Decizia penală nr. 1456/2013. Șantaj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1456/R/2013
Ședința publică din 4 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTORI: ANA C.
M.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR - V. TRAISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou, împotriva sentinței penale nr.109 din 11 septembrie 2013 a Judecătoriei Jibou, pronunțată în dosarul nr._, privind pe inculpații M.
și M. M. F., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată prev.de art.194 al.1 C.pen., cu aplic.art.41 al.2 C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen. și inculpații M. D. și L. F., trimiși în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de șantaj în formă continuată prev.de art.194 al.1 C.pen., cu aplic.art.41 al.2 C.pen. și art.37 lit.a C.pen.,, totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. D., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.P. C., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. M., av.Mocean M., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul L. F., av.I. A. I., toți avocați din cadrul Baroului Cluj, cu delegațiile la dosar, apărătorul ales al inculpatului M.
M., av.P. M., din cadrul Baroului S., cu delegația la dosar și apărătorul desemnat din oficiu pentru părțile civile T. Ana, N. O. K., Cherecheș A., R. M. A., C. A., C. G., N. A. N., N. E. C., N. L., G. V. L. A., L. T., R. F., R.
V., R. M. D., R. Satu C., A. M. C., R. E., L.
D., L. M., M. V. G., C. V., P. Beneamin, L. M. și C.
A., av.Valea R., din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar, lipsă fiind
inculpații M. M., L. F. și M. M., precum și părțile civile T. Ana,
N. O. K., Cherecheș A., R. M. A., C. A., C. G.
, N. A. N., N. E. C., N. L., G. V. L. A., L.
T., R. F., R. V., R. M. D., R. Satu C., A. M. C.
, R. E., L. D., L. M., M. V. G., C. V., P.
Beneamin, L. M. și C. A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentanta M. ui P. susține recursul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei aceleași instanțe spre continuarea judecării cauzei, apreciind că hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul reținerii disp.art.300 al.2 C.pr.pen. și
neîntrunirii condițiilor referitoare la regularitatea actului de sesizare pus la dispoziția instanței.
Din perspectiva sa, acest act îndeplinește condițiile art.263 și urm. C.pr.pen., sub aspectul elementelor esențiale pe care instanța trebuia să le aibă în vedere și care sunt îndeplinite.
Din actele de la dosar, rezultă că au fost efectuate cercetări cu privire la unele aspecte care fac obiectul actului de sesizare, acesta cuprinzând o sinteză suficientă pentru a justifica fundamentarea acuzațiilor aduse inculpatului.
Astfel, în cuprinsul rechizitoriului se precizează în ce constă activitatea infracțională dedusă judecății și perioadele de comitere a actelor infracționale, cu referire distinctă la fiecare dintre inculpat și cu privire la părțile vătămate, sunt cuprinse în final acuzațiile sub forma încadrării juridice a faptelor care sunt clare și nu ridică probleme iar, în final, dispoziția de trimitere în judecată este clară.
Apreciază că în ceea ce privește criticile instanței acestea sunt parțial realizate conform art.300 C.pr.pen., însă ele se referă la o situație care nu consideră a fi atipică și pe care legiuitorul să nu o fi avut în vedere, iar alte aspecte privesc judecata pe fond realizată de către instanță chiar înainte de a purcede la o cercetare judecătorească, în condițiile în care există suficiente instrumente oferite pentru lămurirea unor aspecte chiar în fața instanței, fără a se impune refacerea actului de sesizare.
Astfel, în ceea ce privește aspectele legate de determinarea perioadei infracționale, apreciază că menționarea perioadei infracționale descrise pe larg în actul de sesizare, doar cu referirile la anii în care se apreciază de către procuror că a fost comisă această activitate infracțională, nu contravine disp.art.263 C.pr.pen., și cu precădere nu contravine întregii practici care este constantă în a admite astfel de situații ori de câte ori din probațiunea administrată nu rezultă cu claritate data exactă a comiterii fiecărui act ce intră în conținutul unei infracțiuni, procedeul fiind clarificat de instanță chiar în situația în care infracțiunile sunt în formă unică necontinuată.
Prin urmare, această referire la o perioadă a anilor 2006-2009, nu invalidează actul de sesizare, rămânând la dispoziția instanței să determine dacă se va ajunge la această situație de administrare a probațiunii.
Celelalte aspecte referitoare la modul de determinare a încadrării juridice de către procuror și stabilirea calității unora din părțile citate, nu țin de aspectul verificării formale a rechizitoriului ci de o judecată de fond.
Instanța a analizat deja probatoriul din dosarul cauzei, stabilind că unele activități infracționale descrise de procuror, nu ar avea caracteristicile formei continuate, ceea ce înseamnă o antepronunțare pe încadrarea juridică iar în ceea ce privește unele părți, se admite că s-au făcut erori în citarea în calitate de martori sau părți vătămate, acestea putând fi lămurite ca și chestiuni prealabile.
Consideră că nu există nici un impediment ca instanța să soluționeze aceste aspecte procedurale prin dispozițiile date conforme cu normele procedurale care stabilesc atributul exclusiv al instanței de determinare a limitelor procesului pe baza actului de sesizare.
Așa fiind, solicită admiterea recursului și a se dispune în consecință.
Apărătorul ales al inculpatului M. M. solicită respingerea recursului declarat de parchet, apreciind că susținerile reprezentantului M. ui P. sunt neconforme cu realitatea și nu pot fi primite ca temei al reformării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Invocă dispozițiile art.6 pct.3 lit.a din Convenția Europeanăa Drepturilor Omului, potrivit căreia persoana trimisă în judecată trebuie să fie informată de îndată, în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației care i se aduce.
Apreciază că în mod corect prima instanță a constatat că în speță se face o descriere sumară a faptelor reținute în sarcina inculpaților și că nu este menționată data săvârșirii faptei în cazul multora din infracțiunile menționate în rechizitoriu precum și faptul că rechizitoriul se limitează la a analiza generic activitatea infracțională a inculpaților.
În al doilea rând, arată că deși rechizitoriul conține dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului M. M., în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de șantaj privind partea vătămată T. Ana, în realitate, în rechizitoriu nu este descrisă starea de fapt reținută în sarcina inculpatului cu privire la această parte vătămată.
De asemenea, prin rechizitoriu inculpatul M. M. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de șantaj privind partea vătămată G. V.
, tot în forma continuată prev.de art.41 al.2 C.pen.
Solicită a se constata inadvertențele pe care le conține rechizitoriu atunci când dispune trimiterea în judecată, raportat la starea de fapt descrisă.
Totodată, solicită a se avea în vedere că numitele L. T., L. M. și
R. V. au calitate de părți vătămate, deși cu privire la acestea nu există o descriere a unei stări de fapt în ce privește comiterea infracțiunii de șantaj de către vreunul dintre inculpați.
Pentru aceste considerente, apreciază că se impune menținerea hotărârii primei instanțe și în consecință respingerea recursului declarat de parchet.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. M. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că potrivit art.317 C.pr.pen., în privința rechizitoriului, procurorului îi incumbă atribuția de verificare a obiectului judecății. Precizează că pe lângă faptul că data săvârșirii faptelor nu a fost menționată, nu este descris nici prejudiciul în parte pentru fiecare dintre părțile vătămate.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat. Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. D. solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apreciază că prima instanță nu s-a antepronunțat, ci doar a analizat modul de redactare a rechizitoriului, constatând că acesta nu este complet și suferă de deficiențe majorare care nu pot fi îndreptate în fața instanței.
Prin urmare, susține că aceste vicii nu pot fi îndreptate în instanță, cu atât mai mult cu cât inculpații au posibilitatea să solicite judecarea lor în procedura simplificată prev.de art.320/1 C.pr.pen.
În ce privește susținerea reprezentantului parchetului că prima instanță s- a antepronunțat cu privire la încadrarea juridică, arată că această încadrare poate fi schimbată oricând în fața instanței de fond până la pronunțarea judecății.
Așa fiind, apreciază că soluția primei instanțe este temeinică și legală.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul L. F. solicită respingerea recursului formulat de parchet și, în consecință, a se menține hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Susține că în situația în care rechizitoriul nu îndeplinește toate condițiile legale prev.de art.263 C.pr.pen., cu privire la descrierea faptei din toate punctele de vedere, actul de sesizare al instanței nu este legal, în caz contrar fiind încălcat dreptul la un proces echitabil.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat. Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru părțile vătămate T. Ana, N. O.
K., Cherecheș A., R. M. A., C. A., C. G., N. A. N.
, N. E. C., N. L., G. V. L. A., L. T., R. F., R.
V., R. M. D., R. S. C., A. M. C., R. E., L. D., L.
M., M. V. G., C. V., P. Beneamin, L. M. și C. A., susține că probele administrate în faza de urmărire penală și sintetizate în actul de sesizare, nu trebuie să se refere la vinovăția sau nevinovăția inculpaților, ci doar să fie suficiente probe pentru a se dispune trimiterea în judecată a inculpaților.
Din acest punct de vedere, rechizitoriul îndeplinește aceste condiții, instanța fiind cea care stabilește pe baza probelor administrate dacă inculpații se fac vinovați sau nu de comiterea faptelor imputate.
Este adevărat că în privința unora dintre părțile vătămate situația este neclară, însă consideră că acest aspect este minor și putea fi rezolvat de instanța de fond prin citarea și audierea tuturor părților vătămate. Abia după audierea acestora, dacă ar fi intervenit modificări majore în probele ce veneau în sprijinul acuzării, instanța ar fi putut proceda la restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale.
Raportat la aceste aspecte, solicită admiterea recursului declarat de parchet.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Inculpatul M. D. , având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 109 din 11 septembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Jibou, s-a admis exceptia neregularitatii actului de sesizare a instantei, invocata din oficiu.
In temeiul dispozitiilor art. 300 alin. 2 din Codul de procedura penala, s-a restituit dosarul la Parchetul de pe langa T. S. in vederea refacerii actului de sesizare.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe langă Tribunalul Sălaj din data de 12 martie 2013, dat în dosarul nr. 132/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
M. M. , fiul lui N. si V., nascut la data de_ in Jibou, judetul S., domiciliat in S. nr. 10-A, jud. S., CNP 1., pentru savarsirea unui numar de 16 infractiuni de santaj in forma continuata prev de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
M. M. F. , fiul lui N. și V. nascut la data de_ in Jibou, jud. S., dom.în S., nr. 310,jud. S., CNP 1., pentru savarsirea unui numar de 5 infractiuni de santaj in forma continuata prev de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
M. D., fiul lui N. și V., născut la data de_ în Bălan, jud. S., dom. in Jibou, sat C., nr. 294, jud. S., in prezent detinut in Penitenciarul Baia - Mare, CNP 1. pentru savarsirea unui numar de 2 infractiuni de santaj in forma continuata prev de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
L. F. , fiul lui N. și Jenica nascut la data de_ in Cehu Silvaniei Jud. S., dom. in S., nr. 401, jud. S., CNP 1. pentru savarsirea unui numar de 2 infractiuni de santaj in forma continuata prev de art.
194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În conformitate cu dispozitiile art. 300 alin. 1 din Cpp, instanta a procedat la verificarea regularitatii actului de sesizare, prilej cu care a constatat ca acesta realizeaza o descriere sumara, lapidara a faptelor retinute in sarcina inculpatilor, fara a fixa in mod clar limitele judecatii, totodata prezentand anumite inadvertente si neevidentiind probele in raport cu fiecare infractiune retinuta.
Potrivit prevederilor art. 263 alin 1 C.p.p., rechizitoriul trebuie sa cuprinda
"datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea,măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispozitia de trimitere în judecată";.
Textul legal reprodus face, așadar, referire la fapta/faptele reținute in sarcina inculpatului/inculpaților, ceea ce impune procurorului sa evidențieze toate elementele de natură a imprima faptei/faptelor caracter penal.
In cauza, procurorul realizează doar o descriere sumară a faptelor și nu menționează data savarsirii faptei in cazul multora dintre infractiunile reținute în rechizitoriu, cu atat mai putin data savarsirii actelor materiale ce intra in continutul infractiunilor, toate retinute in forma continuata ( f. 9 punctul 5, fila 11 punctele 9 si 10, fila 12 punctele 11, 12 si 13, fila 13 punctele 14 si 15,
fila 14 punctul 16, fila 15 punctele 2 si 3, fila 16 punctele 4 si 5, fila 17 punctul 2,
fila 18 punctele 1 si 2 din rechizitoriu).
Acesta se limiteaza la a mentiona doar generic, in preambulul Rechizitoriului ca, "in perioada 2006-2009, dar, preponderent in perioada 2009- 2011 inculpatii si invinuitii mai sus mentionati au inceput sa acorde imprumuturi banesti la diferite persoane de pe raza județului S. in sistem de camătă, practicând dobanzi de 100% ";, caz in care se ridica problema prescriptiei raspunderii penale ( termenul de prescipție în cauză fiind de 5 ani potrivit art. 122 alin. 1 lit. d raportat la art. 194 din Codul penal ).
O alta inadvertență a Rechizitoriului vizeaza trimiterea in judecata a inculpatului M. M. F. pentru savârșirea infractiunii de șantaj împotriva parții vatamate T. Ana Fila, fara ca din descrierea starii de fapt realizata de procuror sa rezulte savarsirea acestei infractiuni ( a se vedea fila 15 pct. 1 din Rechizitoriu).
Astfel, se relatează ca partea vatamata T. Ana ar fi imprumutat de la acest inculpat, M. M. F., suma de 6000 lei pentru a restitui un alt imprumut catre un alt inculpat, M. M. . Intrucat la scadenta, partea vatamata nu a putut restitui intreaga datorie, in urma unei intelegeri intre cei doi inculpati, datoria a fost preluata de la inculpatul M. M. F. de catre inculpatul M. M., care a actionat conform celor prevazute la pct. 1 subpunct 1, fara a se mentiona daca si inculpatul M. M. F. ar fi savarsit vreo actiune/actiuni ce realizează elemental material al infractiunii de santaj (fila 15 pct. 1 din Rechizitoriu).
Totodata, prin Rechizitoriul analizat, inculpatul M. M. este trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de santaj in forma continuata fata de partea vatamata G. V., insa din descrierea realizata nu reiese savarsirea infractiunii in forma continuata, ci doar in forma simplă ( a se vedea fila 10 pct. 7 din Rechizitoriu).
Sarcina de a mentiona expres care acte, activitati sau atitudini alcatuiesc fapta infractionala apartine acuzarii, fara ca instanta sa aiba posibilitatea de a alcatui continutul faptei juridice daca prin actul de sesizare nu se indica expres continutul acuzei.
In același timp, actul de sesizare mentioneaza in vederea citarii in calitate de părti vatamate a numitelor L. T., Lactatuș M. si R. V., fara ca din
cuprinsul acestui act sa rezulte savârșierea vreunor infractiuni de către inculpați impotriva celor trei persoane nominalizate si retinerea in sarcina inculpatilor a unor astfel de infractiuni, numele partii vatamate L. M. neaparand, de altfel, nicaieri altundeva in Rechizitoriu.
L. T. este mentionata ca fiind soția partii vatamate L. A. . Cei doi au imprumutat impreuna de la inculpatul M. M. suma de 50000 lei. Totodata, se mai arată ca inculpatul a inceput sa faca presiuni asupra partii vatamate L. A. si asupra membrilor familiei acestuia pentru restituirea sumei imprumutate, fara a se mentiona insa, in mod clar, daca aceste preisiui au fost exercitate si asupra numitei L. T. ( a se vedea fila 10 pct. 8 din rechizitoriu), caz în care s-ar impune reanalizarea infractiunilor ce trebuiesc retinute in sarcina inculpatului M. M. .
Aceasta clarificare se impune cu atat mai mult cu partea vătamată L. T. (citata in aceasta calitate tocmai datorita mentiunilor din Rechizitoriu) a inregistrat prin Serviciul de registratura al instantei o cerere de constituire de parte civila in cauza.
In ceea ce priveste probele pe care se intemeiaza aceasta invinuire, instanta a considerat ca o simpla enumerare a probelor, in lipsa circumscrierii acestora fiecareia dintre infractiuni nu este de natura a asigura o dezbatere in contradictoriu si de a garanta inculpatilor dreptul la aparare si dreptul de a demonstra lipsa lor de temeinicie prevazute de art. 66 alin. 2 C.p.p .
Din interpretarea sistematica a prevederilor art. 63 si art. 263 C.p.p., se poate concluziona ca in Rechizitoriu trebuiesc evidentiate, pe de-o parte, toate elementele de fapt prin intermediul carora procurorul intelege a demonstra existenta fiecarei infractiuni, identitatea persoanelor care au savarsit infractiunile si celelate imprejurari de fapt, iar, pe de alta parte, mijloacele de proba.
Principiul separarii functiilor judiciare, de acuzare si de judecata, nu permite instantei sa aleaga care dintre probele administrate in cursul urmaririi penale ar putea sustine o anumita acuzatie.
Desigur, in virtutea rolului activ, instanta poate, din oficiu, dispune administrarea de probe noi pentru lamurirea unor imprejurari, dar aceasta atributie nu poate veni in contradictie cu principiul enuntat.
Asadar, asa cum reiese si din prevederile art. 317 C.p.p., s-a desprins concluzia ca rechizitoriul, ca act de sesizare a instantei, este cel care fixeaza limitele judecatii, iar delimitarea clara a obiectului judecatii ii incumba procurorului, ca titular al functiei de acuzare, si nicidecum judecatorului insarcinat cu functia de jurisdictie.
Configurarea cat mai clara a rechizitoriului prezinta importanta nu doar pentru judecator, care va stabili exact limitele judecatii, ci si pentru procurorul de sedinta, care va cunoaste in ce limite sa exercite acuzarea, si pentru parti, care vor avea cunostinta implicit de faptele pentru care isi vor pregati apararea.
In contextul celor anterior mentionate, instanta a apreciat ca actul de sesizare in cauza nu respecta cerintele obligatorii referitoare la continutul rechizitoriului impuse de art. 263 din C.p.p., motiv pentru care, in temeiul dispozitiilor art. 300 alin. 1 din Codul de procedura penala, s-a dispus restituirea dosarului la Parchetul de pe langa T. S. in vederea refacerii actului de sesizare a instantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA JIBOU solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Judecătoria Jibou.
S-a susținut în esență că neregulile pentru care s-a dispus restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou puteau fi remediate prin acordarea unui termen în acest sens.
Susținerile reprezentantei M. ui P. din ședința publică din data de 4 noiembrie 2013 sunt redate integral mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că recursul este fondat și îl va admite, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, Curtea de Apel reține că deficiențele constatate de instanța de fond în actul de sesizare corespund realității, însă pentru remedierea acestora soluția oportună nu este aceea de restituire a dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou, conform art.300 alin.2 Cod procedură penală, în vederea refacerii rechizitoriului, ci de acordare a unui termen, în baza acelorași prevederi legale, pentru a se remedia neregulile sesizate.
Curtea de Apel are în vedere perioada în care se susține că au fost comise faptele, multitudinea de părți vătămate, numărul inculpaților, dintre care unul este arestat în altă cauză, împrejurarea că instanța a fost sesizată cu judecarea cauzei în luna martie 2013, fără a se declanșa cercetare judecătorească până în prezent, astfel că pentru soluționarea în termen rezonabil a prezentei cauze apreciază că se impunea acordarea unui termen și nu restituirea dosarului în vederea refacerii rechizitoriului.
În situația în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou nu se va conforma cerințelor instanței, aceasta va soluționa cauza astfel cum a fost sesizată, pronunțând soluțiile legale, inclusiv aceea a încetării procesul penal ca urmare a intervenirii prescripții, dacă în raport de data cea mai favorabilă inculpaților menționată în rechizitoriu (având în vedere că s-a susținut că perioada infracțională nu se poate stabili cu exactitate), o astfel de soluție se va impune.
În ce privește forma simplă sau continuată a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului M. M. F., instanța se va pronunța pe baza datelor de la dosar, dacă Parchetul nu va face precizări, fără a fi ținută de încadrarea juridică dată faptei în rechizitoriu.
În privința numitelor R. V. și L. M. s-a susținut în motivele de recurs că din eroare au fost trecute ca și părți vătămate, acestea având calitatea de martori, astfel că situația acestora a fost lămurită.
Împrejurarea că nu s-a făcut o enumerare a probelor pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina inculpaților nu reprezintă un motiv de refacere a actului de sesizare.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, Curtea de Apel va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou împotriva sentinței penale nr.109 din 11 septembrie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Jibou, pe care o va casa în întregime și va trimite cauza pentru continuarea judecății la instanța de fond, Judecătoria Jibou.
În baza art.189 Cod procedură penală se vor stabili în favoarea Baroului Cluj sumele de câte 300 lei, onorarii integrale apărători din oficiu pentru inculpați (avoc. P. C., av. Mocean M., av. I. I. A. ) și respectiv, 100 lei
- onorariu parțial pentru apărător din oficiu (av. Negrea V. ia), precum și suma de 3750 lei - onorariu apărător din oficiu pentru părțile vătămate (av. Valea R.
), sume ce se vor avansa din fondurile M. ui Justiției.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
În baza art.385/15 pct.2 lit.c C.pr.pen. admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou împotriva sentinței penale nr.109 din 11 septembrie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Jibou, pe care o casează în întregime și trimite cauza pentru continuarea judecății la instanța de fond, Judecătoria Jibou.
În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului Cluj sumele de câte 300 lei, onorarii integrale apărători din oficiu pentru inculpați (avoc. P. C.
, av. Mocean M., av. I. I. A. ) și respectiv, 100 lei - onorariu parțial pentru apărător din oficiu (av. Negrea V. ia), precum și suma de 3750 lei - onorariu apărător din oficiu pentru părțile vătămate (av. Valea R. ), sume ce se vor avansa din fondurile M. ui Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |
M. Ș. | ANA C. | , L. M. |
GREFIER
M. B.
Red. L.M./M.N.
2 ex./_ Jud.fond:I. C.
| ← Decizia penală nr. 1360/2013. Șantaj | Decizia penală nr. 585/2013. Șantaj → |
|---|
