Decizia penală nr. 585/2013. Șantaj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 585/R/2013

Ședința publică din 25 aprilie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: M.	B., judecător
JUDECĂTORI	: L.	H.
	: M.	R.
GREFIER	: L.	A. S.

Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul U. R. și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 1473 din data de 13 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr._, privind pe inculpatul U. R. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca dat în dosar nr. 8893/P/2008 pentru săvârșirea a două infracțiuni de șantaj, prev. și ped. de art. 194 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în condițiile art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul U. R. asistat de apărător ales, avocat P. C. Iustin din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 17 ).

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Reprezentanta M. ui P. arată că înțelege să completeze motivele de recurs ale Parchetului cu o cerere de schimbare a încadrării juridice. În acest sens, consideră că se află în prezența unei singure infracțiuni de șantaj în formă continuată și că s-a reținut în mod greșit, atât în rechizitoriu, cât și în hotărârea de condamnare două infracțiuni de șantaj. În consecință, precizează că încadrarea juridică corectă este o singură infracțiune de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și solicită punerea în discuție a acestei schimbări.

De asemenea, mai arată că recursul Parchetul vizează doar netemeinicia hotărârii și menține motivele formulate, cu completarea efectuată, respectiv cererea de schimbare a încadrării juridice ca un motiv de nelegalitate.

Curtea pune în discuție noua încadrare juridică.

Apărătorul ales al inculpatului U. R., arată că se declară de acord cu schimbarea încadrării juridice și nu solicită amânarea judecății.

De asemenea, depune la dosar copii xerox ale certificatelor de naștere ale copiilor minori ai inculpatului, precum și o adeverință care atestă calitatea de angajat în muncă ( f. 18, 19, 20 ).

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Reprezentanta M. ui P. arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 1473 din 13

decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, criticând hotărârea pentru netemeinicie. Susține că a completat critica formulată cu motivul de nelegalitate ce vizează corecta încadrare juridică a faptei.

Raportat și la recursul declarat de inculpat în cauză, care nu a recunoscut comiterea faptei, arată că va insista și asupra probelor are au fost administrate în cauză și care au stat la baza hotărârii de condamnare. Astfel, la data de 4 noiembrie 2008 partea vătămată a depus o plângere penală împotriva inculpatului pentru infracțiunea de șantaj, dovedindu-se, în baza acesteia, a declarației părții vătămate, dar și a martorilor care au fost audiați în cauză, că inculpatul și partea vătămată au avut o relație intimă de lungă durată, respectiv în cursul anului 2005. Cu acea ocazie partea vătămată a fost de acord să fie fotografiată de inculpat în poziții indecente, fotografii cu care s-a întocmit un DVD și care au rămas în posesia inculpatului. Cei doi au încetat relația, dar în cursul anului 2007 inculpatul a insistat pentru reluarea acesteia, însă partea vătămată a refuzat în mod expres, fiind antrenată într-o altă relație. Acel moment a reprezentant debutul infracțiunii de șantaj, mai exact constrângerea morală prin amenințarea părții vătămate cu darea în vileag a acelor poze compromițătoare. În acest sens, s-a arătat că a început o adevărată teroare, o hărțuire fizică și psihică a părții vătămate, fiind constrângerii directe, respectiv discuții între inculpat și partea vătămată, SMS-uri de amenințare și căutări/urmăriri zilnice ale părții vătămate la locul de muncă. Constrângerea morală a părții vătămate s-a derulat pe parcursul mai multor ani, respectiv din octombrie 2008 și până în 2009.

Reiterează poziția anterior redată și consideră că în mod greșit s-au reținut două infracțiuni concurente de șantaj, făcându-se o diferențiere nejustificată din punct de vedere juridic ce vizează momentul anterior depunerii plângerii penale și cel ulterior acesteia, respectiv după 4 noiembrie 2008. Susține că există o singură infracțiune de șantaj constând din mai multe acte materiale repetate, în mod subiectiv și obiectiv, de constrângere prin amenințare și un scop final ilicit, respectiv ca partea vătămată să își retragă plângerea penală, fiind în acest sens mențiuni exprese. În concluzie, arată că este o singură infracțiune de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 și 2 Cod penal în forma continuată prev. de art. 41 alin. 2 din Codul penal, sens în care solicită modificarea hotărârii instanței și schimbarea încadrării juridice.

De asemenea, raportat la negarea inculpatului de comitere a faptei, arată că s-a încercat prin martorii audiați în cauză să se concluzioneze că inculpatul nu a deținut acel număr de telefon, fiind folosit de către fiul acestuia. Mai arată că sunt dovezi în sensul că martorii personal au văzut SMS-urile de amenințare, precum și pe inculpat aflat în parcarea din fața instituției unde își desfășura activitatea partea vătămată. De altfel, susține că și martorii au arătat că au fost amenințați atunci când s-a insistat pentru a se înceta acțiunea de constrângere. Apreciază că în mod cert s-a dovedit infracțiunea de șantaj, precum și faptul că este o infracțiune gravă, pentru că s-a desfășurat pe parcursul unei perioade lungi de timp, iar partea vătămată a fost cu adevărat speriată, creându-i-se acea temere care este specifică infracțiunii, doveditor fiind și faptul că în final a formulat plângerea penală. Susține că amenințările au continuat și ulterior formulării plângerii, pentru retragerea acesteia.

Totodată, apreciază că pedeapsa de 2 ani stabilită de către instanță, precum și suspendarea condiționată a acesteia, conform art. 81 din Codul penal a fost una mult prea mică raportat la pericolul faptei și solicită majorarea acesteia și schimbarea modalității de executare cu suspendarea sub supraveghere, conform art. 86¹din Codul penal.

Apărătorul ales al inculpatului U. R., solicită admiterea recursului inculpatului, casarea sentinței pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca și, rejudecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, să se dispună achitarea inculpatului având în vedere că fapta nu există.

Susține că poziția părții vătămate a fost una oscilantă, sens în care invocă declarațiile acesteia de la dosarul cauzei, și că inculpatul nu a negat relația existentă. Redă textual din prima declarație a părții vătămate aflată la fila nr. 22

"nu doresc trimiterea în judecată a numitului U. R. "; și precizează că în celelalte declarații nu rezultă că ar fi o persoană terorizată, ci chiar una relaxată.

Cu privire la probele administrate în cauză, critică sentința nr. 1473 dată de Judecătoria Cluj-Napoca, deoarece aceasta a dat eficiență unor probe care nu îndeplinesc condiții elementare și arată că la fila nr. 3 și 4 sunt citate mesajele fotocopiate de pe telefonul părții vătămate, care nu îndeplinesc condițiile minime prev. de art. 91¹Cod procedură penală, privind interceptarea și, eventual valorificarea acestor probe într-un proces penal. Mai mult, arată că în faza de urmărire penală Parchetul a solicitat specialiștilor din cadrul Unității Teritoriale de analiză Informatică din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C. clarificarea situației privind mesajele provenite de la numărul finalizat cu cifrele 702, care face obiectul cercetărilor, iar concluzia acestora, aflată la filele nr. 98- 104 din dosar a fost că "lipsa datelor reprezentând listingul aferent numărului de apel 0756...702 nu se poate formula nicio concluzie cu privire la faptul că de pe acest număr au fost trimise mesaje de amenințare către C. A. ";. Raportat la poziția expusă în sensul că nu de pe acel număr s-au trimis mesajele arată că instanța de fond a admis în motivarea sentinței la fila nr. 5, paragraful penultim, că în lipsa datelor reprezentând cele anterior citate "nu reprezintă decât o imposibilitate obiectivă de a verifica"; și susține că obiectiv nu s-a demonstrat existența infracțiunii.

De asemenea, mai arată că magistratul care a motivat sentința pronunțată a dat eficiență, în mod subiectiv, unor declarații luate în faza de judecată, sens în care face referire la declarația martorului Șomlia Alexe, minor în vârstă de circa 12-13 ani, care și-a amintit în fața instanței că numărul de telefon ar aparține fiului minor al inculpatului. Apreciază că nu se poate motiva o sentință de condamnare în baza unei declarații a unui martor minor având în vedere și răspunsul specialiștilor care nu au putut stabili în mod clar că numărul expeditor al mesajelor a fost cel în cauză. Reiterează că mesajele fotocopiate nu îndeplinesc condițiile art. 91¹Cod procedură penală și arată că în dosar s-a emis și un mandat de interceptare a convorbirilor telefonice, care nu au fost valorificate în vreun fel, respectiv nu s-a dovedit că de pe numărul de telefon utilizat de inculpat s-ar fi trimis mesaje.

Raportat la motivarea sentinței și declarația subiectivă a unui martor minor apreciază că există dubii în cauză și invocă principiul in dubio pro reo.

În concluzie, solicită achitarea inculpatului pe considerentul că fapta nu există și raportat la eventualele fotografii sau imagini stocate pe DVD arată că nu s-a făcut dovada existenței acestora.

De asemenea, face referire la dispozițiile art. 1 și 3 Cod procedură penală, respectiv că unul dintre scopurile principale ale procesului penal este aflarea adevărului și că nicio persoană nevinovată nu trebuie să fie trasă la răspundere penală și susține că aflarea adevărului trebuie să se bazeze pe valorificarea probelor. Astfel, consideră că probele la care a făcut referire și administrate în prezenta cauză nu pot sta la baza unei condamnări.

În ceea ce privește recursul Parchetului solicită respingerea acestuia și invocă dispozițiile art. 52 Cod penal, care vizează scopul pedepsei.

De asemenea, în ipoteza în care se va constata că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii solicită a se avea în vedere scopul de reintegrare, situația concretă din dosar, respectiv pericolul concret pe care-l reprezintă infracțiunea raportat și la limitele reduse de pedeapsă, funcțiile pedepsei și solicită să se dispună o eventuală condamnare cu suspendare.

Reprezentanta M. ui P., referitor la convorbirile telefonice, la SMS- urile trimise și la numărul de telefon arată că s-a dovedit faptul că în cauză s-au utilizat mai multe cartele telefonice, precum și faptul că numărul respectiv de telefon a fost folosit de către fiul inculpatului, instanța menționând în hotărâre faptul că există în acest sens concluzia foarte plauzibilă că inculpatul a utilizat telefonul. Mai arată că cele două martore audiate în cauză, respectiv Boca S. și Papuc Mădălina, prin declarațiile date, inclusiv în instanța de judecată, au menționat că, în timp ce inculpatul era în parcare, partea vătămată a primit mesajul pe care l-a văzut în acel moment pe telefon "tic-tac, minutele trec"; ce reprezintă termenul limită acordat părții vătămate în cauză. Susține că astfel se coroborează trimiterea mesajelor de amenințare de pe telefonul aparținând inculpatului și solicită respingerea recursului acestuia.

Apărătorul ales al inculpatului U. R., în replică, arată că s-a constatat că pe acea stradă la care se afla salonul unde își desfășura activitatea partea vătămată locuiesc atât părinții inculpatului, cât și fratele acestuia, sens în care apreciază ca fiind evidentă prezența acestuia în zonă, care se deplasa aproape zilnic la familia sa.

Inculpatul U. R., având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa și arată că a recunoscut relația existentă, cu precizarea că aceasta nu a avut o durată de

6 luni, conform susținerilor părții vătămate, ci una de 4 ani de zile. Ulterior, datorită unor neînțelegeri s-au despărțit, dar arată că aspectele evidențiate în cauză nu au avut loc.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.1473 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., în temeiul art.194 alin.1 și 2 CP cu aplicarea art. 41 alin.2 CP a fost condamnat inculpatul U. R., fiul lui S. și M., nascut la data de_ in mun. C. -N., jud.C., cetatean roman, studii superioare, reprezentant vanzari la SC TEPASO IMPEX SRL, casatorit, cu domiciliul in mun. C. -N., str.C. F. nr.1 ap. 81 jud. C., CNP 1., fara antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de santaj in forma continuată.

În temeiul art.194 alin.1 și 2 CP cu aplicarea art. 41 alin.2 CP a fost condamnat inculpatul U. R., cu datele de identitate de mai sus, la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de santaj in forma continuată.

În temeiul art. 33 alin.1 lit.a) CP s-a constatat ca cele doua infractiuni au fost comise in conditiile concursului real de infractiuni si in temeiul art. 34 alin.1 lit.b) CP s-au contopit cele doua pedepse stabilite urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa de 2 ani inchisoare .

În temeiul art.71 alin.1 și 2 CP s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prev de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a și lit.b), pe durata prev de art.71 alin.2 CP, ca pedeapsa accesorie.

În temeiul art. 81 alin.1 și 2 CP raportat la art. 82 alin.1 CP s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani, care incepe sa curga de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, in conditiile art. 82 alin.3 CP.

În temeiul art.71 alin.5 CP s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării conditionate a executării pedepsei închisorii stabilite.

În temeiul art.359 CPP raportat la art.83 CP s-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate in situatia comiterii unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare.

În temeiul art.14 CPP rap la art.346 alin.1 CPP s-a luat act că partea vatamata C. A., cu domiciliul in mun. C. -N., str.M., nr. 30-32 ap.27 jud. C. nu s-a constituit parte civila in procesul penal.

În temeiul art.191 alin.1 CPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 193 alin. 1 CPP a fost obligat inculpatul la plata in favoarea partii vatamate a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de aceasta constand în onorariul avocatial achitat conform chitantei nr. 157/_ .

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că între inculpatul U. R. și partea vătămată C. A. a existat o relație intimă care conform celor afirmate de partea vătămată ar fi durat 6 luni, iar conform celor afirmate de inculpat ar fi durat aproximativ 4 ani de zile (până la începutul anului 2008) (f. 24 dos I ). Durata relației extraconjugale nu are relevanță penală, deoarece în plângerea penală formulata la data de_ partea vătămată a afirmat că de la începutul lunii octombrie 2008 inculpatul a început să o amenințe cu publicarea imaginilor compromițătoare pe internet și aducerea lor la cunoștința familiei și partenerului actual (f. 13 dos UP ). Cu toate că în faza de judecată, partea vătămată a declarat că începând cu anul

2007 inculpatul venea aproape zilnic la salonul de înfrumusețare deținut de aceasta arătându-i părții vătămate un CD pe care aceasta presupunea că sunt stocate imaginile compromițătoare, instanța urmează a valorifica declarațiile date în faza de urmărire penală în condițiile în care acestea se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză (și anume cu SMS stocate în memoria telefonului persoanei vătămate și redate în dosarul de urmărire penală).

Așadar, datorită faptului că faptele care prezintă relevanță penală sunt ulterioare începutului de an 2008, instanța urmează a concluziona că durata relației extraconjugale dintre inculpat și partea vătămată nu prezintă o importanță sporită în conturarea stării de fapt.

S-a reținut că pe parcursul acestei relații intime s-au realizat unele fotografii înfățișând partea vătămată într-o postură, calificată apoi de aceasta ca fiind obscenă (f. 22 dos UP ) aproximativ 10 asemenea fotografii, dintre care două fotografii pe suport de hârtie au fost distruse de către partea vătămată în urma remiterii lor de către inculpat (f. 25 dos I ).

Începând cu luna octombrie 2008 inculpatul folosind cartela pre-pay cu număr 0756614702 a trimis părții vătămate mai multe SMS prin care o amenința pe aceasta cu privire la publicarea pe internet și aducerea la cunoștința familiei și a prietenului acesteia a imaginilor compromițătoare deținute.

Astfel, la data de_ ora 12.04, în telefonul părții vătămate a fost stocat următorul mesaj trimis de pe numărul de telefon indicat mai sus: "să fi cu mine (…) să ți-o pui cu mine de 3 ori până la sfârșitul anului…și să se termine totul sau să pierzi totul";, pentru ca prin mesajul recepționat în aceiași zi la ora 13.35 inculpatul să atenționeze partea vătămată că până la urmă aceasta o să părăsească salonul de înfrumusețate ("tot o să ieși";), urmând să o aștepte până când acest lucru s-ar întâmpla. La data de_, prin intermediul unui SMS trimis la ora 16.16, inculpatul renunță la nuanțe și devine explicit ("de azi începând ai 7 zile până când o să se întâmple prima chestie"; care "o să fie un DVD pe parbrizul dubei";).

Pe parcursul zilei de_ zi aleasă de inculpat ca termen limită pentru obținerea solicitărilor, acesta i-a trimis părții vătămate mai multe mesaje, printre care cel de la ora 14.00 în care amenințarea din structura șantajului devine și mai explicită: "în maxim 30 de minute iau DVD-ul cu numele poze de la A… la Z…și am plecat spre Gheorghieni, după care o să mă duc pe Clinicilor și apoi…mai vedem";. De remarcat că în cele două locații amintite se aflau părinții, respectiv partenerul părții vătămate.

Acest mesaj a fost urmat de alte două, la ora 14.16 și 14.41 prin care inculpatul a constrâns psihic victima, arătându-i în mod explicit cum se scurge

timpul în defavoarea sa. La ora 16.40, inculpatul a trimis un alt mesaj amintindu- i părții vătămate că termenul limită s-a scurs și că "vom dezvălui totul și la toată lumea cu cât mai multe amănunte și în timp";. Mai mult, din conținutul aceluiași mesaj recepționat la data de_, ora 16.40, reiese că inculpatul s-ar afla în proximitatea părții vătămate ("dacă vrei poți să ieși să mă vezi";).

La aceeași dată,_, partea vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpatului, descriind succint faptele prezentate mai sus și precizând că acestea i-au indus o stare de temere(f. 13 dosUP ).

De remarcat că pe lângă mesajele de amenințare succint redate mai sus, inculpatul a folosit un întreg arsenal de mijloace idonee să intimideze victima. De exemplu, în aceiași zi,_, în care a formulat constrângerea morală exprimându-se clar cu privire la conduita activă pe care o solicita din partea părții vătămate, la ora 13.35, inculpatul a trimis un mesaj părții vătămate din care reiese în mod clar că se afla în preajma părții vătămate, cel mai probabil prin împrejurimile salonului de înfrumusețare, atenționând-o totodată că o să stea acolo cât o să fie nevoie pentru că "tot o să ieși";. De asemenea, prin intermediul aceluiași mesaj, inculpatul a ținut să îi aducă la cunoștința părții vătămate că "nu ar fi prima oară pentru mine" când astfel de situație a avut loc.

După înregistrarea plângerii penale, inculpatul luând la cunoștință de existența acesteia, și-a schimbat rezoluția infracțională amenințând victima prin intermediul unor conversații, mesaje sau gesturi cu darea în vileag a respectivelor imagini compromițătoare pentru a o determina pe aceasta să își retragă plângerea penala depusă și să retractează acuzațiile formulate.

Pe lângă afirmațiile părții vătămate în acest sens, instanța a valorificat și declarațiile martorei Papuc Mădălina din faza de urmărire penală și ale martorei Boca S. -A. din faza de urmărire penală și din faza de judecată. Astfel, martora Papuc Mădălina a relatat că a perceput în mod direct și personal starea de disconfort psihic, stres și anxietate a părții vătămate, care la acea vreme îi era colegă de lucru. Martora a folosit un cuvânt mult mai sugestiv pentru a descrie starea emoțională a părții vătămate: A. mi s-a confesat că era terorizată de o persoană de sex masculin. De asemenea, martora a relatat faptul că partea vătămată era cuprinsă de un sentiment de teamă din cauza faptului că inculpatul se plasa uneori în fața locului de muncă al victimei și o aborda pe stradă în mod intempestiv. În acest context, martora a fost observator direct la o astfel de întâlnire petrecută în noiembrie 2008, când inculpatul aflat în parcarea din fața

locului de muncă al părții vătămate a lipit un suport de material de date (CD sau DVD) pe parbrizul mașinii în care el se afla marca Renaut de culoare albă (f. 94 dosUP).

Martora Boca S. -A., de asemenea colegă de lucru cu partea vătămată, a declarat că pe parcursul anului 2009 a văzut-o pe aceasta speriată, plângea și tremura (f. 92 dos I ). Martora a relatat faptul că am văzut această persoană de mai multe ori în fața salonului unde lucram..._...într-o mașină albă, chiar partea vătămată solicitându-mi să mă uit dacă este prin împrejurimi. Conform martorei Boca S. -A. cu certitudine persoana care se afla în fața salonului este inculpatul

prezent în fața instanței astăzi. Foarte des inculpatul purta o bască când se afla în fața salonului. M-am simțit puțin amenințată de inculpat la acea perioadă (anul 2009) pentru că odată, ieșind din salon, acesta mi-a făcut un semn cu mâna pe care eu l-am interpretat ca fiind o amenințare la adresa mea. Cam un an de zile a durat perioada în care inculpatul venea în fața salonului și stătea pur și simplu în parcare sau în apropiere. (f. 92 dos I ).

După cum a rezultat din declarațiile redate mai sus acțiunile inculpatului au fost apte să genereze o stare de teamă nu doar părții vătămate ci și persoanelor din proximitatea ei. Faptul că părinții inculpatului și fratele acestuia locuiesc în apropierea blocului în care își desfășura partea vătămată activitatea nu justifică acțiunile de intimidare și amenințare săvârșite de către acesta. Din relatările martorilor reiese că inculpatul nu doar era în trecere prin respectiva zonă, îndreptându-se spre locuința părinților sau fratelui său, ci stătea pur și simplu în parcare sau în apropiere, din acel loc trimițându-i părții vătămate mesaje de amenințare sau de intimidare. Astfel, numita Boca S. -A. a relatat faptul că a fost martora directă la un asemenea eveniment: fiind împreună cu partea vătămată am observat că a primit un mesaj chiar dacă această persoană era în parcarea din fața salonului._ Despre conținutul mesajului primit de partea vătămată de la inculpat în prezența mea îmi aduc aminte că suna ceva asemănător:

"tic-tac, minutele trec";, dar nu mai știu exact alte amănunte._ În momentul în care partea vătămată a primit mesajul de la inculpat, aceasta s-a speriat. (f. 92 dos I ).

Așadar, acțiunea inculpatului de amenințare a victimei în scopul retragerii plângerii penale înregistrate la organele de politie s-a desfășurat atât direct, prin intermediul mesajelor și a conversațiilor, cât și indirect, prin acțiuni sau gesturi simbolice care conturează o amenințare implicită.

În ceea ce privește trimiterea unor mesaje de amenințare de către inculpat s-a reținut, că pe lângă acel mesaj al cărui conținut a fost relatat mai sus de martora Boca S. -A., inculpatul a mai trimis alte mesaje cu conținut asemănător. Astfel, la data de_, în contextul încercării de a afla de la organele de poliție stadiul în care se afla dosarul care s-a întocmit pe numele său și iritării produse de faptul că nu a obținut informația dorită, inculpatul, folosind același număr de telefon, i-a adus la cunoștință părții vătămate că este încă în posesia acelor poze ("din cauza asta am hotărât să nu rămână fapta neterminată…ai timp să îi arați pozele până la 5 ianuarie 2009…";). S-a observat că inculpatul cu perseverență a continuat să acorde termene limită, fapt care demonstrează că acțiunea sa era aptă să genereze o stare de teamă concretă victimei cu privire la iminența producerii unei fapte păgubitoare pentru aceasta.

În ceea ce privește amenințarea implicită s-a reținut că inculpatul de mai multe ori pe săptămână, timp de mai multe ore, se poziționa în parcarea locului de muncă a părții vătămate sau în fața salonului de înfrumusețare. De exemplu, declarația martorei Boca S. -A. este sugestivă în această privință: îmi aduc aminte că la un moment dat inculpatul stătea într-un gang, partea vătămată venea la muncă, eu am ieșit din salon și inculpatul s-a retras fără a gesticula sau arăta vreun semn (f. 92). Prezența inculpatului în preajma părții vătămate conturează o amenințare implicită prin frecvența și ritmicitatea ei. Astfel, partea vătămată a declarat: inculpatul obișnuia să vină aproape zilnic la o oră la care știa că deschid salonul, obișnuind să îmi arate un CD pe care eu presupuneam că există acele fotografii. De asemenea, venea și se posta în fața geamului sau în parcarea din fața locului, vedea că îl observ și pleca (f. 25 dos I ).

În ceea ce privesc mesajele SMS redate mai sus, instanța a constatat că la data de_, partea vătămată C. A. s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală și și-a pus la dispoziție telefonul propriu care conținea mai multe mesaje de amenințare primite de la următorul nr. de telefon 07566147702.

Pentru identificarea persoanei care a folosit acest număr de telefon au fost audiate mai multe persoane și s-a dispus efectuarea unei analize operaționale de către Analiștii Unității Teritoriale de Analiza a Informațiilor din cadrul IPJ C. Conform raportului nr. 3. din_, în perioada_ -_ s-a efectuat un apel către utilizatorul C. A., pe lângă alte numere de telefon apelate, fiind

identificat de asemenea și un număr IMEI ( 358051017328970) al unui terminal în care au fost introduse alte 5 cartele pre-pay pe lângă cea cu nr. de telefon 0756614702, printre care cartela cu nr. 0756904655. Procedând la verificarea listing-ului convorbirilor telefonice ale acestei cartele SIM s-a stabilit că între acest nr. de telefon și nr. de telefon 0748140568 (nr. abonament) au existat convorbiri telefonice. Acest ultim număr de telefon aparține pe bază de abonament numitei Șomlia A., care locuiește în imediata vecinătate a inculpatului. În urma audierii numitei Șomlia A. și a fiului acesteia Șomlia Alexe Ionuț s-a concluzionat că atât numărul de telefon 0756904655, cât și 07566147702 au fost folosite în trecut de către numitul U. S. M., fiul inculpatului. Prin urmare, folosirea de către inculpat a acestui număr de telefon și trimiterea mesajelor de amenințare redate mai sus apare ca fiind foarte plauzibilă.

În condițiile în care din conținutul mesajelor reiese că ar fi expediate de către un anume R. ("R. pe care îl știi";), că această persoană cunoaște o serie de amănunte din viața privată a părții vătămate (de la locul unde locuiesc părinții respectiv partenerul părții vătămate până la faptul că fratele acesteia este angajat

în cadrul Poliției) și că numărul de telefon de pe care au fost expediate respectivele mesaje a fost folosit de către minorul U. S. M. este dincolo de orice dubiu că inculpatul U. R. a trimis respectivele mesaje, pe cale de consecinta, nu poate fi primită apărarea formulată de catre acesta atât în faza de urmărire penală cât și de judecată că nu cunoaște posesorul numărului de telefon 07566147702 și că nu a trimis niciodată mesaje de pe acel număr părții vătămate (f. 24 dos I ).

Concluziile raportului citat mai sus conform cărora "în lipsa datelor reprezentând listingul aferent numărului de apel nu se poate formula nicio concluzie cu privire la faptul că de pe acest număr au fost trimise mesaje de amenințare către C. A. "; nu reprezintă decât imposibilitatea obiectivă de a verifica în ce măsură au fost trimise mesaje de amenințare în lipsa listingului în condițiile în care s-a solicitat verificarea respectivelor informații la mai mult de 6 luni, iar operatorul de telefonie nu mai avea la dispoziție respectivele informații. Aceste concluzii insa nu pot conduce la negarea existenței unor mesaje în condițiile în care o parte din mesaje au fost fotografiate de către organele de cercetare penală, expedierea lor de pe numărul de telefon 07566147702 fiind dincolo de orice dubiu.

În drept, fapta inculpatului U. R. , care pe parcursul lunii octombrie 2008 până la data de_, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a amenințat partea vătămată C. A. cu publicarea pe internet/aducerea la cunoștința familiei și prietenului acesteia, a conținutului unui suport material de date cu imagini compromițătoare pentru aceasta, în care în mod explicit victima apărea în ipostaze obscene, cu scopul de a obține în mod injust de la partea vătămată, pentru el foloase de natură sexuală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. și ped. de art. 194 alin. 1 și 2 Cod P. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod P. .

Fapta aceluiasi inculpat UIFĂlEANR. , care după data de_ și pe parcursul anului 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a amenințat partea vătămată C. A. cu publicarea pe internet/aducerea la cunoștința familiei și a prietenului a conținutului unui suport material de date cu imagini compromițătoare pentru aceasta, în care în mod explicit victima apărea în

ipostaze obscene, cu scopul de a obține în mod injust de la partea vătămată retragerea plângerii penale depuse de aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 și 2 Cod P. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod P. .

Din perspectiva prevederilor art.194 Cod P. pentru a fi îndeplinită tipicitatea infracțiunii de șantaj este necesar ca asupra victimei să se realizeze o acțiune de constrângere prin violență sau amenințare. Norma legală face referire la conținutul infracțiunilor de lovire și alte violențe, respectiv de amenințare. În speță, inculpatul a realizat o acțiune de constrângere a victimei prin amenințare, prin urmare, se vor verifica îndeplinirea condițiilor de tipicitate în privința acestei infracțiuni: existența unei acțiuni de amenințare, amenințarea să se refere la săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare pentru victimă, amenințarea să aibă caracter injust, să fie determinată sau cel puțin determinabilă,

să aibă aptitudinea de a produce o stare de temere de natură să alarmeze. Toate mesajele redate mai sus coroborate cu amenințarea implicită prin prezența fizică constantă în preajma victimei reprezintă o avertizare a părții vătămate că va fi expusă să sufere un anumit pericol sau prejudiciu, viitor, apoi iminent și injust.

În ceea ce privește necesitatea ca amenințarea să se refere la săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare pentru victimă, se va reține faptul că în cea de a doua variantă este necesar ca să existe un prejudiciu material, nu doar moral. Raportat la circumstanțele speței expuse mai sus, este evident că publicarea unor fotografii nud ale părții vătămate, fotografii realizate în cadrul intim, fără intenția de a depăși acest cadru, este de natură să producă prejudicii materiale părții vătămate. P. area unor imagini compromițătoare pe internet, cu posibilitatea stocări lor de către orice utilizator, fără ca partea vătămată să aibă un minim control asupra lor, este de natură să producă un prejudiciu de imagine care la rândul lui generează în mod direct prejudicii materiale, mai ales în condițiile în care partea vătămată conducea la acel moment o afacere. De altfel, amenințarea

determinată a inculpatului ("vezi să nu distrugi ce ai construit în ultimele 10 luni";) se referă atât la relația pe care partea vătămată o avea cu noul partener, cât și la afacerea acesteia. Prin urmare, dincolo de orice dubiu, amenințarea inculpatului a privit săvârșirea unei fapte păgubitoare pentru partea vătămată.

După cum s-a văzut din starea de fapt redată mai sus, amenințarea inculpatului a fost suficient de determinată. În ceea ce privește intervalul de timp, din probatoriul administrat reiese că pericolul a fost prezentat inițial ca fiind în viitorul apropiat (câteva zile), pentru ca odată cu ziua limită oferită de inculpat acest pericol să devină iminent. Lipirea CD despre care victima credea că conține imaginile compromițătoare pe parbrizul propriei mașini, în prefigurarea acțiunii pe care urma să o desfășoare, este extrem de sugestivă în ceea ce privește iminența pericolului. De asemenea, faptul că inculpatul obișnuia să vină aproape zilnic la ora la care știa că eu deschid salonul, obișnuind să îmi arate un CD pe care eu presupuneam că există acele fotografii. (f. 25 dos I .). Obișnuința la care se referea partea vătămată nu a fost aptă să diminueze teama însuflată acesteia, din contră tot contextul factual, mai ales în ceea ce privește șantajul vizând retragerea plângerii penale, arată că partea vătămată a perceput pericolul ca fiind unul iminent.

În fine, în ceea ce privește aptitudinea actului de amenințare de a produce o stare de temere de natură să o alarmeze, s-a reținut că în conștiința părții vătămate, în mod concret s-a creat o temere reală și serioasă că fapta cu care se amenință s-ar putea produce.

Pe lângă acțiunea de constrângere (realizată prin violență sau amenințare) pentru îndeplinirea tipicității faptei de șantaj este necesar ca respectiva acțiune să fie exercitată asupra părții vătămate pentru a o determina să dea, să facă, să nu

facă sau să sufere ceva. Din datele speței este evident că inculpatul a săvârșit amenințarea pentru a sili partea vătămată să aibă o conduită activă, în sensul întreținerii de raporturi sexuale, iar în ceea ce privește cea de a doua faptă de șantaj, în sensul obligării de a-și retrage plângerea penală și de a retracta acuzațiile formulate împotriva inculpatului.

În ceea ce privește latura subiectivă, ambele fapte de șantaj au fost comise cu intenție directă, intenție calificată prin scopul special și anume acela al dobândirii în mod injust a unui folos pentru sine. În ceea ce privește prima infracțiune de șantaj se va reține faptul că inculpatul a avut reprezentarea că prin fapta sa exercită o constrângere ilicită asupra victimei pentru a o determina să întrețină raporturi sexuale cu el și să reia relații intimă extraconjugală avută anterior. În ceea ce privește cea de-a doua infracțiune de șantaj, scopul special urmărit de inculpat a fost cel al evitării unei anchete penale generate de caracterul reprobabil al faptelor anterioare. Așadar, în ambele situații inculpatul a urmărit un dobândirea prin mijloace ilicite a unui folos. Pentru realizarea tipicității infracțiunii de șantaj în formă consumată nu prezintă relevanță obținerea rezultatului, fapta consumându-se la momentul realizării acțiunii de constrângere a victimei.

În ceea ce privește aplicarea dispozitiilor art. 41 alin. 2 Cod P. instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin acte repetate, fiind astfel îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de această formă a unității legale de infracțiune: pluralitatea de acțiuni săvârșite la diferite intervale de timp, omogenitatea juridică a acțiunilor de constrângere (fiecare acțiune realizată de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev de art. 194 alin.2 Cod penal ), unitatea de subiect activ și pasiv, unitatea de rezoluție infracțională.

S-a reținut forma agravată a infracțiunii de șantaj, respectiv cea prevăzută de art. 194 alin. 2 Cod P. în condițiile existenței unor acțiuni de amenințare cu darea în vileag a unei fapte reale compromițătoare pentru persoana amenințată. Pentru realizarea tipicității acestei forme nu contează modalitatea de aducere la cunoștință, prin publicare pe internet sau aducerea la cunoștința altor persoane prin intermediul unor conversații.

Deși activitatea infracțională a continuat din perioada octombrie 2008 pe tot parcursul anului 2009, rezoluția infracțională a inculpatului s-a modificat odată cu înregistrarea plângerii penale de către partea vătămată. Din acel moment, inculpatul a luat o nouă rezoluție infracțională, cu scop diferit de prima, urmărind prin constrângere psihică să obțină retragerea plângerii penale formulate împotriva sa.

În procesul de individualizare si dozare a pedepselor ce se vor aplica instanța a avut în vedere in mod plural criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 alin.1 din Codul P. respectiv prevederile generale din Codul P., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, instanța a reținut că infracțiunea de șantaj, realizată în modalitatea amenințării cu darea în vileag a unor fapte prezintă un grad ridicat de pericol, raportat la modul și mijloacele de comitere a

faptei. În primul rând, repetitivitatea, perseverența și persistența infracțională a inculpatului sunt apte să contureze gradul de pericol social al faptei. Cele două fapte de șantaj s-au întins pe o perioadă de aproximativ un an generând evident un impact psihologic major asupra victimei. Inculpatul i-a insuflat un sentiment de temere părții vătămate punând-o practic în fața unei alternative, ori îi îndeplinește pretențiile, ori suportă consecințele, ceea ce echivalează practic cu o îngrădire a libertății psihice a părții vătămate de a acționa după voința sa. De remarcat că această acțiune s-a realizat prin folosirea unor fotografii realizate cu

acordul victimei în cadrul unei relații intime care a durat potrivit inculpatului patru ani. Se observă că inculpatul a folosit numărul de telefon al copilului său minor pentru a trimite o parte din mesajele de amenințare către partea vătămată. În fine, în conturarea gradului de pericol social, un aspect important îl reprezintă schimbarea rezoluției infracționale odată cu depunerea plângerii penale de către persoana vătămată. Scopul special al celei de a doua fapte de șantaj a fost acela de a împiedica ancheta penală prin determinarea victimei să își retragă plângerea, respectiv să își retracteze acuzațiile formulate.

Un alt criteriu care trebuie avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor este cel legat de persoana inculpatului. Instanța a apreciat că trebuie analizate atât aspectele care caracterizează persoana inculpatului anterior săvârșirii faptelor care fac obiectul cauzei, pentru a se stabili dacă este vorba de o persoană cu predispoziție spre adoptarea unui comportament infracțional cât și aspectele care rezultă în privința inculpatului din modul de săvârșire al faptei și conduita ulterioară a acestuia, pentru ca atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare să ducă la atingerea scopului sancționator și preventiv al acesteia. Astfel, s-a reținut că inculpatul este încadrat în muncă, dar comportarea lui în societate nu este una ireproșabilă, deoarece în trecut a mai intrat în contact cu rigorile legii penale, suferind o condamnare pentru o infracțiune la regimul rutier, infracțiune pentru care a fost reabilitat de drept.

În ceea ce privește comportarea ulterioară comiterii infracțiunii, s-a reținut că inculpatul a încercat să ascundă săvârșirea faptei prin folosirea unor cartele pre-pay, având în mod cert reprezentarea faptului că mesajele trimise sunt apte să genereze o stare de temere părții vătămate. Perseverența în trimiterea respectivelor mesaje poate fi explicată și prin certitudinea pe care o avea că partea vătămată nu va păstra în telefonul propriu mesajele, temându-se să nu ajungă la cunoștința partenerului actual. De asemenea, trebuie valorificată și reacția inculpatului la aflarea veștii că partea vătămată a depus plângere penală pentru prima infracțiune de șantaj.

Pentru considerentele de fapt si de drept anterior expuse, constatand ca faptele exista, au fost comise de inculpat si constituie infractiuni in intelesul art. 17 Cod P., in conformitate cu prevederile art. 346 alin.1 Cod Procedura

P. a instanta l-a condamnat pe inculpatul U. R. pentru comiterea a doua infractiuni de santaj in forma continuata prev fiecare de art. 194 alin.1 și 2 Cod P. cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod P., la cate o pedeapsă orientată spre minim și anume de 2 ani închisoare apreciind că aceste pedeapse vor constitui un avertisment suficient pentru inculpat de a nu mai săvârși fapte cu caracter penal în viitor și care corespund sub aspectul naturii și cuantumului scopului sanctionator și preventiv(special și general) edictat de prevederile art.52 Cod P. .

În temeiul art. 33 alin. 1 lit. a Cod P. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 alin.1 lit. b Cod P. va contopi cele două pedepse stabilite urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, instanța a considerat că sunt suficiente elemente care să creeze convingerea că suspendarea condiționată a pedepsei cu un termen de încercare de 4 ani este suficientă pentru reeducarea inculpatului. Această formă de individualizare a executării pedepsei se raportează cu precădere la gradul de pericol social concret al faptei precum și la persoana inculpatului. Modalitatea de executare în regim de detenție solicitată de reprezentantul M. ui P. nu este în concordanță cu gradul de pericol social concret al faptei precum și cu elementele care indică

faptul că suspendarea condiționată este suficientă în vederea reeducării inculpatului.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată, instanța, raportându-se la Decizia nr. LXXIV pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( în special cauzele Hirst c. Marii Britanii și Sabou și Pârcălab c. României),a apreciat că raportat la faptele concret săvârșite de inculpat se impune, în temeiul art. 71 alin. 2 Cod P. aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod P. . Astfel, caracterul antisocial al faptelor și gravitatea acestora conduc la incompatibilitatea inculpatului cu exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice, precum și cu dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 71 alin.5 Cod P. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii stabilite.

În temeiul art.359 Cod Procedura P. a raportat la art.83 Cod P. s-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate in situatia comiterii unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare.

În temeiul art.14 Cod Procedura P. a rap la art.346 alin.1 Cod Procedura P. a s-a luat act ca partea vatamata C. A., cu domiciliul in mun. C. -N., str.M., nr. 30-32 ap.27 jud. C. nu s-a constituit parte civila in procesul penal.

În temeiul art.191 alin.1 Cod Procedura P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 193 alin. 1 Cod Procedura P. a a fost obligat inculpatul la plata in favoarea partii vatamate a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de aceasta constand în onorariul avocatial achitat conform chitantei nr. 157/_ .

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal, atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, cât și inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea orală a recursului său, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a învederat faptul că în cauză se impune schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 și 2 din Codul

penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul într-una singură, raportat la rezoluția infracțională unică, la identitatea de părți și la timpul scurs între actele materiale de șantaj. Se mai arată că, în mod greșit s-au reținut două infracțiuni concurente de șantaj, făcându-se o diferențiere nejustificată din punct de vedere juridic ce vizează momentul anterior depunerii plângerii penale și cel ulterior acesteia, respectiv după 4 noiembrie 2008, se mai susține că există o singură infracțiune de șantaj constând din mai multe acte materiale repetate, în mod subiectiv și obiectiv, de constrângere prin amenințare și un scop final ilicit, respectiv ca partea vătămată să își retragă plângerea penală, fiind în acest sens mențiuni exprese.

Apoi, raportat la gravitatea deosebită a faptei, la modul în care s-au derulat evenimentele, la teroarea simțită de partea vătămată se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și alegerea unei modalități de executare a pedepsei mult mai restrictivă.

] În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că nu există probe certe de vinovăție, că partea vătămată a avut o conduită procesuală oscilantă, că instanța de fond a dat valoare unor probe nelegal obținute în acest sens arată că s-a dat eficiență unor probe care nu îndeplinesc condiții

elementare și arată că la fila nr. 3 și 4 sunt citate mesajele fotocopiate de pe telefonul părții vătămate, care nu îndeplinesc condițiile minime prev. de art. 91¹Cod procedură penală, privind interceptarea și, eventual valorificarea acestor probe într-un proces penal. Mai mult, arată că în faza de urmărire penală Parchetul a solicitat specialiștilor din cadrul Unității Teritoriale de analiză Informatică din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C. clarificarea situației privind mesajele provenite de la numărul finalizat cu cifrele 702, care face obiectul cercetărilor, iar concluzia acestora, aflată la filele nr. 98-104 din dosar a fost că "lipsa datelor reprezentând listingul aferent numărului de apel 0756...702 nu se poate formula nicio concluzie cu privire la faptul că de pe acest număr au fost trimise mesaje de amenințare către C. A. ";. Raportat la poziția expusă în sensul că nu de pe acel număr s-au trimis mesajele arată că instanța de fond a admis în motivarea sentinței la fila nr. 5, paragraful penultim, că în lipsa datelor reprezentând cele anterior citate "nu reprezintă decât o imposibilitate obiectivă de a verifica"; și susține că obiectiv nu s-a demonstrat existența infracțiunii.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În urma administrării și analizării unui probatoriu vast, util, pertinent și concludent, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care pe parcursul lunii octombrie 2008 până la data de_, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, în mod repetat, a amenințat partea vătămată C. A. cu publicarea pe internet/aducerea la cunoștința familiei și prietenului acesteia, a conținutului unui suport material de date cu imagini compromițătoare pentru aceasta, în care în mod explicit victima apărea în ipostaze obscene, cu scopul de a obține în mod injust de la partea vătămată, pentru el foloase de natură sexuală iar ulterior depunerii plângerii a amenințat-o în același mod și cu scopul de a obține în mod injust de la partea vătămată retragerea plângerii penale depuse.

Apărările inculpatului referitoare la lipsa probelor, precum și susținerile acestuia prin care recunoaște doar existența unei relații anterioare cu partea vătămată s-au dovedit a fi nesincere și au fost corect înlăturate de către instanța de fond.

În ceea ce privește SMS urile trimise se reține că, numărul 0756614702 ( folosit de pe o cartela pre-pay de către inculpat) a trimis părții vătămate mai multe SMS prin care o amenința pe aceasta cu privire la publicarea pe internet și aducerea la cunoștința familiei și a prietenului acesteia a imaginilor compromițătoare deținute.

A… la Z…și am plecat spre Gheorghieni, după care o să mă duc pe Clinicilor și apoi…mai vedem";. De remarcat că în cele două locații amintite se aflau părinții, respectiv partenerul părții vătămate.

Acest mesaj a fost urmat de alte două, la ora 14.16 și 14.41 prin care inculpatul a constrâns psihic victima, arătându-i în mod explicit cum se scurge

După înregistrarea plângerii penale, inculpatul luând la cunoștință de existența acesteia, și-a schimbat rezoluția infracțională amenințând victima prin

intermediul unor conversații, mesaje sau gesturi cu darea în vileag a respectivelor imagini compromițătoare pentru a o determina pe aceasta să își retragă plângerea penala depusă și să retractează acuzațiile formulate.

Aceste mijloace de probă se coroborează cu declarațiile martorelor Boca și Păpuc, care confirmă faptul că partea vătămată se simțea terorizată de inculpat, că inculpatul se plasa uneori în fața locului de muncă a părții vătămate și o aborda pe stradă în mod intempestiv, că partea vătămată era speriată și plângea. De altfel, inculpatul a fost recunoscut de martora Boca ca fiind persoana care circa un an de zile venea și stătea în apropierea locului de muncă a părții vătămate, deținând o mașină albă și având un comportament nefiresc inclusiv față de martora, care s-a simțit și ea amenințată. Mai mult partea vătămată le-a prezentat martorelor unele dintre SMS urile primite, iar acestea declară că în momentul recepționării SMS urilor partea vătămată s-a speriat la modul real.

Împărtășim întrutotul opinia instanței de fond referitoare la faptul că din datele de la dosar rezultă fără urmă de dubiu faptul că inculpatul este persoana care a trimis SMS urile, cu atât mai mult cu cât din conținutul acestora rezultă faptul că au fost trimise de o persoana care cunoștea o serie de date intime despre partea vătămată, că se numea R. ("R. pe care îl știi";) și că numărul de telefon a fost folosit de minorul U. S. M. după cum rezultă din depozițiile celor doi martori audiați Șomilă A. și Șomilă Alexe Ionuț.

Față de cele de mai sus, de actele materiale comise de inculpat, de rezoluția infracțională unică, de scopul urmărit de către acesta, de identitatea de părți, apreciem că se impune, în urma admiterii recursului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, schimbarea încadrării juridice-în baza art.334

din 2 infracțiuni de șantaj in formă continuată prev. de art. 194 al.1,2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, într-o singură infracțiune de șantaj, in formă continuată, prev.de art. 194 al.1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, ce urmează a-i fi aplicată inculpatului, apreciem că instanța de fond a fost nejustificat de blândă raportat la gradul de pericol social ridicat al faptei comise, la perioada de timp lungă în care inculpatul a proferat amenințări la adresa părții vătămate, terorizând-o efectiv pe aceasta, la scopul urmărit de către inculpat, inclusiv determinarea părții vătămate de a-și retrage plângerea penală precum și la persoana inculpatului care nu a recunoscut comiterea faptei și nu a colaborat cu organele de cercetare penală în vederea aflării adevărului în cauză.
Așa fiind, apreciem că o pedeapsă de 3 ani închisoare va fi în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpatului, realizând scopurile prev. de art.52 C.p.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, constatăm că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.86 ind.1 C.p., existând garanții referitoare la persoana inculpatului că în cazul acestuia scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei însă sub o strictă și specializată supraveghere.
În consecință, în baza art. 86¹Cod penal va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani, prev.de art. 86 ind. 2 Cod penal, încredințând supravegherea inculpatului S. ui de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
În baza art. 863Cod penal va obliga inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
1. să se prezinte, la datele fixate, conform programului ce se va stabili de
  S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj
2. să anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea.
3. să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă
4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864Cod penal. Va face aplicarea art. 71 alin.5, 64 al.1 lit.a teza a-II-a si lit.b Cod penal. Va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art. 385¹⁵pct.1 lit.b Cod proc.penala va respinge ca nefondat recursul inculpatului împotriva aceleiași hotărâri în baza considerentelor arătate mai sus.

Stabilește onorariu apărător din oficiu parțial în suma de 100 lei ce se va avansa din FMJ in favoarea av. M. M. .

Cheltuielile judiciare avansate de stat in recursul Parchetului vor rămâne în sarcina acestuia.

Va obliga inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei se va avansa din FMJ in favoarea avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 385¹⁵pct.2 lit.d Cod pr.penala, admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N. împotriva sentintei penale nr. 1473 din 13 decembrie 2012 a Judecătoriei C. -N., pe care o casează cu privire la greșita încadrare juridică a faptei, cuantumul pedepsei aplicate inculpatului U. R. (fiul lui S. și M., născut la_ în C. -N., CNP

, fără antecedente penale) precum si a modalității de executare atât a pedepsei principale cât si a celor accesorii.
Rejudecând în aceste limite, în baza art. 334 Cod proc.penala, dispune schimbarea încadrării juridice din 2 infractiuni de șantaj in formă continuată prev. de art. 194 al.1,2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, într-o singură infractiune de șantaj, in formă continuată, prev.de art. 194 al.1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, faptă pentru care îl condamnă pe inculpatul U. R. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.-
În baza art. 86¹Cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani, prev.de art. 86 ind. 2 Cod
penal, încredințând supravegherea inculpatului S. ui de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
În baza art. 863Cod penal obliga inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
1. să se prezinte, la datele fixate, conform programului ce se va stabili de
  S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj
2. să anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si intoarcerea.
3. să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă
4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția incupatului asupra prevederilor art. 864Cod penal. Face aplicarea art. 71 alin.5, 64 al.1 lit.a teza a-II-a si lit.b Cod penal. Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art. 385¹⁵pct.1 lit.b Cod proc.penala respinge ca nefondat recursul inculpatului impotriva aceleiași hotărâri.

Stabilește onorariu apărător din oficiu partial în suma de 100 lei ce se va avansa din FMJ in favoarea av. M. M. .

Cheltuielile judiciare avansate de stat in recursul Parchetului rămân în sarcina acestuia.

Obliga inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei se va avansa din FMJ in favoarea avocatului din oficiu.

Definitivă.

Pronuntatain ședința publica din 25 aprilie 2013.

PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,
M. B.	L.	H.	M. R.

GREFIER

L. A. S.

red.M.R./S.M.D.

3 ex. - _

jud.fond.P. Pușcaș T.

← Decizia penală nr. 1456/2013. Șantaj		Decizia penală nr. 1069/2013. Șantaj →

Decizia penală nr. 585/2013. Șantaj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 585/2013. Șantaj