Decizia penală nr. 52/28. Șantaj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr._ /a1

R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL

DECIZIA PENALĂ NR. 52 Ședința publică de la 28 iunie 2013 Completul compus din:

PREȘEDINTE D. B. Ț., judecător

C. T., președinte secție penală

M. L., judecător

-M. O., grefier șef secție penală
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj contra încheierii din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar penal nr._, privind pe inculpații
K. V. G. și P. F., având ca obiect verificarea legalității arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat K. V. -G., în stare de arest, asistat de apărător ales av. Pânzaru Anatol din cadrul Baroului C. și inculpatul intimat P. F.
, în stare de arest, asistat de apărător ales av. Balog Roberth și av. Crihan Tudor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul în dezbateri.
Procurorul critică încheierea atacată pentru netemeinicie deoarece motivarea instanței de fond se bazează în principal pe faptul că motivul care a determinat arestarea preventivă nu mai subzistă iar lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Consideră însă că starea de pericol apreciată la momentul luării măsurii arestului preventiv subzistă și în continuare și decurge din gravitatea faptei de care sunt acuzați inculpații, de modul și mijloacele folosite, angrenarea în activitatea infracțională a unui număr de 4 inculpați, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni. Un aspect important în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică o reprezintă și circumstanțele personale ale inculpaților, aceștia fiind condamnați anterior pentru infracțiuni comise de acte de violență. Motivarea instanței în sensul că pericolul social concret privind lăsarea în libertate a inculpaților ca urmare a săvârșirii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, chiar dacă nu a dispărut în totalitate ar fi diminuată, ținând seama de timpul scurs de la data săvârșirii faptei, faptul că acțiunile inculpaților nu au vizat un număr mare de persoane, perioada de arest preventiv scursă, declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptelor, finalizarea urmăririi penale și trimiterea în judecată, nu sunt de natură a duce la concluzia că starea de pericol a încetat. Pentru cele ce preced și pentru cele scrise în memoriul aflat la filele 4-5 din dosar solicită admiterea recursului, casarea încheierii din_ și rejudecând menținerea stării de arest a inculpaților P. F. și K. V. G., invocând drept practică dos.nr._ și_ în care Tribunalul Sălaj a respins ca nefondate recursurile inculpaților menținându-se starea de arest.
Av. Balog Roberth solicită respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat. Este adevărat că inculpatul au recunoscut cele 2 infracțiuni de șantaj, a cooperat cu organele de urmărire penală, a dat relații cu privire la toate infracțiunile urmând ca la judecata fondului să solicite aplicarea disp.art.320/1 C.p.p. Arată că scopul prev.de art.136 C.p.p. este de a se asigura buna desfășurare a procesului penal. Inc. P. nu are interes să zădărnicească aflarea adevărului, să influențeze martorii, să distrugă ori să altereze mijloacele materiale de probă. La acest moment
procesual temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi ci doar împrejurarea că a recunoscut faptele. Faptul că inculpatul mai are un dosar de lovire pe rolul parchetului nu se mai poate reține deoarece există posibilitatea împăcării cu partea vătămată. Invocă art.3 par.5 CEDO unde se arată că starea de arest se menține numai atâta timp cât este necesar, instanța trebuind să verifice dacă mai este necesar. La acest moment însă nu mai este necesar și este suficientă luarea unei măsuri care s-a luat la instanța de fond, inculpatul urmând a se prezenta. Pedeapsa pentru infracțiunea de șantaj este de 5 ani. Dacă inculpatul va uza de disp.art.320/1 C.p.p. pedeapsa maximă este sub limita de 4 ani prev.de art.148 lit.f C.p.p. Prejudiciul este relativ mic, s- au recuperat practic sume de bani datorate, desigur pentru aceasta existând și metode legale. Scopul măsurii preventive însă nu trebuie confundat cu scopul pedepsei. Nu se poate spune că inculpatul va mai comite și alte infracțiuni.
Av. Crihan Tudor arată că inculpatul s-ar fi exprimat că nu se teme de organele judiciare. Scopul acestei afirmații a fost să o sperie pe partea vătămată (invocă în acest sens o convorbire telefonică purtată cu un anume "Fifi").
Av. Pânzaru Anatol solicită respingerea recursului parchetului ca fiind nefondat. Susține că împrejurarea că inculpatul mai are și alte dosare penale ține de antecedente și nu este un temei pentru a se lua alte măsuri. Comiterea unei infracțiuni cu intenție se analizează în funcție de momentul respectiv. Instanța de fond a înlocuit măsura arestului preventiv pentru că a analizat dispozițiile art.148 lit.f C.p.p.fiind vorba despre pericolul pentru ordinea publică pentru inc. K. . La momentul luării măsurii s-a apreciat că era nevoie de încarcerarea inculpatului, apreciindu-se atunci că procesul nu se putea desfășura decât cu inculpatul aflat în stare de arest. Pasrtea vătămată a încheiat contractul cu un scop ilicit să cumpere un permis de conducere. Niciodată inculpatul nu a discutat cu partea vătămată ca să-i inducă o stare de temere, de frică. Inc. K. a mai fost cercetat în alt dosar, după 1,7 ani de arest preventiv s-a dat o hotărâre de achitare însă cauza a fost trimisă spre rejudecare. Inculpatul este văduv, are în întreținere un copil în vârstă de 6 ani, locuiește la o distanță destul de mare, cam 4 km de orașul Ș. S. unde trebuie să ducă și să aducă fetița. Apreciază că se poate efectua o cercetare corectă și cu inculpatul aflat în stare de libertate, eventual completându-se obligațiile impuse.
Inculpatul intimat P. F. regretă comiterea faptei, cere respingerea recursului procurorului.
Inculpatul intimat K. V. G. însușindu-și concluziile apărătorului său, cere respingerea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
T R I B U N A L U L
Prin incheierea penala din data de_ a Judecatoriei Z. in baza art.300¹raportat la art.139 alin.1 și alin.35Cod procedură penală și art.145 Cod procedură penală s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului P. F. ZIS « OLTEANU », fiul lui F. și S., născut la data de_, în localitatea Motru, jud.Gorj, domiciliat în localitatea Ș. S., str.Ialomiței, nr.53, jud.Sălaj, CNP 1., măsură dispusă prin Încheierea penală nr.31/A din data de_ a Judecătoriei Z., pronunțată în Dosar nr._, pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr. 24/J din_, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește -orașul Ș. S. fără încuviințarea instanței de judecată care a dispus măsura - Judecătoria Zalău.
Potrivit art.145 alin.1¹și alin 1² Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Ș. S., inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
1. să se prezinte la Judecătoria Zalău ori de câte ori este chemat;
2. să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanța de judecată care a dispus măsura, respectiv Poliția Ș. S., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
3. să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată - Judecătoria Zalău;
4. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
5. să nu se apropie de părțile vătămate S. Z. și K. A., membrii familiei acestora, de ceilalți inculpați și de martorii din dosar și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect
Potrivit art.145 alin.22 și alin.3 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului P. F. că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
În temeiul art. 139 Cod procedură penală s-a dispus punerea în libertate a inculpatului P.
1. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 24/J din_ emis de către Judecătoria Zalău, dacă nu este deținut sau arestat în altă cauză.
În baza art.300¹raportat la art.139 alin.1 și alin.35Cod procedură penală și art.145 Cod procedură penală s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului K. V. -G. ZIS

« CHINEZUL », fiul lui F. și F., născut la data de_, în localitatea Ș. S., jud.Sălaj, domiciliat în localitatea Ș. S., sat C., nr.71, jud. Sălaj, CNP 1., măsură dispusă prin Încheierea penală nr.31/A din data de_ a Judecătoriei Z., pronunțată în Dosar nr._, pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr. 25/J din_, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește - orașul Ș. S. fără încuviințarea instanței de judecată care a dispus măsura - Judecătoria Zalău.

Potrivit art.145 alin.1¹și alin 1² Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Ș. S., inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:

să se prezinte la Judecătoria Zalău ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanța de judecată care a dispus măsura, respectiv Poliția Ș. S., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată - Judecătoria Zalău;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
să nu se apropie de partea vătămată S. Z. și membrii familiei acesteia, de ceilalți inculpați și de martorii din dosar și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;

Potrivit art.145 alin.22și alin.3 Cod procedură penală,s-a atras atenția inculpatului K. V.

că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.

În temeiul art. 139 Cod procedură penală s-a dispus punerea în libertate a inculpatului K.

V. G. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 25/J din data de_ emis de către Judecătoria Zalău, dacă nu este deținut sau arestat în altă cauză.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de_ din dosarul de urmărire penală 208/P/2013, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul P.

F. pentru săvârșirea în concurs real a două infracțiuni de șantaj prev. de art. 194 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a C.p. și art. 37 lit. a C.p. și de art. 194 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p și inculpatul K. V. G. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la șantaj prev. de art. 26 raportat la art. 194 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a C.p.

Cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de_ sub nr._ acordându-se primul termen de judecata la data de_ .

În sarcina inculpaților s-a reținut în actul de sesizare în esență următoarea stare de fapt: În cursul lunii mai 2013 inculpatul P. F. ajutat prin acte de complicitate morală și materială de inculpații K. V. G., P. S. și C. M. P., a amenințat-o telefonic cu acte de violență pe partea vătămată S. Z. pentru a o determina pe aceasta să îi restituie inculpatului C.

M. P. suma de 5000 euro, despre care acesta din urmă pretinde că a acordat-o cu împrumut părții vătămate. Se mai reține că tot în cursul lunii mai 2013 inculpatul P. F. a amenințat-o pe

partea vătămată K. A. cu acte de violență pentru a o determina să îi restituie suma de 1100 lei și 100 euro reprezentând o datorie a părții vătămate către învinuita P. Terezia.

Prin Încheierea penală nr.31/A din data de_ din dosar_ Judecătoria Zalău a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și a dispus arestarea preventivă a inculpaților P. F. și K. V. G. pentru o perioadă de 29 de zile de la data de_ până la data de_ inclusiv.

Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii arestării preventive a inculpaților P. F. și K. V. G. au fost cele prevăzute de art. 143 și art. 148 alin.1 lit. d) și f) Cod procedură penală. Instanța a apreciat că există o suspiciune rezonabilă că în cauză sunt suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați.

S-a reținut incidența temeiului prev. de art. 148 alin.1 lit. d C.p. în ce îi privește pe ambii inculpați motivat pe faptul că există o suspiciune rezonabilă că inculpații au săvârșit cu intenție o nouă infracțiune după ce anterior fusese începută urmărirea penală împotriva lor: în ce îl privește pe inculpatul P. F. a mai fost condamnat anterior la 2 pedepse rezultante cu închisoarea și este cercetat în dos.nr.189/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. Ș. S. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, în acest dosar fiind începută urmărirea penală la data de_ ; în ceea ce îl privește pe inculpatul K. V. G. s-a reținut că indiferent de împrejurarea că acea condamnare suferită de acesta în Ungaria în anul 2003 a fost sau nu recunoscută în România, incidența temeiului de arestare în discuție se raportează la împrejurarea că în dosarul nr.1636/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. Ș. S. a fost începută la data de_ urmărirea penală împotriva sa, alături de alți inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică apreciat prin raportare la activitatea infracțională desfășurată de aceștia, circumstanțele personale ale inculpaților, rezonanța faptei și sentimentul de insecuritate și indignare produs în rândul opiniei publice. Instanța a reținut că inculpatul P. F., prin modul în care a acționat și amenințările aduse părții vătămate, se dovedește a fi o persoană extrem de agresivă, fără scrupule în desfășurarea activității infracționale, exprimându-se în cadrul convorbirilor telefonice în care a și proferat amenințările că nu se teme de justiție sau de organele legii. Mai mult, acesta are și antecedente penale, inclusiv pentru alte infracțiuni comise cu violență. În ce îl privește pe inculpatul

K. V. G. instanța apreciat că acesta a fost cel care a avut inițiativa activității infracționale, potrivit convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul P. F. reieșind că el a aflat despre datoria părții vătămate către inculpatul C. și a propus atât abordarea mamei acestuia din urmă, cât și inițierea demersurilor de recuperare a datoriei și că, cu toate acestea, încearcă să arunce întreaga responsabilitate asupra inculpatului P., profitând de intelectul și nivelul de pregătire mai scăzut al acestuia din urmă.

Instanța a mai apreciat că raportat la stadiul cercetărilor există un risc de influențare a părții vătămate și a eventualilor martori, cu atât mai mult cu cât în privința inculpaților P. și K., aceștia sunt cunoscuți ca fiind agresivi în zona unde locuiesc, respectiv în Ș. S., astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție, instanța apreciază că este necesară privarea de libertate a inculpaților, această măsură preventivă fiind de natură să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate a procesului penal.

Potrivit art.300¹Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, dacă temeiurile care au determinat arestarea se mențin și impun în continuare privarea de libertate sau dacă că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, urmând a dispune în consecință menținerea măsurii arestării

preventive sau din contră revocare acesteia.

Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în faza de urmărire penală, declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptelor, având în vedere temeiurile de drept și de fapt avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a acestora, dar și circumstanțele actuale ale cauzei, instanța constată pe de o parte că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, nu mai este îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin.1 lit. f

teza II C.p.p., iar pe de altă parte atingerea scopului măsurilor preventive prev. de art. 136 C.p.p. nu presupune în mod necesar luarea celei mai drastice măsuri preventive, fiind suficientă pentru atingerea acestui scop și luarea față de inculpați a unei alte măsuri preventive mai puțin coercitive, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce privește condiția prev. de art. 143 C.p.p., pentru definirea noțiunii de "indicii temeinice"; legiuitorul în art.68¹Cod procedură penală arată că sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Această noțiune are corespondent în

sintagma de motive verosimile folosita de art.5 pct.1 lit.c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și care potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie reprezintă fapte sau informații de natură sa convingă un observator obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune (cauza Fox, Campbell și Hartley c.Regatului Unit), fără a fi însă necesar ca aceste date să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula acuzarea (cauzele McKay c.Regatului Unit și O"Hara c.Regatului Unit). În speță, având în vedere ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală, care se coroborează între ele, instanța consideră că este pe deplin justificată presupunerea rezonabilă că inculpații P. F. și K. V. G. au comis infracțiunile de șantaj, respectiv complicitate la șantaj, pentru care au fost trimiși în judecată. În acest sens sunt relevante declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor audiați, declarațiile învinuiților și inculpaților care se coroborează între ele, dar și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice. Dacă inițial inculpații P. F. și K. V. G., până la momentul luării măsurii arestării preventive, nu au recunoscut comiterea faptelor, ulterior fiind audiați de procuror au recunoscut săvârșirea faptelor, au colaborat cu organele judiciare și au dat declarații detaliate despre fapte.

În ce privește temeiul prev. de art. 148 alin.1 lit. d C.p.p., raportat la informațiile existente la dosarul cauzei privind faptele pentru care inculpații sunt urmăriți penal, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus invocat în ce îi privește pe ambii inculpați, noua infracțiune săvârșită cu intenție la care face referire legiuitorul fiind de fapt infracțiunea ce stă la baza propunerii de luare a măsurii preventive, condiția fiind ca aceasta să fie comisă ulterior începerii urmăririi penale față de inculpat pentru o altă infracțiune. Nu se poate reține interpretarea dată textului de lege de către apărătorul inculpatului K. V. G. cum că se impune comiterea unei alte infracțiuni după începerea urmăririi penale în dosarul de urmărire penală în care s-a formulat propunerea de arestare preventivă.

La luarea măsurii arestării preventive pentru cei doi inculpați instanța a avut în vedere și temeiul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., iar pentru a stabili dacă se impune menținerea arestării preventive instanța trebuie să verifice dacă acest temei subzistă și dacă justifică menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, prin raportare și la scopul măsurii preventive prev. de art. 136 alin.1 C.p.p.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - totuși acestea prezintă puncte de interferență astfel că practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise, dar și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.

Trebuie făcută o distincție între pericolul concret pentru ordinea publică și pericolul social al faptei penale reținută în sarcina inculpatului, pericolul social concret reprezentat de punerea în libertate a inculpatului nu poate fi prezumat exclusiv prin pericolul social generic, abstract și concret al faptei. Raportat la modul și mijloacele de comitere a faptei așa cum sunt acestea reținute în actul de sesizare -amenințări cu fapte de violență făcute prin telefon și mai mult amenințarea cu fapte ale unor terțe persoane-, contribuția efectivă a fiecărui inculpat în parte, numărul părților vătămate, atingerea efectivă adusă valorilor sociale apărate de lege, fără a face o apreciere a pericolului concret al faptei și fără a susține că aceasta este lipsită de pericol social concret (aspecte care pot fi stabilite doar odată cu aprecierea probelor și soluționarea pe fond a cauzei ) instanța apreciază că, la acest moment și raportat la această situație de fapt reținută, nu este probată și nici previzibilă posibilitatea ca inculpații odată puși în libertate să comită fapte contrare ordinii sociale

și de drept. La această convingere a instanței concură și faptul că, deși inițial, s-a apreciat existența pericolului pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea inculpaților în libertate mai ales prin prisma atitudinii nesincere a inculpaților, ulterior inculpații au recunoscut comiterea faptelor, au colaborat cu organele judiciare, au conștientizat gravitatea acestora, perioada de arest preventiv având un rol în acest sens.

În plus pericolul concret pentru ordinea publică chiar dacă există la un moment dat acesta trebuie evaluat periodic, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, durata arestului preventiv, atitudinea procesuală a inculpatului și stadiul procedurii.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în deciziile relevante arată că, având în vedere gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, unele infracțiuni pot suscita tulburări sociale de natură să justifice o arestare preventivă, cel puțin o perioadă, însă un asemenea pericol descrește neapărat cu trecerea timpului, și că, prin urmare, autoritățile judiciare trebuie să ofere motivații în plus și mai clare pentru a justifica subzistența motivelor arestării ( I.A. c. Franței _

, Jiga c. României_ ). Din dispozițiile CEDO, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, rezultă și cerința verificării duratei rezonabile a măsurii arestării preventive, durată care nu se pretează unei evaluări abstracte ( Patsuria c. Georgiei) și se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei. Conform art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în mai multe cauze (Contrada contra Italiei, Muller contra Franței) că persistența motivelor plauzibile de a bănui o persoană de a fi săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a regularității menținerii deținerii dar după un timp ele nu mai sunt suficiente. De asemenea Curtea stabilește că art. 5.3 din Convenție impune instanțelor naționale atunci când se confruntă cu necesitatea menținerii măsurii de arestare preventivă, să ia în considerare măsurile alternative prevăzute de legislația națională ( Jablonski c. Poloniei 33492/1996). În baza art. 11 și 20 din Constituția României, dispozițiile CEDO și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt direct aplicabile în sistemul român de drept având forță constituțională și supralegislativă.

În ceea ce privește noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică, această noțiune nu a fost definită de legiuitor însă o astfel de definiție s-a cristalizat în teoria juridică și într-o practică judiciară constantă. Există un astfel de pericol atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, vizând toate valorile ocrotite prin art. 1 C.pen., ca urmare a activității inculpatului posterioară săvârșirii infracțiunii sau o reacție declanșată de fapta săvârșită de acesta. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei penale, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, insecuritate socială. Pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu posibilitatea ca inculpatul să comită o nouă infracțiune, care constituie un temei al luării măsurii arestării preventive distinct, deci probele la care se referă art. 148 lit. f nu trebuie să vizeze acțiuni infracționale viitoare ale inculpatului, în eventualitatea cercetării sale în stare de libertate.

Așa cum s-a arătat anterior, raportat la modul și mijloacele de comitere a faptelor, persoana inculpaților, atitudinea procesuală a acestora ulterioară luării măsurii arestării preventive, perioada arestului preventiv, pericolul încălcării normelor de conviețuire socială este mult diminuat.

Pericolul social concret privind lăsarea în libertate a inculpaților P. F. și K. V. G.

, privit ca rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, chiar dacă nu a dispărut în totalitate în mod cert a fost mult diminuat având în vedere: timpul scurs de la data săvârșirii faptelor, faptul că acțiunile inculpaților nu au vizat un număr mare de persoane vătămate și nici nu au fost exercitate într-un mod în care să poată ajunge la cunoștința unui număr mare de persoane, perioada de arest preventiv de 1 lună a inculpaților, declarațiile acestora de recunoaștere a faptelor și colaborare cu organele judiciare, administrarea probelor și finalizarea urmăririi penale, precum și trimiterea inculpaților în judecată pentru faptele pentru care au fost cercetați.

La momentul actual instanța apreciază că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive s-au schimbat, în sensul diminuării evidente a pericolului social concret reprezentat de lăsarea în libertate a inculpaților fapt ce nu justifică menținerea în continuare a

măsurii arestului preventiv, în același timp nu există temeiuri noi pentru menținerea unei asemenea măsuri.

Instanța are în vedere și principiul de drept procesual penal prevăzut în art.5 din Codul de procedură penală, în conformitate cu care regula în procesul penal este cercetarea în stare de libertate a inculpaților, arestarea preventivă fiind excepția, libertatea individuală și siguranța persoanei fiind inviolabile, potrivit art.23 din Constituția României. Astfel instanța trebuie să ia în considerare, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, și posibilitatea atingerii scopului măsurilor preventive prin luarea altor măsuri preventive mai puțin restrictive, așa cum au solicitat și apărătorii celor doi inculpați, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Întrucât în cauză s-au finalizat urmărirea penală, s-au strâns probele necesare aflării adevărului, inculpații au colaborat cu organele judiciare și au recunoscut faptele reținute în sarcina lor, instanța apreciază că nici pentru buna desfășurare a procesului penal, nu este indispensabilă menținerea acestora în stare de arest preventiv. De asemenea asigurarea ordinii și siguranței publice, așa cum s-a argumentat anterior, nu impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.

Cu toate acestea, având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare al persoanelor trimise în judecată, circumstanțele personale ale celor doi inculpați cunoscuți ca persoane cu un comportament mai agresiv, de intimidare, pentru buna desfășurare a procesului penal în faza de judecată - judecarea cu celeritate și împiedicarea inculpaților de a se sustrage de la judecată, se impune asigurarea unor garanții procesuale. În aceste condiții, menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate, impune luarea unei măsuri mai puțin restrictive de drepturi, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care își au locuința cei doi inculpați, respectiv orașul Ș.

S., măsură apreciată de instanță că prezintă garanțiile necesare și suficiente pentru atingerea scopului prev. de art. 136 alin.1 C.p.p.

În consecință, potrivit art.139 Cod procedură penală, va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților P. F. și K. V. G. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 C.p.p. și punerea în libertate a acestora, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.

Inculpații vor fi obligați să respecte obligațiile prevăzute de art.145 alin.1¹Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, sub supravegherea organelor de poliție și a instanțe care a dispus măsura. În plus potrivit art.145 alin.12lit. c Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, instanța apreciază ca garanție necesară bunei desfășurări a procesului penal și obligarea inculpaților de a nu se apropia de părțile vătămate și familiile acestora, de ceilalți inculpați și de martorii din dosar și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

În baza art.145 alin.22și alin.3 Cod procedură penală, se va atrage atenția inculpaților că, în

caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

Impotriva acestei incheieri penale a declarat recurs Parchetul de pe langa J. Z. . In motivele de recurs depuse la dosarul cauzei s-au aratat urmatoarele

Inculpatii au fost trimisi in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa T. S. pentru comiterea infractiunii de santaj,respectiv complicitate la santaj,cu retinerea circumstantei agravante prevazute de art.75 alin 1 lit.a cpp.Faptele comise de cei 4 inculpati sunt grave,din convorbirile avute de inculpatul P. F. cu partea vatamata ,retinindu-se ca acesta a amenintat-o in repetate randuri pe partea vatamata ,afirmand ca nu se teme de politie sau de organele judiciare.De asemenea s-a mai aratat ca instanta de judecata nu a avut in vedere la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publica persoana inculpatilor,conduita pe care acestia o au in societate.

Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea recursului,casarea hotararii si in rejudecarea cauzei mentirea starii de arest a inculpatilor.

Examinind recursul declarat de catre Parchetul de pe langa J. Z. ,tribunalul a retinut ca acesta este fondat ,urmand a fi admis pentru urmatoarele considerente.

Inculpatii au fost trimisi in judecata pentru săvârșirea în concurs a două infracțiuni de șantaj prev. de art. 194 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a C.p. și art. 37 lit. a C.p. și de art. 194 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p inculpatul P. F. și inculpatul K. V. G. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la șantaj prev. de art. 26 raportat la art. 194 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a C.p.

S-a retinut in fapt ca in cursul lunii mai 2013 inculpatul P. F. ajutat prin acte de complicitate morală și materială de inculpații K. V. G., P. S. și C. M. P., a amenințat-o telefonic cu acte de violență pe partea vătămată S. Z. pentru a o determina pe aceasta să îi restituie inculpatului C. M. P. suma de 5000 euro, despre care acesta din urmă pretinde că a acordat-o cu împrumut părții vătămate. Se mai reține că tot în cursul lunii mai 2013 inculpatul P. F. a amenințat-o pe partea vătămată K. A. cu acte de violență pentru a o determina să îi restituie suma de 1100 lei și 100 euro reprezentând o datorie a părții vătămate către învinuita P. Terezia.

Masura arestarii preventive a fost luata prin incheierea penala nr. nr.31/A din data de_ din dosar_ Judecătoria Zalău,temeiul de drept al arestarii preventive constituindu-l dispozitiile art 143,148 lit.d si f cpp.

Astfel, instanta de fond a retinut in privinta incidentei dispozitiilor art.148 lit d cpp ca, raportat la informațiile existente la dosarul cauzei privind faptele pentru care inculpații sunt urmăriți penal,se apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus invocat în ce îi privește pe ambii inculpați, noua infracțiune săvârșită cu intenție la care face referire legiuitorul fiind de fapt infracțiunea ce stă la baza propunerii de luare a măsurii preventive, condiția fiind ca aceasta să fie comisă ulterior începerii urmăririi penale față de inculpat pentru o altă infracțiune,temei care subzista si in prezent.

Referitor la incidenta dispozitiilor art.148 lit f cpp instanta de fond a retinut ca acest temei nu mai subzista, si nu justifică menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, prin raportare și la scopul măsurii preventive prev. de art. 136 alin.1 C.p.p. S-a aratat ca pericolul social concret privind lăsarea în libertate a inculpaților P. F. și K. V. G., privit ca rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, chiar dacă nu a dispărut în totalitate în mod cert a fost mult diminuat având în vedere timpul scurs de la data săvârșirii faptelor, faptul că acțiunile inculpaților nu au vizat un număr mare de persoane vătămate și nici nu au fost exercitate într-un mod în care să poată ajunge la cunoștința unui număr mare de persoane, perioada de arest preventiv de 1 lună a inculpaților, declarațiile acestora de recunoaștere a faptelor și colaborare cu organele judiciare, administrarea probelor și finalizarea urmăririi penale, precum și trimiterea inculpaților în judecată pentru faptele pentru care au fost cercetați. Intradevar,actiunile inculpatilor nu au vizat un numar mare de parti vatamate si nu au fost exercitate intr-un mod care sa ajunga la cunostiinta unui numar mare de persoane vatamate, insa ,din transcrierea convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei rezulta ca inculpatii in mod frecvent se ocupau cu asemenea activitati ,de ,,recuperare ,, iar din declaratia partii vatamate si a mamei acesteia s-a retinut ca partea vatamata a fost nevoita sa urmeze un tratament medicamentos datorita starii de panica in care se afla partea vatamata, cunoscand atitudinea razbunatoare a inculpatilor .De asemenea,inculpatul K. V. G. nu a recunoscut comiterea faptei,ci a detaliat in declaratia data modul in care au decurs evenimentele ,din puncul sau de vedere. Fata de acestea ,tribunalul a apreciat ca temeiul invocat anterior subzista si in prezent,durata rezonabila la care s-a facut referire nu s-a implinit,si pentru buna desfasurare a procesului penal se impune mentinerea in continuare a starii de arest preventiv a celor 2 inculpati.

Instanta de fond in mod nelegal a inlocuit masura arestarii cu masura de a nu parasi localitatea,constatand ca temeiurile care au determinal luarea acestei masuri privative de libertate s- au schimbat,in conditiile in care in motivarea hotararii a aratat ca temeiul ptevazut de art.148 lit d

cpp subzista si in prezent.C. daca temeiul prevazut de art.148 lit.f cpp s-a schimbat,in sensul ca inculpatii lasati in libertate nu mai prezinta pericol concret pentru ordinea publica ,subzista temeiul prevazut de art.148 lit d cpp.Potrivit dispozitiilor art.148 cpp ,,masura arestarii preventive poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute de art.143 si exista unul dintre cazurile prevazute la lit a-f cpp.,,

In privinta condiția prev. de art. 143 C.p.p.,instanta de fond a aratat ca pentru definirea noțiunii de "indicii temeinice"; legiuitorul în art.68¹Cod procedură penală arată că sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Această noțiune are corespondent în sintagma de motive verosimile folosita de art.5 pct.1 lit.c) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, și care potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie reprezintă fapte sau informații de natură sa convingă un observator obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune fără a fi însă necesar ca aceste date să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula acuzarea .În speță, având în vedere ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală, care se coroborează între ele, instanța consideră că este pe deplin justificată presupunerea rezonabilă că inculpații P. F. și K. V. G. au comis infracțiunile de șantaj, respectiv complicitate la șantaj, pentru care au fost trimiși în judecată. În acest sens sunt relevante declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor audiați, declarațiile învinuiților și inculpaților care se coroborează între ele, dar și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice. Dacă inițial inculpații P. F. și K. V. G., până la momentul luării măsurii arestării preventive, nu au recunoscut comiterea faptelor, ulterior fiind audiați de procuror au recunoscut săvârșirea faptelor, au colaborat cu organele judiciare și au dat declarații detaliate despre fapte.

Deci,pentru aceste considerente in baza art 385/15 pct.1 lit.d cpp se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, împotriva încheierii penale pronunțată de Judecătoria Zalău la data de_ în dosar nr._, casează hotărârea atacată și rejudecând pe fond cauza,

În baza art.300/1 și 160 C.p.p. menține măsura arestării preventive luată față de inculpații P.

F. (fiul lui F. și S., născut la data de_, în localitatea Motru, jud.Gorj, domiciliat în localitatea Ș. S., str.Ialomiței, nr.53, jud.Sălaj, CNP 1. ) și K. V. G. (fiul lui

F. și F., născut la data de_, în localitatea Ș. S., jud.Sălaj, domiciliat în localitatea Ș. S., sat C., nr.71, jud. Sălaj, CNP 1. ) prin încheierea penală nr. 31/A/_ a Judecătoriei Z., constatând legalitatea și temeinicia acesteia.

Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Pentru aceste motive,

În numele L E G I I D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, împotriva încheierii penale pronunțată de Judecătoria Zalău la data de_ în dosar nr._, casează hotărârea atacată și rejudecând pe fond cauza,

În baza art.300/1 și 160 C.p.p. menține măsura arestării preventive luată față de inculpații P.

F. (fiul lui F. și S., născut la data de_, în localitatea Motru, jud.Gorj, domiciliat în localitatea Ș. S., str.Ialomiței, nr.53, jud.Sălaj, CNP 1. ) și K. V. G. (fiul lui

Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică la sediul instanței azi_ .

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier, Ț. D. B. T. C. L. M. O. I. -M.

În concediu de odihnă în concediu de odihnă

Semnează vicepreședinte semnează vicepreședinte

Red.TC/IMO/_ 13 / 4 ex.

Jud.fond: M. D. E.

← Decizia penală nr. 1586/2013. Șantaj		Decizia penală nr. 1360/2013. Șantaj →

Decizia penală nr. 52/28. Șantaj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 52/28. Șantaj