Decizia penală nr. 536/2013. Infractiuni la regimul vamal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.536/R/2013
Ședința publică din 17 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTORI: V. C. - președinte secție
DP
G.: DS
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA S. U-MARMAȚIEI împotriva sentinței penale nr.14 din 10 ianuarie 2013 a Judecătoriei S. u-Marmației, privind pe inculpatul M. M. I. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev.de art. 270 al. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Florian Alexandru, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul și partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în baza art.118 C.pen. confiscarea specială a autoturismului folosit la transportul bunurilor, apreciind că disp.art.118 au caracter imperativ. Inculpații cunosc faptul că dacă autoturismele cu care transportă țigările nu le aparțin, ele nu se confiscă și de aceea le împrumută de la alte persoane. Acesta este motivul pentru care Parchetul insistă în cererea formulată.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Conform art.118 C.pen. confiscarea se poate dispune dacă autoturismul aparține inculpatului sau altei persoane, însă aceasta din urmă trebuie să fi cunoscut scopul folosirii bunului. În speță, martorul de la care a fost împrumutat autoturismul nu știe la ce s-a folosit acest bun. Prin urmare, susține că, confiscarea ar fi o măsură excesivă și se impune respingerea recursului declarat de Parchet. Cu onorariu avocațial din FMJ.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.14 din 10 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, în temeiul art. 345 alin. 2 din Codul de Procedură Penală a fost condamnat inculpatul M. I. la pedeapsa închisorii de un an pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 320 indice 1 cod procedură penală, art.74 lit. a raportat la art. 76 lit. d din Codul Penal.
S-a făcut aplicarea art.71-64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință pe durata unui termen de încercare de trei ani, stabilit conform art.82 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin.5 cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate prin prezenta sentință, pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 118 litera a din Codul penal s-a dispus confiscarea cantității de 3790 pachete de țigări cu timbru ucrainean, ridicate de organele IJPF Maramureș la data de 24 mai 2012 potrivit dovezii seria P nr.4. .
A fost respinsă solicitarea M. ui P. privind confiscarea în favoarea statului a autoturismului marca Opel Astra Kombi cu seria WOLOTGF3518051120, cu nr. de înmatriculare_ .
În baza art. 14 alin.3 Cod de procedură penală raportat la art. 346 alin.1 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 1357 din Noul Cod Civil, instanța a obligat inculpatul să plătească părții civile Autoritatea N. a V. B., sector 1, str. M. M. ,nr.13, prin D. R. pentru A. și O. V. C., cu sediul în O., str. A. R. nr.4, jud. Bihor, pentru Biroul Vamal S. u Marmației ,str. B. Vodă ,nr.125 A, jud. Maramureș, suma de 42.237 lei reprezentând datoria vamală (compusă din 6.380 lei-taxe vamale, 25.538 lei- accize și 10.319 lei- TVA) la care se adaugă dobânzi și penalități, conform art. 119, 120 și 121 indice 1 din Codul de procedură fiscală, începând cu data nașterii datoriei vamale (_ ) și până la achitarea integrală a prejudiciului.
În temeiul art.191 al.(1) C.proc.pen, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 330 lei, reprezentând cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu- Vlad Lăcrămiora, s-a avansat din fondurile M. ui de Justiție.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de_, inculpatul M. I., a intrat în România prin Punctul de Trecere al Frontierei S. cu autoturismul, marca BMW, cu număr de înmatriculare_, deplasându-se în localitatea S. la domiciliul unui prieten. Motivând că autoturismul personal se confruntă cu unele defecțiuni, a solicitat numiților M. Dumitru și P. O., să-i împrumute autovehiculul, marca Opel Astra, cu număr de înmatriculare_ ,
fără a le comunica acestora scopul întrebuințării bunului solicitat.
Fără a se cunoaște intențiile inculpatului, s-a acceptat folosirea de către acesta a autoturismului mai sus menționat, cu care numitul M. I. s-a deplasat în localitatea Remeți în scopul efectuării unui transport de pachete de țigări de proveniență ucraineană, acțiune desfășurată prin colaborarea cu cetățeni ucraineni. Conform relatărilor inculpatului, acesta a ținut legătura telefonic cu cetățeanul ucrainean "Roman"; în vederea stabilirii condițiilor de preluare a coletelor de țigări, solicitând cetățeanului ucrainean "Vasia";, aflat pe teritoriul României, să circule în fața autoturismului condus de inculpat, pentru a depista și semnala eventualele riscuri de a fi descoperită activitatea desfășurată. Cei doi cetățeni ucraineni la care inculpatul a făcut referire, din lipsa informațiilor suficiente, au rămas neidentificați.
În localitatea S., autoturismul condus de inculpat a fost oprit de organele poliției de frontieră, context în care s-a descoperit transportul cantității de 3790 pachete țigări marca Viceroy, având aplicate timbru ucrainean, dispunându-se confiscarea coletelor de țigări și indisponibilizarea autoturismului.
Starea de fapt expusă este susținută prin aspectele relatate în cadrul declarației inculpatului M. I., vizând recunoașterea faptei reținute în actul de
sesizare, aspecte confirmate prin coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, detaliate în rândurile ce urmează.
Veridicitatea stării de fapt este susținută și de conținutul procesului verbal de constatare (fila 5.d.u.p) conform căruia, în localitatea S., în autoturismul condus de inculpatul M. I., au fost depistate pachete de țigări de proveniență ucraineană, în portbagaj precum și în interiorul autovehiculului, cu nr. de înmatriculare_ .
Relevantă se dovedește a fi depoziția martorului Mureșan G. (fila 27 d.u.p) ce evidențiază aspectele nemijlocit observate cu prilejul participării, în calitate de martor asistent la constatarea comiterii infracțiunii de contrabandă.
Aserțiunile martorilor M. Dumitru și P. O. (inserate în declarațiile date în faza de urmărire penală-filele 29,30) vin să întărească întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul M. I. a fost trimis în judecată. Este de evidențiat, în legătură cu depozițiile acestor doi martori, împrejurarea conform căreia, posesorilor autoturismului le era străina intenția inculpatului de a uza autovehiculul în scopul efectuării unui transport al pachetelor de țigări de proveniență ucraineană.
I. Fapta inculpatului M. I. care în data de 23 mai 2012, a deținut și a transportat cantitatea de 3790 pachete cu țigări de producție ucraineană, marca « Viceroy », care trebuiau plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă, generându-se o datorie vamală de 42.237 lei, constituie infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86- 2006, cu modificările ulterioare.
Se impune a menționa că alin. 3 al art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu modificările ulterioare, prevede că "sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia";.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este realizat prin acțiunile alternative de deținere și transport a pachetelor de țigări cu timbru ucrainean, marca Viceroy, cunoscând că acestea provind din săvârșirea infracțiunii de contrabandă . Urmarea imediată este reprezentată de datoria vamală generată, iar legatura de cauzalitate dintre fapta și rezultat, este dovedită prin probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit a Cod penal și calificată prin scopul urmărit de infractor de a nu plăti taxele vamale. Inculpatul a avut reprezentarea faptei de a se sustrage de la îndeplinirea cerințelor legii și a urmărit acest rezultat. Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție
prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.
Instanța, în individualizarea pedepsei, s-a raportat și la dispozițiile art. 320 indice 1, așa cum a fost introdus în Codul de Procedură Penală, prin Legea nr. 202/2010, ce dispun în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă.
De asemenea, instanța a avut în vedere, criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal (condițiile răspunderii penale), limitele de pedeapsa fixate, gradul de pericol social al faptei săvârșite, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.
Instanța a constatat că inculpatul nu prezintă antecedente penale, nemaifiind anterior condamnat pentru alte fapte penale, și a reținut în beneficiul
acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, ca urmare a conduitei bune pe care a avut-o inculpatul anterior comiterii faptei.
Având în vedere circumstanțele atenuante judiciare reținute cât și limitele minime de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, instanța a considerat justificată reducerea pedepsei ce a fost aplicată și a dat eficiență dispozițiilor art. 76 la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului.
Luând în calcul ansamblul acestor criterii, instanța l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86-2006, cu modificările ulterioare.
Întrucât în raport de particularitățile dezvoltării psiho-sociale a inculpatului și împrejurările cauzei, instanța a apreciat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, și a suspendat condiționat executarea acesteia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal pe durata unui termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod de procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror încălcare poate atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
În temeiul art.191 al.(1) C.proc.pen, instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului sentinței.
Cu privire la cantitatea de 3790 pachete de țigări cu timbru ucrainean marca Viceroy, ridicată de organele IJPF Maramureș la data de 24 mai 2012 potrivit dovezii seria P nr. 4., instanța dat aplicare dispozițiilor art. 118 litera a din Codul penal și a dispus confiscarea.
Instanța a reținut că, prin dovezile de restituire a obiectelor (filele 13, 14 d.u.p), s-a procedat la restituirea permisului de conducere și respectiv a cărții de identitate privind autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în favoarea numiților M. Dumitru și M. E., posesorii autovehiculului cu care s-a efectuat transportul pachetelor de țigări.
Este de menționat că în cuprinsul actului de sesizare se solicită a se da aplicabilitate prevederilor art. 118 litera b cod penal și a se dispune confiscarea în favoarea statutului a autoturismului, cu număr de înmatriculare_, aflat în posesia numitei P. O. . Solicitarea a fost reiterată de reprezentantul M. ui P.
, în fața instanței și a fost argumentată plecând de la conținutul declarației martorei P. O., căruia i s-a dat interpretarea cunoașterii împrejurării că inculpatul se ocupa cu introducerea în țară a țigărilor de contrabandă și plasarea lor în vederea comercializării.
Solicitarea vizând confiscarea autoturismului mai sus identificat se impune a fi respinsă în lumina argumentelor mai jos prezentate.
Nu este lipsită de relevanță împrejurarea conform căreia cartea de identitate a autovehiculului mai sus descris atestă calitatea de deținător al acestuia în favoarea numitului Apostol V. (fila 12 d.u.p). Pe de altă parte, dovezile de restituire a obiectelor (filele 13, 14 d .u. p) îi vizează pe numiții M. Dumitru și
M. E., considerați a fi proprietarii bunului a cărui confiscare se solicită.
În cuprinsul depoziției sale în calitate de martor, numitul M. V. (fila 29 d.u.p) relatează că a fost consultat de fiica sa numita P. O. privitor la solicitarea ce i-a fost adresată de inculpat vizând acordarea consimțământului de a-i împrumuta folosința autoturismului. Conform afirmațiilor acestui martor, s-a luat la cunoștință de efectuarea transportului de țigări ulterior transmiterii folosinței autoturismului în favoarea inculpatului.
Argumentele pe care se sprijină solicitarea confiscării autoturismului nu pot fi primite și confirmate nici în urma analizei depoziției martorei P. O. (fila 30 d.u.p), a cărei declarație nu conduce la concluzia că a cunoscut scopul
întrebuințării autoturismului de către inculpat la momentul transmiterii folosinței bunului. Fără a exclude împrejurarea conform căreia numita P. O. nu deține nici calitatea de proprietar dar nici de posesor al autoturismului mai sus identificat (acționând cel mult în calitate de mandatar al tatălui său, posesorul autovehiculului) mențiunea din cadrul depoziției sale potrivit căreia "i-am mai împrumutat autoturismul în urmă cu aproximativ două săptămâni și am avut cunoștință că se ocupă cu țigări dar nu am știut că îmi va utiliza mașina pentru transportul acestora"; nu poate primi semnificația cunoașterii scopului folosinței autoturismului.
Prevederile art. 118 litera b cod penal au în vedere confiscarea specială a bunurilor care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.
În contextul în care din depozițiile martorilor M. Dumitru și P. O. a reieșit că posesorii autovehiculului, cu număr de înmatriculare_, erau străini de scopul ilicit al întrebuințării autoturismului împrumutat, concluzie pe deplin întărită de declarația inculpatului, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 118 litera b cod penal, astfel încât urmează a se respinge solicitarea vizând confiscarea autoturismului.
În speță, nu se poate dispune nici confiscarea contravalorii autoturismului, întemeiată pe dispozițiile art. 118 alin. 3 cod penal.
Art. 118 alin. 3 cod penal, dispune că, în cazurile prevăzute de în alin. 1 lit. b și c, dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu sunt ale infractorului, iar persoana căreia îi aparțin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscă echivalentul în bani al acestora.
Neîndoielnic prevederile art. 118 alin. 3 cod penal, pornesc de la situația premisă reglementată de art. 118 alin. 1 lit b, și anume folosirea bunului la săvârșirea infracțiunii.
În speță, se ridică problema în ce măsură poate fi admisă teza folosirii autovehiculului mai sus identificat la comiterea infracțiunii de contrabandă.
Interpretând prevederile art. 118 lit. b cod penal, instanța a apreciat că pentru a fi confiscat, se impune ca bunul să servească efectiv la comiterea infracțiunii.
Raportat la ansamblul probator administrat în cauză (cu precădere procesul verbal de constatare a faptei) instanța a considerat că autovehiculul cu care s-au transportat pachetelor de țigări nu a servit efectiv la comiterea infracțiunii de contrabandă.
Astfel, instanța a apreciat că mijlocul de transport cu care inculpatul s-a deplasat având asupra sa o cantitate de pachete de țigări de proveniență ucraineană, ce urma a fi vândută nu ar putea fi considerat că a servit la săvârșirea infracțiunii, în timp ce mijlocul de transport în caroseria căruia au fost camuflate pachetele de țigări ce urmau a fi vândute, precum și mijlocul de transport care a fost pregătit sau adaptat pentru a putea fi ascunse pachetele de țigări în interiorul acestuia, sunt supuse confiscării speciale. În speță, însă nu ne aflăm în prezența niciuneia din aceste ultime două situații mai sus expuse, aspect ce se desprinde facil din analiza procesului verbal de constatare a infracțiunii (fila 5 d.u.p), pachetele de țigări fiind identificate în portbagajul autoturismului și în interiorul acestuia sub preșuri.
Măsura de siguranță a confiscării speciale a mijlocului de transport se dispune, ținându-se seama de prevederile art. 111 alin. 1 cod penal, în măsura în care există o stare de pericol rezultată din întrebuințarea pe care acesta a primit-o în săvârșirea unei infracțiuni sau din destinația care i s-a dat mijlocului de transport în scopul comiterii infracțiunii.
În speță, nu există această stare de pericol.
O opinie similară celei din paragrafele precedente se regăsește și în conținutul Deciziei nr. 18-2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 118 litera b din codul penal și ale art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143-2000 privind confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracțiunii de trafic de droguri.
Ori identitatea de rațiune implică identitatea de soluție.
Incontestabil, în condițiile în care, nu poate fi dispusă măsura confiscării autovehiculului mai sus identificat, pentru motivele expuse, a fortiori, nu se poate proceda la confiscarea contravalorii acestuia.
Raportat la aceste considerații, instanța a opineat în sensul inaplicabilității prevederilor art. 118 alin. 1 litera b și alin. 3 din codul penal.
Sub aspectul laturii civile a prezentei cauze, prevalându-se de dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 2913-92 al C. ui din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal Comunitar, Regulamentul (CEE) nr. 2454-1993 a Comisiei din 2 iulie 1993, Codul fiscal, cu modificările ulterioare, Hotărârea Guvernului României nr. 44-2004 privind Normele de aplicare a codului fiscal, art. 206 indice 5 lit. b, 206 indice 6 și art. 206 indice 7 lit.d, art. 131 lit. a, art. 136 alin. 1 din Codul Fiscal, D. R. pentru A. și O. V. C. în reprezentarea Autorității Naționale a V., în cuprinsul adresei nr. 17549-J din_ (fila 9), a apreciat că prejudiciul cauzat bugetului de stat în cazul mărfurilor care provin din afara Uniunii Europene și au fost introduse ilegal în Comunitate se compune din taxe vamale, accize și TVA.
Partea civilă, în sprijinul pretențiilor deduse judecății, a făcut referire la Hotărârea din data de_, dată în Cauza C-459-7 de Curtea Europeană de Justiție, în cadrul căreia s-a statuat că pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunității trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu.
S-a menționat de către partea civilă că, datoria vamală care a luat naștere la introducerea ilegală a 3790 pachete țigarete pe teritoriul vamal al României este de
42.237 lei (compusă din taxe vamale-6.380 lei, accize 25.538 lei și TVA-10.319 lei), conform adresei emisă de Biroul Vamal S., solicitându-se a se face aplicarea prevederilor art. 119, art. 120 și art. 120 indice 1 din Codul de procedură fiscală.
Instanța a reținut că dispozițiile art. 136 alin. 1 dispun că "în cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator și exigibilitatea respectivelor taxe comunitare";.
Conform prevederilor art. 139 din Codul Fiscal "În cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator și exigibilitatea respectivelor taxe comunitare";.
În conformitate cu art. 249 din Directiva CE nr. 112/2006 (Directiva TVA), se stabilește că directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru căruia i se adresează, lăsând autorităților naționale competența privind modalitatea de transpunere.
În opinia Curții, este irelevant faptul că scopul activității este unul ilicit, indiferent de scopul sau rezultatul activității respective. În sensul arătat sunt și cauzele C 158/98- Coffeshop Siberie și Cauza C 111/92-Wifried Lange, cauze în
care CEJ și-a fundamentat soluția pe faptul că principiul neutralității se opune operării unor distincții de ordin general între tranzacțiile legale și cele ilegale.
În conformitate cu prevederile art. 9 din Directiva sus menționată, persoana impozabilă înseamnă orice persoană care în mod independent, desfășoară în orice loc activitate economică indiferent de scopul sau rezultatele activității respective.
Cu privire la perceperea de TVA în cazul activităților ilicite, instanța a reținut că diferența de tratament fiscal în funcție de natura licită sau ilicită a activităților desfășurate ar conduce implicit la încălcarea principiului neutralității fiscale.
Instanța a avut în vedere că art. 202 din regulamentul CEE nr.2913/1992 al Comisiei de Instituire a Codului vamal Comunitar, descrie modalitatea și momentul în care se naște o datorie vamală. Dispozițiile legale sus menționate prevăd că o datorie vamală la import poate să ia naștere prin introducerea ilegală într-o altă parte pe acel teritoriu a unor mărfuri amplasate într-o zonă liberă sau antrepozit liber.
În cadrul alineatului doi al articolului indicat se stipulează că datoria vamală se naște în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal.
Mai mult, regulamentul mai sus amintit, definește în cadrul alin. 3 al articolului 203, noțiunea de debitor vamal, în care se integrează orice persoană care a dobândit sau deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe în mod normal, în momentul cumpărării sau primirii mărfurilor că ele au fost sustrase de sub supraveghere vamală.
Raportând starea de fapt cuprinsă în actele de sesizare la prevederile legale mai sus enunțate, instanța a apreciat că inculpatul se include în sfera debitorilor vamali.
Ori, în condițiile în care, se recunoaște aplicabilitatea prevederilor regulamantului la care s-a făcut mai sus referire, incidența noțiunii de datorie vamală și calitatea inculpatului de debitor vamal, instanța a apreciat că toate aceste aspecte nu fac decât să se opună admisibilității tezei încadrării infracțiunii de contrabandă în sfera infracțiunilor de pericol și să plaseze acest tip de infracțiuni în sectorul infracțiunilor economice, atâta timp cât nu se poate contesta producerea unui prejudiciu.
Instanța a reținut că art. 206 indice 5 din Codul fiscal, reglementează faptul generator al accizelor, acesta fiind reprezentat conform literei b de importul produselor accizabile pe teritoriul comunității.
Conform art. 206 indice 6 din același cod, accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum și în statul membru în care se face eliberarea pentru consum, aceasta din urmă fiind definită potrivit art. 206 indice 7 litera b inclusiv prin importul de produse accizabile, chiar și neregulamentar, cu excepția cazului în care produsele accizabile sunt plasate, imediat după import, în regim suspensiv de accize.
În legătură cu problematica aplicării concomitente a măsurii de siguranță a confiscării speciale în cazul infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86-2006 privind Codul vamal și a obligării legale a inculpatului la plata sumelor reprezentând datoria vamală, a fost promovat un recurs în interesul legii, respins însă ca inadmisibil prin Decizia nr. 21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 17 octombrie 2011.
Pe de altă parte, din interpretarea dispozițiilor art. 224 punctul 1 lit. a și art. 234 alin. 3 din Codul vamal, reiese fără echivoc, că în cazul infracțiunii de contrabandă, obligația de plată a taxelor vamale, ca drept de creanță al statului, instituie repararea pagubei și se circumscrie cadrului legal privind obiectul, exercitarea și rezolvarea acțiunii civile reglementat prin dispozițiile art. 14 și art. 346 din Codul de procedură penală.
Instanța a avut în vedere că interpretarea oferită de CJUE prevederilor art. 202 și art. 233 primul paragraf lit. d din Regulamentul CEE nr. 2913-92 al C. ui din_ de instituire a Codului Vamal comunitar, cu modificările și completările ulterioare, este în sensul de a nu se considera stinsă datoria vamală decât în condițiile în care punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunității, intervine înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situate în interiorul acestui teritoriu. Pe cale de consecință, în alte condiții decât cele anterior expuse, datoria vamală nu se stinge.
Prin raportare la aspectele mai sus expuse, instanța a constatat că aplicabilitatea măsurii confiscării prin prezenta sentință, nu determină stingerea datoriei vamale (compusă, în lumina dispozițiilor legale sus enunțate din taxe vamale, TVA, accize) neinstalându-se o stare de incompatibilitate prin reținerea unui cumul al măsurii confiscării cu obligația inculpatului debitor vamal la plata datoriei vamale.
Instanța a reținut că art. 1357 din noul cod civil dispune că, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Plecând de la considerațiile de mai sus, în baza art. 14 alin.3 Cod de procedură penală raportat la art. 346 alin.1 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 1357, din Noul Cod civil, instanța a obligat inculpatul M. I. să plătească părții civile Autoritatea N. a V. B., sector 1, str. M. M.
,nr.13, prin D. R. pentru A. și O. V. C., cu sediul în O., str. A. R. nr.4, jud. Bihor, pentru Biroul Vamal S. u Marmației, str. B.
Vodă ,nr.125 A, jud. Maramureș, suma de 42.237 lei reprezentând datoria vamală
(compusă din 6.380 lei-taxe vamale, 25.538 lei- accize și 10.319 lei- TVA) la care se adaugă dobânzi și penalități, conform art. 119, 120 și 121 indice 1 din Codul de procedură fiscală, începând cu data nașterii datoriei vamale (_ ) și până la achitarea integrală a prejudiciului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației prin care a solicitat admiterea recursului, casare sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în baza art.118 C.p. confiscarea specială a autoturismului folosit la transportul bunurilor.
În motivele de recurs s-a arătat că infracțiunea de contrabandă prev. de art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal cu modificările și completările ulterioare aduse prin OUG nr.54/2010, nu se poate realiza decât prin folosirea mijlocului de transport, având în vedere cantitatea și volumul bunurilor ce fac obiectul infracțiunii de contrabandă.
Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și recunoscută de inculpat care s-a prevalat de disp. art.320/1 C.p.p. în sensul că la data de 23 mai 2012 inculpatul M. I. a deținut și transportat cantitatea de 3790 pachete cu țigări de proveniență ucraineană marca Viceroy, care trebuiau plasate sub regim vamal, producându-se un prejudiciu în valoarea de 42.237 lei.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă prev. de art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prevăzute de lege, ținându-se seama de disp. art.72 C.p. și art. 320/1 C.p.p., reținându-se în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C.p., cu reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, aplicându-i o pedeapsă de 1 an închisoare, care a fost suspendată condiționat
potrivit art.81 și art.82 C.p. pe durata unui termen de încercare de 3 ani, atrăgându-i atenția asupra disp. art.83 C.p.
Solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației privind confiscarea specială a autoturismului marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ folosit de inculpat la transportul bunurilor de contrabandă, este neîntemeiată.
Prin decizia nr.18 din_ a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în interesul legii s-a stabilit că în aplicarea disp. art.118 lit.b C.p. și ale art.17 alin.1 din Legea nr.143/2000 privind confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracțiunii de trafic de droguri, măsura de siguranță a confiscării speciale a mijlocului de transport se dispune, în temeiul art.17 alin.1 din Legea nr.143/2000, raportat la art.118 lit.b teza I-a C.p., numai în cazul în care se dovedește că acesta a servit efectiv în realizarea laturii obiective a uneia dintre modalitățile normative ale infracțiunilor prevăzute de art.2 -10 din Legea nr.143/2000, precum și în cazul în care se dovedește că mijlocul de transport a fost fabricat, pregătit ori adaptat în scopul realizării laturii obiective a acestor
infracțiuni.
În motivarea acestei decizii s-a arătat că potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri bunurile care au făcut obiectul infracțiunilor prev. de art.2-10 din lege se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Totodată, potrivit art.118 lit.b C.p., sunt supuse confiscării speciale lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului, aceste prevederi din partea generală a Codului penal fiind aplicabile conform art.362 din același cod și faptelor sancționate penal prin legi speciale, cum este cazul faptelor sancționate penal prin art.2-10 din Legea nr.143/2000.
Ca atare, în temeiul art.17 alin.1 din Legea nr.143/2000 raportat la art.118 lit.b C.p. confiscarea specială a mijlocului de transport se poate dispune în cazul în care se dovedește că acesta a servit la săvârșirea uneia dintre infracțiunile prev. de art.2-10 din Legea nr.143/2000, precum și în cazul în care se dovedește că mijlocul de transport a fost destinat să servească la săvârșirea uneia dintre aceste infracțiuni.
Măsura de siguranță a confiscării speciale a mijlocului de transport se dispune, ținându-se seama de prevederile art.111 alin.1 C.p. în măsura în care există o stare de pericol rezultată din întrebuințarea pe care acesta a primit-o în săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prev. de art.2 -10 din Legea nr.143/2000 sau din destinația ce i s-a dat mijlocului de transport în scopul comiterii infracțiunii.
Prin urmare, pentru a fi supus confiscării speciale în temeiul art.17 alin.1 din Legea nr.143/2000 raportat la art.118 lit.b teza I-a C.p., mijlocul de transport trebuie să fi servit efectiv la săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute de art.2-10 din Legea nr.143/2000, adică să fi fost unul dintre mijloacele de care făptuitorul s-a folosit efectiv pentru a comite infracțiunea, iar pentru a fi supus confiscării speciale în temeiul art.17 alin.1 din Legea nr.143/2000 raportat la art.118 lit.b teza a-II- a C.p. mijlocul de transport trebuie să fie fabricat, pregătit sau adaptat în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute de arat.2 -10 din Legea nr.143/2000, fiind deci destinat să servească la comiterea acesteia.
În acest sens, s-a dat ca exemplu, mijlocul de transport cu care făptuitorul s-a deplasat având asupra sa o cantitate de droguri ce urma a fi vândută nu ar putea fi considerat că a servit la săvârșirea infracțiunii, în timp ce mijlocul de transport în caroseria căruia au fost ascunse drogurile ce urmau a fi vândută,
precum și mijlocul de transport care a fost pregătit sau adaptat pentru a putea fi ascunse drogurile în interiorul acestuia sunt supuse confiscării speciale, întrucât primul a servit efectiv la săvârșirea infracțiunii, iar cel de-al doilea a fost pregătit ori adaptat în scopul comiterii acesteia, fiind destinat să servească la săvârșirea infracțiunii.
Prin analogie la decizia dată de Înalta Curte de Casație și Justiție privind confiscarea specială a bunului care a fost folosit la transportul drogurilor, în prezenta cauză inculpatul nu a fabricat autoturismul cu care a transportat bunurile de contrabandă și nici nu l-a adaptat în scopul ascunderii bunurilor transportate, sens în care, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva sentinței penale nr.14 din 10 ianuarie 2013 a Judecătoriei S. u Marmației urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva sentinței penale nr. 14 din 10 ianuarie 2013 a Judecătoriei S. u Marmației.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
V. G. | V. | C. | D. | P. |
G.
DS
Red.V.G./S.M.D.
2 ex./_
J. .fond.Pretrariu R.
| ← Decizia penală nr. 706/2013. Infractiuni la regimul vamal | Sentința penală nr. 7/2013. Infractiuni la regimul vamal → |
|---|
