Decizia penală nr. 503/2013. Vătămare corporală din culpă

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 503/R/2013

Ședința publică din 11 aprilie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: A.	D. L., judecător
JUDECĂTORI	: M.	R.
	: M.	B.
GREFIER	: L.	A. S.

Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul C. M. I. și de părțile civile R. N. Z. ARPAD și R. N. A. împotriva deciziei penale nr. 2 din data de 06 decembrie 2012 pronunțată în dosar nr._ al

T. ui S., privind pe inculpatul C. M. I., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou, dat în dosar nr. 224/P/2010, pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală gravă din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal și de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul C.

M. I. asistat de avocat Stan Olimpiu Horea în substituirea apărătorului ales, avocat Iordăchescu C. Eugen, ambii din cadrul S.C.P.A. Iordăchescu & Asociații - Baroul Cluj, cu delegații la dosar ( f. 77, 78 ) și părțile civile R. N. Z. și R. N. A. asistate de apărător ales, avocat Topan Tudor, din cadrul B. ui Maramureș, cu delegație la dosar ( f. 76 ) lipsă fiind părțile civile S. J. de A. S., S. J. de U. C. O., S. J. de U. Z. și asigurătorul S.C. Ominiasig Vienna Insurance Group S.A..

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul ales al inculpatului C. M. I. susține recursul formulat împotriva hotărârii T. ui S. pentru cele două motive de casare, prev. de pct. 9 al art. 3859Cod procedură penală și pct. 18 al aceluiași articol. Astfel, raportat la cazul de casare prev. de pct. 9 evidențiază inadvertența dintre considerentele deciziei penale și dispozitivul acesteia cu privire la aspectul pentru care s-a admis apelul declarat de una dintre părțile vătămate. Susține că prin decizia de apel s-a reținut de către Tribunalul Sălaj faptul că în cauză nu s-au acordat despăgubirile materiale reprezentate de creditul de 14 000 de euro contractat de către partea civilă ulterior producerii accidentului și, ulterior, s-au efectuat aprecieri cu privire la suma de 14 300 de euro, iar în final, în dispozitivul deciziei s-a acordat suma de 14 350 de lei. În acest sens, precizează că nu există nicio explicație și nicio motivare care să justifice de unde rezultă suma respectivă și considerentul pentru care inițial s-a apreciat ca și cuvenită suma de 14 000, ulterior suma de 14 300, iar în final cuantumul de 14 350. Menționează că acest aspect reprezintă

o chestiune de legalitate, care raportat la soluțiile prevăzute de Codul de procedură penală în recurs face trimitere la dispozițiile art. 385¹⁵care prevăd casarea cu trimitere spre rejudecare, fiind vorba despre o lipsă de coincidență între dispozitiv și considerente.

Cu privire la temeinicia susținerii apreciază că Tribunalul Sălaj a procedat în mod incorect la acordarea sumei anterior redate ca despăgubiri, în condițiile în care apreciază că nu există un raport direct de cauzalitate între producerea evenimentului și contractarea creditului, cu toate că în urma accidentului s-a produs avarierea în totalitate a autoturismului aparținând părții vătămate. Consideră că creditul depășește cu mult valoarea autoturismului și, ca atare, susține că soluția nu este legală și temeinică sub acest aspect.

Susține că cel de-al doilea motiv de recurs se circumscrie dispozițiilor art. 3859pct. 18 din Codul de procedură penală și că, analizând decizia recurată, a sesizat un element care reprezintă o gravă eroare de fapt în raport și de jurisprudență, respectiv situația absolut evidentă în care o instanță face referire la probe din dosar care sunt într-o contradicție evidentă cu realitatea evocată de elementele dosarului penal. Astfel, în speță, se poate observa că instanța de apel, analizând motivele de apel invocate, respingând acestea și stabilind vinovăția inculpatului C. M. I. în producerea accidentului, a apreciat că, în mod temeinic, instanța de fond a înlăturat schița accidentului, apreciind că din celelalte probe administrate în cauză, respectiv cele două expertize criminalistice, ar reieși o poziție a autoturismului Volkswagen condus de către inculpatul C.

M. I. care coincide în mod perfect cu declarația martorului polițist P. V., care a fost prezent la fața locului și care a afirmat că această poziție ar fi perpendiculară pe axul drumului. Susține că eroarea este evidentă în condițiile în care martorul P. V. evocă o poziție perpendiculară a autoturismului, iar cele două expertize efectuate în cauză au evidențiat în mod aleatoriu și absolut nejustificat o poziție oblică, respectiv de 45 de grade. În acest sens, apreciază ca fiind evident că cele două probe nu se pot corobora și că în cauză nu există o corespondență între mijloacele de probă pe care instanța le-a avut în vedere. Astfel, mai arată că nefericitul accident care a avut loc a comportat ulterior circumstanțe deosebite în condițiile în care autoturismul Volkswagen a fost deplasat de la fața locului, fiind un accident care a implicat victime și vătămări corporale, iar datorită ploii creta cu care au fost marcate urmele s-a șters, iar măsurătorile au avut loc în condiții improprii. Pe baza măsurătorilor s-a întocmit o schiță, care a fost înlăturată de către instanță, fiind apreciată ca viciată, însă pe baza acesteia s-a întocmit și un proces-verbal de cercetare la fața locului, care a fost semnat de către persoanele de față și de către martorii asistenți. În acest sens, arată că martorii asistenți au fost audiați de către Tribunalul Sălaj întrucât aceștia puteau evoca împrejurările în care s-a realizat cercetarea la fața locului. În mod surprinzător, cu prilejul audierii, aceștia au afirmat faptul că au ajuns la fața locului ulterior mutării autoturismului din poziția inițială. Ca tare, susține că, în speță, schița evocă o poziție ulterioară mutării autoturismului, iar martorii nu au asistat la măsurători. Pentru acest considerent, arată că instanța de apel a înțeles să nu înlăture procesul-verbal de cercetare la fața locului, dând în continuare eficiență celor două expertize. Astfel, expertiza efectuată în apel avea la dispoziție toate elementele și considerentele pentru care a solicitat a nu se avea în vedere nici schița și nici procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu precizarea că expertul putea să-și fundamenteze și să aibă în vedere la analiza probațiunii inclusiv declarația martorului P. V. . E. ul din cadrul I.N.E.C. a făcut trimitere la probatoriul testimonial administrat în cauză, însă a omis să remarce faptul că P. V., audiat de către instanța de fond, a evocat o poziție perpendiculară a autoturismului inculpatului C. M. I. . În condițiile reținute

a poziționat în continuare în cadrul simulării computerizate pe care a realizat-o o poziție oblică la 45 de grade, fără a explica de unde ar rezulta aceasta. Susține că în cauză nu s-a stabilit locul exact al producerii accidentului, experții preluând în totalitate măsurătorile pe care le-au avut la dispoziție din procesul- verbal de cercetare la fața locului. Ulterior efectuării expertizei, în apel, a solicitat, semnalând neconcordanța dintre susținerile martorului și evocările expertului, un supliment de expertiză. În încheierea de ședință din data de 28 noiembrie, când s-a pus în discuție acest aspect, instanța a respins nemotivat solicitarea în condițiile în care inclusiv procurorul de ședință a apreciat ca fiind pertinentă cererea și a formulat concluzii de admitere a solicitării. În condițiile pronunțării în modalitatea anterior evidențiată, care echivalează cu o lipsă a motivării și a analizei cererii în probațiune formulate, apreciază că soluția ar fi una de trimitere spre rejudecare, însă invocă cazul de casare prevăzut de pct. 18 și solicită să se constate că pentru echivalarea celor două mijloace de probă, respectiv a expertizelor cu declarația martorului P. V., instanța a concluzionat că acestea se coroborează și dovedesc vinovăția inculpatului. Mai arată că s-a înlăturat și raportul de expertiză al inculpatului și, ca atare, instanța a extras din mijloacele de probă elementele pe care le-a considerat utile în dovedirea vinovăției. Susține că la pagina 26 a hotărârii recurate se pot observa considerentele pentru care, deși se constată o serie de inadvertențe între procesul-verbal de cercetare la fața

locului, care conține date eronate, conform argumentelor anterior redate, este considerat pertinent și legal, pentru că conține semnăturile celor doi martori asistenți.

Mai arată că întreaga cercetare la fața locului a fost viciată, începând de la mutarea autoturismului, marcarea cu cretă ș.a. În împrejurările expuse, arată că instanța de fond nu a sesizat inadvertența între cele două mijloace de probă și nu a avut în vedere că primul polițist care a ajuns la fața locului și care a constatat

cu propriile simțuri și a marcat personal cu cretă urmele accidentului, a efectuat afirmații care contrazic expertizele. De asemenea, susține că instanța de apel a ignorat și aspectul evidențiat afirmând că cele două mijloace de probă ar coincide și se coroborează. În situația expusă sesizează dubiile și apreciază că acestea nu s-au elucidat, ipoteză în care se impune rejudecarea cauzei de către instanța de recurs raportat la cazurile de casare invocate. Astfel, în principal, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare sub aspectul neconcordanței între dispozitiv și considerente, dar și pentru faptul că solicitarea de suplimentare a expertizei a fost respinsă nemotivat și nejustificat. De asemenea, precizează că în cauză nu s- a aflat adevărul cu privire la starea de fapt reală și la locul producerii accidentului, aspecte ce reprezintă practic element constitutiv al laturii obiective a infracțiunii. În subsidiar, solicită achitarea inculpatului în baza art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, având în vedere că dubiile evocă o altă stare de fapt decât cea reținută de către instanța de fond și de apel.

Apărătorul ales al părților vătămate R. N. Z. și R. N. A. solicită admiterea recursurilor părților vătămate așa cum au fost formulate și motivate, precum și respingerea recursului inculpatului în considerarea faptului că procesul-verbal de constatare la fața locului este un act care face dovada deplină a stării de fapt constatată de către organul constatator, până la înscrierea acestuia în fals.

Susține că, practic, întreg ansamblul probatoriu a gravitat în jurul celor evocate în procesul-verbal și că declarațiile de martori și lucrările de expertiză efectuate au arătat că urmele materiale, respectiv cioburi, au fost pe partea de deplasare a părților vătămate și anume peste axul drumului. În această situație susține că legătura de cauzalitate între fapta pedepsită de legea penală și

rezultatul periculos produs, indiferent de cele ce s-ar fi probat ulterior prin declarații de martor, respectiv lucrări de expertiză sau alte mijloace de probă, înlăturate de către instanțele de fond și de apel, nu fac decât să circumstanțieze un eventual grad de vinovăție al inculpatului, dar nu existența sau inexistența faptei.

Cu privire la individualizarea eventualei sancțiuni nu va expune nicio poziție și consideră că cele evocate de către inculpat prin motivele de recurs pot fi reținute, respectiv soluționate, de către instanța de recurs și că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare. Astfel, cu privire la recursurile formulate de către părțile civile prezente solicită să se dispună modificarea în parte a deciziei recurate, respectiv în ceea ce privește pe partea civilă R. N. Z. Arpad să se aibă în vedere că, deși instanța de apel s-a pronunțat în mod judicios asupra nevoii acordării creditului de nevoi personale, respectiv a sumei ce a fost efectiv acordată, aceasta nu s-a pronunțat și nu a luat în considerare întreaga pierdere în patrimoniul părții cauzată de credit, respectiv costul acestuia. Consideră că scopul procesului penal și al legii penale este repararea integrală a prejudiciului material suferit de către o parte care nu prezintă vinovăție. Cu privire la repararea prejudiciului moral, consideră că instanța de recurs poate realiza o reapreciere a stării de pericol asupra sănătății victimei și o reevaluare a acestora la nivelul sumei care a fost solicitată prin constituirea de parte civilă, respectiv, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale și la faptul că în continuare, precum și pe viitor, capacitatea de muncă a părții civile va fi afectată, situație care justifică, conform motivelor de recurs, acoperirea prejudiciul realizat din profitul nerealizat, respectiv, așa cum a probat în fața instanței de recurs, veniturile materiale nerealizate din cauza lipsei capacității sau diminuării capacității de muncă. Consideră că toate aceste aspecte pot fi reevaluate de către

instanța de recurs și se poate dispune modificarea în parte a deciziei recurate, respectiv doar sub aspectele evidențiate.

Cu privire la partea civilă Ravay N. A., consideră că în mod nejustificat instanța de fond și, respectiv instanța de apel, au diminuat despăgubirile morale cuvenite acestei părți, având în vedere, pe de o parte numărul de zile de îngrijiri medicale, suferințele cauzate, numărul de iradieri la care a fost supusă, vârsta acesteia și diminuarea capacității de muncă, iar pe de altă parte, consideră că instanțele de fond și apel, în mod nejustificat, au operat separația de patrimonii între societatea cu răspundere limitată cu asociat unic și administrator partea vătămată și patrimoniul propriu al acesteia în condițiile în care legislația comercială în anumite circumstanțe prevede ex lege confuziunea de patrimonii între aceste două părți, respectiv între o societatea cu răspundere

limitată și asociatul unic - administrator. Consideră, având în vedere per a contrario acestor dispoziții, că instanțele puteau aprecia paguba creată indirect în patrimoniul părții vătămate Ravay N. A. având în vedere faptul că acesta, în calitățile sale de asociat unic și administrator își putea repartiza în patrimoniul propriu beneficiul nerealizat de către societatea. Astfel, consideră că toate aspectele evidențiate și expuse pe larg în motivele de recurs, pot fi reevaluate de către instanța de recurs și să se dispună în consecință. De asemenea, solicită și acordarea cheltuielilor de judecată, în faza de recurs, constând în onorariu avocat, conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.

Apărătorul ales al inculpatului C. M. I. solicită respingerea recursului formulat de către părțile vătămate raportat la poziția de nevinovăție a inculpatului. De asemenea, raportat la referirile apărătorului ce vizează lipsa necesității de trimitere a cauzei spre rejudecare arată că prin motivele de recurs depuse de către părțile civile și pe care le-a lecturat, a sesizat faptul că temeiul recursului și motivarea se bazează pe cazul de casare prevăzut de pct. 10, care

presupune trimiterea cauzei spre rejudecare, aspect pe care-l evidențiază pentru acuratețe.

Reprezentanta M. ui P. raportat la contradicția evidențiată apreciază că aceasta se poate îndrepta și că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu privire la vinovăția inculpatului arată că procesul-verbal de cercetare la fața locului reprezintă un mijloc legal de probă și apreciază ca fiind esențial faptul că autoturismul părții vătămate nu a fost mișcat din loc, ci doar autoturismul condus de către inculpat, pentru a se decongestiona traficul. De asemenea, susține că în cuprinsul procesului-verbal sunt menționate și avariile autoturismelor, aspecte cu privire la care nu se pot aduce niciun fel de contestații, iar toate urmele materiale de probă au fost pe sensul de mers al părții vătămate. Susține că împrejurările redate au stat la baza stabilirii vinovăției. Raportat la faptul că apărătorul inculpatului a indicat de mai multe ori mărturia martorului P. V. arată că nu este singurul martori audiat în cauză și că martorul parte care se afla în autoturismul condus de către partea vătămată arată în mod clar faptul că autoturismul inculpatului a intrat pe contrasens și a lovit frontal autoturismul condus de parte vătămată. De asemenea, mai arată că s-a dovedit faptul că autoturismul inculpatului a depășit axul dintre cele două benzi. Astfel, apreciază că nu se poate susține nevinovăția inculpatului și consideră că acesta este vinovat în mod exclusiv de producerea accidentului de circulație, aspect stabilit în mod corect de către instanța de judecată. În consecință, solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului inculpatului.

Raportat la recursul părților vătămate, apreciază că acesta este întemeiat doar cu privire la daunele morale, având în vedere suferința fizică și psihică a acestora așa cum rezultă din toate probele, respectiv actele medicale.

În concluzie, solicită admiterea în parte a recursurilor părților vătămate și să se dispună majorarea daunelor morale.

Partea vătămată R. N. Zolt, confirmă că accidentul petrecut i-a schimbat viața și că o perioadă îndelungată de timp s-a aflat în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile pentru asigurarea unui venit și întreținerea sa. Astfel, arată că veniturile sale s-au diminuat până la limita subzistenței. De asemenea, subscrie concluziilor expuse de către apărătorul său ales și evidențiază iminența amputării membrului său inferior, aspect care nu s-a realizat datorită efortului cadrelor medicale care au intervenit imediat după producerea accidentului.

Partea vătămată R. N. A., arată că în prezent are dificultăți de mobilitate, precum și probleme cardiace pentru care se impune administrarea zilnică a unui tratament medicamentos. De asemenea, susține că societatea nu a mai efectuat lucrările contractate și a suferit pierderi datorită imposibilității sale de muncă.

Inculpatul C. M. I., având ultimul cuvânt, arată că se consideră nevinovat și că nu au fost avute în vedere aspectele în apărarea sa. Astfel, susține că nu are nicio culpă în mutarea autoturismului său de către autoritățile locale și că în ipoteza în care acesta nu ar fi fost mișcat nevinovăția sa ar fi fost evidentă. De asemenea, ulterior mutării mașinii sale a avut loc un conflict între P. V. și autoritățile polițienești de la S. pe considerentul că poziția mașinii a fost notată cu cretă, care s-a șters în condițiile de ploaie existente la acea dată. Precizează că acest aspect nu-i este imputabil și că în sensul său de mers, fiind curbă la dreapta, schița înlăturată de către instanță arată că aceasta se efectuează la stânga, poziția mașinii sale fiind către dreapta, aspect ce rezultă atât din fotografii cât și din declarațiile martorilor asistenți, care au semnat schița efectuată ulterior, la sediul poliției și nu la locul accidentului, aspect pe care-l apreciază ca fiind în defavoarea sa. Susține că nu se consideră vinovat, că perioada de 6 ani derulată de la data accidentului a fost dificilă, că datorită

sentinței pronunțate de către Judecătoria Jibou primul său copil s-a născut prematur și că nu are intenția de a tergiversa soluționarea cauzei, ci doar de a-și susține nevinovăția, cu precizarea că aceasta rezultă și din declarațiile martorilor, precum și a expertizei care a fost înlăturată. De asemenea, invocă și cea de-a treia expertiză, care a preluat doar aspectele negative din cea de-a doua expertiză, efectuată fără sens. Mai arată că i-au fost afectate atât viața personală, cât și cea profesională, că și-a pierdut un loc de muncă și riscă pierderea celui de-al doilea, de unde este remunerat și își asigură întreținerea. Reiterează că nu se consideră vinovat, că nu a greșit și că regretă accidentul. Totodată, susține că are probleme de sănătate, dar nu se lamentează. Apreciază că starea de fapt este neclară, dar că nu se poate susține că personal a efectuat o manevră de virare la stânga.

C U R T E A

Prin decizia penală nr. 2 din data de 06 decembrie 2012 pronunțată în dosar nr._ al T. ui S. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. M. I. împotriva sentinței penale nr. 113/_ a Judecătoriei

J. .

S-a respins ca nefondat apelul declarat de asigurătorul BCR Asigurări Vienna Insurance Grup SA împotriva aceleiași sentințe penale.

S-a admis apelul declarat de partea civilă R. N. Z. împotriva sentinței penale nr. 113/_ a Judecătoriei J. în privința laturii civile a cauzei, a fost desființată hotărârea atacată sub acest aspect și rejudecând în fond cauza, a fost obligat inculpatul C. M. I. alături de asigurătorul SC BCR Vienna Insurance Group SA la 14.350 lei daune materiale către R. N. Z., în limita contractului de asigurare.

S-a respins apelul declarat de partea civilă R. N. A. ca nefondat. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

S-a constatat că asigurătorul SC BCR Vienna Insurance Group SA și-a schimbat denumirea în SC Omniasig Vienna Insurance Group SA, ca urmare a fuziunii prin absorbție.

A fost obligat inculpatul alături de asigurător în limita contractului de asigurare la 2100 lei reprezentând onorar expert parte către R. N. Z. Arpad, la plata sumei de 5795 lei către părțile civile sumă reprezentând onorar avocațial și cheltuieli de transport.

În baza art. 111/6 din OUG 195/2002 modificată i s-a prelungit inculpatului C. M. I. dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de_ și până la data de_ .

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 113/_ a Judecătoriei J., în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului C. M. I., fiul lui I. si L. -M., născut la data de_ în C. -N., județul C., domiciliat în C. -N., str. A. Paladin, nr. 18, ap. 20, județul C., de cetățenie română, studii superioare, fără antecedente penale la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă..

În baza art. 33 alin. 1 lit. b) Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal i s- a aplicat inculpatului C. M. I. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod Penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice) și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata termenului de încercare se suspendă și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal .

În baza art. 359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului C.

M. I. asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.

În baza art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală raportat la art. 14 Cod de procedură penală, art. 998-999 Cod civil, art. 42, 49 și următoarele din Legea nr. 136/1995,s-a admis în parte acțiunea civilă introdusă de partea civilă Ravay N.

Z. Arpad și, în consecință, obligă inculpatul C. M. I., alături de asigurătorul SC BCR Vienna Insurance Group SA, acesta din urmă în limita contractului de asigurare, să plătească părții civile suma de 150.000 de lei cu titlu de daune morale și suma de 805 de lei cu titlu de daune materiale.

și, în consecință, obligă inculpatul C. M. I., alături de asigurătorul SC BCR Vienna Insurance Group SA, acesta din urmă în limita contractului de asigurare, să plătească părții civile suma de 80.000 de lei cu titlu de daune morale și suma de 190 de lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală raportat la art. 14 alin. 2 și 15 alin. 2 Cod de procedură penală s-a constatat că S. J. de U. Z. și S. J. de A. S. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În baza art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală raportat la art. 14 alin. 2 Cod de procedură penală, art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 42, 49 și următoarele din Legea nr. 136/1995 a fost admisa acțiunea civilă introdusă de partea civilă S. J. de U. "Dr. C. O. "; B. M. și, în consecință, obligă inculpatul C. M. I. alături de asigurătorul SC BCR Vienna Insurance Group SA, acesta din urmă în limita contractului de asigurare, să plătească părții civile suma de 9915 de lei reprezentând contravaloarea serviciilor de spitalizare a părților vătămate Ravay N. Z. Arpad și Ravay N. A. .
În baza art. 193 alin. 2 Cod de procedură penală, art. 42, 49 și următoarele din Legea nr. 136/1995, inculpatul C. M. I., a fost obligat alături de asigurătorul SC BCR Vienna Insurance Group SA, acesta din urmă în limita contractului de asigurare, să plătească părții vătămate Ravay N. Z. Arpad suma de 3500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 alin. 2 Cod de procedură penală, art. 42, 49 și următoarele din Legea nr. 136/1995, inculpatul C. M. I., a fost obligat alături de asigurătorul SC BCR Vienna Insurance Group SA, acesta din urmă în limita contractului de asigurare, să plătească părții vătămate Ravay N. A. suma de 3500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul C. M.
I. să plătească Statului Român suma de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Hotărârea s-a dat cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror, inculpat, părțile civile Ravay N. Z. Arpad și Ravay N. A. și de la comunicare pentru asigurătorul SC BCR Vienna Insurance Group SA,
partea civilă S.
J.
de U. "Dr. C.
O. "; B. M., S.
J.
de U.
Z. și S. J.
de A.
S. .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou întocmit în dosarul nr. 224/P/2010 a fost trimis în judecată inculpatul C. M. I., fiul lui I. si L. -M., născut la data de_ în C. -N., județul C., domiciliat în C. - N., str. A. Paladin, nr. 18, ap. 20, județul C., de cetățenie română, studii superioare, fără antecedente penale.
În sarcina acestuia s-a reținut că la data de_, în jurul orei 12,50, s-a deplasat la volanul autoturismului marca VW Touran cu numărul de înmatriculare_ pe drumul național DN 1C, din direcția C. - N. spre B. -
M. și ajungând pe segmentul de drum situat între localitățile Perii Vadului și Răstoci, la km 105+603 m, a intrat pe contrasens lovind frontal autoturismul marca Dacia 1300 cu numărul de înmatriculare_, condus regulamentar de partea vătămată Ravay N. Z. Arpad. În urma accidentului acesta din urmă a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 100-110 de zile de îngrijiri medicale, iar pasagerul din dreapta, Ravay N. A. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale.
Faptele inculpatului au fost încadrate în prevederile art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal și art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. b) Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată a reținut următoarea situație de fapt:
La data de_ inculpatul C. M. I., și prietenul său, M. G.
G., au plecat din municipiul C. - N. cu intenția de a ajunge în municipiul
1. - M. . Deplasarea au efectuat-o pe drumul național DN1C cu autoturismul marca VW Touran, proprietatea SC Red Bull România SRL, condus de inculpat, martorul M. G. G. ocupând locul din dreapta șoferului.
  În jurul orei 12,50 inculpatul a ajuns pe sectorul de drum cuprins între localitățile Perii Vadului și Răstoci, care cuprinde o succesiune de curbe la dreapta și la stânga. Condițiile atmosferice se manifestau prin ploaie iar carosabilul era umed.
  Imediat după ieșirea dintr-o curbă periculoasă la dreapta semnalizată ca atare, inculpatul C. M. I., circulând cu o viteză superioară neadaptată la condițiile concrete de trafic, a pătruns cu autoturismul marca VW Touran cu numărul de înmatriculare_ pe contrasens lovind frontal autoturismul marca Dacia 1300 cu numărul de înmatriculare_ .
  Accidentul s-a produs pe sensul de mers B. -M. - Dej, în momentul coliziunii autoturismul marca VW Touran depășind cu partea frontală axul longitudinal al drumului cu aproximativ 1,5 m. Viteza autoturismului marca VW Touran în momentul impactului a fost de circa 47 km/h iar cea a autoturismului marca Dacia de aproximativ 53 km/h.
  Accidentul s-a produs ca urmare a pătrunderii pe contrasens a autoturismului VW Touran în condițiile în care conducătorul acestuia, inculpatul
2. M. I., a circulat cu o viteză ridicată ce nu i-a permis să se deplaseze pe o traiectorie conformă segmentului de drum parcurs.
Partea vătămată Ravay N. Z. Arpad nu ar fi putut evita producerea accidentului indiferent de valoarea vitezei de deplasare a autoturismului pe care l-a condus.
În autoturismul marca Dacia se aflau, în afara conducătorului acestuia Ravay N. Z. Arpad, tatăl acestuia, partea vătămată Ravay N. A., care stătea pe scaunul din dreapta șoferului, martorul P. V. care stătea pe
banchetă, în spatele șoferului și martorul Centea V. R., care era așezat pe banchetă, în spatele pasagerului de pe scaunul din dreapta.
Impactul s-a produs între părțile frontale stângi ale celor două autoturisme.
În urma coliziunii autoturismul marca Dacia a fost proiectat către marginea părții carosabile a sensului de mers B. -M. - Dej, parțial în afara părții carosabile, iar autoturismul marca VW Touran s-a răsucit, rămânând orientat oblic față de axul drumului, cu partea frontală pe sensul opus de mers celui pe care se deplasa inițial, roata din partea stânga - față situându-se pe sensul de mers B. -M. - Dej.
Datorită poziționării autoturismelor ca urmare a producerii accidentului traficul de autovehicule pe drumul național DN 1C a fost blocat pe ambele sensuri de deplasare. Drumul național DN 1C fiind intens circulat, în scurt timp, coloana de autovehicule se întindea pe câțiva kilometri.
Inculpatul C. M. I. a suferit leziuni minore în urma accidentului, iar martorul M. G. G. nu a suferit nici o leziune. Cei doi au coborât din autoturismul marca VW Touran și s-au deplasat către autoturismul marca Dacia, observând starea șoferului și a celor trei pasageri.
La scurt timp după producerea accidentului, la fața locului a sosit agentul de poliție P. V. din cadrul Postului de Poliție I. și echipa de intervenție nr. 2
I. condusă de martorul Bakcsi A. F. . Au fost scoși din autoturismul Dacia cei trei pasageri, cu excepția conducătorului auto, pentru care, fiind încarcerat, a fost anunțată echipa de descarcerare din orașul J. .
La fața locului au ajuns și martorii I. L. F. și G. S. M., prieteni ai inculpatului, care fuseseră anunțați telefonic de producerea accidentului.
Traficul fiind blocat, agentul de poliție P. V. a primit permisiunea Șefului Poliției Rutiere S. și a echipei de cercetare să descongestioneze traficul prin eliberarea unui sens de mers. După ce a însemnat cu cretă poziția roților autoturismului VW Touran, împreună cu alți conducători auto și membrii ai detașamentului de pompieri au mutat autoturismul VW, în sensul că au răsucit partea din spate din poziția în care rămăsese în urma accidentului, autoturismul fiind așezat de-a lungul și peste axul drumului. De precizat că persoanele care au mutat autoturismul s-au asigurat că roata din partea stânga - față a rămas pe loc. După aceasta, autoturismele din ambele sensuri au circulat alternativ pe sensul de mers Dej - B. -M., prin spațiul creat ca urmare a răsucirii autoturismului VW Touran.
Datorită faptului că afară ploua, urmele de cretă au fost împrospătate în mod repetat de agentul de poliție, însă datorită terminării cretei, însemnările făcute de agentul de poliție pe carosabil s-au șters până la sosirea echipei de cercetare.
Între timp, la fața locului a ajuns și echipa de descarcerare care, după ce a fixat autoturismul Dacia, l-a scos din interior pe conducătorul acestuia, partea vătămată Ravay N. Z. Arpad. Toți cei patru pasageri din autoturismul Dacia au fost transportați cu ambulanțele la S. J. "Dr. C. O. "; din B. -M.
.
După momentul mutării autoturismului VW Touran la fața locului a ajuns și martorul B. I., prieten al inculpatului, care fusese anunțat în prealabil de producerea accidentului.
După sosirea echipei operative a fost efectuată cercetarea locului faptei, iar datorită ploii procesul verbal a fost încheiat la sediul Postului de Poliție I. .
În urma accidentului partea vătămată Ravay N. Z. Arpad a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 100-110 de zile de îngrijiri
medicale, iar partea vătămată Ravay N. A. a necesitat pentru vindecarea leziunilor 80-90 de zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt expusă anterior rezultă din coroborarea probelor administrate atât în fazele actelor premergătoare și de urmărire penală, cât și în faza de judecată.
Esențial pentru a se stabili cărui conducător auto îi aparține răspunderea pentru producerea accidentului sau dacă aceasta aparține ambilor conducători auto, este a se determina care dintre cei doi a pătruns cu autoturismul pe contrasens și dacă celălalt conducător ar fi putut evita accidentul.
Așa cum s-a reținut anterior, din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă fără dubiu că inculpatul C. M. I. a pătruns cu autoturismul VW Touran pe contrasens la ieșirea dintr-o curbă periculoasă la dreapta și semnalizată ca atare, lovind frontal autoturismul Dacia în care se aflau părțile vătămate.
Acest aspect rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului în care sunt consemnate pozițiile și avariile autoturismelor la sosirea echipei de cercetare, precum și faptul că între cele două autoturisme, pe sensul de mers B.
-M. - Dej (deci pe sensul de mers pe care circula autoturismul Dacia), se aflau fragmentele din material plastic și din sticlă provenite de la cele două autoturisme. De precizat că în procesul verbal nu este consemnat că ar fi fost găsite fragmente de la cele autoturisme în altă parte decât între cele două autoturisme implicate în accident. Inculpatul a semnat procesul verbal de cercetare la fața locului fără a avea vreo obiecție sau observație, astfel că și-a însușit conținutul acestuia (filele nr. 9-11 din d.u.p).
Planșa fotografică anexată procesului verbal fixează pozițiile și avariile autoturismelor, fiind evidențiat faptul că toate fragmentele din plastic și din sticlă provenite de la cele două autoturisme în urma coliziunii se află pe sensul de mers
-M. - Dej (filele nr. 14-18 din d.u.p.).
Din declarațiile părților vătămate Ravay N. A. și Ravay N. Z. Arpad date în faza actelor premergătoare și în faza de urmărire penală (filele nr. 29-30,
32 din d.u.p. și 33-34, 35 din d.u.p.) rezultă că autoturismul VW Touran a pătruns pe contrasens lovind autoturismul Dacia în care se aflau. Acest aspect rezultă și din declarațiile martorului P. V. care se afla pe partea dreaptă a banchetei din spate a autoturismului Dacia (filele nr. 37-38, 39 din d.u.p, 60 din dosarul de instanță).
Din Raportul de expertiză criminalistică (filele nr. 126-142 din d.u.p.) rezultă că la efectuarea expertizei s-a ținut cont, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză, de faptul că autoturismul marca Dacia 1300 nu a fost mutat din poziția în care a fost proiectat în urma impactului, dar și de faptul că autoturismul marca VW Touran a fost mutat din poziția inițială pentru decongestionarea traficului. S-a reținut justificat, așa cum rezultă din situația de fapt expusă de instanța de judecată, că mutarea autoturismului VW s-a realizat fără ca centrul de masă să își schimbe semnificativ poziția. Simularea accidentului cu ajutorul programului PC CRASH a stabilit că impactul dintre cele două autoturisme s-a produs pe sensul de mers B. -M. - Dej, autoturismul marca VW Touran depășind cu partea frontală axul longitudinal al drumului cu circa 1,5 m. Aceste concluzii se coroborează și cu faptul că toate urmele create în urma coliziunii sunt situate în exclusivitate pe sensul de mers B. -M. - Dej. Cu ajutorul programului Vehicle Crash Assistant, avându-se în vedere și o bază de date ce conține informații privind deformările autoturismelor în urma accidentelor de circulație, s-a stabilit că în momentul impactului, vitezele probabile ale autovehiculelor au fost de 47 km/h pentru autoturismul marca VW și de 53 km/h pentru autoturismul marca Dacia 1300. În lipsa urmelor de
frânare anterioare impactului nu s-au putut stabili vitezele inițiale de deplasare ale celor două autoturisme.
Studiul cinematic al evitabilității a stabilit că momentul declanșării stării de pericol l-a constituit momentul pătrunderii pe contrasens a autoturismului marca VW Touran care, până la locul coliziunii a parcurs 8,63 m într-un timp de 0,66 secunde, ceea ce l-a pus pe conducătorul autoturismului Dacia în imposibilitate de a evita accidentul indiferent de viteza cu care ar fi circulat, fiind cunoscut că timpul minim corespunzător întârzierilor voluntare este de 0,8 secunde. S-a concluzionat că singurul care putea evita accidentul era inculpatul
M. I., dacă ar fi circulat cu o viteză ce îi permitea să se deplaseze pe banda sa de circulație, iar accidentul s-a produs ca urmare a pătrunderii pe contrasens a autoturismului VW Touran condus de inculpatul C. M. I. .
Din declarațiile părților vătămate Ravay N. A. și Ravay N. Z. Arpad date în fața instanței de judecată rezultă că autoturismul marca VW Touran a pătruns pe contrasens, iar în urma impactului acesta a rămas în poziție oblică, peste axul care desparte sensurile de mers (filele nr. 61, 62 din dosarul de instanță).
Din declarația martorului P. V. dată în fața instanței de judecată rezultă că autoturismul marca VW a pătruns pe contrasens, în urma impactului rămânând în poziție oblică, peste axul drumului, autoturismul Dacia fiind proiectat la marginea părții carosabile a sensului de mers B. -M. - Dej (fila nr. 60 din dosarul de instanță).
Din declarația martorului Bakcsi A. F. (conducătorul echipei de intervenție care a ajutat la scoaterea din autoturismul Dacia a celor trei pasageri, cu excepția șoferului) rezultă că la sosirea sa autoturismul VW Touran era poziționat oblic și peste axul drumului, fiind mutat pentru decongestionarea traficului, iar autoturismul Dacia nu a fost mutat (fila nr. 59 din dosarul de instanță).
Din declarația aceluiași martor dată în faza de urmărire penală rezultă că autoturismul Dacia nu a fost mutat din poziția inițială, ci doar autoturismul VW (fila nr. 46 din d.u.p.).
Din declarația martorului P. V. (agentul de circulație care a ajuns la fața locului imediat după producerea accidentului) rezultă că la sosirea sa autoturismul marca VW era poziționat oblic față de axul drumului, cu roata din partea stânga - față pe sensul de mers B. -M. - Dej. Pe acest sens de mers, între cele două autoturisme, se aflau și toate fragmentele de plastic rezultate în urma impactului. În urma instrucțiunilor primite de la superiori a luat măsuri pentru decongestionarea traficului, prin eliberarea benzii de mers Dej - B. -M. . Astfel, împreună cu alte persoane, a mutat spatele autoturismului VW, având grijă ca una dintre roțile din față să rămână în poziția inițială. A însemnat cu cretă poziția inițială a roților însă urmele s-au șters datorită ploii. Autoturismul Dacia nu a fost mutat din poziția inițială(fila nr. 105 din dosarul de instanță).
La reținerea situației de fapt așa cum a fost expusă, instanța de judecată a avut în vedere și faptul că cei doi martori obiectivi audiați în cauză, agentul de poliție P. V. și Bakcsi A. F., șeful echipei de intervenție, au relatat că la sosirea lor la scurt timp după accident, autoturismul Dacia se afla la marginea părții carosabile a sensului de mers B. -M. - Dej și nu a fost mutat din acea poziție, iar autoturismul VW Touran se afla poziționat oblic peste axul drumului, cu partea frontală pe contrasens, mai precis roata din partea stânga-față se afla trecută peste axul longitudinal al drumului fiind poziționată pe sensul opus de mers (B. -M. - Dej).
Din procesele verbale de verificare tehnică rezultă că în afara avariilor cauzate de accident nu au fost evidențiate defecțiuni ale celor două autoturisme (filele nr. 19,20 din d.u.p.)
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1850/II/b/176/2007, partea vătămată Ravay N. Z. Arpad a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce in condițiile unui accident rutier, leziuni care au necesitat pentru vindecare 100-110 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile nu au pus in primejdie viata victimei si pot data din_ (fila nr. 61 din d.u.p.).
Potrivit raportului de constatare medico-legala nr. 1849/II/b/175/2007, partea vătămată Ravay N. A. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce in condițiile unui accident rutier, leziuni care au necesitat pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile nu au pus in primejdie viata victimei și pot data din_ (fila nr. 62 din d.u.p.).
Inculpatul C. M. I. a fost testat cu aparatul alcooltest, concentrația de alcool pur în aerul expirat imediat după producerea accidentului fiind zero (fila nr. 65 din d.u.p.).
Părții vătămate Ravay N. Z. Arpad i-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, conform buletinului de analiză toxicologică nivelul concentrației de alcool pur în sânge fiind zero (filele nr. 66-69 din d.u.p.).
Instanța nu a putut reține și a înlăturat din ansamblul materialului probator Raportul de expertiză tehnică auto (filele nr. 81-95 din d.u.p.) din următoarele considerente:
1. În analiza mecanismului și dinamicii producerii accidentului experții au plecat de la o premisă greșită, aceea că ambele autoturisme au fost mutate după producerea accidentului, considerând că așa rezultă din probele testimoniale (filele nr. 87, 92 din d.u.p.), pentru ca în procesul de stabilire a locului unde s-a produs accidentul experții să afirme cu certitudine că cele două autoturisme au fost mutate, neținând seama de datele corecte privind poziția autoturismului marca Dacia 1300 conținute în procesul verbal de cercetare la fața locului și în planșa fotografică, ci doar de declarațiile martorilor, ale inculpatului și ale părților vătămate, evazive și cu puternice valențe de subiectivism. Ansamblul materialului probator contrazice această concluzie a experților (de fapt sarcina interpretării probelor și concluzionarea asupra situației de fapt revine instanței de judecată și nu experților, care trebuie să pronunțe doar asupra problemelor ce țin strict de specialitatea lor). Din întregul material probator rezultă că doar autoturismul marca VW Touran a fost mutat din poziția inițială, nu și autoturismul marca Dacia. Doar declarația martorului M. G. G. dată în faza de urmărire penală, la data de_ (după aproape un an de la producerea accidentului) este în sensul că autoturismul Dacia ar fi fost mutat (fila nr. 49 din d.u.p.), ceea ce este contrazis de ansamblul materialului probator, inclusiv de propria declarație dată în ziua producerii accidentului unde afirmă că doar autoturismul marca VW Touran a fost mutat din poziția inițială (fila nr. 50 din d.u.p.).
2. S-a mai reținut de către experți că accidentul s-a produs într-o curbă deosebit de periculoasă la dreapta pentru autoturismul marca VW Touran și deosebit de periculoasă la stânga pentru autoturismul marca Dacia 1300 (filele nr. 88 și 93 din d.u.p.). Așa cum rezultă din întregul material probator și după cum se observă cu certitudine din planșa fotografică anexată procesului verbal, accidentul s-a produs nu în curbă, ci după ce autoturismul marca VW Touran a ieșit din curbă, trebuind să circule în linie dreaptă, iar autoturismul Dacia se deplasa în linie dreaptă, înainte de a se angaja în curba la stânga. Prin urmare, pornindu-se de la date și împrejurări eronate concluziile experților nu puteau fi decât unele greșite, respectiv că autoturismul Dacia a fost cel care a pătruns pe

contrasens. De observat și că raționamentele experților au la bază mai mult empirismul și mai puțin date tehnice și științifice.

Pentru toate acestea s-a impus ca Raportul de expertiză tehnică auto să fie înlăturat din ansamblul materialului probator.

Instanța a înlăturat din ansamblul materialului probator schița de la fila nr. 12 din d.u.p., nesemnată și fără a purta ștampila vreunei instituții, care evidențiază că accidentul s-a produs în curbă întrucât, așa cum s-a arătat anterior, accidentul s-a produs pe un segment de drum aflat în linie dreaptă, după ce autoturismul marca VW a ieșit dintr-o curbă periculoasă la dreapta.

Instanța a înlăturat de asemenea declarațiile inculpatului C. M. I.

(filele nr. 24, 25-26 din d.u.p. și 57 din dosarul de instanță) și ale martorului M.

G. G. (filele nr. 48-49, 50 din d.u.p. și 174 din dosarul de instanță) conform cărora accidentul s-a produs ca urmare a pătrunderii autoturismului marca Dacia 1300 pe sensul lor de mers.

Instanța a înlăturat și declarațiile martorului Centea V. R. (filele nr. 40, 41-42 din d.u.p.), pasager în autoturismul Dacia, care nu a putut relata fapte sau împrejurări concludente pentru soluționarea cauzei.

Cu privire la declarațiile martorilor B. I. (filele nr.53 din d.u.p și 99 din dosarul de instanță), I. L. F. (filele nr. 55 din d.u.p., 101 din dosarul de instanță) și G. S. M. (filele nr. 57-58 din d.u.p. și 107 din dosarul de instanță), instanța a observat că cei trei sunt prieteni ai inculpatului, prin urmare declarațiile trebuie privite sub rezerva subiectivismului și reținute doar în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Mai este de reținut că toți cei trei martori au declarat că au ajuns la fața locului după ce traficul fusese reluat pe sensul de mers Dej - B. -M., prin urmare nu au fost de față când autoturismul marca VW a fost mutat din poziția inițială, iar din momentul sosirii lor la fața locului și până la efectuarea cercetării nici unul dintre autoturisme nu a fost mutat. Prin urmare cei trei nu au constatat direct poziția inițială a autoturismului marca VW Touran și nici dacă autoturismul marca Dacia a fost mutat din poziția în care s-a găsit după producerea accidentului. Aceste aspecte le-au fost comunicate ulterior de inculpatul C. M.

I. și de martorul M. G. G., prin urmare declarațiile celor trei martori cu privire la împrejurările în care s-a produs accidentul și pozițiile celor două autoturisme sunt simple speculații și reproduc doar relatările inculpatului și ale martorului M. G. G. . Cum instanța a înlăturat declarațiile martorului

M. G. G. și ale inculpatului cu privire la aceste aspecte s-a impus, în consecință, a fi înlăturate și declarațiile celor trei martori.

De reținut că inculpatul C. M. I., martorii M. G. G., I. L.

F., B. I. și G. S. M., în declarațiile lor date în fața organelor judiciare au invocat existența unor fotografii făcute la fața locului cu telefonul mobil ce fixau poziția inițială a autoturismului VW Touran înainte de a fi mutat

pentru eliberarea sensului de mers Dej - B. M. . La dosar nu au fost depuse astfel de fotografii, martorul M. G. G. afirmând că telefonul mobil în care erau salvate fotografiile respective a fost "pierdut sau distrus"; după mai mult de o lună de la data accidentului (fila nr. 175 din dosarul de instanță). De reținut că existența și conținutul fotografiilor au fost invocate pentru prima dată de către martorul M. G. G., la data de_ (fila nr. 49 din d.u.p.), deci după aproximativ un an de la comiterea accidentului și de la prima declarație a martorului (fila nr. 50) în care nu a consemnat nimic despre fotografii făcute de către dânsul. În lipsa fotografiilor instanța nu poate concluziona că acestea au existat. De reținut că în condițiile în care martorul M. G. G. sau inculpatul, precum și ceilalți martori ar fi deținut fotografii care prezentau, așa cum s-a susținut prin declarații, poziții ale celor două autoturisme care puteau

crea convingerea că accidentul s-ar fi produs pe sensul de mers Dej - B. -M., atunci cu siguranță atât inculpatul, cât și cei 4 martori, ar fi manifestat un interes deosebit în păstrarea acestora și depunerea la dosarul cauzei într-un timp foarte scurt.

Având în vedere datele expuse mai sus și în special concluzia Raportului de expertiză criminalistică conform căruia s-a stabilit că momentul declanșării stării de pericol l-a constituit momentul pătrunderii pe contrasens a autoturismului marca VW Touran, până la locul impactului parcurgând 8,63 m într-un timp de 0,66 secunde, fiind stabilit în mod științific că timpul minim corespunzător întârzierilor voluntare este de 0,8 secunde, rezultă că partea vătămată Ravay N.

Z. Arpad, conducător al autoturismului marca Dacia 1300, a fost în imposibilitate obiectivă de a evita producerea accidentului.

În concluzie, din ansamblul materialului probator rezultă că la data de _

, inculpatul C. M. I. a condus autoturismul marca VW Touran cu numărul de înmatriculare_ pe drumul național DN 1C, iar într-o curbă deosebit de periculoasă și în condițiile unui carosabil ud, nu a adaptat viteza de deplasare și a depășit axul drumului la ieșirea din curbă intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, accident în urma căruia partea vătămată Ravay N. Z. Arpad a suferit leziuni traumatice care au necesitat 100-110 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar partea vătămată Ravay

N. A. a prezentat leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 80- 90 de zile de îngrijiri medicale.

Fapta comisivă a inculpatului de a provoca părții vătămate Ravay N. Z. Arpad, prin pătrunderea cu autoturismul pe sensul opus de mers și coliziunea cu autoturismul marca Dacia 1300, leziuni traumatice care au necesitat 100-110 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare reprezintă elementul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute și pedepsite de art. 184 alin. 2 Cod penal.

Urmarea imediată constă în provocarea unor leziuni traumatice ce au necesitat îngrijirea medicală a părții vătămate pe o durată de 100-110 de zile pentru Ravay N. A. .

Legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul socialmente periculos există întrucât leziunile traumatice provocate părții vătămate ce au necesitat îngrijiri medicale de 100-110 de zile sunt rezultatul acțiunii săvârșite de inculpat.

Cerința esențială a formei agravate prevăzute de alin. 4 al art. 181 Cod penal rezultă din nerespectarea următoarelor dispoziții legale edictate pentru îndeplinirea activității de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice:

Art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002: "Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private";.

Art. 41 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002: "Vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.

Art. 47 din O.U.G. nr. 195/2002: "Conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între vehicule o distanță laterală suficientă și să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulație respective";.

Art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002: "Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță";.

Sub aspectul formei de vinovăție s-a constatat că inculpatul C. M. I. a săvârșit fapta incriminată de lege din culpă fără prevedere conform art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b) Cod penal, adică nu a prevăzut rezultatul faptei sale deși trebuia și putea să îl prevadă întrucât. Inculpatul nu a prevăzut producerea accidentului în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate deși trebuia și avea posibilitatea de a o prevedea întrucât fiind conducător auto se prezumă că avea cunoștință despre dispozițiile legale ce reglementează circulația pe drumurile publice și a obligativității unui comportament diligent, prudent, în timpul conducerii autoturismului, atitudine ce trebuia concretizată prin deplasarea cu o viteză redusă care să îi permită să rămână încadrat pe banda sa de circulație, în condițiile în care fusese angajat într-o curbă deosebit de periculoasă și carosabilul era ud.

În drept, fapta inculpatului C. M. I. care, conducând autoturismul marca VW Touran cu numărul de înmatriculare_ pe drumul național DN 1C și nerespectând obligațiile ce îi reveneau potrivit art. 35 alin. 1, 41 alin. 1, 47 și

48 din O.U.G. nr. 195/2002, nu a adaptat viteza de deplasare într-o curbă la dreapta deosebit de periculoasă semnalizată ca atare și în condițiile în care carosabilul era ud, iar la ieșirea din curbă a intrat pe contrasens unde a lovit frontal autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, provocând părții vătămate Ravay N. Z. Arpad leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 100-110 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute și pedepsite de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.

La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiune în partea specială a Codului Penal - închisoare de la 6 luni la 3 ani; gradul de pericol social relevant al faptei inculpatului rezultat din comiterea infracțiunii din culpă; urmarea produsă, respectiv provocarea unor leziuni traumatice părții vătămate ce au necesitat pentru vindecare 100-110 de zile de îngrijiri medicale, pentru existența infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal leziunile trebuind să necesite îngrijiri medicale de peste 60 de zile; vătămarea integrității corporale a celorlalte trei persoane care circulau în autoturismul Dacia și anume partea vătămată Ravay N.

A. care a necesitat pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale, și martorii P. V. și Centea V. R. care au necesitat fiecare pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale (filele nr. 62-64 din d.u.p), numai hazardul făcând ca urmările faptei inculpatului să nu fie mult mai grave. Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului instanța a observat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, poseda permis de conducere categoria B la momentul comiterii accidentului, este angajat în muncă și este căsătorit. S-a mai reținut și atitudinea inculpatului după producerea accidentului, acesta neinteresându-se direct de starea de sănătate a părților vătămate, precum și de faptul că, deși s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, a negat constant comiterea faptei reținute în sarcina sa.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanța de judecată l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.

Chiar dacă unele împrejurări reținute ar putea constitui circumstanțe atenuante, instanța a apreciat că urmările produse și care s-ar fi putut produce,

precum și atitudinea nesinceră a inculpatului în cursul procesului penal și a dezinteresului manifestat față de starea de sănătate a părții vătămate nu impun stabilirea unei pedepse orientate către minimul special sau sub acest minim. Va ține cont de împrejurările favorabile inculpatului la alegerea modalității de executare a pedepsei.

Fapta comisivă a inculpatului de a provoca părții vătămate Ravay N. A.

, prin pătrunderea cu autoturismul pe sensul opus de mers și coliziunea cu autoturismul marca Dacia 1300, leziuni traumatice care au necesitat 80-90 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare reprezintă elementul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute și pedepsite de art. 184 alin. 2 Cod penal.

Urmarea imediată constă în provocarea unor leziuni traumatice ce au necesitat îngrijirea medicală a părții vătămate pe o durată de 80-90 de zile pentru Ravay N. A. .

Legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul socialmente periculos există, întrucât leziunile traumatice provocate părții vătămate ce au necesitat îngrijiri medicale de 80-90 de zile sunt rezultatul acțiunii săvârșite de inculpat.

48 din O.U.G. nr. 195/2002, nu a adaptat viteza de deplasare într-o curbă

deosebit de periculoasă semnalizată ca atare și în condițiile în care carosabilul era ud, iar la ieșirea din curbă a intrat pe contrasens unde a lovit frontal autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, provocând părții vătămate Ravay N. A. leziuni traumatice care au necesitat 80-90 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute și pedepsite de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.

La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiune în partea specială a Codului Penal - închisoare de la 6 luni la 3 ani; gradul de pericol social relevant al faptei inculpatului rezultat din comiterea infracțiunii din culpă; urmarea produsă, respectiv provocarea unor leziuni traumatice părții vătămate ce au necesitat pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale, pentru existența infracțiunii de vătămare corporală prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal leziunile trebuind să necesite îngrijiri medicale

de peste 60 de zile și vătămarea integrității corporale a celorlalte trei persoane care circulau în autoturismul Dacia, respectiv partea vătămată Ravay N. Z. Arpad care a necesitat pentru vindecarea leziunilor 100-110 de zile de îngrijiri medicale și martorii P. V. și Centea V. R., care au necesitat fiecare pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale (filele nr. 62-64 din d.u.p), numai hazardul făcând ca urmările faptei inculpatului să nu fie mult mai grave. Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului instanța a observat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, poseda permis de conducere categoria B la momentul accidentului, este angajat în muncă și este căsătorit. S-a mai reținut și atitudinea inculpatului după producerea accidentului, acesta neinteresându-se direct de starea de sănătate a părților vătămate, precum și de faptul că deși s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, a negat constant comiterea faptei reținute în sarcina sa.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanța de judecată l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.

Chiar dacă unele împrejurări reținute ar putea constitui circumstanțe atenuante, instanța a apreciat că urmările produse și care s-ar fi putut produce faptei, precum și atitudinea nesinceră a inculpatului în cursul procesului penal și a dezinteresului manifestat față de starea de sănătate a părții vătămate nu impun coborârea pedepsei la minimul special sau sub acest minim. În același timp, s-a ținut cont de împrejurările favorabile inculpatului la alegerea modalității de executare a pedepsei.

Întrucât ambele infracțiuni au fost săvârșite prin aceeași acțiune a inculpatului, s-a apreciat că acestea au fost comise în concurs ideal, fiind aplicabile dispozițiile art. 33 alin. 1 lit. b) Cod penal, astfel că, în baza art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal, instanța de judecată a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani de închisoare. Având în vedere împrejurările în care au fost comise infracțiunile, rezultatul acestora, existența vinovăției sub forma culpei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a observat că nu există temeiuri care să justifice sporirea pedepsei aplicate.

În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod Penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Având în vedere împrejurările comiterii faptei și în special circumstanțele personale ale inculpatului așa cum au fost reținute anterior, instanța de judecată

a constatat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, drept pentru care, în baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata termenului de încercare a suspendat și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal .

În baza art. 359 Cod de procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.

Potrivit dispozițiilor art. 998-999 Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar ca între prejudiciul material sau moral produs și fapta ilicită a autorului trebuie să existe legătură de cauzalitate, fiind necesar a exista și culpa autorului în producerea acestuia, cu mențiunea că în materia răspunderii civile delictuale se răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

La momentul producerii accidentului autoturismul condus de inculpat era asigurat de către SC BCR Vienna Insurance Group SA (fila nr. 114 din dosarul de instanță și fila nr. 163 din d.u.p), astfel că societatea de asigurări a fost obligată, în limita contractului de asigurare, să plătească alături de inculpat, potrivit culpei acestuia din urmă, prejudiciile cauzate părților civile și cheltuielile judiciare efectuate de acestea.

Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul este ținut să plătească atât sumele cu titlu de dezdăunare, cât și cheltuielile de judecată efectuate de persoanele păgubite.

La data accidentului era în vigoare Ordinul nr._ emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor care dispunea la art. 15 pct. 6 că asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru cheltuielile penale la care este obligat conducătorul autovehiculului asigurat.

Având în vedere că ordinul emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are o forță normativă inferioară legii edictate de Parlament, rezultă că prevederile acestuia nu pot abroga sau modifica o normă juridică conținută într-o lege. Prin urmare art. 15 pct. 6 din Ordinul nr._ emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nu poate avea aplicabilitate întrucât este contrar prevederilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995. În consecință, asigurătorul poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată făcute de părțile civile pe parcursul procesului penal.

Părțile civile, prin avocat, au depus la dosar în dovedirea pretențiilor civile înscrisuri și au solicitat audierea a doi martori, N. N. și Ekert Nica declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei (filele nr. 103 și 109 din dosarul de instanță).

Instanța de fond a reținut că nu sunt în măsură să dovedească efectuarea unor cheltuieli de către părțile civile următoarele înscrisuri: bonurile de vizitator (filele din dosarul de instanță nr. 160- 1 bon, 163- 2 bonuri, 172- 5 bonuri, 173-9 bonuri), întrucât sunt impersonale și contravaloarea acestora a fost achitată de persoanele care au venit în vizită la cele două părți civile, nicidecum de acestea din urmă care erau internate în spital; bonurile fiscale care atestă efectuarea unor călătorii cu taxi-ul (filele din dosarul de instanță nr. 158- 2 bonuri, 161- 4 bonuri, 162- 1 bon, 165- 7 bonuri, 166- 6 bonuri, 167- 6 bonuri, 168- 7 bonuri, 171- 6 bonuri) de asemenea sunt impersonale și nu conferă certitudinea că respectivele călătorii au fost efectuate de părțile civile și nici a itinerariului parcurs; bonurile fiscale ce atestă cumpărarea unor alimente, fructe, apă minerală (filele din dosarul de instanță nr. 158- 1 bon, 161- 2 bonuri, 162- 3 bonuri, 163-2 bonuri), fiind impersonale nu asigură certitudinea unor cheltuieli

realizate de părțile civile. Mai mult, bonurile atestă cumpărarea unor produse ce sunt utile zi de zi necondiționat de necesitatea refacerii organismului după intervenții chirurgicale. Cât timp nu există dovada că produsele au fost achiziționate la indicația medicului, ele nu pot fi considerate cheltuieli necesare și cauzate de accidentul produs din culpa inculpatului; chitanța ce atestă plata sumei de 12 lei de către Ravay N. A. reprezentând contribuția CIMAS (fila nr. 160 din dosarul de instanță) s-a considerat că nu prezintă nici o relevanță în cauză; bonurile fiscale impersonale reprezentând achiziționarea unor produse farmaceutice (filele din dosarul de instanță nr.158, 161, 162) neindividualizate sau de uz comun, nu conferă certitudinea unor cheltuieli realizate de părțile civile; chitanțele reprezentând taxe de școlarizare (fila nr. 164 din dosarul de instanță) nu reprezintă dovezi ale unor cheltuieli necesare și determinate de culpa inculpatului în producerea accidentului.

Cu privire la pretențiile pecuniare concrete ale părții civile Ravay N. Szolt Arpad (fila nr. 18 din dosarul instanței) instanța a constatat că acestea sunt întemeiate în parte atât cu privire la repararea prejudiciului material cât și cu privire la repararea prejudiciului moral.

Partea civilă a solicitat acordarea următoarelor sume cu titlu de daune materiale:

suma de 6000 de lei reprezentând cheltuieli efectuate cu prilejul primei operații, pentru doctori, anestezist, asistentă și 6000 de lei reprezentând cheltuieli pentru cea de-a doua operație necesară eliminării tijei din picior. Instanța a reținut că aceste cheltuieli nu au fost dovedite, mai mult efectuarea unor astfel de "cheltuieli"; reprezentând sume de bani acordate personalului medical sub forma unor "atenții"; exced cadrului legal și prin urmare, chiar dovedite, nu ar fi putut să cadă ulterior în sarcina inculpatului. Prin urmare instanța a respins aceste pretenții;
suma de 750 de lei necesară achiziționării tijei ortopedice este dovedită, prejudiciul fiind cauzat de fapta ilicită a inculpatului (fila nr. 169 din dosarul instanței). În consecință instanța a admis aceste pretenții;
suma de 300 de lei reprezentând contravaloarea medicamentelor achiziționate este dovedită doar în parte, respectiv în privința sumei de 55 de lei reprezentând contravaloarea produselor farmaceutice individualizate în bonurile fiscale din datele de_ (15,63 lei și 6, 64 lei),_ (28,82 de lei),_ (5,55 lei)- toate aflate la fila nr. 160 a dosarului de instanță - și din data de_ (7,12 lei)- fila nr. 161 din dosarul de instanță. Prin urmare instanța a admis pretențiile inculpatului doar în parte, respectiv pentru suma de 55 de lei;
suma de 800 de lei reprezentând contravaloarea alimentelor, a fructelor, a apei minerale pentru o perioadă de 40 de zile (40 zile x 20 de lei/zi) nu poate antrena răspunderea inculpatului, întrucât aceste produse sunt necesare organismului în fiecare zi, indiferent că o persoană a suferit un accident sau nu, astfel că în condițiile în care nu există o prescripție medicală ce recomandă consumul acestor produse în urma accidentului, nu se poate considera că aceste cheltuieli au fost generate de fapta culpabilă a inculpatului. Prin urmare aceste pretenții au fost respinse;
suma de 600 de lei reprezentând cheltuielile pentru deplasarea cu taxi-ul de la spital, acasă și invers și biletele de intrare în incinta spitalului nu este dovedită, întrucât bonurile fiscale atestă doar efectuarea unor călătorii cu taxi-ul, fără a fi individualizată persoana care a beneficiat de aceste servicii și nici locul de plecare sau de sosire. Declarațiile părților civile și ale martorilor audiați pentru dovedirea pretențiilor civile conform cărora partea civilă Ravay N. Z. Arpad s-a deplasat la spital cu taxi-ul s-a considerat că nu sunt suficiente pentru a se stabili în concret că respectivele călătorii cu taxi-ul conforme bonurilor fiscale de
la dosar au fost efectuate de către partea civilă. De asemenea, bonurile de vizitator depuse la dosar (filele nr. 160, 163, 172, 173 din dosarul de instanță) sunt impersonale, neputându-se stabili cine este persoana care a intrat în spital în calitate de vizitator. Mai mult, s-a reținut că toate bonurile de vizitator au fost emise în perioada când partea civilă Ravay N. Z. Arpad se afla internată în spital, fiind evident că aceste cheltuieli nu au fost efectuate de ea. Prin urmare, neexistând certitudinea că aceste cheltuieli au fost efectuate de partea civilă, au fost respinse de către instanța de judecată;
suma de 36000 de lei reprezentând diferența de venit nerealizată nu a fost dovedită de partea civilă prin înscrisuri elocvente sau prin alte mijloace de probă admise de lege, astfel că pretențiile părții civile au fost respinse;
suma de 450 de lei reprezentând cheltuieli de tractare a autoturismului avariat de la locul accidentului la Z. și apoi la B. M. nu a fost dovedită de partea civilă, prin urmare pretențiile sale au fost respinse;
suma de 14000 de lei reprezentând echivalentul unui credit de nevoi personale pentru achiziționarea unui mijloc de transport nu a fost dovedită, pretențiile fiind respinse;
suma de 12600 de lei reprezentând onorariu avocațial a fost analizată ulterior cu prilejul stabilirii cheltuielilor judiciare.

Cu privire la daunele morale, instanța de judecată a reținut că partea civilă Ravay N. Z. Arpad a solicitat acordarea sumei de 332.500 de lei, din care

250.000 de lei reprezintă daune morale, 22.500 de lei reprezintă daune morale ca urmare a supunerii părții civile la iradieri de 9 ori și 60.000 de lei reprezentând contravaloarea daunelor morale produse ca urmare a celor două operații suferite.

Instanța de judecată a constatat că raportat la suferințele fizice pricinuite părții civile Ravay N. Z. Arpad prin accidentul produs din culpa inculpatului, precum și la cele cauzate de perioada îndelungată de spitalizare, intervențiile chirurgicale ce au urmat, de perioada îndelungată de indisponibilizare la pat și apoi de eforturile prelungite pentru a reuși să se deplaseze prin propriile forțe, de limitarea posibilităților de deplasare și de participare normală la relațiile sociale, se impune acordarea daunelor morale. Cuantumul solicitat s-a apreciat însă că este exagerat, având în vedere că obligarea pârâtului la repararea prejudiciului moral are drept scop acoperirea daunelor provocate părții civile, în măsura în care acestea sunt dovedite, neputând avea drept scop o nouă pedepsire pe cale pecuniară a inculpatului pentru fapta comisă. În acest context, instanța de judecată a apreciat că prejudiciul moral cauzat părții civile se ridică la suma de

150.000 de lei dovedit prin mijloacele de probă administrate în cauză.

În consecință, instanța de judecată, văzând concluziile rezultate în urma analizei probatoriului administrat și raportându-le la dispozițiile legale aplicabile în cauză, a hotărât următoarele:

În baza art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală raportat la art. 14 Cod de procedură penală, art. 998-999 Cod civil, art. 42, 49 și următoarele din Legea nr. 136/1995, a admis în parte acțiunea civilă introdusă de partea civilă Ravay N.

Arpad și, în consecință, a obligat inculpatul C. M. I., alături de asigurătorul SC BCR Vienna Insurance Group SA, acesta din urmă în limita contractului de asigurare, să plătească părții civile suma de 150.000 de lei cu titlu de daune morale și suma de 805 de lei cu titlu de daune materiale.
Cu privire la pretențiile concrete ale părții civile Ravay N. A. (fila nr. 19 din dosarul instanței), instanța a constatat că acestea sunt întemeiate în parte atât cu privire la repararea prejudiciului material cât și cu privire la repararea prejudiciului moral.
Partea civilă a solicitat acordarea următoarelor sume cu titlu de daune materiale:
1. suma de 2000 de lei reprezentând cheltuieli efectuate cu prilejul primei operații, pentru doctori, anestezist, asistentă. Instanța observă că aceste cheltuieli nu au fost dovedite, mai mult efectuarea unor astfel de "cheltuieli"; reprezentând sume de bani acordate personalului medical sub forma unor
  "atenții"; exced cadrului legal și prin urmare, chiar dovedite, nu ar fi putut să cadă ulterior în sarcina inculpatului. Prin urmare instanța a respins aceste pretenții;
2. suma de 500 de lei reprezentând cheltuielile efectuate pentru achiziționarea unor medicamente este dovedită doar în parte, respectiv în privința sumei de 190 de lei reprezentând contravaloarea produselor farmaceutice individualizate în bonurile fiscale din datele de_ și_ (14,47 lei și 174,61 de lei) ce se coroborează cu rețetele medicale din data de_ - toate aflate la fila nr. 159 a dosarului de instanță. Prin urmare instanța a admis pretențiile părții civile doar în parte, respectiv pentru suma de 190 de lei;
3. suma de 400 de lei reprezentând contravaloarea alimentelor, a fructelor, a apei minerale pentru o perioadă de 20 de zile (20 zile x 20 de lei/zi) nu poate antrena răspunderea inculpatului, întrucât aceste produse sunt necesare organismului în fiecare zi, indiferent că o persoană a suferit un accident sau nu, astfel că în condițiile în care nu există o prescripție medicală ce recomandă consumul acestor produse în urma accidentului, nu se poate considera că aceste cheltuieli au fost generate de fapta culpabilă a inculpatului. Prin urmare aceste pretenții au fost respinse;
4. suma de 300 de lei reprezentând cheltuielile pentru deplasarea cu taxi-ul de la spital, acasă și invers și bilete de intrare în incinta spitalului nu este dovedită, întrucât bonurile fiscale atestă doar efectuarea unor călătorii cu taxi-ul, fără a fi individualizată persoana care a beneficiat de aceste servicii și nici locul de plecare sau de sosire. Declarațiile părților civile și ale martorilor audiați pentru dovedirea pretențiilor civile conform cărora partea civilă s-a deplasat la spital cu taxi-ul nu sunt suficiente pentru a se stabili, în concret, că respectivele călătorii cu taxi-ul conforme bonurilor fiscale de la dosar au fost efectuate de către partea civilă. De asemenea, bonurile de vizitator depuse la dosar (filele din dosarul de instanță nr. 160, 163, 172, 173) sunt impersonale, neputându-se stabili cine este persoana care a intrat în spital. Mai mult, se observă că mare parte din bonurile de vizitator au fost emise în perioada când partea civilă Ravay N. A. se afla internată în spital, fiind evident că aceste cheltuieli nu au fost efectuate de ea, iar o altă parte au fost emise în perioada când partea civilă Ravay N. Z. Arpad era încă în spital. Prin urmare, neexistând certitudinea că aceste cheltuieli au fost efectuate de partea civilă, pretențiile acesteia au fost respinse de către instanța de judecată.

Cu privire la prejudiciul nerealizat instanța a reținut că partea civilă l-a evaluat la suma de 100.000 de lei reprezentând profitul nerealizat ca urmare a faptului că a pierdut lucrarea de la Dej, 130.000 de lei reprezintă pierderea totală suferită la finalizarea lucrării cu taxele și impozitele plătite către stat, 100.000 de lei reprezintă pierderea contractului de reprezentant fiscal de către SC LAND TRADE SRL pentru SC BOLEM SRL și 300.000 de lei reprezentând profitul estimat la lucrarea de la Cășei.

Instanța a constatat că probele administrate în cauză nu fac dovada existenței unor prejudicii certe sub aspectul existenței și al posibilităților de evaluare în patrimoniul părții civile Ravay N. A. . Actele depuse la dosar

(filele din dosarul de instanță nr. 64-72, 110-112) dovedesc faptul că eventualele prejudicii invocate se puteau produce doar în patrimoniul SC LAND TRADE SRL, al cărei administrator este partea civilă Ravay N. A. . Nu trebuie confundat patrimoniul societății cu patrimoniul asociatului societății, cele două noțiuni fiind

distincte. În consecință, partea civilă nu a făcut dovada unor prejudicii create patrimoniului său în urma unor deficiențe apărute în activitatea societății al cărei asociat este ca urmare a producerii accidentului, pretențiile sale fiind respinse.

Cu privire la daunele morale, instanța de judecată a reținut că partea civilă Ravay N. A. a solicitat acordarea sumei de 285.500 de lei, din care 250.000 de lei reprezintă daune morale, 15.000 de lei reprezintă daune morale ca urmare a supunerii la iradieri de 6 ori și 20.000 de lei reprezentând contravaloarea daunelor morale produse ca urmare a operației suferite.

S-a constatat că raportat la suferințele fizice pricinuite părții civile Ravay N.

A. prin accidentul produs din culpa inculpatului, precum și la cele cauzate de intervenția chirurgicală ce a urmat, de perioada îndelungată de spitalizare și de indisponibilizare la pat și apoi de limitarea posibilităților de deplasare, se impune acordarea daunelor morale. Cuantumul solicitat a-a apreciat însă că este exagerat, având în vedere că obligarea pârâtului la plata daunelor are drept scop acoperirea prejudiciului moral provocat părții civile, în măsura în care acesta este dovedit, neputând avea drept scop o nouă pedepsire pe cale pecuniară a

inculpatului pentru fapta sa. În acest context, instanța de judecată a apreciat că prejudiciul moral cauzat părții civile se ridică la suma de 80.000 de lei dovedit prin mijloacele de probă administrate în cauză.

A. și, în consecință, a obligat inculpatul C. M. I., alături de asigurătorul SC BCR Vienna Insurance Group SA, acesta din urmă în limita contractului de asigurare, să plătească părții civile suma de 80.000 de lei cu titlu de daune morale și suma de 190 de lei cu titlu de daune materiale.

Instanța a observat că S. J. de U. Z. și S. J. de A.

S. nu s-au constituit părți civile în cauză, astfel că, în baza art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală raportat la art. 14 alin. 2 și 15 alin. 2 Cod de procedură penală a constatat că S. J. de U. Z. și S. J. de A. S. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

S. J. de U. "Dr. C. O. "; B. M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 9915 de lei, din care suma 7375 de lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate Ravay N. Szolt Arpad în perioada 05.07-_, iar suma de 2540 de lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate Ravay N. A. în perioada 05.07-_ (filele nr. 71, 72 din d.u.p.). În mod neechivoc cheltuielile efectuate pe parcursul spitalizării părților vătămate au avut drept cauză generatoare producerea accidentului din culpa inculpatului, astfel că s-a impus obligarea acestuia la plata sumei de 9915 de lei către S. J. de U. "Dr. C. O. "; B. M. .

În consecință, văzând concluziile rezultate în urma analizei probatoriului și raportându-le la dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța a hotărât următoarele:

În baza art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală raportat la art. 14 alin. 2 Cod de procedură penală, art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 42, 49 și următoarele din Legea nr. 136/1995 a admis acțiunea civilă introdusă de partea civilă S. J. de U. "Dr. C. O. "; B. M. și, în consecință, a obligat inculpatul C. M. I., alături de asigurătorul SC BCR Vienna Insurance

Group SA, acesta din urmă în limita contractului de asigurare, să plătească părții civile suma de 9915 de lei reprezentând contravaloarea serviciilor de spitalizare a părților vătămate Ravay N. Z. Arpad și Ravay N. A. .

Văzând cererea părții civile Ravay N. Z. Arpad privind obligarea inculpatului la plata sumei de 3500 de lei reprezentând onorariul avocațial,

instanța a observat că pretenția a fost dovedită în condițiile legii, prin chitanțele depuse la dosar (filele nr. 206-208 din dosarul de instanță). Cererea inițială de obligare a inculpatului la plata sumei de 12600 de lei (fila nr. 18 din d.u.p.) reprezentând onorariu avocațial a fost apreciată ca fiind neîntemeiată sub aspectul cuantumului pretențiilor.

De asemenea este justificată pretenția părții civile Ravay N. A. de obligare a inculpatului la plata onorariului avocațial în sumă de 3500 de lei (fila nr. 209 din dosarul de instanță).

Având în vedere munca depusă de avocat pe parcursul urmării penale și al fazei de judecată, complexitatea dosarului, prezența acestuia la cele 5 termene de judecată și la organele de urmărire penală unde a asigurat asistență juridică părților civile, formularea de concluzii asupra problemelor puse în dezbatere și asupra fondului cauzei, instanța a apreciat că onorariul primit de la părțile civile este rezonabil și determinat strict de conduita culpabilă a inculpatului, astfel că acesta din urmă a fost obligat a plăti părților civile în integralitate sumele achitate cu titlu de onorariu avocațial.

În consecință, instanța, în baza art. 193 alin. 2 Cod de procedură penală, art. 42, 49 și următoarele din Legea nr. 136/1995, a obligat inculpatul C. M.

I., alături de asigurătorul SC BCR Vienna Insurance Group SA, acesta din urmă în limita contractului de asigurare, să plătească părții vătămate Ravay N.

Arpad suma de 3500 de lei și părții civile Ravay N. A. suma de 3500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri au declarant apel inculpatul C. M. I., părțile civile R. N. Z. și R. N. A. precum și asigurătorul SC BCR Asigurări Vienna Insurance Group SA.
Inculpatul a atacat hotărârea pronunțată atât sub aspectul nelegalității cât și al netemeiniciei, arătând în motivele de apel existente la fila 67 următoarele:
1. Sentința penală nr. 113/_ este lovită de nulitate absolută datorită lipsei încheierii de ședință din data de_ . La termenul de judecată din data de_ președintele completului de judecată a declarat terminate cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul în dezbateri, dispunând amânarea pronunțării pentru data de_ . La această dată judecătorul a întocmit un înscris fila 185 numit încheiere, cu mențiunea că se amână pronunțarea pentru data de_, și o semnătură care nu se recunoaște a cui este. Or, în aceste condiții s-a apreciat că aceasta este lovită de nulitate absolută, atrăgând nulitatea hotărârii pronunțate ulterior.
2. În al doilea rând s-a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică în condițiile în care cercetarea judecătorească efectuată de către instanță a fost deficitară și incompletă, încălcându-se grav dreptul la apărare.
  În ceea ce privește caracterul deficitar al cercetării judecătorești s-a arătat că hotărârea se bazează pe mijloace de probă viciate. Astfel, procesul verbal de cercetare la fața locului este lovit de nulitatea specială prevăzută de dispozițiile art. 64 alin 2 Cpp, în condițiile în care în cuprinsul acestuia sunt consemnate poziții eronate ale autoturismelor, care au fost mutate imediat după comiterea accidentului. Cu toate că instanța și-a întemeiat hotărârea pe acest mijloc de probă, a reținut o stare de fapt total contrară, în sensul că accidental ar fi avut loc la ieșirea din curbă, pe un segment de drum drept, în condițiile în care la pagina 2 a procesului verbal viciat s-a stabilit faptul că evenimentul rutier s-a
  produs în curbă. Mai mult, instanța a înlăturat schița, care susține că accidentul a avut loc în curbă.
3. Sancțiunea nulității speciale prevăzută de dispozițiile art. 64 alin 2
  C.p.p. este incidentă și în cazul raportului de expertiză criminalistică nr. 170/_ efectuat de către expertul ing. B. B., mijloc de probă avut în vedere la pronunțarea hotărârii. S-a arătat că în cauză a fost dispusă o expertiză tehnică, fiind însă efectuată o expertiză criminalistică, încălcându-i-se în acest fel dreptul lui la apărare.
  S-a mai arătat că având în vedere concluziile contradictorii ale celor 2 expertize se impunea efectuarea unei noi expertize, în vederea aflării adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
  În exercitarea dreptului la apărare, la termenul de judecată din data de _
  , s-a solicitat administrarea probei cu martori, respectiv a martorilor asistenți, semnatari ai procesului verbal de cercetare la fața locului, instanța respingând această cerere cu motivația că procesul verbal a fost semnat fără obiecții.
4. În raport cu pretențiile pecuniare ale părților vătămate, s-a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale, privind leziunile suferite de către acestea. Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii,

și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cpp, iar pe cale de consecință respingerea pretențiilor solicitate.

Părțile vătămate R. N. Z. și R. N. A. au solicitat modificarea sentinței penale nr. 113/_ a Judecătoriei J. în ceea ce privește latura civilă a cauzei, astfel:

În ceea ce o privește pe partea vătămată N. A. obligarea
inculpatului alături de asigurător la 285.000 lei daune morale din care 250.000 lei daune morale datorate accidentului, 15.000 lei daune morale ca urmare a iradierilor, 20.000 lei daune morale ca urmare a operațiilor și 630.000 lei prejudiciu nerealizat, constând în profit nerealizat în suma de 100.000 lei,
130.000 lei pierderea suferită la finalizarea lucrării cu taxele și impozitele,
100.000 lei pierderea contractului de reprezentant fiscal al firmei Land Trade pentru SC Bolem SRL și 300.000 lei profit estimat la lucrarea de la Casei pe care a pierdut-o datorită accidentului.
În ceea ce o privește pe partea vătămată R. N. Z., obligarea inculpatului la plata sumei de 332.500 lei reprezentând daune morale din care

250.000 lei ca urmare a producerii accidentului, 22.500 ca urmare a iradierilor în număr de 9, 60.000 lei ca urmare a operațiilor suportate, și 41.000 lei cu titlu de daune materiale, arătându-se că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, iar numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare fiind destul de mare.

De asemenea, s-a solicitat modificarea sentinței atacate și în sensul obligării inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorar avocațial și cheltuieli de transport la termenele de judecată.

Asigurătorul de răspundere civilă, SC BCR Asigurări VIENNA INSURANCE GROUP SA a declarant apel împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Potrivit art. 51 pct. din Normele tehnice aprobate prin Ordinul nr._ al Comisiei de supraveghere a Asigurărilor, daunele morale se despăgubesc în conformitate cu legislația și jurisprudența din România, iar pentru aprecierea lor se are în vedere întreg material probator. Raportat la acest aspect despăgubirea acordată cu titlu de daune morale este disproporționată față de prejudiciul suferit. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art. 15 pct. 6 din normele indicate anterior, asigurătorii de RCA nu acordă despăgubiri pentru

amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului.

Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea apelului, reducerea despăgubirilor acordate și înlăturarea cheltuielilor de judecată.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate de către părți, tribunalul a constatat că apelurile declarate de către inculpatul C. M. I., partea civilă R. N. A. precum și de asiguratorul SC BCR Asigurări Vienna Insurance Group SA sunt nefondate, fiind respinse în consecință, iar apelul declarant de către partea civilă R. N. Z. este fondat, pentru următoarele considerente:

Inculpatul C. M. I. a fost trimis în judecată și condamnat de către

instanță de fond, Judecătoria Jibou, pentru comiterea a două infracțiuni de vătămare corporală gravă din culpă, prevăzute de art. 184 alin 2 și 4 cp, cu aplicarea art. 33 lit a cp.

În fapt, s-a reținut că în data de_, în jurul amiezii inculpatul s-a deplasat cu autoturismul său marca VW Touran din direcția C. -N. spre B.

M., iar la Km 105+603 m a intrat în coliziune cu autoturismul Dacia, cu nr. de înmatriculare_ condus de către partea vătămată R. N. Z., dinspre B.

M. spre localitatea Dej. Agentul de poliție P. V. din cadrul P.P I. a sosit

imediat la fața locului, găsind autoturismul condus de partea vătămată pe sensul de mers B. M. spre localitatea Dej, pe marginea dreaptă a drumului, lângă acostament, iar autoturismul condus de către inculpat era poziționat pe sensul de mers Dej-B. M., aproape perpendicular pe axul drumului, cu rotile din față pe marcajul longitudinal continuu dintre cele două sensuri. Întrucât accidental s- a soldat cu victime, fiind grav, era necesară prezența echipei operative din cadrul IPJ S., iar datorită poziției autoturismului Touran circulația era blocată pe un sens de mers, s-a tras partea din spate a autoturismului spre axul drumului pentru a permite accesul pe un sens. Cele două părți vătămate au fost transportate imediat la spitalul C. O. din B. M., aflându-se în stare gravă. Această stare de fapt a fost reținută în mod corect și de către instanța de fond, care într-un mod detaliat și minuțios a analizat fiecare probă administrată, înlăturând motivat probele neconcludente, reținând în cele din urmă vinovăția inculpatului. Alături de declarații de martori, părți civile și inculpat, au fost efectuate și 2 expertize, una tehnică și una criminalistică.

Potrivit primei expertize tehnice, fila 82 volum I (fond ) din analiza avariilor suferite de cele două autoturisme rezultă că impactul a avut loc între partea stângă față a autoturismului VW Touran și partea stângă față a autoturismului Dacia, urmată de rotirea și deplasarea concomitentă a acestora, menținerea contactului dintre ele și producerea deformațiilor la partea frontal stângă a acestora urmată de desprinderea din contact și continuarea independent a rototranslației până la oprire. S-a mai arătat că accidentul a avut loc într-o curbă deosebit de periculoasă, la dreapta pentru autoturismul Touran și la stânga pentru Dacia. Referitor la cioburile găsite pe carosabil s-a arătat că ele nu s-au creat în momentul primului contact al caroseriilor ci doar în urma apariției deformațiilor remanente, după un timp în care cele două autoturisme sau deplasat concomitent.

În cea de-a doua expertiza efectuată s-a arătat că impactul dintre autoturisme a avut loc pe sensul de mers B. M. -Dej, în momentul impactului autoturismul VW depășind, cu partea frontală, cu cca. 1,5 m axul longitudinal al drumului public, efectuându-se anumite simulări cu ajutorul programului PC Crash.

Față de motivele de apel invocate de către inculpat, în virtutea respectării dreptului la un proces echitabil, în condiții de contradictorialitate și pentru

stabilirea cu certitudine a împrejurărilor în care s-a produs accidentul, având în vedere concluziile contradictorii ale celor două expertize efectuate, s-a admis cererea în probațiune formulată de către inculpat în sensul efectuării unui nou raport de expertiză criminalistică de către Institutul Național de E. ize Criminalistice București și audierii martorilor asistenți M. Alin A. și Sabou

I. .

La efectuarea raportului de expertiză criminalistică s-au avut în vedere și obiectivele formulate de către inculpat fila 85 volum I, respectiv care a fost dinamica producerii accidentului, care a fost locul impactului, care au fost vitezele de deplasare ale autoturismelor, care a fost cauza producerii accidentului și care erau posibilitățile de evitare a accidentului de către cine și în ce condiții.

Din concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit de către INEC București, fila 232 volum II s-a arătat că cioburile de sticlă și fragmentele de material plastic rezultate în urma impactului și care erau împrăștiate doar între pozițiile în care au fost găsite cele două autoturisme, între părțile stânga ale frontalelor acestora, confirmă o menținere a poziției părții din față a autoturismului VW Touran la rotirea acestuia, fiind posibilă menținerea roții stânga față în același loc în cursul acțiunii. Referitor la cauza producerii accidentului s-a arătat că ea se datorează pătrunderii autoturismului VW Touran pe contrasens, în condițiile în care din sens opus se deplasa autoturismul Dacia.

Din declarația martorului asistent Sabou I. - fila 273 s-a reținut că a participat la măsurătorile efectuate și de când a ajuns la fața locului mașinile nu au fost mutate, numai când organele de poliție au dispus eliberarea carosabilului. S-a mai arătat că VW Touran era orientat cu fața spre direcția de mers B. M., iar autoturismul Dacia spre Dej, iar din declarația celuilalt martor asistent M. Alin A. fila 272 s-a reținut că autoturismul Dacia era poziționat în sensul de mers I. (Dej) spre coborâre, iar autoturismul VW în urcare, luând curba spre dreapta.

În mod cu totul temeinic s-a apreciat că instanța de fond a înlăturat schița întocmită la fața locului, concluziile din cele două expertize criminalistice justificând poziția inițială a autoturismului Vw Touran așa cum este ea descrisă de către agentul de poliție P. V. în raportul întocmit fila 59 dosar fond, respectiv perpendicular pe axul drumului, cu rotile din față peste marcajul longitudinal continuu ce desparte cele două sensuri de mers și prima expertiza tehnică efectuată în cursul urmăririi penale. Referitor la concluziile din această expertiză trebuie menționat faptul că ea s-a bazat exclusiv doar pe declarațiile inculpatului și ale părții vătămate, calculând valoarea impulsurilor de impact în funcție de vitezele declarate de părți, respectiv 70km/h Vw Touran și 50km/h Dacia, arătându-se în continuare că ,,ținând cont de valorile impulsurilor, autoturismul Dacia în urma impactului trebuia să fie împins pe acostamentul din dreapta a sensului de mers B. -M. Dej, iar celălalt trebuia să se oprească tot pe același sens,, iar în condițiile în care el a blocat sensul de mers Dej-B. M., rezultă că impactul a avut loc pe sensul pe care circulă inculpatul regulamentar. S-a mai arătat în cuprinsul expertizei că nu s-au putut stabili vitezele cu care circulau cele 2 autoturisme înainte de impact.

Or, în aceste condiții, concluziile la care a ajuns expertul se bazează doar pe presupuneri și nu pe constatări certe, atâta timp cât din fotografiile efectuate la fața locului și din restul probelor administrate a rezultat ca autoturismul Dacia nu a fost mutat din locul în care s-a aflat, poziția acestuia fiind pe acostamentul din partea dreaptă în direcția de mers B. M. -Dej.

Referitor la motivele invocate de către inculpat s-au reținut următoarele:

Prin încheierea penală din data de_ fila 185 s-a dispus, în baza prevederilor art. 306 cpp amânarea pronunțării pentru data de_, iar prin

încheierea penală din data de_ amânarea pronunțării pentru data de_ . Ambele încheieri cuprind toate mențiunile prevăzute de art. 305 cpp, neputând fi vorba de nulitatea acesteia, așa cum s-a susținut de către inculpat în motivele de apel.

Referitor la modul în care a fost efectuată cercetarea judecătorească, prin încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, s-a reținut că atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății au fost audiați o serie de martori din anturajul inculpatului, respectiv, persoana care a fost cu el în mașină M. G.

, alte persoane care au venit la fața locului anunțate de către inculpat, respectiv

B. I., I. L., G. S., care în declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății au declarat că în prezența lor autoturismul inculpatului nu a fost mutat, că au știut de la inculpat că impactul a avut loc pe sensul său de mers și că autoturismul ar fi fost mutat de către polițiști. De asemenea au mai arătat că inculpatul le-a arătat pe un telefon mobil poziția inițială a autoturismelor, dar nu și-o mai amintesc. Deși din declarațiile acestor martori a rezultat ca inculpatul ar fi deținut poze cu pozițiile inițiale ale celor două autoturisme el nu le-a prezentat organelor de poliție nici atunci, cu ocazia cercetării la fața locului și nici ulterior, în cursul urmăririi penale.

Chiar dacă schița a fost înlăturată, în procesul verbal de cercetare la fața locului au fost trecute toate măsurătorile făcute în teren de către organele de poliție, astfel încât se poate stabili poziția acestora. Mai mult, martorii asistenți au participat la aceste măsurători și constatări în teren și au semnat procesul verbal încheiat de către polițiști la postul de poliție, procesul verbal de cercetare la fața locului constituind astfel un mijloc de probă legal. Chiar dacă în procesul verbal de cercetare la fața locului se reține că accidentul a avut loc în curbă, iar în urma administrării probatoriului, și din planșele foto instanța a reținut că accidentul a avut loc la ieșirea din curbă, nu se poate reține nulitatea absolută a acestui mijloc de probă întrucât el a fost întocmit în condițiile legale, iar constatările trecute în acesta urmează a fi coroborate cu alte mijloace de probă și reținute doar acele împrejurări care dovedesc faptele principale, care permit rezolvarea directă a cauzei, respectiv stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului.

În privința expertizei medico-legale neefectuate de către instanța de fond s- a reținut că numărul de zile de îngrijiri medicale a fost stabilit prin rapoartele de expertiză medico-legală din data de_ respectiv_ și care nu au fost contestate, iar sarcina dovedirii pretențiilor civile revine părților civile.

Pentru aceste considerente, apreciindu-se că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, pe baza unui probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, reținând vinovăția inculpatului, în mod indubitabil, având în vedere și concluziile expertizei efectuale de către INEC București, tribunalul a respins apelul declarat de inculpat ca nefondat.

Referitor la apelul declarat de părțile civile R. N. Z. și R. N. A. s-a reținut că, în privința părții civile R. N. A. instanța a stabilit în mod corect nivelul despăgubirilor materiale și morale. Astfel, în privința sumei totale de 630.000 lei reprezentând prejudiciu nerealizat ca urmare a accidentului în mod corect instanța de fond a reținut că actele depuse la dosar dovedesc faptul că eventualele prejudicii se puteau produce în patrimoniul societății SC Land Trade SRL, al cărui administrator era partea vătămată R. N. A., nefăcându-se dovada prejudiciilor create în patrimoniul părții vătămate, distinct de patrimoniul societății. Lucrările au fost contractate de către societate, ca urmare și beneficiile urmează să fie încasate tot de către societate, astfel încât sumele solicitate de către partea vătămată nu intrau în patrimoniul acesteia, ci al

societății, din care societatea urma să vireze bugetului de stat datoriile constând în TVA, impozit pe profit etc.

Cu privire la suma de 80.000 lei daune morale s-a reținut că această despăgubire reprezintă a recompensare globală pentru prejudiciul fizic și psihic încercat, avându-se în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale de 80-90 de zile, de natura leziunilor suferite, tribunalul apreciind-o ca justificată în raport cu criteriile descrise anterior.

În privința celorlaltor despăgubiri civile nu s-a făcut nici o mențiune în motivele de apel expuse, urmând ca acestea să fie menținute în cuantumul stabilit de către instanță.

Referitor la motivele de apel invocate de către partea vătămată R. N. Z. Arpad s-a reținut că acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 250.000 lei daune morale și 41.500 lei daune materiale, constând în cheltuieli cu spitalizarea, venit nerealizat, contravaloarea unui contract de credit de nevoi personale în vederea cumpărării unui alt autoturism. Examinând înscrisurile depuse la dosar s-a constatat că au fost dovedite doar contravaloarea tijei în suma de 750 lei și contravaloarea unor medicamente în suma de 55 lei, sume la care a fost obligat inculpatul. În privința sumei de 14.000 lei reprezentând valoarea creditului luat de către partea vătămată în vederea achiziționării unui autoturism, s-a reținut că instanța în mod nelegal nu a acordat această sumă părții vătămate, întrucât la data de_ partea vătămată a contractat un credit pentru achiziționarea unui autoturism fila 160 de la BRD - Groupe Societe Generale SA, depunând în acest sens și contractual de vânzare cumpărare încheiat la data de_ cu numitul Birle I. .

În privința daunelor morale, s-a apreciat că în funcție de numărul de zile de îngrijiri medicale, de gravitatea leziunilor suferite, de vârsta părții vătămate și de impactul accidentului avut asupra acesteia, suma de 150.000 lei daune morale acordată este de natură a încerca compensarea acestor suferințe încercate, neimpunându-se majorarea acestora.

Referitor la apelul declarat de asigurător s-a reținut că potrivit art.50 alin 1 din Legea 136/1995 asiguratorul este ținut să plătească atât sumele cu cu titlu de dezdăunare cât și cheltuielile judiciare efectuate de persoanele păgubite. Or, în aceste condiții hotărârea pronunțată de judecătorie este legală și temeinică, atât sub aspectul obligării asigurătorului la plata despăgubirilor cât și a cheltuielilor judiciare către părțile civile. Referitor la motivul de apel privitor la cuantumul daunelor morale, acesta a fost analizat în cadrul motivelor de apel formulate de către părțile civile. Referitor la asigurător trebuie menționat, că pe parcursul procesului penal SC BCR Asigurări VIENNA INSURANCE GROUP SA și-a schimbat denumirea în SC OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA, ca urmare a fuziunii prin absorbție fila 240.

Pe parcursul desfășurării procesului penal în apel, părțile civile au efectuat anumite cheltuieli constând în onorariu avocațial 4.600, numirea unui expert parte, 2100 lei și drumurile efectuate la Tribunalul Sălaj pentru termenele de judecată, anexând în acest sens bonuri de benzină, suma cheltuită cu aceste deplasări fiind de 1195,66 lei (18 drumuri x 7,5% x 80 km x valoarea benzinei).

Pentru aceste motive, în baza art. 379 pct. 1 lit b Cpp a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat, partea civilă R. N. A. și asigurator, iar în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cpp a admis apelul declarat de partea civilă R. N. Z. și a obligat inculpatul alături de asigurator la plata sumei de

14.300 lei despăgubiri civile.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul C. M. I. și părțile civile R. N. Z. ARPAD si R. N. A. .

În motivele de recurs ale inculpatului C. M. I. au fost invocate prevederile pct. 9 al art. 3859Cod procedură penală și pct. 18 al aceluiași articol. Astfel, raportat la cazul de casare prev. de pct. 9 s-a evidențiat inadvertența dintre considerentele deciziei penale și dispozitivul acesteia cu privire la aspectul pentru care s-a admis apelul declarat de una dintre părțile vătămate.

Hotărârea instanței de apel împreună cu cea a instanței de fond au fost criticate astfel sub aspectul faptului că în cauză nu s-au acordat despăgubirile materiale reprezentate de creditul de 14 000 de euro contractat de către partea civilă ulterior producerii accidentului însă ulterior, s-au efectuat aprecieri cu privire la această sumă pentru ca în final, în dispozitivul deciziei, să se acorde suma de 14 350 de lei.

În acest sens s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare, apreciindu- se că este vorba despre o contradicție între dispozitiv și considerente.

Cel de-al doilea motiv de recurs a fost întemeiat pe disp. art. 3859pct. 18 din Codul de procedură penală. S-a susținut că instanța de apel, analizând motivele de apel invocate, respingând aceste motive și stabilind vinovăția inculpatului C. M. I. în producerea accidentului, a apreciat în mod eronat că, în mod temeinic, instanța de fond a înlăturat schița accidentului, în contradicție cu probele administrate în favoarea poziției exprimate de către inculpat. De asemenea s-a susținut că depozițiile martorului P. V. au fost contradictorii, neputându-se corobora cu alte probe administrate în cauză.

A mai fost criticată de asemenea reținerea de către ambele instanțe a împrejurării că accidentul ar fi avut loc pe sensul de deplasare al autoturismului în care se aflau părțile vătămate și că martorii asistenți care au fost audiați au ajuns la fața locului după ce autoturismul condus de inculpat a fost mutat din poziția inițială.

Legat de aceste aspecte a fost criticată și noua expertiză tehnică efectuată în apel pe considerentul că experții au preluat în totalitate măsurătorile care se regăseau în procesul-verbal de cercetare la fața locului.

S-a mai arătat că instanța de apel, în mod nejustificat, a respins solicitarea efectuării unui supliment de expertiză, motiv pentru care s-a apreciat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În acest context, s-a susținut că întreaga cercetare la fața locului a fost viciată, începând de la mutarea autoturismului, marcarea cu cretă a poziției inițiale a autoturismelor în condițiile în care afară ploua, ceea ce a condus la ștergerea urmelor materiale și până la declarațiile contradictorii ale agentului de poliție care a efectuat marcajele respective.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, în sensul că lipsește latura subiectivă, respectiv vinovăția inculpatului sub forma culpei.

În recursul declarat de către părțile vătămate R. N. Z. și R. N. A. s-a solicitat admiterea recursurilor, modificarea în parte a deciziei recurate, în ceea ce privește pe partea civilă R. N. Z. Arpad, solicitându-se instanței de recurs o reapreciere a stării de sănătate a victimei și reevaluarea daunelor morale acordate prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării și prin raportare la faptul că și pe viitor capacitatea de muncă a părții civile rămâne afectată.

Cu privire la partea civilă Ravay N. A., s-a solicitat de asemenea majorarea cuantumului daunelor morale acordate de instanța de fond și de cea de apel, atât prin prisma vârstei și a suferințelor suferite de partea vătămată, cât și prin prisma pierderilor patrimoniale produse acesteia, având în vedere

împrejurarea că partea vătămată a fost asociat unic și administrator al unei

societăți cu răspundere limitată, accidentul suferit punându-l în imposibilitate de a-și conduce afacerea.

Analizând recursurile declarate, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate.

Atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza unui material probator vast și judicios administrat, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, în ambele cicluri procesuale.

Curtea își însușește în totalitate argumentele instanței de fond și ale instanței de apel care au condus la stabilirea stării de fapt și a vinovăției exclusive a inculpatului în producerea accidentului, astfel încât nu le va reitera, dar strict punctual se impune a se observa că au fost evaluate și interpretate în mod coroborat atât probele administrate în favoarea inculpatului cât și în defavoarea sa, astfel încât nu se poate susține că hotărârea de condamnare este rezultatul unei grave erori de fapt sau a interpretării greșite a materialului probator.

În acest sens, Curtea remarcă faptul că în mod corect atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut motivat, ca și probe în sprijinul vinovăției inculpatului, procesul-verbal de cercetare la fața locului ( potrivit căruia doar pe sensul de deplasare B. -M. - Dej au fost găsite fragmente de la cele două autoturisme, acest proces-verbal fiind semnat fără obiecțiuni de către inculpat ), planșa fotografică anexată procesului-verbal care a identificat pozițiile și avariile autoturismului, declarațiile părților vătămate, precum și ale martorilor P. V. și P. V., raportul de expertiză criminalistică efectuat în faza de urmărire penală ( f. 126 - 143 d.u.p. ) conform căruia impactul a avut loc pe sensul de deplasare al autoturismului în care se aflau părțile vătămate, iar momentul declanșării stării de pericol l-a constituit pătrunderea pe contrasens a autoturismului condus de inculpat (din cauza neadaptării vitezei la condițiile de deplasare - zonă cu succesiune de curbe periculoase și în condiții meteo defavorabile), toate aceste probe coroborându-se cu noua expertiză tehnică efectuată în apel de către Institutul Național de E. ize Criminalistice București, precum și cu declarațiile martorilor asistenți M. Alin A. și Sabău I. .

Instanța de fond în mod corect și judicios a înlăturat motivat raportul de expertiză tehnică auto din faza de urmărire penală ( f. 81 - 95 d.u.p. ), declarațiile martorilor apropiați ai inculpatului, care au sosit la fața locului după producerea accidentului și mutarea autoturismului în vederea deblocării traficului ( declarații care de altfel erau probe indirecte, aspectele relatate de martori fiind percepute de aceștia pe baza declarațiilor inculpatului ), precum și schița aflată la fila nr. 12 din dosarul de urmărire penală, care atesta împrejurarea că accidentul s-ar fi produs în curbă, fără ca acest aspect să fie confirmat și de marea majoritate a probelor tehnice administrate în cauză.

Revenind punctual la motivele de recurs invocate de către inculpat, Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 385 pct. 9 și pct. 18 Cod procedură penală în sensul că motivarea deciziei dată în apel nu se contrazice cu dispozitivul acesteia și nici nu s-a comis de către instanță o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei greșite hotărâri de condamnare. Așa cum s-a arătat anterior instanța de apel a procedat la o reanalizare coroborată a probelor administrate în primă instanță și a administrat la rândul său probe noi în apel, care au fost de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție care

funcționa în favoarea inculpatului.

În ceea ce privește solicitarea formulată de către inculpat în apel referitoare la efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în această fază

procesuală se constată că în mod corect a fost respinsă această solicitare, deoarece toate obiecțiunile formulate de către inculpat vizau aspecte care au fost clarificate fie prin alte probe științifice administrate în cauză, fie prin depozițiile testimoniale. Examinând conținutul acestor obiecțiuni, Curtea constată că criticile formulate de către apărare nu sunt întemeiate, neexistând nici un fel de indicii că simulările realizate și prezentate în rapoartele de expertiză au fost efectuate pe baza unor date nereale și nici un fel de dubiu asupra modului de reconstrucție cinematică și dinamică a accidentului. Din aceste considerente Curtea apreciază că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării acestui supliment al raportului de expertiză, acesta nefiind de natură a aduce elemente noi în cauză, care să contrazică restul probelor pe care s-a întemeiat condamnarea inculpatului.

În ceea ce privește recursurile declarate de părțile vătămate Curtea apreciază de asemenea că acestea nu sunt fondate, despăgubirile morale acordate acestora de către instanța de fond și confirmate de către instanța de apel fiind de natură să reflecte în mod judicios și echitabil suferințele psihice și fizice resimțite de părțile civile. De altfel, Curtea constată că prima instanță a motivat în mod judicios și în detaliu acordarea sau respingerea tuturor pretențiilor formulate de părțile civile - recurente, iar în privința danelor morale s-a raportat la toate criteriile instituite de jurisprudență care stau la baza cuantificării acestora.

În concluzie, Curtea apreciază că despăgubirile stabilite cu titlu de daune morale părților civile au fost date în echitate, instanța de fond și cea de apel apreciind în mod corect că sumele care se impun a fi acordate cu acest titlu nu pot conduce la o îmbogățire fără justă cauză a victimelor accidentului.

Față de cele sus expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul C.

I. și de către părțile civile R. N. Z. ARPAD si R. N. A. împotriva deciziei penale nr. 2 din 6 decembrie 2012 a T. ui S. .
În baza art. 193 Cod procedură penală va fi respinsă și cererea părților civile de acordare a cheltuielilor judiciare.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenți vor fi obligați să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. M. I. și părțile civile R. N. Z. ARPAD si R. N. A. împotriva deciziei penale nr. 2 din 6 decembrie 2012 a T. ui S. .
Respinge cererea părților civile de acordare a cheltuielilor judiciare.
Obligă pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 aprilie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
1. D. L. M. R. M. B.

GREFIER,

L. A. S.

Red.A.D.L./dact.L.C.C.

3 ex./_

Jud.apel: C. Tomșa, D.B. Țăran Jud.fond: C. M.

#Vatamare Corporala din Culpa. Practica Judiciara

← Decizia penală nr. 1567/2013. Vătămare corporală din culpă		Decizia penală nr. 1489/2013. Vătămare corporală din culpă →

Decizia penală nr. 503/2013. Vătămare corporală din culpă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 503/2013. Vătămare corporală din culpă

partea civilă S.	J.	de U. "Dr. C.	O. "; B. M., S.	J.	de U.
Z. și S. J.	de A.	S. .