Decizia penală nr. 729/2013. Tâlhărie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.729/R/2013
Ședința publică din 27 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. M., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.
M. B.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul H. I. împotriva sentinței penale nr.150 din 15 aprilie 2013 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie prev.de art.20 C.pen, rap.la art.211 al.1 C.pen., combinat cu art.211 al.2 lit.c C.pen. și art.211 al.2/1 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H. I., în stare de arest asistat de către apărător ales av.P. Mircea din cadrul Baroului Sălaj, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatului H. I. depune la dosar decizii de speță care solicită a fi avute în vedere la soluționarea recursului și motivele privind recursul declarat de inculpat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului H. I., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza a se dispune reducerea pedepsei aplicate, cu reținerea disp.art.74 lit.a,c C.pen.
În susținerea recursului arată că în fața instanței de fond, inculpatul a declarat că recunoaște comiterea faptei, motiv pentru care a și solicitat judecarea sa în procedura simplificată prev.de art. 320/1 C.pr.pen.
De asemenea, solicită aplicarea disp.art.74 lit.a,c C.pen., cu consecințele prev.de art.76 lit.b C.pen., și ca urmare reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, cu aplic.art.81 respectiv art.86/1 C.pen., privind suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Consideră că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală pentru aceleași considerente pe care inculpatul le-a arătat în fața instanței de fond, respectiv neaplicarea textelor de lege menționate și pentru faptul că stabilind procedura simplificată, instanța a ajuns la concluzia că doar prin executarea pedepsei prin privare de libertate a inculpatului, se ajunge la realizarea scopului preventiv al pedepsei, deși s-a reținut în mod justificat că inculpatul a avut un comportament ireproșabil anterior comiterii faptei, neavând antecedente penale.
In al doilea rând, apreciază că în speță sunt aplicabile disp.art.74 lit.a și c C.pen., având în vedere conduita bună a inculpatului și împrejurarea că a recunoscut cu regretat fapta comisă și s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și instanță.
Așa fiind, apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
În consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală din perspectiva criticilor aduse de către inculpat.
În susținerea poziției procesuale arată că instanța a realizat o judecată de valoare care pune în echilibru perfect juridic împrejurările ce rezultă din probațiunea administrată în cauză, neexistând elemente care să poată fi interpretate ca circumstanțe atenuante judiciare.
Apreciază că în cauză inculpatul a beneficiat de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă conform art.320/1 C.pr.pen., în sensul că instanța a și procedat la aplicarea pedepsei îndreptată spre minim, respectiv aceia de 2 ani și 4 luni, în condițiile în care minimul special ar fi fost de 3 ani și 6 luni, pedeapsă care reflectă împrejurarea de natură atenuantă legată de conduita sinceră a inculpatului în fața instanței. Celelalte împrejurări, sunt redate corect din perspectiva art.72 C.pen., iar în ceea ce privește modalitatea de executare, subscrie aserțiunilor instanței legate de pericolul social concret al faptei comise de inculpat, care justifică aplicarea acestei modalități.
Așa fiind, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul Hamza I., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 150 din 15 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z. în baza art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21lit.b) Cod penal, cu aplicarea art.3201Cod procedură penală, a condamnat inculpatul H. I. , fiul lui I. și M. S., născut la data de_ în municipiul Z., jud.Sălaj, cetățean român, necăsătorit, studii-8 clase, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, CNP 1., domiciliat în municipiul Z., str.Sf.Vineri, nr.18, bl.B21, sc.C, ap.46, jud.Sălaj, cu reședința în municipiul Z., str.B.P.Hasdeu, nr.29, bl.H29, sc.A, ap.17, jud.Sălaj, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Oradea, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare cu privare de libertate pentru comiterea infracțiunii de tentativă la tâlhărie.
În baza art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la_ la zi.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a constatat că în baza art.3201alin.5 Cod procedură penală s-a disjuns acțiunea civilă, fiind format un nou dosar cu nr._ al Judecătoriei Z., cu termen de judecată la data de_ .
În baza art.118 alin.1 lit.b) Cod penal, a fost confiscat un cuțit în lungime de 35 cm cu lama de 20 cm, bun care a fost folosit de inculpat la comiterea infracțiunii și care a fost ridicat de la acesta conform procesului-verbal din data de_ de la filele 14-15 și se află în prezent la Camera de corpuri delicte a Judecătoriei Z. .
În baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
În baza art.5 alin.5 din Legea nr.76/2008, s-a adus la cunoștința inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S. ul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul H.
I. la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, suma de 400 lei a fost avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj pentru apărătorul din oficiu, av.F. Codruța, pentru asistența juridică acordată inculpatului în faza de urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de 19 martie 2013, din Dosar nr.542/P/2013, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul
H. I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și alin.21lit.b) Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în data de_, pe timp de noapte, în jurul orei 05:40, inculpatul, în calitate de client în taximetrul părții vătămate P. I., între localitățile Badon și Borla, a amenințat-o pe aceasta cu un cuțit, în scopul de a sustrage autoturismul pe care aceasta îl conducea.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă:proces-verbal de cercetare la fața locului (f.14-15, 20-33), declarații inculpat (f.16-18, 34-38), declarații parte vătămată (f.41-47), raport de constatare medico-legală (f.48), declarații martori (f.28-30, 53-55, 56, 57, 58-59, 60-61), fișă cazier judiciar (f.39).
Partea vătămată P. I. s-a constituit parte civilă în cauză în fața instanței de judecată cu sumele de 60.000 lei cu titlu de daune morale și 2.000 lei despăgubiri materiale.
La termenul de judecată din_, inculpatul, în prezența apărătorului ales, a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.3201Cod procedură penală, declarând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește (f.122). În baza cererii inculpatului admisă de către instanță, cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art.3201 Cod procedură penală.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În dimineața zilei de_, inculpatul H. I. s-a deplasat în stația de taxi situată în zona Spitalului Județean din mun. Z., jud. Sălaj. Aici a abordat mai mulți taximetriști cărora le-a cerut să îl ducă până în Satu-Mare, cu toate că le-a spus acestora că nu are bani la el. A fost refuzat de doi, trei taximetriști, iar după acest moment a ajuns la partea vătămată P. I. care a fost de acord să efectueze cursa, cerând în schimb suma de 180-200 lei. Inculpatul H. I. s-a oferit să-i plătească părții vătămate contravaloarea cursei, însă i-a solicitat părții vătămate să accepte plata la destinație, unde urma să își întâlnească părinții veniți din Italia, întrucât nu avea bani la el. Pentru a dovedi că este de bună credință, a pus portofelul cu actele personale pe bordul mașinii părții vătămate. Partea vătămată și inculpatul au pornit spre Satu-Mare cu autoturismul victimei, marca Renault Megane cu numărul de înmatriculare_ . Pe traseu la ieșirea din localitatea Badon înspre localitatea Borla, inculpatul a scos din buzunarul hainei un cuțit pe care l-a pus la gâtul părții vătămate, spunându-i că o va omorî.
Partea vătămată a prins de lama cuțitului și a împins-o. Tot în acest timp partea vătămată a oprit și motorul mașinii, după care a coborât din autoturism și a fugit înspre Z. . După acest moment inculpatul s-a urcat la volanul mașinii cu scopul de a pleca cu aceasta, a încercat să pună în mișcare autoturismul însă nu a reușit, neștiind să acționeze sistemul de pornire al acestuia. La fața locului a oprit un autoturism la volanului căruia se afla martorul Laloș V. M., iar ulterior au ajuns și martorii B. e D. N. și P. Felix Paul care au observat faptul că partea vătămată P. I. era tăiată la trei degete de la o mână, precum și faptul că acesta avea o cârpă în zona degetelor. Martorul B. e D. N. a observat pe bancheta dreaptă a autoturismului părții vătămate un cuțit, iar pe volan și pe portiera stângă față mai multe pete de sânge.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, expunând pe larg modul de comitere a acesteia.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile sale de recunoaștere a săvârșirii faptei date pe parcursul procesului penal (f.16-18, 34-
38) coroborându-se cu declarațiile părții vătămate P. I. (f.41-47) cu cele ale martorilor audiați, Loloș V. M. (f.28-30), B. e D. -N. (f.53-55), Duruș V. (f.56), Bonte A. (f.57), P. Felix Paul (f.58-59) și H. Pavel (f.60-61), precum și cu aspectele descrise în procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.14-15).
La termenul de judecată din data de_, apărătorul părții civile a solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii în sarcina inculpatului a infracțiunii de tentativă la omor calificat, cerere care, după punerea în discuția părților la același termen de judecată, a fost respinsă, instanța apreciind corectă încadrarea juridică reținută în actul de sesizare a instanței.
În drept, fapta inculpatului H. I. care, la data de_, pe timp de noapte, în calitate de client în taximetrul părții vătămate P. I., a amenințat-o pe aceasta cu un cuțit, în scopul sustragerii autoturismului său, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie în formă agravată, faptă prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21lit.b) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de tentativă de tâlhărie s-a realizat, pe de o parte, prin săvârșirea infracțiunii de furt în forma tentativei, inculpatul nereușind să pornească autoturismul părții vătămate, iar pe de altă parte, prin acțiunea anterioară de exercitare de amenințări cu cuțitul asupra părții vătămate. Urmarea imediată a faptei este producerea atingerea adusă libertății psihice a părții vătămate, ca urmare a amenințărilor proferate și integrității corporale a acesteia, prin leziunile produse, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatele produse este dovedită prin probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, inculpatul prevăzând și urmărind ca, uzând de amenințări, să dobândească în mod injust autoturismul părții vătămate.
Fapta reținută în sarcina inculpatului a rămas în faza de tentativă, întrucât inculpatul a luat hotărârea de a săvârși infracțiunea, a pus-o în executare, însă acțiunea sa a nu fost dusă la sfârșit datorită faptului că nu a știut cum să pornească autoturismul părții vătămate, astfel că infracțiunea nu s-a consumat, inculpatul nereușind să ia bunul din posesia părții vătămate.
Aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanțelor agravante prevăzute de art.211 alin.2 lit.b) și c), având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită în timpul nopții (în jurul orei 05.40) și în loc public, respectiv pe stradă,
între localitățile Badon și Borla, acesta fiind un loc care prin natura sa este accesibil oricând publicului, potrivit art.152 lit.a) Cod penal, dar și într-un mijloc de transport, taximetrul încadrându-se în această categorie. De asemenea, având în vedere că inculpatul a acționat având asupra sa un cuțit, care reprezintă o armă, devine incidentă și agravanta de la alin.21lit.b) Cod penal.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a reieșit că acesta nu a mai fost anterior condamnat fiind la prima confruntare cu legea penală.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie în formă agravată, faptă prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21lit.b) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal, precum și la circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, raportat la modul de comitere, respectiv acesta și-a premeditat fapta și a pregătit în detaliu modul de acțiune, a acționat noaptea, în loc izolat, împrejurări în care să îi fie asigurată reușita faptei, iar partea vătămată să nu poată apela la ajutorul altor persoane, a amenințat partea vătămată cu un cuțit cu lama de 35 cm pe care i l-a pus la gât, în încercarea de apărare partea vătămată rănindu-se. În ce privește urmările faptei, care au de asemenea relevanță în aprecierea pericolului social al faptei, instanța a reținut că aceste urmări sunt mai reduse datorită unor factori independenți de voința inculpatului, după modul de acțiune urmările faptei putând fi mult mai grave. Integritatea corporală și sănătatea părții vătămate puteau fi mult mai grav afectate în condițiile în care partea vătămată nu reușea să fugă din autoturism, de asemenea dacă inculpatul cunoștea sistemul de pornire al autoturismului, l-ar fi sustras, practic această necunoaștere împiedicând consumarea infracțiunii.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 21 de ani și nu are antecedente penale, conduita sa anterioară comiterii acestei infracțiuni fiind situată în afara sferei ilicitului penal.
De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine constantă de recunoaștere a faptei, cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului, a regretat comiterea faptei, conștientizând consecințele negative ale faptei sale.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că inculpatul prezintă o periculozitate crescută ce rezultă din modul de concepere activității infracționale, premeditarea, modul de inducere în eroare al părții vătămate și mijlocul extrem de periculos folosit pentru atingerea scopului urmărit - a pus cuțitul la gâtul părții vătămate. Periculozitatea persoanei inculpatului este cu atât mai mare cu cât așa cum declară el însuși, aceste manifestări i-au fost potențate de consumul de alcool și frustrările acumulate, acestea neputând fi considerate, în opinia instanței, drept circumstanțe atenuante judiciare conform art.74 alin.2 Cod penal.
De asemenea, deși inculpatul prin apărător a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lin.1 lit.a), b) și c) Cod penal, instanța nu a dat curs acestei solicitări, apreciind-o neîntemeiată. Astfel, în privința lipsei antecedentelor penale și a încercării de recuperare a prejudiciului cauzat, raportat la gradul de pericol social concret al faptei, instanța a considerat că nu se justifică coborârea pedepsei sub minimul special doar ca urmare a conduitei anterioare a inculpatului și a încercărilor din partea familiei de despăgubire a părții civile, însă aceste aspecte vor fi luate în considerare prin prisma aplicării unei pedepse orientate spre minimul special.
În ceea ce privește circumstanța atenuantă judiciară prevăzută la art.74 alin.1 lit.c) Cod penal, respectiv comportamentul inculpatului după săvârșirea faptei, constând în prezentarea sa în fața autorității și recunoașterea faptei, de asemenea s-a considerat că nu se impune a se reține, ca urmare a faptului că o asemenea atitudine poate fi considerată absolut normală în fața evidenței probelor și a prinderii în flagrant a acestuia, iar pe de altă parte, recunoașterea vinovăției din partea inculpatului a primit deja eficiență juridică prin reducerea limitelor de pedeapsă, în temeiul art.3201Cod procedură penală.
În raport de dispozițiile art.21 alin.2 Cod penal, fapta fiind în fază de tentativă, limitele de pedeapsă prevăzute de lege au fost reduse la jumătate.
Totodată, la stabilirea pedepsei instanța a dat eficiență și prevederilor art.3201alin.7 Cod procedură penală prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Față de aceste împrejurări, raportat și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special reduc cu o treime, cu închisoarea de 2 ani și 4 luni va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, apreciind că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
Instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului și de gravitatea faptei comise, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a acesteia în regim de detenție. Suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării unei pedepse nu este un drept absolut ce decurge din lipsa antecedentelor penale și din îndeplinirea condiției referitoare la cuantumul pedepsei aplicate, ci inculpatul are doar o vocație la aplicarea unei asemenea modalități de executare, prin convingerea instanței asupra posibilității sale de reeducare, or în speța de față, raportat la gradul ridicat de pericol social al infracțiunii comise, la modalitatea concretă de comitere a acesteia, s-a apreciat că reeducarea inculpatului se poate produce numai în cadrul unui regim sancționator mai aspru, care să-i asigure o conștientizare corespunzătoare a faptei și a consecințelor acesteia, dar și un nivel superior de prevenire a reluării comportamentului infracțional.
Față de inculpat a fost luată măsura reținerii la data de_, pe o durată de 24 de ore și apoi măsura arestării preventive la data de_, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.6/J/_ de Judecătoria Zalău, măsura fiind verificată sub aspectul legalității și temeiniciei la primirea dosarului la instanță în baza art.3001Cod procedură penală, prin Încheierea din_ .
Apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuare privarea de liberare, instanța, în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și, în baza art.88 Cod penal, și s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la_ la zi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul H. I. solicitând reducerea cuantumului pedepsei, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a și c Cod penal și suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei.
Susținerile inculpatului, prin apărător ales, din ședința publică din data de 27 mai 2013 sunt redate integral mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, susținută de probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale.
A rezultat din ansamblul probator că în data de_, pe timp de noapte, în calitate de client în taximetrul părții vătămate P. I., după pornirea spre localitatea Satu Mare, inculpatul recurent H. I. a amenințat-o pe aceasta cu un cuțit, în scopul sustragerii autoturismului său, sustragere ce nu a reușit
întrucât inculpatul, care nu posedă permis de conducere, nu a știut să acționeze sistemul de pornire al autoturismului.
Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului recurent H. I. în comiterea acesteia, vinovăție de altfel recunoscută de inculpat, care a solicitat să fie judecat în procedura reglementată de art.3201Cod procedură penală privind recunoașterea vinovăției, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare.
Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului în raport de criteriile prev. de art.72 Cod penal, ținând seama de lipsa antecedentelor penale, pericolul social concret ridicat al faptei, reflectat și în limitele prevăzute de lege pentru sancționarea acesteia, precum și de atitudinea inculpatului în raport cu autoritățile judiciare, toate aceste aspecte determinând aplicarea unei pedepse situate la nivelul minimului special prevăzut de lege.
În mod corect instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise.
Instanța de fond a manifestat suficientă clemență față de inculpat aplicându-i pedeapsa minimă prevăzută de lege, în condițiile în care tentativa la infracțiunea de tâlhărie prev.de art.20 Cod penal rap.la art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.2/1 lit.b Cod penal este sancționată cu închisoarea de la 3 ani și 6 luni la 10 ani, limitele reduse cu o treime ca efect al reținerii art.320/1 Cod procedură penală fiind de la 2 ani și 4 luni la 6 ani și 8 luni închisoare.
În ce privește solicitarea de suspendare condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei, curtea constată că nu este oportună aplicarea niciuneia
dintre aceste modalități de executare, față de pericolul social concret ridicat al faptei comise, împrejurările comiterii și urmările faptei.
Astfel, inculpatul a încercat să sustragă autoturismul părții vătămate prin amenințarea acesteia cu cuțitul, pe care l-a pus la gâtul părții vătămate, aceasta reușind să îndepărteze arma cu mâna, tăindu-se la trei degete, și să scape prin fugă. Inculpatul nu a reușit să plece de la fața locului, întrucât nu posedă permis de conducere și nu a știut să acționeze sistemul de pornire al autoturismului, însă în situația în care ar fi reușit, consecințele puteau fi chiar și mai grave, prin cauzarea unui accident rutier.
Față de periculozitatea demonstrată de inculpatul prin modul de concepere și punere în aplicare a planului infracțional, curtea constată că doar executarea în regim de detenție a pedepsei este în măsură să satisfacă exigențele de prevenție și reeducare ale pedepsei.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. I., fiul lui I. si M. S.
, născ.la 4 februarie 1992, încarcerat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 150 din 15 aprilie 2013 a Judecătoriei Z. .
În baza art.385/17, art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicata inculpatului H. I. timpul arestului preventiv, începând cu data de 3 martie 2013 și până în prezent.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul H. I., fiul lui
I. si M. S., născ.la 4 februarie 1992, încarcerat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 150 din 15 aprilie 2013 a Judecătoriei Z. .
Deduce din pedeapsa aplicata inculpatului H. I. timpul arestului preventiv, începând cu data de 3 martie 2013 și până în prezent.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. M. | M. | Ș. | M. B. |
GREFIER
M. B.
Red.L.M./M.N.
2 ex./_
Jud.fond: Ș. M. C.
| ← Decizia penală nr. 43/2013. Tâlhărie | Decizia penală nr. 1203/2013. Tâlhărie → |
|---|
