Decizia penală nr. 509/2013. Furt calificat

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 509/R/2013

Ședința publică din 11 aprilie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE

: A.

D. L., judecător

JUDECĂTORI

: M.

R.

: M.

B.

GREFIER

: L.

A. S.

Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. R.

împotriva sentinței penale nr. 29 din data de 08 februarie 2013 a Judecătoriei H.

, pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin dat în dosarul nr. 140/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev de art. 208 alin 1, alin. 209 alin.1 lit. g și i Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul M.

R., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Chilea M. Irina din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar ( f. 9 ).

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,

Se procedează la identificarea inculpatului M. R., care menține recursul declarat și arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătoarea din oficiu a inculpatului M. R., solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 29, pronunțată în data de_ de Judecătoria Huedin. Consideră că sentința atacată este nelegală și netemeinică pe latură penală astfel că, în baza art. 38515pct. 2 lit. d raportat la art. 38514Cod procedură penală, solicită casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului M.

  1. în baza prevederilor art. 10 lit. d coroborat cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală. Consideră că, raportat la probele administrate în dosarul cauzei, rezultă cu certitudine că între inculpat și partea vătămată DP a existat o înțelegere prealabilă în baza căreia aceasta i-a permis inculpatului să meargă să ia cazanul de la casa părintească și să-l vândă, urmând ca ulterior să împartă banii între ei. Susține că acest fapt a fost confirmat de declarațiile martorei E. Lungu, de la fila nr. 51, a martorului Gabrian Florin Ionuț, de la fila nr. 50, ambii declarând în sensul evidențiat. De asemenea, precizează că inclusiv partea vătămată DP a recunoscut în declarația dată în fața instanței de fond că a avut o discuție de principiu cu inculpatul despre cazanul respectiv, despre vânzarea acestuia și despre împărțirea banilor rezultați din vânzare. Astfel, susține că, din probele administrate la dosarul cauzei, rezultă cu certitudine că între inculpatul aflat în fața instanței și partea vătămată a existat o

    înțelegere prealabilă în baza căreia aceștia au stabilit luarea cazanului, vânzarea și, ulterior, împărțirea sumei de bani obținute din vânzare. De asemenea, susține că inclusiv reprezentanta Parchetului care s-a aflat la judecarea pe fond a cauzei s-a declarat de acord cu faptul că, în ziua anterioară sustragerii, au existat între partea vătămată și inculpat promisiuni, care au fost reînnoite, în baza cărora să se vândă cazanul și să se împartă banii între cele două părți.

    Față de aspectele expuse consideră că sunt întrunite prevederile legale în baza cărora să se poată dispune achitarea inculpatului, motiv pentru care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Cu onorariu FMJ.

    Reprezentanta M. ui P. susține că probele au fost interpretate în mod greșit de către apărare și confirmă existența unei discuții între părți în sensul ca bunul respectiv să fie înstrăinat, dar inculpatul l-a sustras pe timp de noapte, fără acordul părții vătămate. În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.

    Inculpatul M. R., având ultimul cuvânt, arată că a avut o înțelegere prealabilă cu partea vătămată, care i-a sugerat luarea bunului și că a procedat în consecință pentru ca aceasta să nu se răzgândească. De asemenea, menționează că nu are niciun venit și că ulterior înstrăinării i-a înmânat acesteia o parte din suma obținută din vânzarea bunului.

    C U R T E A

    Prin sentința penală nr. 29 din data de 08 februarie 2013 a Judecătoriei H.

    , pronunțată în dosarul nr._ în baza art. 208 alin 1- 209 alin. 1 lit. g, i C.pen. a fost condamnat inculpatul M. R. fiul lui C. Aurel și C. S. născut la data de_ în Ciucea jud. Cluj,CNP 1., domiciliat în sat V.

    , com. Ciucea nr. 28, jud. Cluj, posesor al CI seria KX nr. 5. eliberată de SCLEP H., căsătorit, cu antecedente penale, la pedeapsa de:

    3 ani închisoare

    pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

    În baza art. 71 C.Pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a C.Pen.

    În baza art. 83 C.Pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 239/_ a Judecătoriei H., pedeapsă ce se cumulează aritmetic cu pedeapsa aplicată mai sus, inculpatul executând în final pedeapsa totală de 3 ani

    și 5 luni închisoare.

    În baza art. 71 C. Pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.

    64 lit. a teza a II- a C.Pen.

    În baza art. 118 al. 1 lit. e C.pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 500 lei.

    În baza art. 191 C.Pr.Pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei onorar apărător din oficiu av. Goga Florentina, ce va fi avansat din fondurile M. ui Justiției în contul Baroului Cluj conform delegației nr. 35 din_ .

    Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

    Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin inculpatul M. ( fost L. ) R. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal.

    S-a reținut în actul de sesizare a instanței că în noaptea de 26/_ a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate DP și a sustras un cazan din cupru pentru fiert țuică, având o capacitate de 200 litri faptă care întrunește

    elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. g), i) C.pen.

    Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei în cursul urmăririi penale.

    În faza de judecată s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarație inculpat (f 8), constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat (f. 38-43), declarație martor Gabrian Florin Ionuț (f. 50), declarație martor Lungu E. M. (f. 51), declarație parte vătămată DP (f. 52),

    înscrisuri depuse în ședința publică din data de_ .

    Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele: În fapt, În noaptea de 26/_, în jurul orelor 23.00, învinuitul M. R.

    a pătruns prin efracție ( a forțat ușa de acces prin împingere cu umărul până când aceasta a cedat ) în casa părții vătămate DP, unde în fapt nu locuia nimeni, fiind fostul domiciliu al părinților părții vătămate (f. 52) și a sustras un cazan din cupru pentru fiert țuică (partea de jos a acestuia), având capacitatea de 200 litri, pe care l-a târât pe zăpadă circa 500 m, până în locul denumit " La L. tin";. (f. 42 dos. u.p.)

    Urmele de forțare a ușii și urmele de târâre reies din planșele foto efectuate de organele de cercetare penală cu ocazia cercetării la fața locului din data de_ (f. 13 șu dos.u.p.).

    Inculpatul M. R. l-a contactat telefonic pe martorul Gabrian Florin Ionuț, care s-a deplasat la locul indicat de inculpat, au încărcat împreună cazanul în autoturism și s-au deplasat în localitatea H. unde l-au vândut numitului LS, fără a-i spune că provine din săvârșirea unui furt, inculpatul M. R. primind în schimb suma de 1.000 lei. (f. 40 dos. u.p., f. 43) După vânzarea cazanului, inculpatul M. R. i-a dat martorului Gabrian Florin Ionuț suma de 50 lei, a plătit suma de 50 lei pentru combustibilul cu care a fost alimentat autoturismul lui Gabrian Florin Ionuț și a achitat suma de 30-40 lei pentru consumația pe care au făcut-o la un restaurant din H. . Toate aceste sume de bani proveneau din banii încasați de inculpatul M. R. din vânzarea cazanului sustras, aspecte pe care martorul Gabrian Florin Ionuț le cunoștea. (f.

    44 dos. u.p.)

    Organele de poliție au ridicat cazanul de la LS și l-au restituit părții vătămate. Totodată, au ridicat de la inculpatul M. R. suma de 500 lei și au restituit-o lui LS . (f. 44 dos. u.p.).

    Inculpatul M. R. nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că a avut o înțelegere cu partea vătămată să-i vândă acel cazan. Inculpatul a declarat că, în baza înțelegerii, partea vătămată i-a spus să meargă la domiciliul său și să ia acel cazan, iar în cazul în care el nu se va afla acasă, să "împingă ușa";, să intre și să ia cazanul.

    Declarația inculpatului M. R. este contrazisă de declarațiile părții vătămate, date atât în fața organelor de poliție cât și în fața procurorului. Acesta a declarat că nu s-a înțeles cu învinuitul asupra vânzării cazanului, ci doar l-a chemat în ziua următoare la domiciliul său tocmai pentru a discuta despre acest lucru, urmând să se hotărască dacă îi va vinde sau nu cazanul. (f. 26 dos. up).Este de observat și atitudinea părții vătămate, care în momentul când a sesizat forțarea ușii și dispariția cazanului a anunțat organele de poliție, lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă exista o înțelegere între învinuit și partea vătămată.

    Faptul că între inculpatul M. R. și partea vătămată nu a existat un acord cu privire la vânzarea cazanului, în momentul și împrejurarea susținută de acesta, este dovedit și prin declarația martorului Gabrian Florin Ionuț, care a declarat că inculpatul M. R. i-a comunicat faptul că va avea nevoie de ajutorul său pentru a-i transporta ceva fier vechi de la V. la H. (f. 47 dos.

    u.p.). De asemenea, însuși martorul a arătat că având în vedere ora la care a fost chemat și că urmează să transporte cazanul lui D. Petre și-a dat seama că inculpatul a furat acel cazan (f. 48 dos. u.p.).

    Declarația inculpatului M. R. referitoare la existența unei înțelegeri cu partea vătămată este contrazisă inclusiv de modul în care acesta a procedat pentru a sustrage cazanul, respectiv pe timp de noapte ( în jurul orelor 23.00), prin efracție ( a forțat ușa prin împingere cu umărul ), iar după ce a ajuns în interiorul locuinței s-a folosit de lumina provenită de la o brichetă, în loc să utilizeze becurile existente. Totodată, acesta a târât cazanul la o distanță de circa 500 m de casa părții vătămate și în acel loc i-a indicat martorului Gabrian Florin Ionuț să vină să-l ia cu autoturismul.

    Pe de altă parte, apare ca fiind lipsit de logică luarea cazanului de țuică, fără toate componentele sale și valorificarea lui de îndată, în toiul nopții, către o altă persoană.

    Atunci când o persoană intenționează să achiziționeze un bun, poartă discuții cu privire la acest lucru, rezultă că scopul său este de a folosi pentru sine acel bun, obligându-se în același timp să remită vânzătorului contravaloarea bunului. În nici un caz nu poate fi acceptată ca plauzibilă susținerea inculpatului că s-a înțeles cu privire la cumpărarea cazanului cu partea vătămată câtă vreme el nu a plătit vreo sumă de bani cu titlu de preț pentru acel cazan, nici măcar nu l-a oprit pentru sine, în vederea folosirii acelui obiect. În mod logic, dacă ar fi avut loc o astfel de înțelegere, inculpatul ar fi luat cazanul să îl folosească el personal, nu să îl vândă urgent la o altă persoană. Este evident faptul că inculpatul nu a dorit să achiziționeze acel bun, căci deși a căutat și celelalte componente ale cazanului, în ziua următoare nu i-a spus părții vătămate că a luat bunul, că trebuie să îi dea și restul de părți componente, pentru a putea utiliza bunul.

    Prin urmarea, instanța a apreciat că, deși este posibil să fi avut loc discuții cu privire la vânzarea acelui cazan, în mod evident la un acord asupra acestui aspect nu s-a ajuns, iar partea vătămată nu a avut intenția să îi vândă inculpatului acel cazan.

    În declarația dată în fața instanței inculpatul a arătat că s-a înțeles să cumpere acel cazan pentru suma de 500 lei, pe care urma să o plătească a doua zi. Dacă această înțelegere ar fi avut loc, este greu de explicat graba cu care inculpatul s-a și dus în acea noapte să ia bunul, să îl și vândă mai departe unei alte persoane, fiind evident faptul că aceste acțiuni s-au produs fără știrea părții vătămate, în condiții în care nici alte persoane (cu excepția martorului Gabrian Florin Ionuț) nu au putut să-l vadă pe inculpat luând bunul, tocmai în vederea ascunderii actului infracțional și pentru a nu putea fi identificat. Or, dată fiind și starea de oboseală din ziua respectivă ( lucrase la săparea unei gropi), având în vedere și consumul de alcool, mult mai plauzibil ar fi fost din partea inculpatului să meargă acasă, să se odihnească, iar a doua zi să meargă să îi dea părții vătămate banii pe cazan, să ia cazanul și apoi să dispună de acesta. Or, atitudinea inculpatului a fost una care nu susține în mod logic declarațiile sale, având în vedere și restul declarațiilor din dosar.

    Instanța a avut în vedere și faptul că din raportul de constatare tehnico- științifică asupra comportamentului simulat (f. 38-43) s-a evidențiat faptul că răspunsurile inculpatului la întrebările relevante cauzei au provocat modificări specifice comportamentului simulat, care se coroborează cu restul ansamblului probator. Rezultă deci că inculpatul este acela care a sustras bunul, însă nu în baza unui contract încheiat fie și în formă verbală cu partea vătămată, ci cu intenția de a lua un bun mobil din posesia altei persoane, fără consimțământul acesteia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept.

    Prin urmare, în drept, fapta inculpatului M. R. care în noaptea de 26/_ a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate DP și a sustras un cazan din cupru pentru fiert țuică, având o capacitate de 200 litri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. g), i) C.pen. pentru care instanța i-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare.

    La individualizarea și dozarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C.Pen. astfel, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă egală cu minimul special al pedepsei, având în vedere atitudinea sa de nerecunoaștere a faptei, modul de operare - în timpul nopții -, implicarea în actul său infracțional și a unei alte persoane (pentru a reuși să sustragă bunul și pentru a-l valorifica), precum și faptul că bunul a fost recuperat și predat părții vătămate, iar în mare parte banii proveniți din valorificarea bunului au fost restituiți.

    În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a constatat că din fișa de cazier a inculpatului rezultă că prin Sentința penală nr. 239/_ a Judecătoriei H. pron. în dos. pen. nr._ a Judecătoriei H.

    , def la data de_ inculpatul M. R. (fost L. ) a fost condamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare, cu aplic. art. 81, 82 C.pen., cu un termen de încercare de 2 ani și 5 luni.

    Prezenta infracțiune ce face obiectul dosarului de față a fost comisă la data de 26/_, deci în interiorul termenului de încercare, astfel că în baza art. 83 C.Pen. instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului, pedeapsă ce se cumulează aritmetic cu pedeapsa aplicată mai sus, inculpatul executând în final pedeapsa totală de 3 ani și 5 luni închisoare.

    Ca modalitate de executare instanța a apreciat că se impune executarea în regim de detenție, prin aceasta realizându-se scopul pedepsei, cf art. 52 C.pr.pen., inculpatul a beneficiat anterior de beneficiul suspendării executării pedepsei pentru săvârșirea unei alte infracțiuni, și deși i s-a pus în vedere care sunt consecințele săvârșirii unei infracțiuni în interiorul termenului de încercare, acesta nu a înțeles să își adapteze comportamentul și să respecte valorile ocrotite de legea penală.

    În baza art. 71 C. Pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a C.Pen.

    În ceea ce privește latura civilă, partea vătămată DP a arătat că nu se constituie parte civilă, bunul fiind restituit, iar numitul LS de asemenea a arătat în ședința publică din_ (f. 14) că nu-și mai susține pretențiile civile.

    Prin urmare, având în vedere că inculpatul a primit de la partea civilă L.

  2. suma de 1000 lei drept contravaloare a cazanului și a restituit acestuia doar suma de 500 lei, în baza art. 118 al. 1 lit. e C.pen. a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 500 lei.

    În baza art. 191 C.Pr.Pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei onorar apărător din oficiu av. Goga Florentina, ce va fi avansat din fondurile M. ui Justiției în contul Baroului Cluj conform delegației nr. 35 din_ .

    Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M. R. solicitând casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului M. R. în baza prevederilor art. 10 lit. d coroborat cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală. S-a susținut că, raportat la probele administrate în dosarul cauzei, rezultă cu certitudine că între inculpat și partea vătămată DP a existat o înțelegere prealabilă în baza căreia aceasta i-a permis inculpatului să meargă să ia cazanul de la casa părintească și să-l vândă, urmând ca ulterior să împartă banii între ei. Astfel, inclusiv partea vătămată DP a recunoscut în declarația dată în fața

    instanței de fond că a avut o discuție de principiu cu inculpatul despre cazanul respectiv, despre vânzarea acestuia și despre împărțirea banilor rezultați din vânzare.

    Recursul declarat în cauză este nefondat.

    Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, reținând în mod corect vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

    Fără a relua argumentația instanței de fond care a condus la condamnarea inculpatului, argumentație pe care Curtea și-o însușește în totalitate, instanța de control judiciar va constata că prima instanță a analizat în detaliu toate apărările inculpatului și le-a înlăturat în mod justificat.

    Astfel, chiar dacă anterior comiterii furtului a existat o discuție despre vânzarea cazanului între inculpat și partea vătămată, modul în care inculpatul a acționat dovedește fără putință de tăgadă intenția acestuia de a-și însuși pe nedrept bunul respectiv. Este de neexplicat atitudinea inculpatului care a acționat pe timp de noapte și prin efracție în scopul sustragerii acelui cazan, fiind evident că vânzarea cumpărarea nu se perfectase, cei doi nestabilind nici măcar prețul. În plus, în fața instanței de recurs inculpatul a arătat că a acționat de asemenea manieră întrucât se temea că partea vătămată se va răzgândi. Intenția însușirii pe nedrept mai este probată, o dată în plus prin faptul că inculpatul a vândut imediat bunul sustras cu suma de 1.000 de lei, fiind deci evident că nu intenționa nici un moment să păstreze cazanul pentru el.

    În procesul de individualizare a pedepsei aplicare instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 72 Cod penal, raportat la faptul că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, nu se află la prima confruntare cu legea penală iar pedeapsa aplicată este egală cu limita minimă prevăzută de lege.

    Pe cale de consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. R. împotriva sentinței penale nr. 29 din 8 februarie 2013 a Judecătoriei H. .

    Se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Chilea M. Irina.

    În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. recurentul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

    PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

    D E C I D E :

    Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. R., născ. la 18 ianuarie 1980, fiul lui Aurel și S. împotriva sentinței penale nr. 29 din 8 februarie 2013 a Judecătoriei H. .

    Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Chilea M. Irina.

    Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

    Definitivă.

    Pronunțată în ședință publică, azi, 11 aprilie 2013 .

    PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

    1. D. L. M. R. M. B.

GREFIER,

L. A. S.

Red.A.D.L./dact.L.C.C.

3 ex./_

Jud.fond: P. V. ița P.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 509/2013. Furt calificat