Decizia penală nr. 456/2013. Șantaj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.456/R/2013
Ședința publică din 03 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător JUDECĂTORI: DP
V. G.
GREFIER: DS
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul D. D. C. și Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda împotriva sentinței penale nr.572 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei T., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev.de art.194 alin.1 C.pen. cu aplic.art.37 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Negrea V. ia, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și partea civilă V. R. C., lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, partea civilă arată că inculpatul nu i- a plătit nimic din despăgubirile civile care i-au fost acordate de prima instanță.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de șantaj, la pedeapsa închisorii, cu executare în regim de detenție.
Susține că fapta comisă de inculpat prezintă un pericol social ridicat, raportat la circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului, care obișnuiește să împrumute sume de bani cu o dobândă lunară de 50%, după care exercită amenințări și violențe împotriva persoanelor împrumutate în vederea restituirii sumelor date. Inculpatul a procedat în aceeași manieră și în prezentul dosar cu partea vătămată, în sensul că l-a amenințat în repetate rânduri cu bătaia, ceea ce i-a creat o stare de temere, partea vătămată fugind de acasă și chiar încercând să se sinucidă.
Pentru considerentele expuse mai sus, apreciază că se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, prin privare de libertate. Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în baza art.10 lit.d sau 10 lit.b/1 C.pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea de șantaj, iar pe latură civilă, respingerea cererii formulate de partea civilă privind obligarea inculpatului la
plata daunelor morale.
Conform art.194 C.pen. infracțiunea de șantaj constă în constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă sau să nu facă ceva, dacă fapta este comisă pentru a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul. În speță, inculpatul i-a împrumutat o sumă de bani părții vătămate
și din cauză că acesta din urmă a tot amânat restituirea sumei, inculpatul a folosit un ton mai agresiv, însă nu a încercat să-l amenințe și nici nu i-a produs o stare de temere. Din contră, partea vătămată a încercat să-l provoace pe inculpat pentru a putea introduce plângerea penală. Prin urmare, apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, arată că suma acordată de prima instanță cu titlu de daune morale este exagerată, solicitând respingerea cererii formulate de partea civilă în acest sens.
Referitor la recursul Parchetului, solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că la individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev.de art.72 C.pen., atitudinea de recunoaștere parțială a inculpatului, gradul de pericol social al faptei și împrejurarea că acesta a acționat pentru a-și recupera sumele acordate cu titlu de împrumut. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Partea civilă V. R. solicită respingerea recursului declarat de inculpat și admiterea recursului declarat de Parchet. Arată că nu este adevărat că l-a provocat pe inculpat, iar suma i-a fost împrumutată cu o dobândă de 50% pe lună, însă când nu a putut să o restituie, a fost amenințat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința penală nr.572 din_, Judecătoria Turda în baza art. 194 alin.1 C. penal, art. 37 lit. b C. penal, cu aplicarea art. 74 alin.2, art. 76 lit. e C. penal, a condamnat pe inculpatul D. D. - fiul lui Emil și D., născut la data de_ în T., jud. Cluj, cetățean român, studii liceale, administrator al societății comerciale, recidivist, domiciliat în T., str. Gh. B. nr. 141, jud. Cluj, CNP: 1.
, pentru savarsirea infracțiunii de șantaj, la amenda penală în cuantum de 1500 lei.
S-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 631C.pen., referitoare la inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii.
In baza art. 88 alin. 2 C.pen.,s-a dedus din cuantumul amenzii aplicate inculpatului D. D. durata retinerii și arestării preventive de la data de_ la_, prin inlaturarea partiala a cuantumului amenzii, in final inculpatul urmand sa execute pedeapsa de 600 lei amenda penala.
În baza art. 14, 346 C. pr. penală, art. 1381 și urm. C. civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată V. R. C. -sat M. V. nr. 853, comuna M. V., jud. Cluj și obligă inculpatul la plata către partea civilă menționată a sumei de 2000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
În baza art. 190 alin.5, s-a dispus avansarea către martorul Anghel Petru, dom. in sat Ciugud nr. 154, comuna Ciugud, jud. Alba a sumei de 61 lei reprezentând cheltuieli deplasare, din fondul special alocat.
In baza art. 191 alin.1, a obligat inculpatul la plata sumei de 2400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 50 lei onorariu av. oficiu Liana Kovacs se va avansa din FMJ.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitorul nr.1144/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. D. C. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. și ped. art. 194 al. 1 cu aplicarea art. 37 lit. b C.penal.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, partea vătămată și martorii V. A., Gaia A., More V. Constantin, Toaso Levente, Rîza Călin, Curșeu Dan C., Hagău Claudiu, Vîtcă Mirel V., Oros Andra M., Geflea I., Frătean Necolae, Anghel Petru, C. I. ,
Din declarațiile părții vătămate, ale martorilor Oros Andra, V. A., Geflea I., V. Mirel, Curșeu Dan C., procesele verbale existente la dosarul cauzei, declarațiile inculpatului, a rezultat că începând cu luna decembrie 2011 și până spre finele lunii aprilie 2012, partea vătămată V. R. Cosmin, în vârstă de 19 ani, a luat în repetate rânduri diferite sume de bani de la inculpatul D. D.
, sume de bani pe care cel dintâi le folosea la o sală de jocuri mecanice. Respectivele împrumuturi acordate părții vătămate de inculpat aveau ca termen scadent data corespunzătoare din luna următoare, dată la care trebuia achitată și dobânda aferentă, în cuantum de 50% potrivit susținerilor părții vătămate confirmate de martorii Vîtcă și Curșeu.
Deși partea vătămată nu a reușit restituirea sumelor împrumutate la termenele scadente, a continuat să solicite și să obțină și alte sume de la inculpat, cu același titlu și în aceleași condiții, partea vătămată cooptând chiar și alte persoane - martorul Curșeu Dan C. și martorul Vîtcă Mirel- să obțină de la inculpat sume de bani pe care ulterior să i le remită.
În această modalitate, partea vătămată acumulase față de inculpatul D.
C. o datorie pe care nu mai era în măsură să o restituie, în aceste condiții inculpatul solicitând tot mai insistent restituirea împrumuturilor.
Într-adevăr, martorii Curșeu Dan C. și Vîtcă Mirel au declarat că obligația de restituire îi revenea părții vătămate care susține că ar fi predat în mai multe rânduri diverse sume de bani inculpatului, sume ce reprezentau fie parte din împrumut, fie dobânzi. Cu toate că tatăl părții vătămate afirmă că a predat inculpatului o sumă de bani cu credința că este lichidată datoria fiului său și cu avertizarea inculpatului în sensul de a nu-i mai da părții vătămate sume de bani cu titlu de împrumut, chiar partea vătămată a recunoscut în una din declarațiile sale (f. 8 verso dosar u.p.) că i-a cerut inculpatului să nu-i comunice tatălui său că în realitate datoria este mai mare decât suma cunoscută de tatăl său.
Inculpatul a recunoscut că a împrumutat în prima fază partea vătămată cu o sumă de bani, fără dobândă însă, solicitată întrucât partea vătămată ar fi suferit un accident, sumă pe care nu și-o mai amintește și care a fost restituită de tatăl părții vătămate, iar apoi, la solicitarea părții vătămate, susține că a mai acordat un împrumut de 260 euro, acceptând că a folosit "probabil un ton amenințător"; când a solicitat restituirea acestuia (f. 17 verso dosar u.p.). Într-o altă declarație (f. 22 dosar u.p.), inculpatul recunoaște că a împrumutat părții vătămate diverse sume de bani, fără dobândă și fără să poată preciza suma exactă, precizând că destinația lor era reprezentată de folosirea lor de către partea vătămată la aparatele de joc. Mai arată inculpatul în aceeași declarație că i-a adus părții vătămate amenințări în contextul unei stări de nervozitate pricinuită de nerestituirea banilor împrumutați părții vătămate.
În aceste condiții, instanța a reținut că nu poate fi stabilită cu exactitate suma ce ar fi trebuit restituită de inculpat părții vătămate câtă vreme cei doi invocă sume diferite a căror acordare o justifică prin temeiuri diferite, ținând cont și de faptul că partea vătămată susține restituirea parțială a datoriei în cadrul unor întâlniri la care nu au participat alte persoane.
Partea vătămată V. R. Cosmin a arătat că începând cu data de_ inculpatul D. D. C. a început să profereze amenințări la adresa sa și chiar l- a agresat fizic pentru a-l determina astfel să restituie banii împrumutați. Partea vătămată a susținut că inculpatul i-a provocat o temere deosebită prin amenințările
proferate de inculpat intenționând chiar să se sinucidă, iar la data de_ s-a adresat organelor de cercetare penală cu o sesizare penală.
Instanța a reținut ca fiind probate în cauză doar amenințările din data de_ când inculpatul a transmis părții vătămate un număr de 4 mesaje tip SMS, într-un interval scurt, acestea conținând amenințări evidente la adresa acestuia cu expresii de genul "te nenorocesc, ți-am spus aseară îți rup oasele și te găsesc";, sau
"îți rup capul de pun mâna pe tine";(f. 59, 60 dosar u.p.).
După depunerea sesizării la poliție, în contextul demarării procedurilor legale, în data de_ partea vătămată V. Sorin a purtat o discuție telefonică cu un bărbat necunoscut (f.92 dosar u.p.) iar acesta din urmă la un moment dat l-a întrebat, în contextul în care cei doi discutau dacă au mai fost sunați de inculpat, dacă a rezolvat ceva, partea vătămată afirmând că nu încă întrucât "mai trebe încă… de ăstea…cum îi zice?..amenințări la telefon";… "mai trebe să mă sune, să mă mai amenințe";, iar ulterior acestui moment în zilele următoare, partea vătămată a purtat discuții telefonice repetate cu inculpatul în cursul cărora aceasta promite restituirea negreșită a împrumuturilor, după care revenea, amâna momentul restituirii, se scuza că nu a reușit să procure banii, în încercarea evidentă de obținere a "amenințărilor la telefon";, susținute a fi necesare.
Astfel, în data de_ inculpatul discută telefonic cu partea vătămată și tatăl acesteia, aceștia din urmă angajându-se ca a doua zi să se întâlnească pentru a restitui banii după care a doua zi partea vătămată îi comunică faptul că nu îi va putea restitui banii, ci doar în zilele următoare. În data de_ partea vătămată i- a comunicat din nou telefonic că a doua zi în jur de ora 13,00 -14,00 îi va restitui banii după care a doua zi îi comunică faptul că va ajunge mai târziu cu banii pentru ca în final să reprogrameze întâlnirea pentru ziua următoare la ora 10,00. În data de_ partea vătămată de asemenea i-a comunicat inculpatului că va ajunge cu banii mai târziu, în jur de ora 14,00, apoi în jur de ora 16,00, apoi în jur de ora 19,00, pentru ca în final întâlnirea să fie reprogramată, prin intermediul unei persoane de sex feminin, mătușă a părții vătămate, pentru a doua zi la ora 10,00. A doua zi, în data de_ partea vătămată i-a comunicat inculpatului că va ajunge cu banii doar în jurul amiezii pentru ca în final în cursul aceleiași zile să aibă loc întâlnirea dintre cei doi precum și intervenția organelor de urmărire penală care au procedat la încheierea procesului-verbal existent la f.140 dosar u.p., precum și a planșei foto existente la fila 53 dosar u.p.
În pofida acestei atitudini a părții vătămate (interceptările telefonice confirmând "colaborarea"; acesteia cu organele de cercetare penală, contrar art. 68 al.2 C.pr.pen.), în mod evident provocatoare în vederea obținerii unei stări de enervare a inculpatului și pe acest fond a unor amenințări din partea acestuia, inculpatul a păstrat decența în convorbirile purtate atât cu partea vătămată, tatăl acesteia ori mătușa sa, discuțiile nepurtându-se de pe poziția de forță a inculpatului ci susținute de interesul acestuia de a-și recupera banii. Este adevărat că, în contextul descris mai sus, inculpatul a uzat de expresii indecente, prezente în limbajul uzual la un anumit nivel de instrucție, și oarecum amenințătoare fără a putea fi însă coroborate cu elemente în măsură a dovedi implicit temerea insuflată părții vătămate.
Prin urmare, pretinsele amenințări proferate după depunerea plângerii la poliție și care ar rezulta din interceptări nu au fost luate în considerare ca probe ale cauzei, fiind evidentă provocarea inculpatului în modalitatea descrisă mai sus în scopul de a determina proferarea unor amenințări, mijloc interzis de art. 68 alin.2
C. pr. penală.
Nu a fost întemeiată susținerea apărătorului inculpatului potrivit căruia procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante ar fi lovit de nulitate absolută întrucât acesta este semnat se martorii asistenți care au confirmat că bancnotele au
fost marcate, nefiind incident art. 197 alin.2 C. pr. penală, iar împrejurarea că respectivele bancnote au fost ridicate de inculpat nu a fost contestată.
În ceea ce privește agresiunea pe care partea vătămată susține că i-ar fi provocat-o inculpatul la_ este de reținut că martorii V. Mirel și Curșeu Dan
C. au constatat că partea vătămată avea urme de violență pe corp, partea vătămată comunicându-le că inculpatul este agresorul, susținere plauzibilă și care a fost reținută ca reală întrucât în ziua anterioară au fost trimise de către inculpat mesaje de amenințare cu acte de agresiune pentru restituirea datoriei, iar pe de altă parte nu au existat motive pentru înlăturarea declarațiilor acestor martori.
Starea de temere provocată părții vătămate a fost susținută prin declarațiile acelorași martori- V. Mirel V. și Curșeu Dan C. - care aveau cunoștință de amenințările primite de către partea vătămată, precum și de faptul că era abătută ori depresivă în urma acestor amenințări, martorii neconfirmând însă tentativa de suicid invocată declarativ de partea vătămată.
În concluzie, amenințările proferate de inculpat la adresa părții vătămate, așa cum au fost descrise mai sus, în ideea de a-l determina pe acesta să plătească suma de bani, au fost pe deplin probate.
Analizând strict aceste acte amenințare prin telefon și episodul de agresiune fizică, acte ce au indus părții vătămate o stare de temere care au determinat-o să formuleze plângere penală, instanța a constatat că ele acoperă latura obiectivă a infracțiunii de șantaj prev. și ped. de art. 194 alin. 1 C.p.
Independent de existența sau nu și de cuantumul datoriei pe care partea vătămată ar fi avut-o față de inculpat, nu aceasta era modalitatea în care acesta trebuia să procedeze pentru a i se preda o sumă de bani.
Din analiza materialului probator administrat în cauză și evidențiat anterior s-a reținut că există probe care dovedesc săvârșirea fără nici un dubiu a infracțiunii de către inculpat.
În raport de criteriile prev. de art. 181C. penal, fapta inculpatului prezintă indiscutabil gradul de pericol social al unei infracțiuni după cum se arată în continuare.
Potrivit art. 18 ind. 1 alin.2 C. penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă ori care s- ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Astfel, este probat că inculpatul a trimis părții vătămate mesaje de amenințare cu expresii de genul "te nenorocesc, ți-am spus aseară îți rup oasele și te găsesc";, sau "îți rup capul de pun mâna pe tine";, mesaje care au fost urmate și de aplicarea unei corecții fizice părții vătămate
De asemenea, din probele dosarului a reiesit că inculpatul nu avea vreo reținere în a manifesta un astfel de comportament, fiind certe și urmările cauzate în persoana părții vătămate de comportamentul inculpatului
A fost luată în calcul și atitudinea manifestată de inculpat care a recunoscut doar probabila folosire a unui ton amenințător, negând exercitarea agresiunii ori transmiterea de amenințări directe și explicite.
Aceste motive au condus la concluzia că fapta savarsita de inculpat prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni potrivit criteriilor impuse de art. 18 ind. 1 alin. 2 C.pen.
În drept, fapta inculpatului D. D. C. care, în perioada 0_ -_ 1-a constrâns prin violență și folosirea de amenințări pe partea vătămată V. R.
să-i remită o sumă de bani întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, faptă prev. și ped. de art 194 al. 1 C.penal.
Cu privire la inculpat sunt aplicabile prev. art. 37 lit. b Cod penal întrucât, potrivit fișei de cazier judiciar, a fost eliberat din executarea pedepsei de 10 ani
inchisoare la_, cu un rest neexecutat de 1844 zile de inchisoare, termenul de reabilitare nefiind împlinit la data comiterii faptei din prezenta cauză.
La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare, prevazute de art. 72 C.pen., cu referire la atitudinea de recunoaștere parțială a săvârșirii faptelor în sensul că a menționat folosirea unui ton amenințător la adresa părții vătămate, la gradul de pericol social al faptei care nu este foarte ridicat prin prisma limitelor de pedeapsă pe de o parte și prin prisma modului concret de acțiune pe de altă parte în scopul de a i se restitui o datorie, precum și la persoana inculpatului care deși a suferit anterior multiple condamnări penale a ales să utilizeze mijloace ilicite în scopul obținerii sumelor împrumutate părții vătămate.
Nu s-a putut omite și faptul că partea vătămată, persoană împătimită a jocurilor mecanice, potrivit propriilor declarații, a continuat să solicite sume de bani cu titlu de împrumut cu toate că nu era în măsură a restitui sumele deja împrumutate, neavând așteptări realiste cu privire la posibilitatea de restituire, acesta fiind contextul în care inculpatul i-a predat diverse sume de bani.
Prin urmare, în baza art. 194 alin.1 C. penal, art. 37 lit. b C. penal, cu aplicarea art. 74 alin.2, art. 76 lit. e C. penal, a fost condamnat inculpatul D. D.
, pentru savarsirea infracțiunii de șantaj, la amenda penală în cuantum de 1500 lei.
S-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 63 ind. 1 C.pen., referitoare la inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii.
In baza art. 88 alin. 2 C.pen., s-a dedus din cuantumul amenzii aplicate inculpatului D. D. durata retinerii și arestării preventive de la data de_ la_, prin inlaturarea partiala a cuantumului amenzii, in final inculpatul urmand sa execute pedeapsa de 600 lei amenda penala.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20 000 lei din carte suma de 3000 lei reprezintă daune materiale, iar restul despăgubiri pentru daune morale. Având în vedere că din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța apreciază că se impune obligarea acestuia la repararea prejudiciului cauzat părții vătămate.
Este evident faptul că partea vătămată a suferit un prejudiciu moral, constând în sentimentul de frică insuflat prin activitatea inculpatului, aspect confirmat și prin declarațiile martorilor V. Mirel V. și Curșeu Dan C. care au constatat efectul amenințărilor asupra părții vătămate, precum și prin faptul că în cele din urmă a apelat la organele de poliție solicitând intervenția acestora.
Instanta a retinut ca despagubirile pentru daune morale sunt menite a acorda compensatii banesti partii vatamate-parte civila pentru suferinta pricinuita, stabilirea cuantumului acestora incluzând o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă sunt avute în vedere o serie de criterii, și anume consecințele negative suferite de partea vătămată, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
În aceste condiții, instanța a apreciat că un cuantum de 2000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale este proporțional, adecvat, suficient, în raport cu trauma produsă acestei părții vătămate, consecințele psihice, valorile lezate.
Pretențiile formulate cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale nu sunt probate.
Astfel, în baza art. 14, 346 C. pr. penală, art. 1381 și urm. C. civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată V. R. C. -sat M.
V. nr. 853, comuna M. V., jud. Cluj și obligă inculpatul la plata către partea civilă menționată a sumei de 2000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
În baza art. 190 alin.5, s-a dispus avansarea către martorul Anghel Petru, dom. in sat Ciugud nr. 154, comuna Ciugud, jud. Alba a sumei de 61 lei reprezentând cheltuieli deplasare, din fondul special alocat.
In baza art. 191 alin.1, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 50 lei onorariu av. oficiu Liana Kovacs se va avansa din FMJ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda și inculpatul D. D. C. .
Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda a solicitat casarea sentinței instanței de fond și rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de șantaj, pentru care a fost trimis în judecată, la pedeapsa închisorii, cu executare în regim de detenție.
În motivarea recursului, s-a susținut că fapta comisă de inculpat prezintă un pericol social ridicat, raportat la circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului, care obișnuiește să împrumute sume de bani cu o dobândă lunară de 50%, după care exercită amenințări și violențe împotriva persoanelor împrumutate în vederea restituirii sumelor date. Inculpatul a procedat în aceeași manieră și în prezentul dosar cu partea vătămată, în sensul că l-a amenințat în repetate rânduri cu bătaia, ceea ce i-a creat o stare de temere, partea vătămată fugind de acasă și chiar încercând să se sinucidă.
Inculpatul D. D. C. a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună, în baza art.10 lit.d sau 10 lit.b1C.pr.pen. achitarea sa de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea de șantaj, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, iar pe latură civilă, respingerea cererii formulate de partea vătămată privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale, suma acordată de prima instanță fiind exagerată.
În motivarea recursului, s-a arătat că inculpatul i-a împrumutat o sumă de bani părții vătămate și din cauză că acesta din urmă a tot amânat restituirea sumei, a folosit un ton mai agresiv, însă nu a încercat să-l amenințe și nici nu i-a produs o stare de temere. Din contră, partea vătămată a încercat să-l provoace pe inculpat pentru a putea introduce plângerea penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea reține următoarele:
Judecătoria Turda a reținut o stare de fapt corespunzătoare, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească și a dat o corectă încadrare juridică faptei, reținând vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii de șantaj, prev.de art.194 alin.1 C.pen. cu aplic.art.37 lit.b C.pen.
Astfel, s-a reținut în esență că începând cu luna decembrie 2011 și până spre finele lunii aprilie 2012, partea vătămată V. R. Cosmin, în vârstă de 19 ani, a luat în repetate rânduri diferite sume de bani de la inculpatul D. D.
, sume de bani pe care cel dintâi le folosea la o sală de jocuri mecanice. Respectivele împrumuturi acordate părții vătămate de inculpat aveau ca termen scadent data corespunzătoare din luna următoare, dată la care trebuia achitată și dobânda aferentă, în cuantum de 50%.
Deși partea vătămată nu a reușit restituirea sumelor împrumutate la termenele scadente, a continuat să solicite și să obțină și alte sume de la inculpat, cu același titlu și în aceleași condiții, partea vătămată cooptând chiar și
alte persoane - martorul Curșeu Dan C. și martorul Vîtcă Mirel - să obțină de la inculpat sume de bani pe care ulterior să i le remită.
În această modalitate, partea vătămată acumulase față de inculpatul D.
C. o datorie pe care nu mai era în măsură să o restituie, condiții în care în
perioada 0_ -_ inculpatul l-a constrâns pe acesta prin violență și folosirea de amenințări să-i remită sumele de bani împrumutate.
Din probele administrate în cauză și anume declarațiile părții vătămate, ale martorilor audiați în cauză, respectiv Vîtcă Mirel, Curșeu Dan, Oros Andra, V.
A., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, rezultă cu certitudine că inculpatul a exercitat acte de violență asupra părții vătămate și l-a amenințat în permanență pe acesta să-i achite diferite sume de bani constând în împrumuturi și dobânzi, pentru a dobândi în mod injust un folos material pentru sine. Aceste amenințări i-au creat părții vătămate o temere deosebită, aspect susținut de partea vătămată, care a arătat că a intenționat chiar să se sinucidă, dar și de martorii Vîtcă Mirel și Curșeu Dan C., aceștia din urmă neconfirmând însă tentativa de suicid invocată de partea vătămată, ci doar că era abătut și depresiv în urma amenințărilor primite.
Astfel, s-a probat că inculpatul a trimis părții vătămate mesaje de amenințare cu expresii de genul "o să-ți rup picioarele";, "te zdrobesc în bătaie"; sau "te nenorocesc când pun mâna pe tine";, mesaje care au fost urmate și de aplicarea unei corecții fizice părții vătămate
Chiar dacă partea vătămată datora sume de bani inculpatului, nu aceasta era modalitatea în care cel din urmă trebuia să procedeze pentru a i se restitui sumele.
Având în vedere că din materialul probator administrat în cauză rezultă fără dubiu că inculpatul a comis infracțiunea de șantaj, prev.de art.194 alin.1 C.pen., pentru care a fost trimis în judecată, pronunțarea unei soluții de achitare în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. este exclusă.
Având în vedere gravitatea faptei săvârșite, raportat la modalitatea concretă de comitere - acte de violență și amenințare în scopul obținerii unor sume de bani, urmările acesteia, atitudinea inculpatului în cursul procesului penal, împrejurarea că acesta este recidivist, fiind condamnat anterior prin mai multe hotărâri judecătorești pentru comiterea infracțiunilor de viol, tâlhărie, vătămare corporală gravă, înșelăciune, fals privind identitatea, vătămare corporală din culpă, furt calificat, așa cum rezultă din fișa de cazier, aflată la fila 137-138 dosar u.p., Curtea apreciază că în mod corect Judecătoria Turda a reținut că fapta comisă prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și astfel nu se impune achitarea în baza art.10 lit.b1C.pr.pen.
Instanța de fond în mod corect a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de șantaj, prev.de art.194 alin.1 C.pen. cu aplic.art.37 lit.b C.pen., însă nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, raportat la fapta comisă și la persoana făptuitorului.
Sub acest aspect, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda este fondat și urmează să fie admis în baza art. 38515pct.2 lit.d C.pr.pen., fiind incident cazul de casare prev.de art.3859pct.14 C.pr.pen., sentința primei instanțe urmând să fie casată cu privire la latura penală a cauzei și rejudecând în aceste limite, ținând cont de criteriile generale prev.de art.72 C.pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea concretă de comitere, urmările produse, atitudinea de recunoaștere parțială a săvârșirii faptei, în sensul că inculpatul a arătat că a folosit un ton amenințător la adresa părții vătămate pentru a i se restitui sumele împrumutate, dar a negat exercitarea de violențe asupra acestuia și nu în ultimul rând, faptul că inculpatul a suferite anterior mai multe condamnări, așa cum rezultă din fișa de cazier depusă la dosarul de urmărire penală, se va dispune condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de șantaj prev.de art.194 alin.1 C.pen. cu aplic.art.37 lit.b C.pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, apreciind că doar o pedeapsă privativă de libertate ar fi în măsură să
contribuie la reeducarea inculpatului și să corespundă scopului prev.de art.52 C.pen.
Se va face aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II.-a și lit.b C.pen., iar din pedeapsa aplicată inculpatului, se va deduce perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 09 mai 2012 până la 17 mai 2012.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea reține că partea vătămată
R. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei, din care 3.000 lei reprezintă daune materiale, iar 17.000 lei daune morale, instanța de fond admițând doar în parte acțiunea civilă, în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 2000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.
Sub aspectul laturii civile, hotărârea Judecătoriei T. este legală și temeinică, suma acordată părții vătămate cu titlu de daune morale fiind proporțională cu trauma produsă acestuia. În mod corect s-a reținut că partea vătămată a suferit un prejudiciu moral, constând în sentimentul de frică insuflat prin activitatea inculpatului, aspect confirmat și prin declarațiile martorilor Vîtcă Mirel V. și Curșeu Dan C., care au constatat efectul amenințărilor asupra părții vătămate, precum și prin faptul că în cele din urmă a apelat la organele de poliție solicitând intervenția acestora.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează să fie respins în baza art.38515pct.1 lit.b C.pr.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 și 3 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda împotriva sentinței penale nr.572 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei T., pe care o casează cu privire la latura penală a cauzei și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 194 alin.1 C. penal, art. 37 lit. b C. penal, condamnă pe inculpatul D. D. C. - fiul lui Emil și D., născut la data de_ în T.
, jud. Cluj, cetățean român, studii liceale, administrator al societății comerciale, recidivist, domiciliat în T., str. Gh. B. nr. 141, jud. Cluj, CNP: 1., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Face aplic.art.71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
In baza art. 88 alin. 2 C.pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.
D. durata retinerii și arestării preventive începând cu data de_ până la data de_ .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. D. C. împotriva aceleiași sentințe.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, sumă ce se va plăti din FMJ.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariul avocațial, iar celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
C. I. | V. | G. | D. | P. D. | S. |
red. C.I./A.C.
_ - 3 ex.
Jud.fond:B. V.
| ← Decizia penală nr. 1/2013. Șantaj | Decizia penală nr. 1586/2013. Șantaj → |
|---|
