Decizia penală nr. 1069/2013. Șantaj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR.1069/R/2013

Ședința publică din 3 septembrie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: I. M., judecător JUDECĂTORI: L. H.

: M. Ș.

GREFIER: L. C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU

S-au luat spre examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N., inculpații G. M. G., C. A. I. și partea vătămată F.

A. D., împotriva sentinței penale nr.1286/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. N., inculpații fiind trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. N. emis la data de_ în dosarul nr. 1537/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:

G. M. G. - șantaj prev. și ped. de art. 194 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

A. I. - șantaj prev. și ped. de art. 194 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. M. G. personal, asistat de apărător ales, av.S. B., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul C. A. I. personal, asistat de av.Irimieș Alin în substituirea apărătorului ales, av.Oproae I., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al părții vătămate F. A. D., av.Nergheș M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea vătămată F. A.
.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații C. A. I. și G. M. G., av.M. Gligor, respectiv av.O.

I., care solicită acordarea onorariilor avocațiale parțiale din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenele de judecată.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Reprezentantul Parchetului, susține recursul declarat astfel cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în actul de sesizare, la pedepse majorate având în vedere gravitatea faptei comise, împrejurările comiterii acesteia, la consecințele produse și atitudinea nesinceră a inculpaților.

Apărătorul inculpatului G. M. G., solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună pe latură penală, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 194 alin. 1 C.pen., în infracțiunea prev. de art. 39 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 și reindividualizarea judiciară a pedepsei, respectiv aplicarea sancțiunii amenzii penale, iar în subsidiar, reindividualizarea judiciară a pedepsei raportat la reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin.

lit. a) C.pen. și aplicarea sancțiunii amenzii penale. Referitor la latura civilă, solicită reducerea cuantumului daunelor morale acordate, având în vedere că au fost acordate într-un cuantum excesiv și disproporționat. Astfel, în măsura în care instanța este de acord că încadrarea corectă este cea solicitată, este firesc să dispună schimbarea de încadrare pentru a da părților posibilitatea să folosească opțiunea împăcării. Solicită a se observa că starea de fapt reținută și cea în baza căreia inculpatul a fost condamnat de instanța fondului, atrage aplicabilitatea unui alt text de incriminare prevăzut în legislația specială, respectiv art. 39 alin. 2 din Legea nr. 51/1995. Astfel, instanța fondului a reținut că partea vătămată a acționat în calitate de reprezentantă a firmei creditoare, aceasta efectuând
"demersuri pentru recuperarea pe cale amiabilă de la firma debitoare a cheltuielilor de judecata avansate de către creditoare". Conform declarațiilor inculpatului și interceptărilor telefonice existente la dosar, se poate vorbi doar de o tipicitate a faptei în ceea ce privește infracțiunea de amenințare, aceasta deoarece nici un moment amenințările inculpatului G. nu au avut ca scop determinarea părții vătămate de a renunța la recuperarea sumei de bani. Arată că partea vătămată l-a contactat pe inculpat pentru a recupera în numele unei societăți o sumă de bani. Inculpatul nu a refuzat plata acestei sume, dar a fost deranjat de faptul că cel pentru care se pretindea suma de bani spre plată nu discută personal această problemă, ci folosește partea vătămată ca intermediar. Această nemulțumire a inculpatului a existat și pe fondul unor discuții legate de debitul principal, acesta nedorind inițial să-l achite fiind nemulțumit de munca prestată pentru care a fost pretinsă acea plată. Chiar dacă amenințările despre care se discută au fost de natură să o alarmeze pe partea vătămată, ele nu au fost făcute cu scopul de a o determina să renunțe la executarea sumei de bani. Nu în ultimul rând, condiția ca amenințarea să fie în legătură cu exercitarea profesiei de către partea vătămată este de asemenea îndeplinită în prezenta cauză, aceasta întrucât, ceea ce l-a deranjat pe inculpat a fost faptul că persoana care îl tot contacta telefonic în vederea unei concilieri amiabile a fost partea vătămată și nu persoana cu care acesta dorea să ia legătura. Apreciază că nu poate fi neglijată calitatea părții vătămate, deoarece textul de incriminare la care se face trimitere are scopul de a oferi acestei categorii profesionale o protecție aparte. Arată că în motivele de recurs ale parchetului se evidențiază că protecția conferită avocaților trebuie să fie pe măsură,
"aspect care se reflectă și în unele dispoziții legale", dar în momentul în care s-a realizat încadrarea juridică a comportamentului inculpatului aceste dispoziții, respectiv art. 39 alin.
din Legea nr. 51/1995 menite să confere o protecție specială acestei categorii profesionale au fost excluse din analiza juridică. De reținut este și faptul că această încadrare juridică a fost menționată în cursul dezbaterilor, apărătorul părții vătămate învederând instanței că, în măsura în care va dispune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de amenințare să aibă în vedere art. 39 din Legea nr. 51/1995. Având în vedere toate acestea, apreciază că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu a primit o încadrare juridică corectă, iar instanța fondului neobservând această problemă de drept, nu a pus în discuția părților necesitatea schimbării încadrării juridice din infracțiunea de șantaj în cea prevăzută de art. 39 alin. 2 din Legea nr. 51/1995. Ca urmare a schimbării încadrării juridice, consideră că individualizarea ca sancțiune a amenzii penale ar fi una justă și proporțională atât cu fapta comisă, cât și cu circumstanțele atenuante reținute de instanța de fond, respectiv conduita anterioară adecvată, colaborarea cu organele de anchetă, lipa antecedentelor penale, situația familială cu care inculpatul se confrunta la momentul comiterii faptei, precum și faptul că acesta este asistent universitar la Facultatea de Construcții din C. -N., fiind apreciat atât de studenți, cât și de profesori. Toate aceste circumstanțe reținute trebuiau să determine instanța de fond în a reține ca sancțiune amenda penală. Cu atât mai mult aceasta ar fi sancțiunea justă în lumina încadrării juridice corecte, unde sancțiunea amenzii este prevăzută alternativ ca pedeapsă legală, chiar și fără existența unor circumstanțe atenuante. Aceste elementele ar trebui să determine instanța de recurs să

reindividualizeze sancțiunea ce urmează a i se aplica inculpatului G., respectiv să dispună casarea sentinței recurate sub aspectul naturii pedepsei aplicate și modificarea acesteia în sensul arătat. Referitor la cererea subsidiară, în măsura în care nu se va dispune schimbarea încadrării juridice, solicită reindividualizarea judiciară a pedepsei raportat la reținerea circumstanței atenuante prev.de art. 74 alin. 1 Iit. a) C.pen. și aplicarea sancțiunii amenzii penale. Astfel, reținerea de către instanța de fond în motivarea alegerii sancțiunii închisorii a aspectului că inculpații au susținut că totul a fost o farsă, îl consideră insuficient pentru a aplica o sancțiune cu pedeapsa închisorii, atâta timp cât ambii au regretat fapta încă de la momentul la care au înțeles că discuțiile dintre ei și partea vătămată au fost de natură să o alarmeze într-atât încât să apeleze la organele Statului. Referitor la latura civilă a cauzei, apreciază ca fiind criticabilă soluția instanței de fond, din moment ce aceasta a acordat 5.000 euro daune morale pentru o faptă ce nu a cauzat părții vătămate o suferință fizică, ci doar i-a creat o stare de temere. Considerăm că această sumă trebuie redusă de instanța de recurs pentru a fi proporțională cu suferința psihică a părții vătămate, cu atât mai mult cu cât, încadrarea juridică corectă nu este în infracțiunea de șantaj, ci în cea prevăzută de legea specială. referitor la recursul parchetului, solicită respingerea lui.

Apărătorul inculpatului C. A. I., solicită admiterea recursului formulat si pe cale de consecința să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 194 alin 1 C.pen. in infracțiunea prev.de art. 39 alin. 2 din Leg. nr. 51/1995. În cazul in care se va considera că încadrarea juridică a faptelor este una corecta, solicită a se dispune achitarea inculpatului, iar in subsidiar, suspendarea condiționata a executării pedepsei. În ceea ce privește latura civilă, solicită a se dispune diminuarea daunelor morale acordate de către instanța de fond ca fiind disproporționate față de gravitatea faptelor. Arată că instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrări juridice așa cum reiese din sentința penală, cererea fiind respinsă întrucât instanța a reținut că inculpatul C. "a cunoscut încă din primele momente scopul pentru care inculpatul G.

M. a apelat la ajutorul lui. În declarația dată în fața instanței de fond in data de 02.0., acesta susține ca " nici măcar nu știam la acel moment cine este, știam ca o chema A.

...si m-am deplasat la biroul pârtii vătămate cu acea ocazie am aflat despre ce a fost vorba, respectiv ca inculpatului G. i se cerea suma de 500 lei. Consideră că instanța fondului în mod eronat a respins cererea de schimbare a încadrări juridice. În momentul discuțiilor dintre inculpatul C. și partea vătămată, moment al consumării infracțiunii, inculpatul nu avea cunoștința despre ce reprezintă acei 500 de lei, care este proveniența lor, daca sunt liciți sau iliciți și cărei persoane îi datorează.

O condiție pentru existența laturii subiective a infracțiunii de șantaj este scopul urmărit de făptuitor și anume ca acesta să vizeze dobândirea unui folos ilicit. Folosul trebuie să fie injust și se poate referi la persoana autorului ori la altă persoană, deci ca atare nu interesează cine a beneficiat de rezultatul șantajului. Atâta timp cât inculpatul C.

A. nu avea cunoștință despre ce reprezenta suma de 500 de lei, astfel cum reiese din toate declarațiile date in prezentul dosar, nu este îndeplinită condiția expres și imperativ prevăzută de lege și anume existența unui folos injust pentru autor sau pentru altcineva. Așa fiind, apreciază că nu exista infracțiunea de șantaj ci infracțiunea de amenințare. În condițiile în care nu se va dispune schimbarea încadrării juridice, solicită în temeiul art. 11 punctul 2, raportat la art.10 lit d C.pr.pen., achitarea inculpatului întrucât consideră că infracțiunii de șantaj îi lipsește latura subiectivă care constă în obținerea folosului injust pentru sine sau pentru altul. În ceea ce privește latura civila a cauzei, consideră că daunele acordate pârtii vătămate sunt disproporționate față de gravitatea faptei inculpatului C. . Suma de 1500 Euro la care a fost obligat inculpatul e prea mare în comparație cu suferința psihica a pârtii vătămate, chiar dacă este diminuată față de suma la care a fost obligat coinculpatul G. . Trebuie să se aibă în vedere că inculpatul C. îi transmitea părții vătămate exact ceea ce îi spunea inculpatul G., acesta aflându-se de

fiecare dată când vorbea la telefon cu partea vătămată lângă ei. Trebuie avut in vedere și faptul că a sunat-o pe partea vătămată în numai doua zile la cererea inculpatului G., iar acesta a sunat-o de nenumărate ori, transmițându-i mesaje de intimidare fără ca el să știe acest aspect. Un alt factor important a fost influența inculpatului G. asupra inculpatului

C. în ceea ce privește calitatea de atunci, aceea de angajat la firma pe care el o administra.

Apărătorul părții vătămate F. A. D., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună pe latură penală condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii, iar pe latură civilă, a se dispune acordarea daunelor morale in cuantumul solicitat. Consideră că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepselor, reținând în sarcina lor circumstanțe atenuante. Astfel, la individualizarea juridică a pedepselor trebuiau avute în vedere dispozițiile art. 52 C.pen., precum și criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C.pen., respectiv limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social generic și concret al faptei săvârșite, persoana infractorilor și împrejurările care agravează răspunderea penala. De asemenea trebuia avut în vedere scopul pedepsei și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale. În concret, pericolul social deosebit de ridicat al unor asemenea fapte, rezultă din modalitatea de comitere a infracțiunii. Din probele administrate la instanța de fond, rezultă fără nici un dubiu că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lor, însă spre deosebire de inculpatul C. A. I., inculpatul G. M. -G. nu a manifestat nici un fel de regret. De asemenea inculpatul a invocat în apărarea sa faptul că se afla în perioada respectivă într-o stare de tulburare ocazionată de insistențele legitime ale părții vătămate de a-i plăti suma de bani cuvenită. În vederea atingerii scopului pedepsei, așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art 52 C.pen., este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată peste minimul special prevăzut de lege, raportat la gravitatea deosebită a faptei și împrejurările comiterii infracțiunii reținute in sarcina inculpaților și pentru atingerea scopului sancționator, preventiv și de reeducare. În ceea ce privește latura civila a cauzei consideră că obligarea inculpaților la plata daunelor morale solicitate este pe deplin justificată. Astfel, repetatele amenințări la adresa părții vătămate de către cei doi inculpați, au creat o stare de panică și au produs o puternică tulburare psihică. În urma acestor amenințări a ajuns să se teamă pentru integritatea fizica. Stabilirea greșită a despăgubirilor civile se poate asimila cu individualizarea greșita a pedepsei, care ia în considerare toate împrejurările cauzei. Or, o greșita individualizare a pedepsei, prea mica față de cea corectă, corespunde în latura civilă a cauzei stabilirii greșite a despăgubirilor civile într-o sumă mai mică decât cea determinată de probele administrate. Instanța trebuie să aibă în vedere traumele suferite de partea vătămata. Sumele acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă un caracter compensatoriu pentru suferința creată prin producerea infracțiunii, iar din probele administrate la instanța de fond rezultă fără nici un dubiu că partea vătămată a fost puternic afectată psihic de amenințările inculpaților. Cu privire la recursurile inculpaților, solicită respingerea lor.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor inculpaților apreciind că se justifică majorarea pedepselor raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptei iar cu privire la recursul părții vătămate, solicită admiterea lui.

Apărătorul inculpatului G. M. G., referitor la recursul părții vătămate, solicită respingerea lui.

Apărătorul inculpatului C. A., referitor la recursul părții vătămate, solicită respingerea lui.

Inculpatul G. M., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său, arătând că regretă cele întâmplate și că ar dori să se împace cu partea vătămată.

Inculpatul C. A., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său, arătând că nu ar fi fost în stare să facă ceea ce a spus.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 1286 din 13 noiembrie 2012 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 334 din Codul de procedură penală s-a respins cererea formulată de inculpatul C. A. I. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 din Codul penal în infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 alin. 1 din Codul penal.

În temeiul articolului 194 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. e teza I din Codul penal a fost condamnat inculpatul G. M. G. , fiul lui Dumitru și Cornelia, născut la data de_ în V., județul Brașov, posesor al C.I. seria KX nr. 5., CNP 1., cetățenie română, studii superioare, fără antecedente penale, căsătorit, doi copii minori, asistent universitar UTCN, cu domiciliul în C. -N., str. G. D. nr. 39A, ap. 34, jud. C., la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj față de partea vătămată F. A. D.

În temeiul art.71 din Codul penal, s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.

64 lit. a) teza a II-a din Codul penal.

În temeiul art. 86¹din Codul penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală pe durata termenului de încercare de 3 ani.

În temeiul art. 863alin. 1 din Codul penal, instanța a stabilit ca pe durata termenului

de încercare, condamnatul G. M. G. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de consilierul de probațiune responsabil de caz;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 863alin. 3 lit. d din Codul penal s-a stabilit ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul G. M. G. să nu intre în legătură cu partea vătămată F.

A. D. .

În temeiul articolului 359 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 864din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

, cu domiciliul în Târnăveni, str. Tineretului nr. 8, bl. B, ap. 13, jud. M., f.f.l. în C. -N., str. Frunzișului nr. 13, bl. C2, ap. 2, jud. C. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj față de partea vătămată F. A. D. .

În temeiul art.71 din Codul penal, s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.

64 lit. a) teza a II-a din Codul penal.

În temeiul art. 86¹din Codul penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală pe durata termenului de încercare de 2 ani 2 luni.

În temeiul art. 863alin. 1 din Codul penal, instanța a stabilit ca pe durata termenului de încercare, condamnatul C. A. I. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de consilierul de probațiune responsabil de caz;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 863alin. 3 lit. d din Codul penal s-a stabilit ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul C. A. I. să nu intre în legătură cu partea vătămată F. A.

D. .

În temeiul art. 14, al art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată F. A. D. și a fost obligat inculpatul G. M. G. la plata în favoarea acesteia a sumei de 5.000 euro și pe inculpatul C. A. I. la plata în favoarea acesteia a sumei de 1.500 euro cu titlu de daune morale.

În temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul articolului 193 alin. 1, 2 și 4 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul G. M. G. la plata sumei de 1.500 lei și pe inculpatul C. A. I. la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuielile judiciare făcute de partea vătămată în cursul procesului penal.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis la data de_ în dosarul penal nr. 1537/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca înregistrat pe rolul Judecătoriei C. -N. sub nr._ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului G. M. G. sub acuzația săvârșirii infracțiunii de șantaj prev. și ped. de art. 194 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și în stare de libertate a inculpatului C. A. I. sub acuzația săvârșirii infracțiunii de șantaj prev. și ped. de art. 194 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen..

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în cursul anului 2009, partea vătămată F. A. -D. a reprezentat, în calitate de avocat, reclamanta SC "Hygia C. ing"; SRL într-un litigiu civil cu pârâta SC "2GMG Construct"; SRL, al cărei administrator este inculpatul G. M. -G. . Litigiul a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei T. . Prin încheierea nr. 4396/_, instanța civilă a luat act de plata datoriei în cuantum de 4.000 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 0014/_ și a dispus închiderea dosarului, obligând debitoarea pârâtă să achite creditoarei suma de 540,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În consecință, începând cu luna februarie 2010, în calitate de reprezentantă a SC

"Hygia C. ing"; SRL, partea vătămată F. A. -D. l-a contactat telefonic în mai multe rânduri pe G. M. -G. în vederea recuperării pe cale amiabilă a cheltuielilor

de judecată de la societatea acestuia.

Inculpatul a refuzat în mod sistematic să achite această sumă la care fusese obligat de către instanță. În schimb, pentru a scăpa de insistențele părții vătămate, el a luat hotărârea de a o intimida, prin amenințări, cu scopul de a o determina să renunțe la solicitarea sumei de 540,5 lei ce i se cuvenea acesteia. În realizarea acestei rezoluții infracționale, cu ocazia mai multor convorbiri telefonice, dintre care o parte au fost înregistrate de partea vătămată, iar o altă parte de organele specializate, urmare a autorizării date de către președintele T. ului C., G. M. G. i-a insuflat părții vătămate temerea că a apelat la un recuperator din spațiul ex-sovietic, căruia i-a atribuit numele de "Sașa"; și care o va "aranja";. Pentru a fi mai credibil, inculpatul a luat legătura cu C. A. -I., angajat la societatea pe care o administra, căruia i-a solicitat să-l sprijine în demersul său, acesta din urmă acceptând. Astfel, C. A. -I. a contactat telefonic în mai multe rânduri partea vătămată de pe un număr ascuns, ocazie cu care, jucând rolul lui

"Sașa";, a sporit temerea insuflată părții vătămate, dirijate în același scop al determinării acesteia la renunțarea la pretinderea sumei de bani cuvenite.

În acest sens, s-au apreciat a fi relevante următoarele afirmații ale inculpatului G.

M. -G. făcute cu ocazia convorbirilor telefonice cu partea vătămată în perioada februarie-martie 2010: "sunt niște prieteni...nu contează că nu-s români.. care mă mai ajută prin C. când dau de greu să zic așa";; "nu știi cu cine stai de vorbă și nu știi cine-i în spatele acelei persoane și vine și te ridică de acasă";; "ș-acuma mă sunați dumneavoastră... ca să achit factura, că dacă nu, mâine, mă duceți la executor silit, da’ nu mă luați așa";; "nu-s singur în C., să sun și eu un om să vedem ce se întâmplă aicea, de ce așa de presare_ și probabil ăsta-i motivul de v-o sunat (referire la convorbirile purtate de partea vătămată cu inculpatul C. A. -I., inițiate de acesta din urmă) sau nu știu, că i-am spus, mă, unu mă forțează să-i dau cinci milioane, mă, da’ stai un pic că mai bine fac altceva cu banii ăia";; "efectiv am sunat un om și i-am spus, mă, cineva îmi forțează mâna";; "tipu’ îi din Ucraina și stă în C._ mi-e prieten, bem un pahar de vin când îl sun, vine tot timpul însoțit _, fumează și se uită fix";; "eu doar în momentul în care cineva îmi forțează mâna, anunț_ și oamenii își fac treaba";; "omu’ vă așteaptă afară poate vă așteaptă, nu știu";; "acuma ajung să mă răzbun pe toată lumea, inclusiv pe dumneavoastră";; "dacă nu rezolvați problema, eu mâine vă caut_ vreau să vă văd la față_ și vă spun așa, prietenește, în prima fază, foarte sincer vă spun";; " eu nu-s genul care să-i recuperez banii de pe oameni prin judecată";; "deci domnișoară dragă,_ ajungem foarte rău, ascultă-mă ce spun...";; la întrebarea părții vătămate "...deci eu să înțeleg că îl trimiteți pe Sașa, care m-a sunat cu număr neafișat...";, inculpatul răspunde sec "Da."; atunci când partea vătămată întreabă: "Dumneavoastră ce-ați făcut? Ați luat și în loc să veniți să discutăm frumos, pentru o sumă care este infimă, ați apelat la domnu’ Sașa";, inculpatul replică "Așa...";; la afirmația părții vătămate: "Eu consider că lucrurile trebe rezolvate așa și nu prin Sașa și să nu pic eu la mijloc sau să umblați pe la geamuri să mi le spargeți sau mai știu eu ce sărăcie să se întâmple";, G. M. G. afirmă: "ar fi, ar fi cu geamurile cred că cel mai fericit caz; spargi un geam; se sparge și singur geamul; stai în casă și plesnește geamul_ se-ntâmplă.";; la întrebarea părții vătămate

"Vineri de ce m-a mai sunat Sașa?";, inculpatul răspunde "nu mă interesează; deci ăla știe oricum unde stați";.

De asemenea, s-a apreciat a fi relevante afirmațiile inculpatului C. A. -I., făcute tot cu ocazia convorbirilor telefonice purtate cu partea vătămată, ocazie cu care s-a recomandat drept "Sașa"; și a confirmat că a apelat pentru inculpatul G. M. -G. :

"am primit undă verde iară";; "El (inculpatul G. M. -G. ) mi-a spus o parte, o chestie și asta e tot; punct! mie mi s-a dat undă verde, așa că n-avem ce discuta!";; "undă verde_ în sensul că aveți de grijă pe unde umblați în sera asta";; "așa că v-aș sugera totuși...un taxiu sau ceva";.

Aceste convorbiri repetate, conținând amenințări insidioase i-au creat părții

vătămate o puternică stare de temere pentru siguranța și integritatea sa corporală, astfel că a renunțat la orice demers de recuperare a banilor datorați de societatea administrată de G. M. G. . Mai mult, în perioada respectivă, partea vătămată a plecat de la sediul cabinetului avocațial doar însoțită, manifestând o stare vizibilă de disconfort psihic. Aceste aspecte au fost confirmate de către martorii Teaha M. și Morcan C. . În cele din urmă, nemairezistând presiunii, partea vătămată a sesizat Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial C., convinsă fiind că întâlnirea cu un grup de "recuperatori"; este tot mai iminentă.

După ce au fost citați și audiați în calitate de învinuiți de către structura amintită, inculpații au contactat partea vătămată și s-au deplasat la biroul acesteia, pentru a-și cere scuze, afirmând totodată, că totul a fost doar o "glumă";. Cu această ocazie, partea vătămată l-a cunoscut și pe cel care se prezentase drept "Sașa";, în persoana lui C. A.

-I. .

Fiind audiați în cursul urmăririi penale, învinuiții și-au reiterat poziția că totul a fost o

"glumă proastă";. În apărarea sa, învinuitul G. M. -G. a invocat faptul că, în perioada respectivă, se afla într-o stare de tulburare ocazionată de insistențele legitime ale părții vătămate de a-i plăti suma cuvenită și de problemele familiale cu care se confrunta.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: convorbirile purtate între partea vătămată F. A. -D. și învinuiții G. M. -G. și C. A. -I., pe suport CD (plicul de la fila 8), plângerea și declarațiile părții vătămate

A. -D. (filele 9-12, 20, 162-165), procese-verbale de redare în formă scrisă a convorbirile purtate între partea vătămată F. A. -D. și învinuiții G. M. -G. și C. A. -I., pe suport CD (filele 23-79, 87-97), copia Încheierii civile nr. 4396/2009 a Judecătoriei T. și copia înscrisurilor care au stat la baza emiterii acțiunii formulate de SC
"Hygia C. ing"; SRL (filele 114-128), declarațiile martorilor Luca E. -C. (fila 154), Teaha M. (filele 155-157), Morcan C. (filele 158-161) și Cătărig Alexandru-Teofil (filele 188-189), declarațiile date de către G. M. -G. (filele 170-175) și C. A. -I. (filele 180-187), precum și procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 192, 193, 196).
În aceeași fază procesuală partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În faza de judecată, prezenți personal în fața instanței inculpații au declarat că doresc soluționarea cauzei potrivit procedurii obișnuite, părțile fiind audiate după citirea actului de sesizare, declarațiile acestora fiind depuse la filele 32, 33, 34-35.
Partea vătămată F. A. D. a precizat înainte de citirea actului de sesizare al instanței că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 15.000 euro față de inculpatul
M. G. și cu suma de 10.000 euro față de inculpatul C. A. I. .

În cauză au mai fost audiați martorii Teaha M. (fila 53), Morcan C. (fila 54), G.

C. (fila 55), Catarig Alexandru Teofil (fila 58), Luca E. C. (fila 59), M. caș S. (fila 64).

Au fost depuse la dosar caracterizarea comportamentului inculpatului G. M. G. (fila 72), solicitarea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C. A. I. (filele 65-71), concluzii scrise (filele 78-103).

Analizând materialul probator administrat pe parcursul procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Partea vătămată, avocat F. A. D., a reprezentat SC Hygia C. ing SRL - administratorul acesteia fiind martorul Morcan C. - într-un lit igiu civil cu SC 2GMG Construct SRL - administrator și asociat unic fiind inculpatul G. M. - G. . În cadrul lit igiului civil care a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei T., având ca obiect ordonanță de plată (OUG 119/2007), prin încheierea nr. 4396/_ instanța civilă a luat act de plata datoriei în sumă de 4.000 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 0014/23 iunie 2009 și a dispus închiderea dosarului, obligând totodată debitoarea SC

2GMG Construct SRL să achite creditoarei suma de 540,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Reprezentanta firmei creditoare, avocat F. A. - D., a efectuat demersuri pentru recuperarea pe cale amiabilă de la firma debitoare a cheltuielilor de judecată avansate de către creditoare - SC Hygia C. ing SRL, contactându-l în acest sens pe inculpatul G. M. G. .

În prima convorbire telefonică purtată cu partea vătămată inculpatul G. M. G. nu a precizat dacă va achita sau nu în mod benevol suma solicitată, însă la scurt timp F.

A. D. a fost apelată de pe un număr ascuns de o persoană care s-a prezentat a fi

"Sașa"; și care a precizat că sună din partea domnului G., interesându-se de adresa unde o poate găsi pe partea vătămată pentru a veni să discute despre problema ivită și de mărimea biroului pentru a verifica dacă încap mai mulți băieți în încăpere.

După prima convorbire a părții vătămate cu "Sașa";, aceasta a fost apelată din nou de către inculpatul G. M. G. care i-a comunicat împrejurările care au stat la baza întârzierii achitării datoriei de 4.000 lei către SC Hygia C. ing SRL, motivul refuzului de a achita suma de 540,5 lei, dar și date despre persoana care s-a recomandat a fi "Sașa"; - respectiv că "tipu’ îi din Ucraina și stă în C. . Atâta, o singură dată m-am întâlnit cu el, am făcut cunoștință, mi-i prieten, bem un pahar de vin când în sun, vine tot timpul însoțit, atâta știu. Nu știu, nu discutăm și fumează dintr-un trabuc așa, are ceva trabuc sau din … ă …, cum îi spune își pune tutun din ăsta, no, pipă"; … "Atâta, atâta îmi spune și stă și fumează și se uită așa fix, atât";. Despre motivul pentru care a apelat la ajutorul lui "Sașa";, inculpatul

G. M. G. a precizat că "da’ nu mă-nțelegeți greșit și să nu luați ca pe o amenințare sau alte chestii, eu n-am treabă cu nimeni. Eu doar în momentul în care cineva îmi forțează mâna anunț. Mă ceva nu-i bine, ceva iar să-ntâmplă și oamenii își fac treaba"; și că "Eu n-am zi, am zis eu chestia asta că vin băieții să rezolve problemele? Eu am zis că am sunat un prieten să mă ajute că nu mă descurc singur";. La întrebarea părții vătămate cu privire la calitatea în care a apelat la "Sașa";, inculpatul G. M. G. a precizat că

"De, în calitate de prieten am zis mă ajută-mă în problema asta, că nu știu, am intrat așa într-o chestie pe care eu n-o înțeleg și mi se pare că cineva îmi forțează mâna, acest domn C. care nu pot să iau legătura cu dânsul. Ce să zic? Și omul zice: Mă! Dă-mi niște numere de telefon. Probabil l-o sunat și pe C., cu siguranță dacă v-o sunat pe dumneavoastră. Deci probabil și n-o răspuns și atunci o mers o treaptă mai jos sau o treaptă mai sus, nu știu";.

În urma celor trei convorbiri telefonice purtate cu inculpații, partea vătămată a resimțit o stare de teamă cu privire la propria siguranță care a determinat-o să înregistreze convorbirile ulterioare și să apeleze la ajutorul prietenilor pentru a se deplasa la domiciliu și de acasă la locul de muncă.

Partea vătămată a fost contactată telefonic de mai multe ori de către cei doi inculpați, din convorbirile purtate fiindu-i întărită convingerea că inculpatul G. M. G. a apelat la un recuperator din spațiul ex-sovietic, căruia i-a atribuit numele de "Sașa"; și care o va "aranja";. Relevante în acest sens sunt e xp resiile fo losite d e că tre in cu lpatu l G. M. G. în cursul convorbirilor, respectiv: "sunt niște prieteni...nu contează că nu-s români… care mă mai ajută prin C. când dau de greu să zic așa";; "nu știi cu cine stai de vorbă și nu știi cine-i în spatele acelei persoane și vine și te ridică de acasă";; "nu-s singur în C., să sun și eu un om să vedem ce se întâmplă aicea, de ce așa de presare_ și probabil ăsta-i motivul de v-o sunat sau nu știu, că i-am spus, mă, unu mă forțează să-i dau cinci milioane, mă, da’ stai un pic că mai bine fac altceva cu banii ăia";; "efectiv am sunat un om și i-am spus, mă, cineva îmi forțează mâna";; "tipu’ îi din Ucraina și stă în C._ mi-e prieten, bem un pahar de vin când îl sun, vine tot timpul însoțit _, fumează și se uită fix";; "eu doar în momentul în care cineva îmi forțează mâna, anunț_ și oamenii își fac treaba";; "omu’ vă așteaptă afară poate vă așteaptă, nu știu";; "acuma ajung să mă răzbun pe toată lumea, inclusiv pe dumneavoastră";; "dacă nu rezolvați problema, eu

mâine vă caut_ vreau să vă văd la față_ și vă spun așa, prietenește, în prima fază, foarte sincer vă spun";; " eu nu-s genul care să-i recuperez banii de pe oameni prin judecată";; "deci domnișoară dragă,_ ajungem foarte rău, ascultă-mă ce spun...";; "ar fi, ar fi cu geamurile cred că cel mai fericit caz; spargi un geam; se sparge și singur geamul; stai în casă și plesnește geamul_ se-ntâmplă.";, "nu mă interesează; deci ăla știe oricum unde stați";.

De asemenea, sunt relevante af irm a țiile inculpa tu lui C. A. -I. , făcute tot cu ocazia convorbirilor telefonice purtate cu partea vătămată, ocazie cu care s-a recomandat drept "Sașa"; și a confirmat că a apelat pentru inculpatul G. M. -G.: "am primit undă verde iară";; "El mi-a spus o parte, o chestie și asta e tot; punct! mie mi s-a dat undă verde, așa că n-avem ce discuta!";; "undă verde_ în sensul că aveți de grijă pe unde umblați în sera asta";; "așa că v-aș sugera totuși...un taxiu sau ceva";.

Temându-se pentru integritatea sa fizică, partea vătămată a depus plângere penală pentru identificarea și tragerea la răspundere a celor două persoane la DIICOT - S. teritorial C., punând la dispoziția autorităților și înregistrările convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul G. M. G. și cu numitul "Sașa";.

Pentru verificarea celor cuprinse în plângerea formulată de către partea vătămată F.

A. D. a fost autorizată pe o perioadă de 30 de zile interceptarea și înregistrarea pe suport optic a convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de la postul telefonic utilizat de către inculpatul G. M. G. (filele 83-85 dosarul de urmărire penală), fiind depuse la dosar două procese verbale cu conținutul convorbirilor telefonice astfel interceptate (filele 86-97).

În urma investigațiilor specifice efectuate a fost identificat numitul "Sașa"; în persoana inculpatului C. A. I. (fila 101 dosarul de urmărire penală).

La data de_ a fost începută urmărirea penală față de învinuiții G. M. G. și C. A. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 32/2003 raportat la art. 323 din Codul de procedură penală și de art. 194 alin. 1 Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Codul penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal (filele 166-167, 168-169), aceștia fiind citați pentru a fi audiați.

Primind citația, inculpatul G. M. G. și-a dat seama despre amploarea pe care au căpătat-o demersurile efectuate pentru a evita achitarea sumei reprezentând cheltuieli de judecată, motiv pentru care a contactat-o pe partea vătămată pentru a-și cere scuze. Aceasta a fost speriată inițial de acest demers al inculpatului, anunțând organele de urmărire penală și prietenii pentru a fi de față la birou în situația în care inculpatul s-ar fi prezentat acolo.

Cei doi inculpați s-au prezentat la biroul părții vătămate, căreia i-au cerut scuze pentru cele întâmplate și au precizat că au intenționat doar să facă o "glumă sinistră";, fără a se gândi vreun moment să pună în aplicare amenințările, dar nici la efectele pe care gesturile lor le-a avut asupra lui F. A. D. .

Pentru a reține această stare de fapt, instanța a coroborat declarațiile părții vătămate cu procesele verbale privind transcrierea convorbirilor înregistrate de către aceasta și purtate cu cei doi inculpați, cu declarațiile inculpaților date în cursul procesului penal și ale martorilor audiați.

Astfel, din declarațiile părții vătămate rezultă că în urma convorbirilor cu cei doi inculpați i-a fost indusă o puternică stare de teamă, pe fondul căreia a apelat la ajutorul prietenilor care să o însoțească în deplasarea sa la și de la birou și chiar a renunțat la recuperarea sumei de bani reprezentând cheltuielile de judecată din dosarul civil nr._ al Judecătoriei T. .

Declarațiile acesteia se coroborează cu cele ale martorului Morcan C. - care susține că nu a putut fi contactat în perioada 03 -_, după aceea fiind sunat de către partea vătămată care i-a comunicat că a fost sunată și amenințată de către G. M. G. și de către încă o persoană pe nume "Sașa"; atunci când a dorit să recupereze pe cale

amiabilă suma de 540 lei. La scurt timp, martorul a fost apelat telefonic de către o persoană necunoscută care i-a făcut legătura cu inculpatul G. M. G., însă cei doi nu au reușit să ajungă la un acord cu privire la plata sumei datorate de către inculpat, acesta adresându-i și lui amenințări.

Martorii Teaha M. și M. caș S. au detaliat starea părții vătămate după purtarea convorbirilor telefonice cu cei doi inculpați, menționând că aceasta resimțea o puternică stare de teamă manifestată prin agitație, accese de plâns, dezvoltarea unor obsesii - "de câtva timp vede 2-3 mașini lângă biroul unde lucrează, respectiv peste drum sau aproape de geam"; și că au însoțit-o acasă de mai multe ori deoarece îi era frică să nu fie așteptată de către numitul "Sașa";.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, inculpatul G.

M. G. a precizat că totul a fost o "glumă proastă";, în încercarea de a scăpa de demersurile părții vătămate care-i solicita în mod repetat suma de 500 lei, situație în care a apelat la un angajat - inculpatul C. A. I. - explicându-i situația și înțelegându-se cu acesta să o sune pe F. A. D. și să se prezinte a fi un "recuperator"; angajat. Inculpatul a susținut că nu s-a gândit niciun moment să pună în aplicare cele discutate telefonic și nici să-i facă rău părții vătămate. Recunoaște că la începutul lunii februarie 2010 au avut loc mai multe convorbiri telefonice între el și partea vătămată, respectiv între

C. A. I. și partea vătămată, cu un conținut amenințător și în legătură cu cheltuielile judiciare provenind din litigiul comercial.

Inculpatul C. A. I. a declarat că angajatorul său, inculpatul G. M. G., i-a relatat că a fost dat în judecată de un domn C. pentru a-i plăti un studiu de fezabilitate și că avocata părții adverse i-a solicitat în plus suma de 500 lei. Inculpatul G.

M. G. i-a propus lui C. A. I. să-i facă o farsă și să o sune pe telefonul mobil, să se prezinte sub un alt nume și să o convingă pe aceasta să îl lase în pace pe G. M.

G. . Cei doi au ales numele de "Sașa"; deoarece au intenționat să sugereze ideea că partea vătămată ar fi fost sunată de o persoană din spațiul ex-sovietic. C. A. I. își amintește că a sunat-o de două ori spre seară pe partea vătămată, căreia i-a transmis exact ceea ce îi spunea inculpatul G. M. G., aflat lângă el. C. A. I. a perceput totul ca pe o farsă, nu a cunoscut identitatea acesteia, nu a intenționat să pună în aplicare ceea ce îi transmitea și nu a urmărit vreun câștig din toate acestea.

Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate în faza de urmărire penală și analizate anterior, instanța a constatat că în drept:

Fapta inculpatului G. M. Gariel care, în luna februarie 2010, în mod repetat, în cadrul mai multor convorbiri telefonice, a adresat amenințări insidioase cu acte de violență îndreptate împotriva integrității corporale și bunurilor părții vătămate F. A. D., având ca scop și urmare imediată intimidarea acesteia și crearea unei stări de temere pentru a o determina să renunțe la solicitarea sumei de 540,5 lei, la achitarea căreia instanța civilă obligase societatea administrată de către inculpat în beneficiul unei societăți reprezentate de către partea vătămată, urmărind în acest fel să-și asigure în mod injust acest folos, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. și ped. de art. 194 alin 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.

Elementul material al faptei îl reprezintă amenințarea părții vătămate în cadrul unor convorbiri telefonice în scopul de a o determina pe aceasta să renunțe la recuperarea unei sume datorate în mod legal de către societatea administrată de către inculpatul G. M.

G. . Acțiunea de constrângere exercitată de către inculpat a avut ca urmare o stare de temere a părții vătămate, adică o îngrădire a libertății ei psihice de a acționa după propria voie, situație în care între acțiunea inculpatului și urmarea produsă a existat o legătură de cauzalitate. Latura subiectivă a infracțiunii de șantaj este realizată în prezenta cauză, inculpatul G. M. G. a acționat având convingerea că prin fapta sa o va determina pe F. A. D. să renunțe la solicitarea cheltuielilor de judecată din dosarul

comercial și a urmărit producerea acestui rezultat, cu scopul de a dobândi un folos material injust pentru sine.

Având în vedere că G. M. G. a săvârșit, în baza aceleiași rezoluții, mai multe acte materiale care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj (a adresat amenințări părții vătămate în cadrul mai multor convorbiri telefonice purtate în zile diferite), că în cauză există unitate de subiect, de conținut și de rezoluție infracțională cu privire la actele materiale săvârșite la un interval scurt de timp - în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 41 alin. 2 din Codul penal.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului C. A. I. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de șantaj în cea de amenințare, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată având în vedere că acesta a cunoscut încă din primele momente scopul pentru care inculpatul G. M. G. a apelat la ajutorul lui, respectiv de a o determina pe F. A. D. să renunțe la demersurile de a recupera suma de bani datorată de către societatea administrată de către G. M. G. cu titlu de cheltuieli de judecată - "În primăvara anului 2010, nu rețin exact data, aflându- mă la birou, numitul G. M. mi-a spus că are un litigiu cu un anume C. care i-a efectuat un studiu de fezabilitate pentru renovarea unei clădiri, studiu pe care numitul G.

M. l-ar fi plătit iar numitul C. l-a dat în judecată și avocatul îi cere acestuia suma de 500 RON, sumă pe care acesta nu vroia să i-o dea."; (fila 185 dosarul de urmărire penală).

Având în vedere cele expuse anterior, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, respectiv și cele prevăzute de lege în plus față de infracțiunea de amenințare - constrângerea părții vătămate de a nu face ceva și prin aceasta inculpatul G. M. G. urmând să dobândească în mod injust un folos (la rândul lui și acesta fiind injust).

În continuare, s-a constatat că fapta inculpatului C. A. I. care, în luna februarie 2010, în mod repetat, în cadrul mai multor convorbiri telefonice, a adresat amenințări insidioase cu acte de violență îndreptate împotriva integrității corporale și bunurilor părții vătămate F. A. D., având ca scop și urmare imediată intimidarea acesteia și crearea unei stări de temere pentru a o determina să renunțe la solicitarea sumei de 540,5 lei, la achitarea căreia instanța civilă obligase societatea administrată de către inculpatul G. M. G. în beneficiul unei societăți reprezentate de către partea vătămată, urmărind în acest fel ca inculpatul G. M. G. să-și asigure în mod injust acest folos, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. și ped. de art. 194 alin 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.

G. . Acțiunea de constrângere exercitată de către inculpat a avut ca urmare o stare de temere a părții vătămate, adică o îngrădire a libertății ei psihice de a acționa după propria voie, situație în care între acțiunea inculpatului și urmarea produsă a existat o legătură de cauzalitate. Latura subiectivă a infracțiunii de șantaj este realizată în prezenta cauză, inculpatul C. A. I. a acționat având convingerea că prin fapta sa o va determina pe

A. D. să renunțe la solicitarea cheltuielilor de judecată din dosarul comercial și a urmărit producerea acestui rezultat, cu scopul de a dobândi în mod injust și un folos material injust pentru inculpatul G. M. G. .
Având în vedere că C. A. I. a săvârșit, în baza aceleiași rezoluții, mai multe acte materiale care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj (a adresat amenințări părții vătămate în cadrul mai multor convorbiri telefonice purtate în zile diferite), că în cauză există unitate de subiect, de conținut și de rezoluție infracțională cu privire la actele materiale săvârșite la un interval scurt de timp - în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 41 alin. 2 din Codul penal.
În vederea unei juste individua li ză ri judic iare a pedepselor la care urmează să fie condamnați inculpații și a modalității de executare a acestora, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 Codul penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în cadrul art. 194 alin. 1 din Codul penal (de la 6 luni la 5 ani închisoare), gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora, precum și persoana fiecărui inculpat.
Analizând împrejurările comiterii faptelor și mijloacele de probă administrate în cauză instanța a constatat că inculpatul G. M. G. a apelat la această modalitate de "determinare"; a părții vătămate, convins fiind de injustețea demersurilor efectuate de martorul Morcan C. de recuperare a sumei datorate de către SC 2GMG Construct SRL către SC Hygia C. ing SRL, aspecte care reies din toate convorbirile telefonice înregistrate și din toate declarațiile inculpatului G. M. G. . Această frustrare s-a suprapus peste problemele familiale cu care inculpatul s-a confruntat în acea perioadă, aspecte care au favorizat apelarea de către inculpat la alte modalități pentru a evita achitarea sumei de 540,5 lei, fără a se gândi vreun moment la efectele pe care acestea le pot avea asupra părții vătămate.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. A. I., deși avea posibilitatea să refuze solicitarea lui G. M. G. de a adresa amenințări telefonice unei persoane necunoscute, acesta nu a făcut-o și datorită ascendentului pe care îl presupunea poziția de angajator a celuilalt inculpat.
În continuare, instanța a reținut și modalitatea de comitere a faptelor, respectiv caracterul repetitiv al apelurilor telefonice, tipul de amenințări proferate - aluzii la tipul de agresiuni desfășurate de rackeți provenind din spațiul ex-sovietic, precum și informațiile cu privire la persoana fiecărui inculpat (din fișa de cazier a acestora rezultă că nu au mai fost cercetați sau condamnați pentru comiterea altor fapte penale), situație în care s-a apreciat ca fiind mediu gradul de pericol concret al faptelor săvârșite de cei doi inculpați.
La stabilirea cuantumului pedepselor pentru fiecare dintre inculpați instanța va reține, în temeiul articolului 74, litera a din Codul penal, cu titlul de circumstanță atenuantă judiciară conduita anterioară adecvată, respectiv faptul că nu sunt cunoscuți drept persoane cu un comportament infracțional, nu au creat probleme lucrătorilor de poliție și nu au mai comis alte fapte penale. Din actele depuse în circumstanțiere de către inculpatul
M. G. reiese că acesta este asistent universitar la Facultatea de Construcții din

C. -N., fiind apreciat atât de studenți, cât și de profesori.

Odată reținută circumstanța atenuantă judiciară, instanța a fost obligată să îi acorde și eficiență legală în temeiul articolului 76, litera e teza I din Codul penal, conform căruia, când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei.

Având în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite, precum și conduita procesuală a inculpaților - au încercat pe tot parcursul procesului penal să minimalizeze responsabilitatea lor în comiterea infracțiunilor, susținând că au avut întotdeauna convingerea că totul este o farsă, instanța a considerat insuficientă aplicarea unor amenzi penale și se va orienta spre aplicarea unor pedepse.

La stabilirea cuantumului fiecărei pedepse, instanța a luat în considerare acțiunile întreprinse de către fiecare dintre inculpați, numărul convorbirilor telefonice purtate de către aceștia cu partea vătămată, precum și rolul fiecăruia în comiterea infracțiunilor

În continuare, reținând că faptele există, au fost săvârșite de către inculpați și constituie infracțiuni în sensul art. 17 C.pen., în baza art. 345 alin.2 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul G. M. G. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și a art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. e teza I din

Codul penal la o pedeapsă de 5 luni închisoare, iar pe inculpatul C. A. I. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și a art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. e teza I din Codul penal la o pedeapsă de 2 luni închisoare, apreciind că aplicarea unor sancțiuni în acest cuantum este în măsură să contribuie la realizarea scopului coercitiv și reeducativ a legii penale prevăzut de art.52 C.pen..

Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate prin prezenta sentință penală, având în vedere conduita anterioară a inculpaților conformă normelor sociale, situația acestora familială, socială și profesională, instanța a apreciat că privarea inculpaților de libertate ar fi o măsură prea drastică, situație în care se va orienta spre suspendarea executării pedepselor aplicate.

În continuare, având în vedere calitatea părții vătămate (avocat - persoană care își desfășoară activitatea în domeniul juridic) - ceea ce presupune o mai mare îndrăzneală din partea inculpaților în săvârșirea faptelor ce fac obiectul prezentului dosar penal, tipul amenințărilor proferate de către G. M. G. și C. A. I., starea de teamă indusă lui F. A. D. pe fondul căreia a renunțat la recuperarea sumei datorate de către SC 2GMG Construct SRL, instanța a apreciat că simpla derulare a procesului penal și în final suspendarea condiționată a executării pedepselor ar fi insuficientă pentru conștientizarea de către inculpați a gravității faptelor săvârșite și a urmărilor asupra părții vătămate, motiv pentru care se va îndrepta spre suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor astfel stabilite.

Astfel, în temeiul art. 86¹din Codul penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului G. M.

prin prezenta sentință penală pe durata termenului de încercare de 3 ani și a pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului C. A. I. pe durata termenului de încercare de 2 ani 2 luni.
În temeiul art. 863alin. 1 din Codul penal, instanța a stabilit ca pe durata termenului de încercare, condamnații G. M. G. și C. A. I. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
1. să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de consilierul de probațiune responsabil de caz;
2. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 863alin. 3 lit. d din Codul penal s-a stabilit ca, pe durata termenului de încercare, aceștia să nu intre în legătură cu partea vătămată F. A. D. .

În temeiul articolului 359 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor articolului 864din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite, numărul actelor materiale și împrejurările comiterii acestora duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea de către inculpați dreptului de natură electorală prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, motiv pentru care exercitarea acestuia a fost interzisă celor doi inculpați pe durata executării pedepsei.

Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabău și Pârcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, faptele care au

făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnații G. M. G. și C. A. I. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii lor față de care au ales să aibă comportamentul anterior analizat.

Având în vedere faptul că s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate, în baza art. 71 alin. 5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la art. 64 lit. a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că și-a manifestat voința în sensul constituirii de parte civilă partea vătămată F. A. D. cu suma de 15.000 euro față de inculpatul G. M. G. și cu suma de 10.000 euro față de inculpatul C. A. I., sume reprezentând daune morale.

Față de situația de fapt reținută anterior, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile instituite de art. 998 Cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpaților (fapta ilicită, prejudiciul produs părții civile, legătura de cauzalitate dintre acesta și vinovăția inculpaților), fapta de șantaj constituind, sub aspect civil, faptă ilicită care aduce atingere unei valori nepatrimoniale importante - integritatea psihică a persoanei și care antrenează răspunderea civilă delictuală a făptuitorilor.

Astfel, fapta ilicită intenționată a fiecărui inculpat de a o amenința pe partea vătămată în scopul constrângerii acesteia de a renunța la un bun al său în scopul obținerii unui folos injust a avut drept urmare imediată cauzarea unei suferințe psihice manifestată prin anxietate, agitație, accese de plâns, dezvoltarea unor obsesii, situație în care a fost nevoită să apeleze la ajutorul colegilor și a prietenilor pentru a face față obligațiilor zilnice.

Având în vedere intensitatea suferințelor cauzate părții vătămate, rolul și participația fiecărui inculpat la săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul prezentului dosar penal instanța a constatat ca fiind întemeiate pretențiile părții vătămate privind suma de 5.000 euro față de inculpatul G. M. G. și de 1.500 euro față de inculpatul C. A. I. cu titlu de daune morale, admițând acțiunea civilă în parte și a respins restul pretențiilor.

Instanța a stabilit că aceste cuantumuri privind daunele morale sunt apte a compensa consecințele negative suferite de F. A. D. pe plan psihic raportate la importanța și gradul de atingere a valorilor morale lezate, la intensitatea perceperii consecințelor vătămării psihice și la gradul de afectare a situației familiale, sociale și profesionale a acesteia.

În temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, partea vătămată F. A. D. si inculpații C. A. și G. M. G. .

Prin recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a criticat sentinta atacată ca fiind netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatilor, pentru ambii înlăturarea reținerii circumstantelor atenuante si majorarea cuantumului, iar pentru inculpatul G. M. G. stabilirea detenției ca modalitate de executare cu motivarea că pedepsele aplicate nu sunt proporționale cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, nu reflectă gravitatea si împrejurările comiterii acestora, consecințele produse și persoana inculpatilor care au avut o atitudine nesinceră.

Inculpatul G. M. G. a criticat sentinta instantei de fond ca netemeinică si nelegală si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de santaj prev. de art. 194 alin. 1 C.pen., în infracțiunea de amenintare prev. de art. 39 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 și aplicarea sancțiunii amenzii penale, iar în subsidiar, reindividualizarea judiciară a pedepsei prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a) C.pen. și aplicarea sancțiunii amenzii penale. Referitor la latura civilă, solicită reducerea cuantumului daunelor morale acordate.

Recursul a fost motivat arătându-se că în niciun moment nu a actionat cu scopul de a determina partea vătămată să renunțe la recuperarea sumei de bani si nu a refuzat plata acesteia, ci a fost deranjat de faptul că cel pentru care se pretindea suma de bani spre plată o folosește partea vătămată ca intermediar. Apreciază că nu poate fi neglijată calitatea de avocat a părții vătămate, deoarece textul de incriminare la care se face trimitere are scopul de a oferi acestei categorii profesionale o protecție aparte. Referitor la sanctiunea aplicabilă, în cazul ambelor petite, consideră că amenda penală este una justă și proporțională fata conduita anterioară adecvată, colaborarea cu organele de anchetă, lipa antecedentelor penale, situația familială cu care inculpatul se confrunta la momentul comiterii faptei, precum și faptul că acesta este asistent universitar la Facultatea de Construcții din C. -N., fiind apreciat atât de studenți, cât și de profesori.

Referitor la latura civilă a cauzei, apreciază ca suma de 5.000 euro daune morale este într-un cuantum excesiv și disproporționat deoarece nu i s-a cauzat părții vătămate vreo suferință fizică, ci doar o stare de temere.

Inculpatul C. A. I. , la rândul său, a criticat sentinta primei instante ca nelegală si netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de santaj prev. de art. 194 alin 1 C.pen. in infracțiunea de amenintare prev.de art. 39 alin. 2 din Lg. nr. 51/1995. În subsidiar, a solicitat achitarea sa potrivit art. 11 al. 1 lit. b rap. la art. 10 lit. d C.proc.pen., iar tertiar, suspendarea condiționata a executării pedepsei. În ceea ce privește latura civilă, a solicitat diminuarea daunelor morale.

Cu privire la solicitarea de a se dispune schimbarea încadrării juridice, inculpatul C.

A. I. a reiterat motivele invocate de coinculpatul G., arătând si faptul că nu avea cunoștința despre ce reprezintă suma de 500 lei, care este proveniența lor ori caracterul licit sau ilicit, cărei persoane îi datorează si cine este persoana victimei.

A mai invocat lipsa laturii subiective a infracțiunii de șantaj deoarece nu s-a probat existenta scopului, respectiv dobândirea unui folos ilicit pentru autor sau pentru altă persoană.

În ceea ce privește latura civila a cauzei, consideră că daunele acordate pârtii vătămate sunt disproporționate față de gravitatea faptei inculpatului C. si cu suferința psihica a pârtii vătămate. A mai invocat influența asupra sa a inculpatului G. fiind angajatul acestuia din urma.

Partea vătămată F. A. D. , a criticat sentinta primei instante ca netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatilor în sensul înlăturării circumstantelor atenunate, cu executare în regim de detentie si admiterea în totalitate a actiunii civile.

Recursul a fost motivat arătându-se că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepselor, iar reținerea circumstantelor atenuante este nejustificată, deoarece nu s-a cuantificat corespunzător pericolul social deosebit de ridicat al faptelor comise si împrejurările comiterii acestora, iar în vederea atingerii scopului sanctiunii este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

În ceea ce privește latura civila a cauzei consideră că obligarea inculpaților la plata daunelor morale solicitate este pe deplin justificată raportat la urmările cauzate, respectiv

starea de panică și puternica tulburare psihică ce i-a fost produsa, în special temerea privind integritatea fizica.

Procedând la soluționarea recursurilor în raport cu actele si lucrările dosarului, cu motivele susținute de recurenți, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea constată următoarele:

Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conformă cu realitatea pe baza unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instantei si pe care l-a evaluat în mod just, ajungând în final la concluzia corectă că inculpatii recurenti se face vinovati de comiterea infracțiunii pentru care au fost trimisi în judecată.

Fără a relua argumentația detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește în întregime, se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpati si criticile formulate următoarele:

Instanța de fond a stabilit în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza potrivit căreia faptele comise de inculpați ar constitui infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 39 alin. 2 din Lg. nr. 51/1995.

Deși are ca obiect juridic principal relațiile sociale care sunt ocrotite și prin incriminarea infracțiunii de amenințare, inclusiv în varianta prevăzută în legea specială menționată - cele referitoare la libertatea morală a persoanei - șantajul se deosebește de aceasta prin aceea că făptuitorul urmărește dobândirea în mod injust a unui folos. Folosul urmărit de făptuitor poate fi de orice natură, legea nefăcând nicio precizare în această privință. Totodată, folosul poate fi urmărit de făptuitor de la oricine si nu neapărat de la cel constrâns, după cum poate fi urmărit pentru sine sau pentru orice altă persoană.

În speță, ambii inculpați au acționat în mod injust, respectiv au adresat părții vătămate cuvinte si expresii amenințătoare explicite ori implicite, care i-au provocat acesteia o puternică stare de temere si prin care au urmărit ca aceasta să stopeze demersurile în vederea recuperării unei sume de bani legal datorate de inculpatul G. unui terț. Din aceasta perspectivă, calitatea de avocat al părții vătămate care a actionat în interesul tertului nu prezintă interes si nu înlătură existența infracțiunii de șantaj, textul art. 194 al. 1 C.pen. neimpunând vreo cerință specială subiectului pasiv.

Curtea nu poate reține nici apărarea formulată de inculpați potrivit căreia ar fi acționat în glumă (expresia folosită de aceștia fiind "farsă";). Este de remarcat că ambii inculpați au purtat mai multe convorbiri cu partea vătămată, de fiecare dată făcând referire directă sau indirectă la acțiuni violente îndreptate împotriva victimei ori bunurilor sale,convorbiri în care s-a indicat și scopul urmărit prin comiterea unor astfel de acte, respectiv acela de a nu achita cheltuielile de judecată datorate. Totodată, pentru a da o amploare ridicată amenințărilor si a întări convingerea victimei că i se va cauza răul cu care fusese amenințată, inculpații s-au prevalat de existența unui personaj care se ocupă cu acest gen de acțiuni și care, pretins a proveni din spațiul ex-sovietic, ar fi o persoană violentă (inculpatul C. atribuindu-și identitatea acestuia sub numele "Sașa";). Ca atare, față de numărul și frecvența convorbirilor, conținutul actelor de amenintare, colaborarea si coordonarea inculpaților existența unei simple glume este exclusă, acțiunile inculpaților fiind circumscrise ilicitului penal.

Nu poate fi primită nici apărarea potrivit căreia inculpații nu au actionat cu vinovăția cerută de lege deoarece nu au intenționat să-și pună în aplicare actele cu care a fost amenințată partea vătămată deoarece existența infracțiunii de șantaj nu este conditionată și de realizarea actelor care fac obiectul amenințării.

S-a mai invocat si faptul că nu s-a urmărit obtinerea unui folos. Curtea observă că atât din continutul convorbirilor purtate de inculpați, dar si din declarațiile acestora si martorilor audiati rezultă că inculpații au actionat cu scopul cerut de textul de incriminare. Astfel, inculpatul G. a arătat că i-a comunicat inculpatului C. că datorează bani cu titlu de cheltuieli de judecată si că o avocată i-a cerut plata sumei de 500 lei cu acest titlu,

că a refuzat plata si că doreste să o determine pe avocată să renunțe la demers, sens în care i-a solicitat inculpatului C. sa-și atribuie identitatea unui cetătean ucrainean cu numele "Sașa"; care se ocupă cu recuperări. Acest fapt este confirmat si de inculpatul C. (f. 174, 181 dos.u.p.). Apoi, în convorbirile purtate, inculpatul G. menționează explicit scopul actiunilor sale ( "unu mă forțează să-i dau cinci milioane, mă, da’ stai un pic că mai bine fac altceva cu banii ăia";; "efectiv am sunat un om și i-am spus, mă, cineva îmi forțează mâna";; "eu nu-s genul care să-i recuperez banii de pe oameni prin judecată";). Totodată, inculpatul C. a arătat că motivul pentru care a sunat victima a fost acela "să-l lase în pace pe G. M. ";, altfel spus, ca inculpatul G. să nu mai plătească suma datorată.

Despre faptul că partea vătămată a fost amenințată de inculpați pentru ca aceasta să renunțe la demersurile procedurale privind recuperarea sumei de 500 lei fac vorbire și martorii Teaha M. (coleg de birou cu victima), f. 53 dos.fond, și Morcan C. (persoana care a mandatat-o pe victimă), f. 54 dos.fond.

Nici apărarea inculpatului C. potrivit căreia s-a comunicat că suma de bani era solicitata nejustificat de către partea vătămată nu poate fi primiră deoarece infracțiunea de șantaj există chiar daca folosul urmărit este just, însă mijlocul folosit este unul injust.

Așa fiind, Curtea concluzionează că instanța de fond a stabilit corect că inculpații au acționat cu vinovăția cerută de lege și comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Totadată, instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidenta (art. 194 din Codul penal).

Referitor la pedepsele aplicate inculpatilor, Curtea constata, contrar criticilor formulate, ca acestea au fost în mod corect individualizate, atât sub aspectul duratei, cât si al modalitatii de executare, printr-o evaluare corespunzatoare a tuturor criteriilor prevazute de art.72 din Codul penal si tinându-se seama de scopul urmarit prin stabilirea acelor pedepse, potrivit art.52 din Codul penal.

În acest sens, Curtea retine ca pedepsele respective (5 luni închisoare, în cazul inculpatului G. si 2 luni închisoare, în cazul inculpatului C., a căror executare a fost suspendată sub supraveghere) sunt proportionale cu gravitatea faptei savârsite de fiecare dintre inculpati si, în acelasi timp, juste în raport cu datele personale favorabile acestora, remarcând ca ambii inculpati nu sunt cunoscuti cu antecedente penale, se bucură de aprecieri pozitive, au un loc de muncă si, înca din faza de urmarire penala, au înteles sa adopte o conduita procesuala cooperantă si constând în recunoasterea faptelor în materialitatea lor, conduită manifestata ca atare si în cursul judecatii.

În acest context, Curtea consideră că raționamentul instanței de fond care a condus la reținerea de circumstanțe atenuante este justificat. Aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Curtea observă că procesul penal derulat a avut un puternic impact asupra inculpatilor care au constientizat importanta valorilor sociale lezate prin faptele lor si urmările produse, regretul acestora fiind sincer, concluzia fiind că reeducarea acestora a început încă din cursul procedurilor parcurse.

Din această perspectivă Curtea consideră că stabilirea unei modalităti privative de libertate a sanctiunii penale este excesiva, după cum masura suspendării conditionate apare ca fiind insuficientă raportat la modul de actiune și urmările cauzate

În acest context, Curtea concluzionează că pedepsle stabilite de către instanța de fond sunt juste și proporționale, in masura sa asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acestora, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare.

Cu privire la solutionarea actiunii civile, potrivit art.998-999 Cod Civil (în vigoare la data comiterii faptei) orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșală s-a ocazionat, a-l repara. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat este angajată și atunci când acesta s-a produs prin neglijența sau imprudența autorului.

Așadar din interpretarea acestui text legal se deduc condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite (delict civil), a prejudiciul, raportul de cauzalitate între cele două și vinovăția. Aceste elemente au fost identificate și supuse atenției cu ocazia analizării infracțiunii sub aspectul elementelor sale constitutive.

Referitor la acordarea daunelor morale solicitate de către partea civilă, Curtea reține că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.

În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de probele administrate.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, ținând seama în același timp de scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.

S-a considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că partea civilă a suferit o traumă psihică de profundă, determinată de faptele săvârșite de inculpati, constând intr-o stare de temere profundă si de durata cu privire la integritatea propriei persoane si a bunurilor sale. Urmare a acestor temeri, victima a recurs la o serie de mijloace de precautie pentru a se pune la adăpost de cauzarea răului cu care a fost amenintată, respectiv a renuntat la demersul recuperării sumei de bani si a făcut apel la ajutorul unor prieteni de a se afla în preajma sa, mai ales la momentul deplasării la domiciliu.

Asa fiind, acordarea de daune morale se justifică pentru a compensa prejudiciul moral cauzat acesteia.

Cu privire la sumele acordate cu titlu de daune morale Curtea apreciază că acestea reprezintă o justă și echitabilă compensare, fiind corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat de partea civilă și proporțională cu vinovătia inculpatilor, soluția fiind conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).

Pentru aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.

Inculpatilor li s-a asigurat asistenta juridica din oficiu astfel ca in temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C. -N. suma de câte 150 lei onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.

In baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se vor obliga inculpatii recurenti si partea civilă să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, din care câte 150 lei reprezentând onorariu avocațial parțial pentru inculpati.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, a părții vătămate F. A. D. si a inculpaților C. A. și G. M.

G. împotriva sentinței penale nr. 1286 din 13 noiembrie 2012 a Judecătoriei C. -N. . Stabilește în favoarea Baroului C. suma de câte 150 lei ce se va avansa din fondul

ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, onorarii parțiale.
Obligă pe recurenții inculpați si partea vătămată să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei, fiecare, cheltuieli judiciare, din care câte 150 lei reprezentând onorariu avocațial, pentru inculpați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
1. M. L. H. Ș. M.

GREFIER,

L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_

Jud.fond. M. D. A.

← Decizia penală nr. 585/2013. Șantaj		Decizia penală nr. 1217/2013. Șantaj →

Decizia penală nr. 1069/2013. Șantaj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1069/2013. Șantaj