Decizia penală nr. 58/2013. Evaziune fiscală

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 58/A/2013

Ședința publică din 26 martie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE	: L.	H., judecător
JUDECĂTOR	: V.	V. A.
GREFIER	: L.	C.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU

S-au luat spre examinare apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și partea civilă A. N. de A. F. - A. N. a V. - D. R. pentru

și O. V. C., împotriva sentinței penale nr.84/_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, privind pe inculpatul B. J., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_, pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscal prevăzute de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reținându-se că acesta a deținut 37.980 pachete de țigări în vederea valorificării, în perioada_ -_, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.Cobzaș
V., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul
J., partea vătămată A. N. de A. F. B. și partea civilă A. N. de A. F. - A. N. a V. - D. R. pentru A. și O. V. C. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Pantea I. A., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenele de judecată.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelurilor.

Reprezentantul Parchetului, susține motivele de apel solicitând admiterea lui, desființarea parțială a sentinței apelate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului care să includă și celelalte acte materiale din data de_ și_ -_ . Procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice se coroborează cu declarația martorului

O. și fac dovada săvârșirii și actului material din_ . Cu privire la apelul părții civile, solicită admiterea lui.

Apărătorul inculpatului, solicită respingerea apelurilor și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Arată că până în data de 14 iulie au avut loc interceptările telefonice iar în data de 15 iulie, organele de urmărire penală au descind acasă la inculpat, s- a verificat tot imobilul dar nu s-a găsit nici un fel de țigări. Au fost audiați doi martori care au declarat că nu-l cunosc pe inculpat iar un altul a spus că-l cunoaște și a vorbit cu inculpatul dar cu totul altceva decât despre ce susțin organele de urmărire. Nu s-a putut reține nici o cantitate care ar fi fost cumpărată sau vândută. În mod constant a arătat că discuțiile din interceptări nu sunt ale inculpatului, prin urmare, această incertitudine nu poate profita decât inculpatului. Atunci când o persoană este condamnată, faptele trebuie să fie certe și săvârșită

și nu se poate merge pe prezumții. Se mai reține că inculpatul a comercializat cantități de țigări însă nu s-a indicat nici o persoană căruia inculpatul să-i fi vândut dar nici nu avea cum să le vândă din moment ce nici organele de urmărire penală nu le-au găsit la inculpat.

Cu privire la latura civilă a cauzei, arată că accizele și TVA pentru țigările care au fost considerate contravenție și pentru cele care au fost găsite la percheziție, în mod corect au fost înlăturate pentru că nu s-a putut face dovada că inculpatul le-a vândut. Inculpatul are suprafețe mari de teren iar zilierilor care-l ajută la lucrarea pământului le dă țigări pentru contravaloarea prețului. De asemenea, nu s-a dovedit că aceste produse au fost cumpărate pentru valorificare ci pentru consum propriu.

Inculpatul B. J., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul

său.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 84 din 21 decembrie 2012 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr._, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul B.

J. (fiul lui I. și I., născut la data de_ în Z., jud. Sălaj, domiciliat în com. Meseșenii de Jos, sat A., nr.3/A, jud. Sălaj, CNP 1. ) la: 3(trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe timp de 1 an.

S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

S-a înlăturat din conținutul constitutiv al infracțiunii actul material din data de_ .

În baza art.865raportat la 85 Cod penal s-a anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.201/_ a Judecătoriei Z. .

S-a descontopit pedeapsa de 3 ani aplicată prin această sentință în componentele ei

de:

-2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal a

produselor accizabile, supuse marcării, fără a fi marcate, prev. de art.296¹alin.1 lit.l din Legea 571/2003 republicată;

-3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere a bunurilor ce trebuie plasate sub regim vamal, cunoscând că provin din contrabandă, prev. de art.270 alin.3 din Legea 86/2006 republicată și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a pe timp de 2 ani.

În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal s-au contopit toate pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de: 3(trei) închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe timp de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

În baza art.86¹Cod penal s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 7 ani calculat de la data de_, data rămânerii definitive a sentinței penale nr.201/2011 a Judecătoriei Z. .

S-a încredințat supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.863alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri:

a)să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune;

b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință ori orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice locul de muncă;

d)să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția asupra prevederilor art.864Cod penal privind cazurile de revocare a suspendării.

În baza art.71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr.201/2011 a Judecătoriei Z., menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art.14 Cod procedură penală, art.346 Cod procedură penală și art.1389 Cod civil, a fost obligat inculpatul la 1.135 lei despăgubiri către ANAF B. - A. N. a V.

, cu majorările de întârziere, penalitățile de întârziere și dobânzile aferente până la data efectivă a plății.

S-a menținut sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța procurorului din data de_ asupra imobilului situat în A. nr.3/A și prin ordonanța din_ asupra autoturismului W Vento cu nr.SJ 0. .

În baza art.118 lit.f Cod penal s-a dispus confiscarea unui număr de 9980 pachete de țigări ridicate de la inculpat cu ocazia percheziției domiciliare din data de_ și depuse la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Sălaj.

A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_ a fost trimis în judecată inculpatul B. J. pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscal prevăzute de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reținându-se că acesta a deținut 37.980 pachete de țigări în vederea valorificării, în perioada_ -_, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe și mijloace de probă: proces verbal de constatare a actelor premergătoare fila 19, declarații de inculpat filele 22-26, declarații de martori fila 30, procese verbale de percheziție domiciliară, filele 29-30, 33-34, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice filele 37-96, pachete de țigări ridicate de la inculpat, alte înscrisuri.

Coroborând aceste probe, cu probele administrate în cursul judecății, respectiv, declarații de inculpat, adrese de la partea civilă, declarații de martori, tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:

La data de_ a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău sesizarea DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj privind efectuarea de cercetări față de inculpatul B.

și numiții Lucas A., B. I., Szeredai Csaba J., K. Josep, V. Dan Ciurar I. și Vegh Istvan, sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art.9 lit.a din Legea nr.241/2005.
Inițial DIICOT- Biroul Teritorial Sălaj a efectuat cercetări față de aceste persoane sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea 39/2003 și art.270 din Legea 86/2006 însă prin ordonanța din data de_ emisă în dosarul 7/D/2008 al DIICOT- Biroul Teritorial Sălaj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru comiterea acestor infracțiuni, disjungerea cauzei și sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău pentru efectuarea de cercetări penale sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din data de_, întocmit în dosarul 2784/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților Rostas G., Erdei A., Grebănar Mugurel, Erdei M., Dobai R., Vaszi J., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.a din Legea 241/2005, și a infracțiunii prevăzute de art.296/1 alin.1 lit.l din Legea 571/2003 și art.270 alin.3 din Legea 86/2006, reținându-se în sarcina lor că în perioada 2009-2011 au deținut și comercializat în mod repetat țigări care nu aveau aplicate timbre fiscale emise de autoritățile din țară, întrucât
nu fuseseră amplasate în antrepozit fiscal, care fuseseră introduse ilegal pe teritoriul statului român. Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce-l privește pe inculpatul B. J. și completarea cercetărilor, apreciindu-se că nu au fost lămurite pe deplin toate aspectele cauzei. Cu ocazia continuării cercetărilor penale s-au efectuat doua percheziții domiciliare, în data de_ și în data de_ .
Cu ocazia percheziției domiciliare efectuată în data de_, în baza autorizației nr.15/J/_, a Judecătoriei Z., la locuința inculpatului din A. nr.3/A au fost găsite și ridicare un număr de 9.980 pachete de diferite mărci care aveau aplicate timbre tip "duty free,, sau timbre fiscal emise de autoritățile altor state. Referitor la proveniența acestor țigări, inculpatul a declarant că le-a cumpărat de la persoane necunoscute din piața din O., pentru uzul familiei și al muncitorilor care prestau diverse munci în livada sa.
Cu ocazia percheziției domiciliare din data de_, efectuată în baza autorizației nr.27/J/_ emisă de către Judecătoria Zalău, tot la locuința inculpatului, nu au fost identificate niciun fel de țigări care să nu fie marcate de autoritățile din țară, așa cum a rezultat și din procesul verbal încheiat cu ocazia percheziției efectuată.
De asemenea, în data de_ s-a stabilit că inculpatul a fost oprit în trafic în localitatea Șimleu-Silvaniei conducând autoturismul marca Dacia Logan cu număr de înmatriculare_, iar la controlul efectuat asupra mijlocului de transport, s-au găsit asupra sa un număr de 650 de pachete de țigări marca LM cu inscripția ,,duty free,, pentru care acesta nu a putut prezenta documente de proveniență, acesta fiind sancționat contravențional. Ținând cont de caracterul repetabil al comercializării țigărilor, rezultă în mod neîndoielnic că vânzarea țigărilor era o îndeletnicire, fapta din data_ nu a fost un caz izolat, astfel încât aceasta se va constitui un act material al infracțiunii fiscal.
În rechizitoriul parchetului s-a reținut ca în perioada de_ -_ inculpatul a comercializat cantitatea de 27.350 pachete de țigări de diferite mărci, țigări care nu aveau aplicate timbrele corespunzătoare. Ca și mijloace de probă în dovedirea acestui act material s-au reținut procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpat cu diverse persoane. Or, pentru reținerea infracțiunii de evaziune fiscală în formă descrisă în actul de sesizare, respectiv deținerea de țigări în vederea valorificării, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, trebuie dovedit în mod cert valoarea acestor bunuri întrucât stabilirea obligațiilor fiscal se face în funcție de contravaloarea acestora.
Din interceptarea convorbirilor telefonice s-a reținut existenta anumitor convorbiri legate de țigări, de sume de bani, însă nu a rezultat dacă au avut loc aceste tranzacții, ce cantități de țigări a deținut inculpatul, dacă a vândut aceste țigări și ce cantități a vândut. Această probă nu se poate corobora cu nicio altă probă, având în vedere că nu au fost identificate de către organele de poliție persoane care au cumpărat țigări de la inculpat. Martorul audiat în instanță O. Toma fila 60 a declarant că el nu a cumpărat niciodată țigări de la inculpat, și audiind CD-ul în instanță a recunoscut convorbirea din data de_, avută cu inculpatul, dar nu era despre țigări, ci despre ciuperci, dar convorbirea din data de_ nu o recunoaște. Martorul Lupoian V., a declarant la fila 61 că nu-l cunoaște pe inculpat și nici nu a vorbit niciodată cu el, numărul de telefon al acestuia regăsindu-se între convorbirile redate în procesele verbale existente la dosar. Intr-o asemenea situație având în vedere că în materie de probațiune, dreptul procesual român prevede că probele nu au valoare prestabilită și nu sunt ierarhizate, forța lor probantă depinzând de intimă convingere a judecătorilor în ceea ce privește ansamblul probelor administrate, fără să existe, așadar, prezumția de preeminență a unei probe față de alta, și jurisprudența CEDO care a statuat că înregistrarea nu trebuie să fie singura probă pe care să se bazeze condamnarea, tribunalul a înlăturat din conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală actul material din perioada_ -_ .
În apărarea să inculpatul a arătat că pentru țigările cumpărate în regim ,,duty free,, nu se percep taxe vamale, dar, din adresa nr.11248/_ înaintată de către D. R. a V. s-a reținut că potrivit dispozițiilor OMF 2007/2008 mărfurile admise la vânzare prin magazinele ,,duty free,, pot fi comercializate numai în cantitățile destinate uzului personal. În conformitate cu prevederile art.41 din Regulamentul CEE nr.1186/2009 al Consiliului rap. la art.5 alin.1 lit.a din Ordinul MFP nr.3424/_, în vigoare la data comiterii actului material, sunt scutite de plată TVA și de la accize importurile următoarelor tipuri de produse din tutun, în următoarele limite cantitative - 40 bucăți de țigări, adică 2 pachete. Prin OUG 48/2006 a fost respinsă Ordonanța de Urgență nr.48/2006.
În drept fapta inculpatului B. J. de deține bunuri în vederea comercializării, respectiv țigări fără a fi supuse unui regim vamal, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale a întrunit elementele constitutive ale infracțiuni de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.a din Legea 241/2005.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că și simpla deținere a acestor țigări se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art.9 lit.a, prin acest mod ascunzându-se sursa impozabilă, avându-se în vedere dispozițiile art.224 din Codul vamal, potrivit cărora datoria vamală la import se naște și prin :
1. introducerea ilegală pe teritoriul țării a mărfurilor supuse drepturilor de import; b)introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al României dintr-o zonă liberă

sau antrepozit liber, iar debitorul datoriei vamale este orice persoană care a cumpărat sau deține mărfurile și care nu știa sau ar fi trebuit să știe, în momentul achiziționării că au fost introduse ilegal.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere faptul că inculpatul nu se afla la prima abatere, că a mai fost condamnat pentru fapte tot de acest gen prin sentința penală nr.201

/2011 a Judecătoriei Z., în dosarul_, pentru fapte concurente, motiv pentru care în sarcina acestuia nu se justifica reținerea de circumstanțe atenuante, o pedeapsă de 3 ani închisoare fiind proporțională cu fapta comisă.

În baza art.865raportat la 85 Cod penal s-a anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.201/_ a Judecătoriei Z. .

S-a descontopit pedeapsa de 3 ani aplicată prin această sentință în componentele ei

de:

-2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal a

produselor accizabile, supuse marcării, fără a fi marcate, prev. de art.296¹alin.1 lit.l din Legea 571/2003 republicată;

S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

Referitor la modalitatea de executare s-a apreciat, că pentru acest gen de fapte, având în vedere și valoarea prejudiciului, scopul măsurilor preventive poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care în baza art.86¹Cod penal s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 7 ani calculat de la data de_, data rămânerii definitive a sentinței penale nr.201/2011 a Judecătoriei Z. .

S-a încredințat supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.863alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri:

a)să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune;

b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință ori orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice locul de muncă;

d)să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția asupra prevederilor art.864Cod penal privind cazurile de revocare a suspendării.

În baza art.71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr.201/2011 a Judecătoriei Z., menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a reținut că ANAF B. prin D. R. a V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 329.465 lei, reprezentând 38.258 lei taxa vamală, 227.999 lei accize și 63.208 lei TVA. Pentru primele două acte materiale (mai puțin cele din perioada mai-iulie 2010) s-au calculat taxe vamale în suma de 1135 lei, accize în suma de 59.034 lei și TVA în sumă de 11.806 lei. La stabilirea prejudiciului instanță va avea în vedere doar obligația de plată a taxei vamale, nu și a TVA-ului și accizelor. Datoria vamală reprezintă obligația unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export, iar drepturile de import sunt potrivit dispozițiilor art.4 pct.14 taxele vamale și taxele cu efect echivalent al taxelor vamale etc. Potrivit Curții Europene de Justiție datoria vamală nu se stinge prin simpla confiscare a bunurilor deoarece ea se naște în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal, adică trec de primul birou vamal.

În privința TVA -ului și al accizelor se reține că potrivit art.177 și 153 Cod fiscal aceste taxe se datorează în momentul în care bunurile sunt comercializate, sau cel puțin de poate dovedi existența unei asemenea activități. Or în cazul de față acest aspect nu a fost dovedit, astfel încât, în baza art.14 Cod procedură penală, art.346 Cod procedură penală și art.1389 Cod civil, obligă inculpatul la 1.135 lei despăgubiri către ANAF B. - A. N. a V.

, cu majorările de întârziere, penalitățile de întârziere și dobânzile aferente până la data efectivă a plății.

S-a menținut sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța procurorului din data de_ asupra imobilului situat în A. nr.3/A și prin ordonanța din_ asupra autoturismului W Vento cu nr.SJ 0. .

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ și ANAF-D. VAMALĂ C. .

Prin apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ a criticat sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat desființarea sentinței instanței de fond și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună reținerea în sarcina inculpatului și a actului material comis în perioada_ -_ și obligarea acestuia la plata TVA-ului și a acizelor.

În motivarea apelului s-a arătat că săvârșirea actului material din perioada_ -_ este probată fără dubiu din analiza convorbirilor telefonice și din care rezultă că inculpatul discută cu diverse persoane despre vânzarea țigărilor, prețul, marca, încasarea sumelor, etc. și că procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice se coroborează cu alte probe

administrate, cu referire la declarațiile martorului O. Toma Valer ( 157 dos.u.p.) și procesul- verbal privind totalizarea cantităților de țigarete valorificate de inculpat.

S-a mai arătat că în virtutea rolului activ instanța de fond avea posibilitatea ca pentru acest act material să pună în discuție schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de contrabandă prev. și ped. de art. 270 al. 3 din Legea nr. 86/2006 deoarece acest act material a fost comis după intrarea în vigoare a OUG nr. 54/2010 cu motivarea că din ansamblul probelor rezultă că inculpatul avea cunoștință despre faptul că țigările deținute și comercializate proveneau din contrabandă.

Referitor la latura civilă, s-a arătat că inculpatul datorează TVA și accize potrivit art. 206/5 lit. b, art. 206/6 și art. 206/7 lit. d din Lg. nr. 571/2003 privind Codul fiscal și art. 136 al.

1 din aceeși lege potrivit cărora produsele accizabile sunt supuse accizelor în momentul importului acestora pe teritoriul comunității, că accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum (iar eliberarea pentru consum reprezintă și importul de produse accizabile chiar și neregulamentar), precum și faptul că la import bunurile sunt supuse taxelor vamale sau altor taxe comunitare.

Partea civilă ANAF-D. VAMALĂ C. a criticat soluția primei instanțe ca nelegală sub aspectul soluționării laturii civile și a solicitat desființarea hotărârii atatacte sub acest aspect și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună obligarea inculpatului la plata sumei totale de 329.465 lei compusă din taxe vamale-38.258 lei, accize-227.999 lei și TVA -

la care să se aplice dobânzi și penalități aferente.
1. ul a fost motivat arătându-se că aceste sume rezultă din din detinerea și comercializarea cantitătilor de 10.630 pachete țigarete și, respectiv, 27.350 pachete țigarete, că datoria vamala constând în plata drepturilor de import sau export a luat naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import, dată la care devine exigibilă și plata accizelor și TVA.

Procedând la soluționarea apelurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul a comis actele materiale din_ și_ și, totodată, că față de inculpatul Boroș J. nu se poate reține comiterea actului din perioada_ -_ .

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a fi reținute cu privire la criticile aduse soluției instanței de fond următoarele:

La pronunțarea unei condamnări instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure și certe. Atunci când probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a da eficiență principiului "in dubio pro reo"; care constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C.proc.pen., se regăsește în materialul probațiunii.

Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunță pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă este fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor

Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate nemijlocit în cursul judecății, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu există probe indubitabile care să conducă la concluzia că inculpatul ar fi comis actul material din perioada_ -_ .

Curtea reține că din conținutul convorbirilor telefonice, astfel cum au fost redate potrivit proceselor-verbale existente la dosar, nu rezultă în mod indubitabil că în perioada arătată inculpatul ar fi detinut cantitatea de țigări reclamată și că ar fi comercializat-o în afara dispozițiilor legale. Deși s-a făcut referire, în dovedirea acestui act, la o serie de afirmații sau expresii (ex, "golden";, "galben";, "marmeladă";,";lemne";, "țăran";, etc) nicio probă nu confirmă că aceste cuvinte ar corespunde unui limbaj codificat care ar face trimitere la țigări și la proveniența acestora din acte de contrabandă.

Este adevărat că inculpatului i-au fost expediate 2 mesaje (f. 40 verso, f. 43 verso dos.u.p.), din conținutul acestora rezultând că acesta este întrebat de expeditori dacă are

"vice roșu"; ori "Winston cu filtru alb";, însă aceste mesaje sunt insuficiente pentru a concluziona că inculpatul se afla în posesia unor tigări de felul celor arătate si că le-ar fi comercializat, mai ales că toate aceste mesaje nu au fost urmate de răspuns sau de o conduită a inculpatului în sensul celor arătate în actul infracțional.

Mai mult, au fost audiate și persoanele cu care inculpatul a purtat o parte din convorbirile telefonice, însă acestea au negat că discutia ar fi fost disimulată și au infirmat că ar fi vorbit despre comercializarea tigărilor de proveniență ilicită.

În final, cu ocazia percheziției domiciliare din data de_, efectuată în baza autorizației nr.27/J/_ emisă de către Judecătoria Zalău, la locuința inculpatului, nu au fost identificate niciun fel de țigări care să nu fie marcate de autoritățile din țară, așa cum a rezultat și din procesul verbal încheiat cu ocazia percheziției efectuată.

În ce privește susținerea potrivit căreia instanța de fond ar fi trebuit să dispună schimbarea încadrării juridice pentru acest act în infracțiunea de contrabandă prev. de art.270 al. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal, Curtea observă că această critică nu este fondată deoarece OUG nr. 54/2010 de modificare a Legii nr.86/2006 și prin care s-a introdus textul legal de mai sus a intrat în vigoare la data de 28 iulie 2010, deci ulterior datei consumării actului material pretins a fi fost comis de inculpat.

Cu privire la critica privind faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra întregii perioade infracționale, indicându-se în dispozitiv doar data de 27 mai 2010, Curtea observă că este vorba de o simplă eroare atâta timp cât în considerentele sentinței se face vorbire de perioada_ -_ .

Referitor la latura civilă în mod corect instanța de fond a dispus obligarea inculpatului doar la plata sumei de 1135 lei, cu accesoriile aferente deoarece, pe de o parte, fiind înlăturat actul material din perioada 27 mai 2010-14 iulie 2010 inculpatul nu datorează despăgubiri, iar cu privire la accize și TVA s-a reținut corect că acestea se datorează potrivit art. 177 și 153 din Codul fiscal doar în momnetul în care bunurile sunt comercializate sau cel putin se poate dovedi existența unei activități economice, ceea ce nu s-a probat în speță. Mai mult, în sarcina inculpatului s-a reținut infracțiunea de deținere în scopul comercializării, ascunzându- se sursa impozabilă.

Pentru toate aceste motive Curtea concluzionează că soluția atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate ca atare astfel că în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate în cauză.

Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în baza art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul

M. ui Justiției reprezentând onorariu partial pentru apărător din oficiu.

Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga partea civilă să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, iar restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial parțial.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ și ANAF-D. VAMALĂ C. împotriva sentinței penale nr. 84 din 21 decembrie 2012 a Tribunalului Sălaj.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.

Obligă pe partea civilă să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial parțial.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică, azi, 26 martie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. H. V. V. A.

GREFIER,

C. L.

Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_

Jud.fond. T. C.

#Evaziune Fiscala. Spete

← Sentința penală nr. 446/2013. Evaziune fiscală		Sentința penală nr. 15/2013. Evaziune fiscală →

Decizia penală nr. 58/2013. Evaziune fiscală

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 58/2013. Evaziune fiscală