărat prezentând o altă stare de fapt, însă Curtea constată că susținerile acestora sunt nesincere.
În acest sens, inculpații au relatat că recurentul a intervenit pentru a-i despărți pe victimă și inculpatul L., deși ambii susțin că cei doi se certau și neagă existența unei altercații fizice (și care, firesc, ar fi impus un atare demers). Apoi, dacă nu s-ar fi consumat altercația fizică, nu se justifică modul în care bunurile victimei ar fi ajuns pe spațiul verde, cum susțin inculpații. În final, susținerea inculpatului L. în sensul că ar fi strigat după victimă ca să-i restituie telefoanele este contrazisă de martorul ocular Pogăciaș A. Sorin care a arătat că nu l-a auzit pe vreunul dintre inculpați să facă un asemenea gest.
În final, deși în cauză s-a probat că acțiunea inculpatului recurent s-a limitat doar la comiterea de acte de violență asupra victimei, existența infracțiunii de tâlhărie nu poate fi înlăturată în ceea ce-l privește.
Astfel, infracțiunea de tâlhărie, ca infracțiunea complexă, se caracterizează sub aspectul laturii obiective prin două acțiuni, din care una principală - furtul, iar a doua, secundară - folosirea violenței sau a amenințării, ori punerea victimei în neputința de a se apăra. Între aceste două acțiuni există o legătură de la mijloc la scop, fapta constituind tâlhărie chiar dacă violența, amenințarea, etc. a fost întrebuințată de făptuitor cu puțin înainte, în timpul sau imediat după săvârșirea furtului sau dacă, în cazul participației, unii dintre autori comit actele de agresiune, iar altii actele de sustragere. Aceasta deoarece acțiunea principală apare ca fiind cea care vizează în mod direct obiectul juridic al infracțiunii complexe, pe când acțiunea secundară se conturează ca fiind cea care, vizând un alt obiect juridic, are întotdeauna un caracter ajutător, complinitor, în sensul că este destinată să ușureze, să completeze sau să dea eficiență acțiunii principale în crearea rezultatului.
Această conexiunune materială ce se stabilește între acțiunile componente, corespunde și unei legături psihice între pozițiile subiective ce au întovărășit fiecare din acțiunile respective și aceasta indiferent de ordinea în care acele poziții subiective s-au conturat în psihicul făptuitorului și de împrejurarea că amplificarea atât a activității materiale, cât și a poziției psihice a intervenit pe parcursul executării.
În cazul de speță, deși a contribuția inculpatului C. s-a limitat numai la realizarea acțiunii adiacente, respectiv la comiterea actelor de violență, acesta și-a dat seama că, prin activitatea sa, chiar parțială, contribuie la realizarea întregii infracțiuni complexe, la producerea rezultatului acesteia pe care l-a remărit și l-a acceptat.
Practic, din modul și mijloacele de comitere a faptei rezultă că inculpatul recurent a avut reprezentarea faptului că prin contribuția sa sprijină activitatea coinculpatului L. și a urmărit producerea rezultatului infracțiunii complexe de tâlhărie: urmare a loviturilor aplicate de ambii inculpați, victima a cazut la pământ și, în timp ce recurentul s-a așezat pe corpul părții vătămate astupându-i gura cu palma, punându-l în imposibilitatea de a se apăra, inculpatul L. a sustras telefoanele din buzunare.
Așa fiind, Curtea concluzionează că instanța de fond a retinut corect vinovăția inculpatului recurent și a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu normele de incriminare incidente, respectiv infractiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2, lit. b,c, alin.21lit. a C.pen.,
Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată recurentului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul
procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la stabilirea sancțiunii la minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social a infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs, dar și totalității urmărilor faptei.
În acest context, nu poate fi ignorat faptul că inculpatul a mai comis fapte contra patrimoniului (tâlhărie și furt calificat), pentru care a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii si este recidivist (dovedind astfel că reeducarea sa nu s-a realizat), dar si faptul că, prin comiterea de acte similare, inculpatul a inteles sa-si asigure mijloacele de trai prin comiterea de acte de sustragere.
Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.
Aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Astfel, "conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C.pen., presupune, între altele, absența antecedentelor penale (conditie care nu este îndeplinită deoarece inculpatul este recidivist); "stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză deoarece recuperarea prejudiciului s-a realizat ca urmare a interventiei organelor de politiei.
Totodată, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - constând în "atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților"; - nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunilor, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor.
Așa fiind, Curtea concluzionează că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, in masura sa asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Totodată, aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II C.pen. s-a impus raportat la natura si gravitatea faptei comise, dispozitia primei instante fiind în acord cu Decizia nr.74/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,precum si cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Pentru toate aceste motive Curtea concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate ca atare astfel că recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen.
Potrivit art. 88 C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 3 mai 2012 și până în prezent.
Inculpatului i s-a asigurat asistentă juridică din oficiu astfel că în baza art. 189 C.proc.pen. se va stabili suma de 200 lei onorar pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ in favoarea BCAJ C. .
In baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga recurentul să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr. 2416 din 31 octombrie 2012 a Judecătoriei B. M. .
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 3 mai 2012 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. V. V. A. I. M.
G. ,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
J. .fond. M. C. S.
| ← Decizia penală nr. 1118/2013. Tâlhărie | Decizia penală nr. 729/2013. Tâlhărie → |
|---|
